Blog

  • Management pentru profit

    Atunci cand ati incercat toate strategiile posibile, iar rezultatele pozitive au continuat sa se lasa asteptate, este clar ca undeva, o rotita din sistem sau poate mai multe, fac probleme, iar singura solutie pare sa ramana optimizarea procesului de luare a deciziilor, dar si al celui de implementare a acestora.

    Site-ul www.bettermanagement.com se vrea un sfatuitor al directorilor executivi si al responsabililor din segmentul middle-management, pentru ca procesul de conducere a afacerii sa curga cat mai perfect. Site-ul are numeroase categorii, analizand afacerea din perspectiva domeniului de activitate, avand sfaturi legate de aplicatiile soft care ar putea ajuta aceste procese, dar si despre alte probleme legate de business. Nu lipseste arhiva de documente care pot fi studiate, care contine peste 3.000 de studii de caz, sectiunea de training online si nici cea de jurnale online tinute de analistii in domeniu. Site-ul este sustinut de nume grele, precum Forbes sau companii printre care IBM, HP sau Intel, dar si Deloitte, Accenture, SAS Institute si altii.

    Exista in arhiva companiei patru studii de caz legate de Romania, dintre care unul este legat de activitatile fondului de investitii Global Finance. Accesul la texte este gratuit, spre deosebire de alte portaluri de acest gen, iar vizitatorii pot interactiona cu analistii pentru a rezolva probleme concrete de business.

    Site-ul are de asemenea si o sectiune de analize realizate sub forma de webcast – televiziune pe Internet. Sunt disponibile mai multe analize de caz discutate de experti in domeniu. Sectiunea de training online pentru executivi este realizata cu ajutorul Universitatii Harvard, iar aici exista si lectii pentru care trebuie scosi bani frumosi din buzunar. Insa nici la acest capitol nu lipseste continutul gratuit. Sunt lectii de 100 de dolari, dar si unele de 3.000 de dolari. Pagina nu duce lipsa de un mic magazin online, din care se pot cumpara diverse carti, legate bineinteles de procese si analize de management, sfaturi pentru conducatorii de afaceri si prezentare de concepte noi.

    La capitolul software, sunt luate in discutie aplicatiile de analiza proceselor de afaceri (business intelligence), cele pentru managementul resurselor (ERP) sau cele pentru relatiile cu clientii (CRM). Experientele sunt adaptate de asemenea la nivel regional, existand sectiunile principale Asia/Pacific, EMEA (Europa, Orientul Mijlociu si Africa) si America Latina.

  • Doi in aceeasi priza

    E batut in cuie: Flamingo va inghiti Flanco. Iar in acest caz, dincolo de „impactul emotional“ al cifrelor, mai interesant decat valoarea in sine a tranzactiei este modul in care aceasta se va realiza din punct de vedere tehnic.

    Primele discutii privind un posibil „mariaj“ Flamingo-Flanco au avut loc in vara acestui an, „semnificativ dupa oferta publica initiala“, explica Dragos Simion, vicepresedinte Flamingo International, responsabil cu fuziunile si achizitiile in cadrul grupului. IPO-ul (oferta publica initiala) Flamingo s-a derulat intre 15 si 22 iunie 2005, iar din 18 iulie actiunile companiei au fost listate pe Bursa de Valori Bucuresti (BVB). In afara de primele trei litere din numele celor doua companii, Flamingo si Flanco au mai multe in comun. Marius Ghenea este cea mai vizibila veriga.

    Dupa ce a fondat Flamingo in 1994, impreuna cu Varol Islam si Dragos Cinca (actualul actionar majoritar), el a iesit din afacere la sfarsitul lui 2001. La scurt timp dupa ce si-a vandut actiunile, a devenit CEO al Flanco, pozitie de pe care plecase de la Flamingo. Relativ recent, in octombrie anul acesta, Ghenea a plecat si de la Flanco pentru a se ocupa de investitiile proprii. Totusi, el a pastrat optiuni in companie care urmeaza sa se transforme in actiuni. Pe scurt, Ghenea este omul care cunostea foarte bine ambele companii, atat din postura managerului, cat si a actionarului. Acum, el povesteste ca, in vara, a luat legatura cu Dragos Cinca, fostul sau asociat de la Flamingo, si i-a propus o fuziune. „Totul a fost la nivel de scenariu“, marturiseste Ghenea.

    Pana la sfarsitul lui 2005, discutiile au evoluat si sunt aproape de a se transforma in realitate. Actionarii si managerii Flamingo si Flanco au anuntat la sfarsitul saptamanii trecute ca tranzactia se va finaliza cel mai probabil in martie 2006. Este vorba de finalizarea din punct de vedere tehnic si legal, pentru ca greul de-abia de atunci va incepe.

    Ce urmeaza sa se intample? Flamingo International va urma sa faca o noua emisiune de actiuni (a doua dupa cea din iunie 2005) care va fi subscrisa integral de actionarii Flanco. Dupa noua emisiune, actionarii Flanco vor avea aproximativ 30% din actiunile noii companii. Pe langa transferul de actiuni, proprietarii Flanco vor primi si bani. „Componenta de cash va reprezenta pana la o treime din valoarea totala a tranzactiei estimata la 35-40 de milioane de euro“, declara Dragos Simion, vicepresedintele Flamingo. O treime din aceasta suma inseamna cam 12,5 milioane de euro, adica exact banii pe care Flamingo i-a obtinut in urma ofertei publice primare din iunie 2005. Inca din acel moment, managerii companiei au afirmat ca banii vor fi folositi pentru extindere, inclusiv pentru fuziuni si achizitii. Ce vor da actionarii Flanco in schimbul actiunilor noului Flamingo si a celor aproximativ 12 milioane de euro? Ei vor ceda 100% din actiunile Flanco, aceasta urmand sa intre in holdingul Flamingo International ca filiala detinuta integral. Pe scurt, Flamingo cumpara Flanco prin schimb de actiuni si componenta cash.

    Pana in momentul fuziunii propriu-zise, actionariatul celor doua companii este acelasi ca si pana acum. Flanco este detinut de compania de investitii Oresa Ventures (65%), fondul de investitii DBG Eastern Europe (20%) si fondatorul Florin Andronescu (15%), cel care a si dat numele companiei. Marius Ghenea are un pachet confidential (de optiuni transformabile in actiuni) care dilueaza proportional pachetele celorlalti actionari. Cat despre Flamingo, pachetul majoritar se afla in posesia lui Dragos Cinca (61,5%), restul actiunilor fiind detinute de management si investitori de pe piata de capital. Capitalizarea bursiera a Flamingo este de 67 milioane de euro, la un pret de 4.700 de lei vechi pe actiune. Dupa finalizarea tranzactiei, ponderile actualilor actionari Flamingo se vor diminua proportional, ei urmand sa detina impreuna 70% din noua entitate.

    Cele 35-40 de milioane de euro la cat este evaluata tranzactia (cash plus schimb de actiuni) reprezinta, de fapt, valoarea Flanco. Este mult, este putin? Parerile ar putea fi impartite. Cert este ca Oresa Ventures, actionarul majoritar al companiei vandute, isi dorea de mai demult un exit. Compania de investitii a intrat in afacere si se afla in cautarea unui cumparator. Investitorii strategici au intarziat sa vina pe piata romaneasca, iar vanzarea catre un alt investitor financiar era practic exclusa. Una peste alta, vanzarile Flanco au scazut in 2004 fata de 2003, compania ajungand pe locul trei pe piata retail-ului de electronice si electrocasnice, dupa ce a fost lider in 2003.

    La randul lor, actionarii Flamingo au avut o logica in momentul in care s-au decis sa cumpere Flanco. Pana acum compania a crescut organic, insa fara miscari semnificative de strategie acest lucru nu ar fi putut continua la in acelasi ritm.

    Activitatile Flamingo si Flanco sunt complementare. Flamingo vinde echipamente IT unui public in general specializat, in vreme ce Flanco comercializeaza in special electronice si electrocasnice. Punerea impreuna a celor doua concepte de business li s-a parut rentabila actionarilor ambelor companii. Cornel Marian, directorul general al Flanco, (el l-a inlocuit pe Marius Ghenea in octombrie) spune ca noua companie care va avea vanzari de aproape 200 de milioane de euro va putea realiza sinergii pe mai multe capitole: dezvoltare, real estate, credit de consum si largirea gamei de produse vandute. Deloc de neglijat este cresterea puterii de negociere cu furnizorii. Eirk Hallgren, directorul Oresa Ventures, estimeaza o reducere a costurilor de achizitie cu minim 3% in 2006.

    Fuziunea nu presupune disparitia nici unuia dintre branduri, ci, dimpotriva, dezvoltarea unora noi. Noul Flamingo va continua sa vanda produse in magazinele Flamingo si Flanco deja existente. Pe langa acestea, va dezvolta conceptul Flanco World – un magazin cu suprafata mare (de 3.000 mp). Un prim magazin a fost deschis deja la Brasov, in noiembrie 2005. Urmeaza deschiderea a inca doua magazine in Bucuresti. Acest concept de magazin pe suprafete mari a fost experimentat pana acum doar de Dan Ostahie, cu formatul Media Galaxy. Cornel Marian vede totusi o diferenta intre modelul Altex si cel al viitorului Flamingo. El crede ca Flanco World va fi mai mult orientat pe ambient si atmosfera decat pe ideea de produse cu discount. Marian spune ca modelul magazinelor Flanco este lantul Darty din Franta, in vreme ce Media Galaxy se apropie ca si concept de Media Markt. Future Shop este un alt tip de magazin al noului grup care va pune accent pe produse de ultima ora.

    „Daca noua companie ne va concura pe conceptul de magazin cu suprafete mari, asa cum este Media Galaxy, nu pot decat sa fiu mandru. Inseamna ca acest model de vanzare este unul de success“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Dan Ostahie, directorul general si presedintele grupului de firme Altex.

    De altfel, modul in care urmeaza sa se desfasoare tranzactia i-a starnit admiratia lui Ostahie, care va regasi in noua entitate un concurent puternic. „Tranzactia dintre Flanco si Flamingo mi se pare un deal foarte bun pentru Oresa Ventures care a reusit un exit interesant, in conditiile in care avea de mai demult intentia de a vinde“, a spus Ostahie.

    Legat de exit-ul Oresa, acesta nu este, deocamdata, decat partial, intrucat pe langa bani fondul va primi si actiuni din Flamingo. Totusi, Flamingo este o companie listata, deci transformarea actiunilor in cash este oricand posibila. Totusi, Erik Hallgren, managing director la Oresa Ventures, spune ca, pentru inca trei-cinci ani, compania sa va ramane in business. Cine va coordona noua companie, dupa tranzactie? Dragos Cinca va fi noul CEO al companiei, cel putin in 2006. Chiar daca totul se va desfasura conform planurilor, contopirea celor doua companii va fi un proces dificil. Cea mai mare provocare este nu atat cresterea veniturilor, cat reducerea costurilor, deci imbunatatirea profitului. Numai ca reducerea de costuri inseamna si reducerea personalului. Iar aceasta ar putea fi una dintre metodele prin care unu plus unu ar putea sa faca trei, asa cum le place sa spuna artizanilor acestei tranzactii.

  • TELEFONIE MOBILA: Calul troian pe care pariaza Cosmote

    Din jalea Cosmorom s-a intrupat Cosmote. Nu, nu e o figura gratuita de stil: operatorul grec de telefonie si-a propus sa „muste“ din piata, prin practicarea unor tarife mai mici decat ale concurentei. Cu alte cuvinte, managerii Cosmote tintesc o baza de clienti cat mai mare, fiind mai putin concentrati pe atingerea unor performante financiare spectaculoase. Cel putin pentru inceput.

    Evangelos Martigopoulos, director Cosmote Grecia si chairman al board-ului OTE Romania, vede in telefonia mobila un serviciu de masa. Adica telefonie pentru toata lumea. „Asa am abordat celelalte piete pe care suntem prezenti si tot asa vom aborda si Romania“, declara Martigopulos. Nota bene: este pentru prima data cand reprezentantul unui operator telecom prezent pe piata locala vorbeste in acesti termeni despre telefonia mobila. Ce se ascunde insa in spatele acestor declaratii? Cosmote a mostenit de la Cosmorom – care a fost lansat in Romania in 1999 si tras ulterior pe linie moarta – o baza de circa 50.000 de clienti, dupa estimarea lui Nikolaos Tsolas, directorul general al Cosmote Romania. Un „portofoliu“ cel putin modest, daca ar fi sa ne uitam inspre principalii jucatori – Connex-Vodafone si Orange – al caror numar total de clienti se apropie de sase milioane.

    Evangelos Martigopoulos spera insa ca abordarea de tip „mass-market“, prin practicarea unor tarife mai scazute decat cele ale concurentei, sa dea roade. Intr-o prima faza, Cosmote va pune un accent deosebit pe serviciile preplatite (cartele) – gen de produs care se adreseaza exact pietei despre care vorbeste managerul grec. Cu ocazia relansarii oficiale a serviciului, Nikolaos Tsolas a subliniat ca tariful practicat pentru cartela Cosmote, de 0,16 euro/ minut, indiferent de reteaua apelata sau de palierul orar, este cu pana la 47% mai mic decat cele ale operatorilor concurenti. Afirmatia este adevarata, daca ne raportam la cele mai mari tarife practicate de concurenta.

     Mai mult decat atat, diferenta de tarife (in favoarea Cosmote) iese si mai bine in evidenta, avand in vedere ca operatorul grec a ales euro ca moneda de referinta, in vreme ce Connex-Vodafone  si Orange au tarifele exprimate in dolari. Pe fondul diferentei de curs dintre euro si dolar (1 EUR – 1,17 USD), exprimarea tarifelor in moneda europeana da senzatia unor valori si mai mici. Vor fi satisfacuti directorii Cosmote daca tarifele mici ii vor convinge pe romani sa cumpere cartele (servicii prepaid) de la Cosmote? Intr-o prima faza, raspunsul ar putea fi afirmativ, insa adevaratul pariu al grecilor va avea ca miza segmentul abonamentelor. Mai ales in randul clientilor companii. Serviciile postpay (abonamente) sunt cele care asigura o constanta a vanzarilor si, implicit, posibilitatea realizarii unor planuri de afaceri pe termen lung.

    Deocamdata, marii clienti din zona de business sunt adjudecati aproape in totalitate de Connex-Vodafone, Orange si Zapp (pe servicii de date). Adica exact acel segment din piata telefoniei mobile pe care se da batalia pentru profituri. Presedintele OTE Romania si directorul Cosmote spun ca vizeaza prin ofertele lor pe toata lumea, insa pentru moment este greu de crezut ca vreunul din clientii-mamut vor trece la noul serviciu.

    Acoperirea redusa a retelei este „calcaiul lui Ahile“ in cazul Cosmote. In acest moment, operatorul grec acopera 55% din suprafata Romaniei si 80% din populatie, estimandu-se ca pana in iunie 2006 sa se ajunga la un grad de acoperire de 70% din tara si 90% din populatie.

    De altfel, principalul efort investitional al grecilor va viza tocmai extinderea retelei. Din cate spune Evangelos Martigopoulos, directorul Cosmote Grecia, grupul elen va investi in Romania 550 de milioane de euro, pe o perioada de trei ani, suma in care sunt incluse cele 120 de milioane de euro platite catre RomTelecom in vara pentru pachetul de 70% din Cosmorom.

    Cum se impaca insa efortul investitional ridicat cu nivelul redus al tarifelor? Specialistii sunt de parere ca, pe termen scurt, profitabilitatea companiei va fi afectata de nivelul ridicat al amortizarilor (din investitii). Oricum, cei de la Cosmote nu urmaresc profit pe termen scurt. In iunie 2005, cand au cumparat pachetul majoritar de la RomTelecom spuneau ca vor sa aduca Cosmote Romania pe profit pana in 2009. In momentul relansarii oficiale (saptamana trecuta), Evangelos Martigopoulos nu a putut da un orizont de timp pentru aducerea companiei la break-even, precizand insa ca, din acel moment, performantele financiare ale Cosmote Romania vor fi comparabile cu cele pe care compania le inregistreaza in celelalte state in care este prezenta: Grecia, Albania (tara in care operatorul elen este lider de piata), Macedonia si Bulgaria. De departe, cele mai bune rezultate ale Cosmote sunt in Grecia, Romania fiind prima piata dupa tara de origine unde a fost lansat brandul Cosmote. In Grecia, compania este lider de piata (37%), surclasand chiar si liderul pietei mondiale de telefonie mobila, Vodafone. In aceeasi tara, Cosmote avea pe primele sase luni ale lui 2005 o cifra de afaceri de 730 de milioane de euro, cu un nivel al EBITDA (profitul inainte de plata dobanzilor, a taxelor si inainte de scaderea deprecierii si a amortizarii) de 42%.

    De departe, cea mai precara situatie o are in Romania. E vorba de fapt de situatia Cosmorom, pe care Cosmote a preluat-o prin majorare de capital. Conform datelor companiei, operatorul din Romania avea in primul semestru al anului o cota de piata de 1%, vanzari de 3,1 milioane de euro si pierderi de 4,6 milioane de euro.

    Primul pas pe care l-au facut noii actionari a constat in plata datoriilor Cosmorom catre furnizorii de echipamente. De fapt, aportul de capital al Cosmote a fost „canalizat“ in totalitate in aceasta directie.

    Martigopoulos a declarat pentru BUSINESS Magazin ca in acest moment operatorul nu mai are datorii. Cu alte cuvinte, Cosmote are acum o baza pe care poate construi. Iar loc pe piata mai este, pentru ca rata de penetrare a telefoniei mobile (55-60%) este inca scazuta in comparatie cu alte state din Europa Centrala si de Est. Pentru comparatie, in Grecia, aceasta rata este de peste 100%. Cu alte cuvinte, operatorul nu se bazeaza neaparat pe migrarea clientilor celorlalti competitori, ci pe atragerea unei parti dintre potentialii clienti. In ceea ce priveste abordarea pietei romanesti prin tarife scazute (in special, pentru prepaid) logica acestui „algoritm“ e simpla: piata este deja dominata de clientii de servicii preplatite (circa 60%) – procent care tinde sa creasca. Aceasta structura (60% – prepaid si 40% – abonamente) se regaseste si in cea a bazei de clienti pe care o are Cosmote in celelalte tari.

    In schimb, presedintele OTE Romania este mai rezervat in declaratii cand vine vorba despre cota de piata pe care mizeaza compania, precizand doar ca, in tarile din Balcani in care Cosmote a intrat ca nou jucator, operatorul a atins o cota de 15% dupa primul an de activitate. Totusi, Martigopoulos a recunoscut ca situatia din Romania este total diferita, in sensul ca piata de la noi este impartita intre doi jucatori puternici. Cum vad acestia intrarea unui nou operator? Ambii sustin ca au depasit perioada in care puneau accent doar pe voce, atuul lor venind din servicii. Numai ca si la acest capitol, grecii pregatesc o arma de contraatac.

    Fiind constienti ca veniturile mici nu le pot sustine un business pe termen lung, mai ales intr-o industrie care necesita in permanenta investitii, ei spun ca intentioneaza de la anul sa achizitioneze o licenta 3G si sa lanseze un astfel de serviciu si in Romania, asa cum au facut deja in Grecia (prin tehnologia i-mode). Lansarea serviciilor 3G ar crea un echilibru cu politica de tarife scazute pentru telefonie si mesaje text. Cat despre distributie, compania vinde prin zece magazine proprii, 75 de magazine RomTelecom si 175 de magazine ale partenerilor, dintre care cel mai important este Germanos.

    Filosofia Cosmote poate fi rezumata in felul urmator: parcticam tarife mici pentru a atrage cat mai multi clienti intr-un interval scurt (nevoia de masa critica): fidelizarea clientilor ne va permite sa ne crestem veniturile prin adaugarea de noi servicii, ceea ce va duce la cresterea venitului mediu pe abonat (ARPU) – aflat acum la un nivel scazut.

    Carcotasii vor spune ca o politica de preturi reduse a avut si Zapp, cu toate acestea nereusind sa ajunga din urma Connex si Orange. Ce are in plus Cosmote fata de Zapp? Este un serviciu GSM care poate fi folosit de pe orice telefon (Nokia, Sony Ericsson, Alcatel etc.). Mai mult decat atat, managerii Cosmote Romania nu exclud posibilitatea de a oferi terminale gratuite noilor abonati.

    Chiar daca liderii pietei nu dau semne ca s-ar speria de noul competitor, un lucru e totusi clar: daca strategia Cosmote va fi pusa in practica, la sfarsitul anilor urmatori nu vom mai avea o piata GSM impartita aproape egal intre Connex-Vodafone si Orange. 

  • Verde, rosu, verde

    Verdele-crud Cosmote a facut deja inconjurul Romaniei. Pusa in fata culorii noului competitor, Connex nu a reactionat concret. Deocamdata.

    Connex se afla in fata unei dileme. Dupa ce s-a luptat atat de mult in justitie cu Telemobil pentru rosul Vodafone – unele voci spun chiar ca ar fi scos si bani din buzunar pentru a intra in proprietatea acestei marci – Connex se vede pusa acum in situatia in care „evalueaza folosirea verdelui Connex“ de catre Cosmote, dupa cum au anuntat oficialii companiei saptamana trecuta.

    In situatia nou creata, sunt cel putin trei intrebari care se pun in mod firesc: De ce a ales Cosmote aceasta culoare?; Cum vor reactiona romanii la aceasta?; Cat este de strategic pentru imaginea Connex sa faca tam-tam in jurul unei culori de care se va debarasa cat de curand, eforturile de „inrosire“ ale marcii fiind deja evidente?

    In primul rand, optiunea grecilor pentru acest verde exista, oficial, de aproape doua luni. Asa cum scria BUSINESS Magazin intr-una din editiile anterioare, Cosmote a anuntat noua identitate sub culoarea verde-crud inca de la sfarsitul lunii octombrie, pentru toate cele cinci piete in care opereaza. Noua imagine a marcii a fost deja lansata in Grecia si Romania „si in acest moment (o lanseaza, n.r.) AMC in Albania, Cosmofon in FYROM (Macedonia) si Globul in Bulgaria pregatesc schimbarea“, au declarat reprezentantii Cosmote saptamana trecuta. Intrebati de BUSINESS Magazin cum va proceda Cosmote in situatia in care Connex-Vodafone o va sesiza juridic pe marginea culorii, acestia au declarat ca „strategia este de a adopta aceeasi identitate corporativa in toate tarile in care opereaza“ (o piata de 45 de milioane de oameni si din care Romania detine aproape jumatate, n.r.). Oricum, Cosmote a tinut sa sublinieze ca nu crede ca va exista confuzie pe piata (din pricina culorii, n.r.), „deoarece cele doua marci sunt substantial diferite“.

    „Cea mai mare gafa si in acelasi timp cea mai indrazneata miscare“ – asa caracterizeaza Cristina Oncescu, account director la agentia TBWA/Merlin, optiunea Cosmote pentru acest tip de verde. „Depinde doar de ei in care parte vor reusi sa incline balanta – inspre «gafa» (si atunci vor rata relansarea) sau inspre «miscare strategica de mare indrazneala»“, a mai spus Oncescu. Serban Alexandrescu de la Headvertising crede ca „din toate culorile din lume, puteau lejer sa gaseasca si alta“ si astfel nu ar mai fi iesit nici o discutie pe aceasta tema. Oricum, culoarea este un lucru „foarte supra-estimat in branding-ul din Romania, crede Alexandrescu, intrebandu-se pe un ton retoric: „Galben e Bergenbier sau Raiffeisen? Rosu e Ursus sau Zapp? Conteaza mult mai mult ce e in cutie decat culoarea cutiei“.

    De aceea, raspunzand la cea de-a doua intrebare – cum vor reactiona romanii la culoarea Cosmote – Alexandrescu este de parere ca reactia romanilor nu va fi legata de culoare, ci de oferta de servicii si preturi a noului operator. Nu de aceeasi parere este Oncescu: „In mod sigur, prima reactie (a romanilor, n.r.) va fi: «Uite, au copiat culoarea Connex!», dar probabil ca la nivel subliminal vor percepe Cosmote drept un altfel de Connex“. Va depinde numai de noul operator daca isi vor crea o imagine distincta in mintea consumatorilor. „Daca vor continua sa copieze Connex-ul si in altele – marketing, comunicare, produse -, atunci vor pierde. Se stie ca nici o copie nu este mai buna decat originalul“, adauga el.

    Referindu-se la tactica de imagine a Connex-Vodafone – ce este strategic acum: sa-si apere verdele-crud care l-a consacrat in ultimul an sau sa-si concentreze atentia spre asocierea cu Vodafone -, cei doi oameni de publicitate intervievati de BUSINESS Magazin sunt de comun acord ca balanta inclina spre cea de-a doua varianta. „Cred doar ca se vor grabi sa treaca mai repede la rosul Vodafone“. De ce? Connex a avut tot timpul o politica de „ocolire a controverselor“, spune Alexandrescu.

    In cel mai scurt timp, se va vedea in ce termeni Connex se va desparti de verdele la care a inceput deja sa renunte. Cu eleganta sau cu avocati. 

  • UTILITATI: Mai libera, mai scumpa

    Romania nu mai poate acorda subventii la utilitati si trebuie sa lase preturile libere. Deocamdata, a le lasa din mana inseamna un singur lucru: a le majora. Aceasta ar fi una dintre concluziile unui studiu privind majorarea preturilor la gaze, energie termica si energie electrica realizat de Grupul de Economie Aplicata. Intrebarea fireasca: pana cand?

    Primele efecte s-au facut simtite inca din acest an si au contribuit serios la ratarea tintei de inflatie de 7%, dupa cum arata cercetatorii Grupului de Economie Aplicata (GEA). In 2005, piata de energie electrica s-a liberalizat pana la 83% (calendarul fiind devansat cu aproape un an), iar cea de gaze pana la 65%. Iar daca preturile nu au crescut foarte mult pentru clientii casnici, majorarile au electrocutat din plin zona industriala. In acest an, industria prelucratoare – adica cea mai mare consumatoare de utilitati – si-a diminuat valoarea adaugata bruta cu o medie de 4,3%, din cauza impactului acestei majorari de preturi. Printre cele mai afectate industrii au fost chimia si fibrele sintetice (-11,6%), metalurgia si siderurgia (-7,8%), materialele de constructii (-3,11%), cauciucul si materialele plastice (-1,9%), medicamentele, detergentii, cosmeticele (-1,7%), dar si constructiile de masini (-1,5%). Singurii castigatori de valoare adaugata bruta au fost energia electrica, termica si sectorul gazelor, care au avut o crestere medie de 2,3%, mai arata studiul GEA.

    Astfel de rezultate arata ca nu doar aderarea propriu-zisa va da fiori companiilor romanesti, ci si intervalul 2005-2006, in care companiile romanesti se vor trezi in fata unor provocari mult mai serioase. „Acesti ani sunt probabil decisivi pentru capacitatea acestor firme de a se adapta acestor provocari si a le depasi“, spun analistii GEA. Pentru ca este contextul cel mai plin de oportunitati, dar si de riscuri. Cele mai asteptate oportunitati sunt accesul la credite, reducerea impozitului pe profit, diversificarea portofoliului investitional prin liberalizarea contului de capital, participarea la organizatii patronale europene sau accesul la fonduri comunitare. Aceste oportunitati au venit insa la pachet cu o serie de riscuri care i-au determinat pe afaceristii romani sa-si puna intrebari inca din 2005. Printre acestea se numara tendinta de apreciere a monedei na-tionale (care a afectat exportatorii), limitarea ajutoarelor de stat, libera concurenta si cresterea pretului la utilitati.

    Dar cat inseamna de fapt cresterea preturilor la utilitati? Pentru perioada 2005-2006, statul roman impreuna cu FMI au luat in calcul cresteri de 35% a pretului la gaze naturale, 5-10% la energie electrica si 20% la energie termica. In 2005, pretul gazului a crescut cu 10,2%, al energiei electrice cu 5,3%, iar al celei termice cu 20%. Asadar, pentru 2006 urmeaza completarea acestor majorari si, foarte probabil, alte cresteri impuse de dinamica pietei.

    Cum se explica insa faptul ca liberalizarea pietei aduce cresteri de preturi in loc de ieftiniri ale tarifelor? Mai ales in conditiile in care piata de gaze se va deschide pana la 86% din 2006 si 100% de la 1 ianuarie 2007, iar piata de energie ar putea fi liberalizata in totalitate inca din iulie 2006, dupa cum se aude in piata? Specialistii de la GEA spun ca, pe termen mediu si lung, concurenta va determina micsorari de tarife, dar ca pe termen scurt si in perspectiva apropiata preturile vor creste pentru ca oricum se gasesc sub un nivel acceptabil.

    „Preturile la utilitati fac inca parte din categoria preturilor reglementate. Pe masura ce gradul de liberalizare va creste, se vor majora si tarifele“, spun analistii GEA. Asadar, competitorii va trebui sa lucreze cu o serie de preturi in continua crestere, „dictate“ atat de cerintele UE, cat si de costurile ridicate de productie. Cele mai vizibile scumpiri in 2006 vor avea loc pe piata gazului. Ministrul economiei si comertului Codrut Seres declara ca ajustarile de preturi la gazele naturale pentru 2006 vor fi operate potrivit angajamentelor asumate de tara noastra in negocierile cu UE. Conditionarea europeana prevede o crestere medie de 25 de dolari pe mia de metri cubi pentru gazele naturale din productia interna, in vederea alinierii treptate cu preturile de import. Agenda scumpirii gazelor nu a fost inca definitivata, oficialii MEC spunand ca exista mai multe variante de etapizare a acestor scumpiri. In acest an, media pretului la gaze naturale a fost de 110 dolari pe mia de metri cubi din productia interna si 250 de dolari pe mia de metri cubi importata.

    Presedintele Autoritatii Nationale pentru Reglementarea in domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), Stefan Cosmeanu, spune ca, din 2006, cele mai optimiste previziuni  indica un pret minim la import de 275 de dolari pe mia de metri cubi. „Pretul la gazele naturale din productia interna trebuie sa creasca pana in 2007 la un nivel comparabil cu cel din UE, conform negocierilor cu FMI“, a spus Stefan Cosmeanu. Asta poate insemna si o dublare a valorii de 110 dolari pe mia de metri cubi cu care se incheie anul 2005, in functie de tara de raportare, dat fiind ca preturile la gaze sunt foarte diferite in tarile Uniunii Europene. Analistul economic Carol Popa arata insa ca o majorare de 25-30% a actualului pret ne-ar apropia de pretul mediu din UE, de 180 de dolari la mia de metri cubi: „O crestere cu 25-30% ar echilibra pretul gazului extras intern cu cel de pe piata externa inspre jumatatea anului 2006, cand aceasta majorare ar trebui sa intre deja in obisnuinta consumatorilor“.

    Preturile la energie electrica vor avea cresteri mici, cel putin in prima jumatate a anului 2006 pentru consumatorii captivi. Mici sau cel putin apropiate de cele din 2005, cand pretul a fost de aproximativ 75 euro /MWh. Problemele ar putea sa apara insa la consumatorii industriali, la care in 2005 preturile de furnizare a energiei au fost mai mari decat in Norvegia, Polonia, Cehia, Anglia si Danemarca, chiar Ungaria (unde pretul este cu 60% mai mic).

    Pentru acestia, din luna decembrie 2005 a inceput vanzarea productiei de energie pe bursa, asadar la vedere. Oficialii ANRE se asteapta ca acest nou format de vanzare sa determine o majorare a tarifelor pe piata contractelor bilaterale, deoarece producatorii vor vinde in asa fel incat sa isi acopere costul de productie si sa treaca si serios pe profit. Astfel, Hidroelectrica, complexele energetice din Oltenia si Nuclearelectrica vor vinde cat vor putea de mult pe piata libera, la preturi competitive, iar Electrica va cumpara in continuare energie produsa scump de Termoelectrica si o va vinde cu pret reglementat.

    O stare de fapt care ar putea dura inca cel mult un an, pana la 1 ianuarie 2007, cand piata se va deschide 100% si fiecare consumator va putea, cel putin teoretic, sa isi aleaga furnizorul. O prima consecinta: producatorii ineficienti vor avea probleme in a rezista pe piata, importurile (care momentan acopera mai putin de 10% din consumul intern) vor creste, iar preturile se vor majora intr-o prima faza.

    Pe de alta parte, exista voci pe piata care sustin ca guvernul ar putea devansa liberalizarea totala a pietei pentru data de 1 iulie 2006. Prin urmare, toti consumatorii, de la cei casnici la cei industriali, va trebui sa isi negocieze tarifele inainte de momentul in care Romania ar intra in piata unica.

    In ceea ce priveste energia termica, pretul a fost majorat la inceputul acestei ierni cu 20%, ca efect direct al reducerii subventiilor cu 33 de procente. Potrivit ministrului economiei Codrut Seres, din 2006 nu se vor mai opera noi majorari ale energiei termice. Pe de alta parte, sectorul termic are nevoie de investitii, care abia cu mare greutate mai pot fi acoperite de municipalitatile de care apartin si care vor creste tariful in continuare in functie de scumpirea altor utilitati de care au nevoie in productie. Cert este ca scumpirea utilitatilor va face ca si tinta de inflatie de 6% pentru anul viitor sa fie nerealista, dupa cum a recunoscut chiar si Mugur Isarescu, guvernatorul BNR.

    In consecinta, 2006 va fi ultimul an in care vom fi clientii „alintati“ ai unei piete reglementate. Din 2007, insa, piata ne va arata adevarata sa fata.  

  • De ce sunt scumpe utilitatile?

    Pretul la utilitati reprezinta suma dintre costul de productie si cel de adaptare la noile cerinte de mediu.

    PLAFON: Chiar daca utilitatile reprezinta bunuri netranzactionabile, cresterile de preturi trebuie sa se produca – nu catre un nivel mondial sau european, ci catre un nivel care sa acopere cele doua categorii de costuri.

    PRODUCTIE: „Costul de productie este mare din cauza echipamentelor depasite, uzate fizic si moral, din cauza managementului defectuos si, nu in ultimul rand, din cauza costurilor salariale al caror ritm de crestere depaseste ritmul de crestere al productivitatii“, spun expertii GEA.

    MEDIU: Costurile de mediu, la care Romania s-a angajat in negocierile cu Uniunea Europeana, abia acum incep sa fie incluse in pret, pe masura ce se produc si investitii pentru reducerea poluarii.

    INVESTITII: Productia de energie este in mare masura imbatranita si are nevoie de investitii importante. Pentru perioada 2006-2015, efortul investitional necesar modernizarii intregului sector energetic este de 6,85 miliarde de dolari, conform datelor furnizate de Ministerul Economiei si Comertului.

  • ASIGURARI: Cine se pregateste de vanzare in 2006?

    Vine inca un an agitat: pe piata de asigurari e de anticipat ca si in 2006 multi jucatori isi vor schimba stapanul. Cel putin asa spun reprezentantii companiilor, uitandu-se si la efectele pe care aderarea la UE le va avea asupra companiilor mai mici sau a celor ce mai au deocamdata capital romanesc. Ce mai este insa de cumparat pe piata romaneasca a asigurarilor?

    Problema nu se pune „daca“, ci mai degraba „cand“ o serie de jucatori din topul primilor zece asiguratori romani isi vor schimba actionarul ce detine controlul, explica pentru BUSINESS Magazin directorul general de la Allianz-Tiriac Asigurari, Cristian Constantinescu. Fara a indica explicit care sunt companiile la care se gandeste, Constantinescu spune ca „exista  (..) cel putin patru din primii zece asiguratori care sunt urmariti, actualmente, de potentiali investitori strategici“, ca posibile tinte de investitie. Ca este asa, o dovedeste si experienta austriecilor de la WienerStaedtische, ce au preluat in vara acestui an grupul de firme Omniasig. Inainte de a prelua Omniasig, printr-o tranzactie de 64 de milioane de euro, austriecii au intocmit rapoarte de audit la patru companii din top 10, potrivit unor informatii citate de Anuarul Ziarului Financiar. Dar „in oricare dintre celelalte trebuia sa investesti prea multi bani dupa preluare pentru a fi pusa pe picioare“, a fost concluzia lui Emanuel Odobescu, directorul general al Unita (parte a grupului WienerStaedtische in Romania), citat de aceeasi sursa.

    Dupa un an agitat, cu mai multe preluari, fuziuni si achizitii in domeniu, se prefigureaza, asadar, un viitor si mai agitat. Ce ar mai fi insa de vanzare pe piata romaneasca a asigurarilor? Si de ce atat interes pentru piata romaneasca a asigurarilor – o piata inca de vreo zece ori mai mica decat cea bancara?

    In topul primelor zece jucatori romani de asigurari – companii ce realizeaza aproximativ 80% din volumul anual al veniturilor totale din piata, doar cateva companii mai au actionariat romanesc.

    Pe locul secund, la o diferenta de aproape sase puncte procentuale de liderul clasamentului in termeni de cota de piata pe asigurari generale, Allianz Tiriac, se plaseaza una dintre cele mai vanate astfel de tinte. Asirom, controlata de omul de afaceri Ioan Niculae prin Interagro, cu 40% din actiuni, este una dintre cele mai curtate companii de profil. La finele anului trecut, in piata se vorbea tot mai insistent despre posibila vanzare a companiei, insa actionarul sau majoritar a dezmintit in repetate randuri intentia de a o vinde. Alaturi de Niculae, la Asirom mai detin actiuni fondul de investitii  Broadhurst, QVT, omul de afaceri Tiberiu Bica Postelnicu, AVAS (6,3%) si alti actionari mai mici, cu 6,4%. Fondul american de investitii QVT Fund a intrat recent in actionariatul companiei, cumparand 10% din actiuni de la Postelnicu, pentru 9,5 milioane de euro.

    Trei pozitii mai jos, ARDAF e o alta companie ce a tinut – si inca o mai face – capul de afis atunci cand se discuta despre preluari. In urma cu cateva saptamani, Banca Transilvania a vandut un pachet de aproximativ 5% din actiunile companiei, incasand pentru pachetul de actiuni aproximativ 1 milion de euro. Cumparatorul este cel mai probabil, potrivit informatiilor de pe piata, un investitor strain, variantele vehiculate fiind fondul de investitii QVT Fund sau Banca Raiffeisen Zentralbank Austria, ce detinea inainte de aceasta tranzactie aproximativ 6% din ARDAF. Asiguratorul clujean, ce detine aproximativ 7,41% din piata, a trecut recent printr-un plan de masuri de redresare impus de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, dublandu-si, practic, capitalul social. Majorarea capitalului, pana la 13,7 milioane de euro (circa 50 de milioane de lei) a fost necesara deoarece coeficientul de lichiditate al Ardaf scazuse in septembrie pana la 0,33, mult sub limita legala de 1. La sfarsitul lunii septembrie, acest coeficient – ce arata capacitatea asiguratorului de a face fata obligatiilor fata de clienti si debitori – era de 0,76, crescand dupa majorare pana la 1,2. Ardaf este listata la Categoria de Baza a Bursei Electronice RASDAQ si are ca actionar majoritar grupul Tender.

    Pe pozitiile imediat urmatoare din „top ten“, ASIBAN cu 7,08 din piata si BCR Asigurari, cu 5,75, sunt inca doua companii ce mai au actionariat roman. Greu de vazut insa ca „tinte de preluare“, in conditiile in care amandoua sunt controlate de grupuri bancare si, mai mult de atat, au avut in primele trei luni cresteri de-a dreptul spectaculoase. La BCR Asigurari, companie ce face parte din grupul financiar creat in jurul bancii cu acelasi nume, cresterea afacerii fata de aceeasi perioada a anului precedent a fost de aproape 96%. Cu mult peste ritmul general al pietei, situat undeva in jur de 40%. La ASIBAN cresterea a fost la fel de impresionanta: peste 90%, ajungand la prime brute subscrise de 51,26 milioane de euro in primele noua luni ale anului. Spre deosebire de BCR Asigurari, ASIBAN are in actionariat mai multe banci: BCR, BRD, CEC, Banca Transilvania si Intreprinderea de Semnalizari si Automatizari Feroviare (ISAF), fiecare cu o participatie de 20% din capital. Se va decide vreuna sa vanda in viitorul apropiat? Greu de crezut, totusi, in conditiile in care profiturile din asigurari completeaza frumos bilantul bancilor.


    La Astra, ocupanta locului opt din „top ten“ cu aproape 5,5% din piata, lucrurile sunt ceva mai clare. La inceputul lunii iunie, compania austriaca Uniqa a cumparat, pentru 10 milioane de euro, un pachet de 27% din actiunile Astra de la Nova Trade, societate controlata de omul de afaceri Dan Adamescu. Uniqa va putea sa dobandeasca, pe termen mediu, pachetul majoritar de actiuni la compania de asigurari si va participa la conducerea companiei impreuna cu actualul proprietar, firma Nova Trade.


    Cam asa arata tintele. Nu sunt singurele, insa, pentru ca alaturi de aceste patru mari companii, pe piata mai sunt suficiente companii tentante pentru cei ce cauta acum o cale de intrare pe piata romaneasca. Ce cauta ei insa? Si de ce acest val de fuziuni anticipat de piata? „Fuziunile si achizitiile de pe piata asigurarilor se datoreaza in principal apropierii momentului aderarii Romaniei la UE“, este de parere directorul general al Grawe Romania, Peter Kasyk. In opinia sa, perioada preaderarii a impus, pe de-o parte, majorari de capital substantiale pentru companiile de asigurare – majorari carora societatile mici si mijlocii cu capital integral romanesc le vor face fata cu mai mare dificultate. Pe de alta parte, spune Kasyk, ea a deteminat necesitatea unei reasezari a companiilor in conformitate cu noua piata careia va trebui sa-i faca fata. „Este normal ca aderarea sa determine o crestere a concurentei cu care se vor confrunta mai usor companii internationale cu capacitate investitionala mare.“

    Romania este, adauga si Daniel Stan, membru in Consiliul de Administratie al Unita, membra a grupului Wiener Staedtische, o piata cu potential ridicat, „datorat in buna masura dimensiunii populatiei“, cu o tendinta pozitiva de dezvoltare in ultimii ani. „An de an, a avut cresteri de cateva ori mai mari decat alte domenii sau decat economia in ansamblul ei“, spune Stan, adaugand ca, in aceste conditii, „interesul pentru achizitii nu putea fi decat sporit“.

     Mai mult de atat insa, pe pietele vestice au existat resurse financiare in exces, cu oportunitati de investire mai mari pe pietele din Est decat cele cu o cifra din tarile respective. In opinia lui Stan, punand cap la cap toate aceste elemente, „se poate astfel contura o explicatie pentru situatia de fata a pietei asigurarilor din Romania“, care regaseste multi dintre competitorii cei mai importanti din Europa. „Devenind mult mai transparenta, mai usor de urmarit, piata romaneasca a devenit mult mai interesanta (si mai usor de inteles) pentru investitorii strategici“, adauga Cristian Constantinescu de la Allianz-Tiriac Asigurari. Si asta in special pentru grupurile care deja detin subsidiare in regiunea central si est-europeana si care mizeaza pe dezvoltarea afacerilor in aceasta zona. Prezenta activa a acestor grupuri in Romania inainte de momentul aderarii tarii noastre la Uniunea Europeana – care va coincide cu momentul in care granitele pietelor locale vor fi deschise pentru libera practicare a serviciilor, inclusiv in domeniul asigurarilor – „va putea reprezenta pentru acesti investitori strategici un avantaj competitional in dezvoltarea afacerilor locale“.

    Structura pietei asigurarilor din Romania nu este in acest moment una stabila, crede Constantinescu. Pe de o parte, tinand cont de potentialul de dezvoltare a sectorului, exista oportunitati de care companiile cu viziune pe termen lung vor putea profita pentru a dezvolta afaceri durabile si stabile. Evident, din acest punct de vedere vor fi avantajati operatorii care vor putea beneficia de experienta internationala si, in plus, vor avea acces la resurse financiare care sa sustina planuri de dezvoltare ambitioase. „Trebuie sa fim realisti si sa recunoastem faptul ca, sub acest aspect, capitalul autohton are putine sanse de reusita, in contextul intrarii Romaniei in UE si al globalizarii.“

    Dar cum se prezinta sectorul romanesc al asigurarilor, ca si concentrare, comparativ cu tarile din jur? Pe celelalte piete est-europene s-a realizat concentrarea capitalului mai devreme decat in Romania si, din acest punct de vedere, in tara noastra exista un oarecare decalaj ce se va diminua in timp. „Concentrarea va continua si in anii urmatori si va viza, cu precadere, companiile care au capital autohton (inca) si care sunt atragatoare pentru jucatorii importanti europeni care, dintr-un motiv sau altul, au neglijat sau amanat intrarea pe piata romaneasca“, crede Daniel Stan.

    Comparativ cu alte piete din Europa Centrala si de Est, Romania inregistreaza un grad mai redus de concentrare a afacerilor de asigurari. Astfel ca, daca la noi in tara cele mai importante zece companii incaseaza aproximativ 80% din volumul anual al veniturilor realizate la nivelul pietei, in schimb, atat in Ungaria, cat si in Polonia, acest indicator este cu mult mai ridicat, ajungand aproape de 90%. Primele zece companii din Ungaria si din Polonia realizeaza 87%, respectiv 89% din veniturile anuale din asigurari in tarile respective, explica pentru BUSINESS Magazin Cristian Constantinescu.

    Ce vor aduce, in aceste conditii, anii urmatori? „Preconizam ca daca si in anul 2006 va continua acest curent al fuziunilor sau absorbtiilor, piata va avea un numar tot mai mic de asiguratori“, crede directorul general de la Grawe, Peter Kasyk. In opinia lui, acest lucru va face ca, din punctul de vedere al domeniului asigurarilor, integrarea in UE sa fie „foarte linistita“. „Credem ca modificarile importante ale pietei se vor fi incheiat deja la momentul aderarii.“ Exista „o multitudine de elemente pe care un investitor sofisticat le ia in considerare pentru a evalua oportunitatea de a realiza o achizitie“, explica Cristian Constantinescu.

    Este indubitabil, spune el, faptul ca potentialul sectorial este foarte ridicat, „cu mult mai mare chiar decat in majoritatea tarilor din centrul Europei“. Pe de alta parte, insa, faptul ca segmentul asigurarilor din tara noastra traverseaza o perioada de tranzitie ridica gradul de volatilitate al afacerilor in domeniu. „Fie si numai uitandu-ne la structura portofoliilor asiguratorilor, vom descoperi putine afaceri care sa aiba un grad rezonabil de stabilitate, care au reusit sa castige fidelitatea unei baze de clienti.“

    In plus, trecerea la noile modele de evaluare a calitatii si sigurantei afacerilor de asigurari – similare cu cele care opereaza in tarile in dezvoltare – „au deconspirat o serie de slabiciuni chiar in randul unor asiguratori importanti“, spune Constantinescu. Aici include probleme legate de modul in care sunt administrate, din punct de vedere tehnic, operatiunile de asigurari – elemente care explica „precautia cu care investitorii strategici abordeaza piata locala“. Mai mult decat atat, daca ne uitam la profitabilitatea sectoriala, spune Constantinescu, „vom vedea ca lucrurile nu stau foarte bine“. 

    Prin urmare, explica directorul general de la Allianz-Tiriac, „asteptarile mele nu sunt foarte mari in ceea ce priveste nivelul activitatilor de fuziuni si achizitii“. Chiar daca, spune el, „anticipez ca, in urmatorii doi-trei ani, cel putin trei dintre primii zece asiguratori isi vor schimba proprietarul“, nu vom consemna valori foarte ridicate ale tranzactiilor respective.

  • Ghid praktik de bricolaj

    Grupul Metro a anuntat ca a vandut 53 de magazine ale diviziei de tip „do-it-yourself“ Praktiker catre un fond de investitii imobiliare administrat de IXIS AEW Europe. Care va fi  impactul asupra afacerii din Romania?

    Cel mai mare grup de comert din Germania a anuntat prin intermediul unui comunicat ca estimeaza obtinerea a aproximativ 840 de milioane de euro din vanzarea proprietatilor, precum si din listarea la bursa a actiunilor Praktiker, care a avut loc in luna noiembrie. Tranzactia, care are o valoare de 480 de milioane de euro (565,8 milioane de dolari), necesita acordul autoritatilor anti-trust. Ce s-a vandut? Totul: 35 de spatii ale Praktiker din Germania, inclusiv sediul central al diviziei, opt locatii din Grecia si zece din Ungaria.

    Totusi, in ciuda faptului ca pe site-ul oficial al Metro se precizeaza ca grupul german a vandut toate locatiile de bricolaj, nu se face nici o referire la reteaua de Praktiker din Romania. Contactati de BUSINESS Magazin, reprezentantii Praktiker Romania nu au facut nici un comentariu pana la ora inchiderii editiei. Metro a listat Praktiker la bursa din Frankfurt in luna noiembrie, in cadrul celei de-a treia mari oferte publice din Germania. La acea vreme, Günter Vosskämper, directorul general al Praktiker Romania, declara pentru BUSINESS Magazin ca listarea companiei la bursa nu va avea nici un efect negativ asupra strategiei magazinelor de pe piata locala. Dimpotriva, compania isi va continua expansiunea „in aceasi ritm de pana acum“. 2005 a fost anul in care compania a apasat mai mult pedala de acceleratie a deschiderilor de noi magazine.

    Daca in 2004 a deschis trei magazine, la fel ca si in 2003, la finele lui 2005 Praktiker Romania va „trage linie“ cu patru inaugurari. La Oradea si Constanta portile magazinelor au fost deschise in mai si respectiv august. A urmat Craiova (23 noiembrie), pe lista ramanand Aradul (15 decembrie).

    Desi a abordat piata romaneasca in 2002 – an in care a intrat pe piata si competitorul sau direct, Bricostore – Praktiker a preferat un ritm de dezvoltare mai alert. In timp ce la finele lui 2005 Praktiker va avea 11 magazine, reteaua Bricostore va numara doar cinci, adica mai putin de jumatate. Prin numarul mai mare de magazine, Praktiker si-a asigurat vanzari mai mari si pozitia de lider pe segmentul de bricolaj, astfel incat reprezentantii companiei apreciaza ca vanzarile din 2005 vor depasi 120 de milioane de euro. Si sunt aproape de atingerea tintei declarate pe termen mediu: o retea de 15 magazine.

    In afara de cei doi internationali, pe piata mai sunt prezenti si jucatori locali, cu o puternica reprezentare locala, precum grupul Dedeman (in zona de est a tarii), Ambient Sibiu (in centru tarii), Tiger Amira Oradea (in vestul Romaniei) si Stelcati Constanta (in regiunea estica).

    Dar accentuarea ritmului de expansiune n-a venit numai din concurenta directa pe care o face Bricostore. Retailerul german de bricolaj incearca sa se aseze cat mai bine in piata, pentru ca si-au manifestat interesul pentru Romania inca doi jucatori: Mr. Bricolage si Baumax.

    2006 s-ar putea dovedi anul in care pe aria de bricolaj se dubleaza numarul de actori. Reteaua de magazine Mr Bricolage, al treilea jucator francez din domeniul bricolajului, cu afaceri de 1,7 miliarde de euro, vrea sa deschida primului sau magazin in Bucuresti. La randul sau, lantul austriac Baumax a decis sa intre pe piata romaneasca si cea bulgareasca, programul de investitii incluzand constructia, pe termen mediu, a 30 de centre in Romania si 15 in Bulgaria, potrivit site-ului Die Presse. Ca urmare, competitia se va ascuti. Iar pentru Praktiker ramane doar de vazut care sunt cele mai potrivite variante de a continua lupta. Listarea la bursa a fost, in opinia lui Günter Vosskämper doar un prim pas prin care compania se poate „intari si chiar poate avea sansa sa-si accelereze expansiunea“.

    Totusi, lipsa retelei din Romania din discutia vanzarii Praktiker ridica niste semne de intrebare. 

  • 11 magazine in 4 ani

    Firma Praktiker AG, fondata in 1978, este – cu cele peste 340 de magazine si cei 21.600 de angajati din noua tari – unul dintre liderii pietei de bricolaj europene. In anul 2004, firma a inregistrat o cifra de afaceri de circa trei miliarde de euro.

    2002: intrarea in Romania si deschiderea primului magazin in Bucuresti (Voluntari).

    2003: deschide trei magazine: Bucuresti (Militari, octombrie), Cluj-Napoca (noiembrie), Ploiesti (decembrie).

    2004: ritmul se mentine – Timisoara (mai), Brasov (iunie), Bacau (decembrie)

    2005: ritmul de expansiune se accelereaza – Oradea (mai), Constanta (august), Craiova (noiembrie), Arad (decembrie).

  • Vestul din Est sau invers

    Valul de investitii straine in estul Europei, inceput in anii ‘90, continua in forta, impins de saturatia pietelor vestice, de costurile inca reduse de aici si de apetitul investitorilor pentru profituri imposibil de obtinut in alta parte. La noi, unele voci vorbesc despre o adevarata colonizare, in urma careia nu va mai ramane nimic romanesc in economie. Au dreptate?

    Carlsberg e lovita de micsorarea pietei vestice“, „Heineken ia in considerare Rusia pentru a-si compensa pierderile in vanzari“, „Cererea de ambalaje de bauturi creste in Europa de Est“, „Magazinele de discount inunda Europa de Est“, „Tot mai multa productie se muta in Europa de Est“, „Estul se deschide pentru afaceri“. Orice rasfoire a presei occidentale ofera explicatii pentru acest exod al firmelor vestice catre zona de rasarit a continentului. Forta calificata de munca e abundenta si ieftina, iar economia creste mult mai rapid decat in tarile vestice, chiar daca procentul de crestere e pe cale sa se reduca anul acesta la 5,3%, fata de 6,6% in 2004, conform raportului Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD).

    In regiunea estica a Europei exista trei magneti pentru investitii straine. Pe de o parte, saturatia pietelor vestice, care nu mai ofera companiilor decat cresteri foarte mici, face din estul Europei un colac de salvare. Exemple precum cele de mai sus, din industria berii si a bauturilor racoritoare, se regasesc in multe alte industrii. Una dintre ele – industria auto. Chiar daca e responsabila inca doar de o sesime din productia europeana de masini, regiunea central si est-europeana a inregistrat cresteri ale productiei auto de 27% in ultimii cinci ani, in timp ce productia in Vest a ramas constanta, conform companiei de cercetare de piata J.D. Power-LMC.

    Un numar de 24 de fabrici din tarile estice asambleaza automobile, iar multe altele produc componente. Rusia, cel mai mare producator regional in acest sector, a depasit Italia, ajungand al cincilea cel mai mare producator de masini din Europa. In Slovacia, Peugeot Citroën tocmai a batut in cuie extinderea capacitatii de productie, iar Kia – brand detinut de Hyundai – va deschide o fabrica. In timp ce vorbim, Suzuki se extinde in Ungaria. La uzinele Dacia, grupul Renault a investit peste 700 de milioane de euro, urmand ca investitiile sa depaseasca un miliard de euro la sfarsitul anului 2006, iar francezii sunt interesati si de fabrica Daewoo de la Craiova.

    Iar producatorii de masini isi indeamna si furnizorii de componente sa isi mute productia in Est, pentru a mai scuti din costuri (componentele au o pondere de 70% in costul final). Jocul costurilor de productie face ca, in timp ce Renault nu scoate profit de pe urma unei masini produse in Vest decat daca o vinde cu peste 7.500 de euro, un Renault produs in Est sa poata aduce profit si la 5.000 de euro pret de vanzare.

    Dar si ca piete de desfacere, tarile din Est ii rasfata pe producatori. Vanzarile de masini sunt pe linie crescatoare deja de cativa ani, in timp ce in Uniunea Europeana cu 25 de membri vanzarile de masini noi au scazut cu 0,3% in primele 10 luni ale anului, conform Asociatiei Producatorilor de Masini din Europa. Pe primele noua luni, cele mai bune incasari ale Renault le-au adus afacerile din afara Europei Occidentale: daca volumul vanzarilor Renault in Vest a scazut cu 2,1%, vanzarile de la Automobile Dacia au crescut cu 85%. In acelasi timp, in Romania piata auto totala a crescut cu 49,6%, dintre care la autoturisme cu 56,7%, in raport cu aceeasi perioada a anului trecut, a transmis revistei BUSINESS Magazin Marius Carp, directorul Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Autoturisme.

    Primele luni ale anului n-au fost prielnice in Vest nici in ce priveste consumul de bere: o scadere a pietei de 5% pe primul trimestru aducea Carlsberg pierderi de 42,8 milioane de euro. Veniturile Heineken au scazut – din cauza consumului vestic in declin – cu 8% in prima jumatate a lui 2005. Previziunile analistilor localizeaza potentialul maxim de crestere al industriei berii si mai mult spre Est: pana in 2010, Rusia si China ar putea inghiti jumatate din berea produsa la nivel mondial. Olandezii de la Heineken, care detineau cinci unitati de productie in Rusia, au investit aici 560 de milioane de dolari pentru a o cumpara anul acesta pe a sasea. Serbia-Muntenegru, semnalat de BERD ca stat-vedeta in regiune in ce priveste libertatea justitiei si lupta impotriva coruptiei, a fost si ea anul acesta tinta unei investitii importante – peste 50 de milioane de euro, realizata de unul dintre principalii producatori de ambalaje din Europa, Ball Packaging Europe, constand intr-o fabrica de ambalaje de bauturi cu capacitatea de 650 de milioane de ambalaje de aluminiu pe an. Obiectivul anuntat de investitor: „pietele regionale in plin avant printre care Ungaria, Romania, Bulgaria si Slovenia“.

    Cu atatea vanzari in crestere, era de asteptat ca si piata de retail din Est sa suporte un asalt din partea marilor retaileri europeni. Ultima moda: magazinele cu discount. „Sunt zeci de mii de sate in tarile din centrul si estul Europei fara acces la un magazin modern“, declara Boris Planer, analistul in retail al publicatiei online Planet Retail. Planer spunea ca astfel de magazine au inceput deja sa se dezvolte in Polonia, Slovacia, Cehia si Ungaria, pe lista retailerilor urmand Romania si Bulgaria datorita planurilor lor de a adera la UE in 2007. Deja in Bulgaria si-a anuntat intentia de a investi 220 de milioane de euro in urmatorii trei-cinci ani al patrulea cel mai mare retailer european, Rewe, dupa ce statul si-a simplificat in august procedurile de intrare pe piata a investitorilor straini. Compania continua investitiile in Est, dupa ce anul trecut a avut aici o crestere a cifrei de afaceri regionale cu 10%, pana la 2,6 miliarde de euro.

    In prezent, Europa de Est are o piata a magazinelor alimentare in valoare de 187,8 miliarde de euro care, comparata cu cea de 176,7 miliarde de euro din Marea Britanie, spune multe despre potentialul acestei regiuni. Rusia, Bulgaria si Romania, unde Rewe este deja activ, sunt pietele-tinta pentru urmatoarele investitii ale retailerului german, scopul acestuia fiind de a creste ponderea cifrei de afaceri obtinute in afara pietei locale, de la 28% la 60%. Grupul belgian de retail Delhaize a deschis, la randul sau, un hipermarket de 40 de milioane de euro in Romania si construieste acum un al doilea magazin. Numai luna trecuta, Kaufland si Metro au deschis magazine noi in Romania, iar alte mari lanturi, ca Auchan sau Tesco, si-au anuntat si ele planul de a intra pe piata romaneasca. In schimb, incep sa nu mai conteze atat de mult in ecuatie tari ca Polonia sau Ungaria, unde varful de sarcina al investitiilor in retail a fost atins deja in a doua jumatate a deceniului trecut. Explicatia e simpla: potentialul pietei. In Romania, nivelul vanzarilor de retail pe cap de locuitor este de 630 de dolari, fata de 2.000 in Ungaria, Cehia sau Polonia.

    In industria materialelor de constructii, lucrurile stau relativ asemanator. „In afara de Spania, care este in boom, in vestul Europei putine tari se pot lauda cu cresteri de peste 10%, in timp ce in in Romania (n.r. – investitorii) raman stupefiati cand vad cresterile de 10-15%“, spune analistul Radu Limpede de la firma de consultanta RL Financial & Strategy si executive vicepresident la Junior Chamber International – Romania. Anul trecut, piata de ciment din Romania a crescut mai mult decat dublu fata de 2003, ajungand la aproape 300 de milioane de euro. Pentru cel mai important investitor in regiunea de est a Europei in sectorul materialelor de constructii – HeidelbergCement – cele mai mari rate de crestere dintre toate statele in care este prezent s-au inregistrat anul trecut in Polonia (32%) si Romania (24%), pentru ca cele doua state au beneficiat de multe proiecte de infrastructura.

    Conform unui studiu realizat de compania poloneza de cercetare PMR, dezvoltarea turismului, cresterea nivelului de trai si lucrarile de infrastructura rutiera incepute de „guvernele ambitioase“ din aceasta regiune vor duce la cresteri ale pietei de constructii de 8-10% in perioada 2005-2006.

    Telefonia mobila, in timp ce se extinde in Romania, unde a ajuns la o penetrare a pietei in jur de 50%, in Vest „s-a plafonat, iar acum se lupta sa creasca ARPU (valoarea medie a facturii pe utilizator) prin serviciile 3G“, spune Radu Limpede. Media europeana de penetrare a telefoniei mobile este deja de 80%. Cel mai mare operator de comunicatii mobile din lume, Vodafone, a preluat anul acesta doua companii din Est – MobiFon din Romania si Oskar Mobil din Cehia, pentru 3,5 miliarde de dolari, asigurandu-si astfel inca doua noi piete din regiune, dupa Ungaria si Polonia.

    Estul este atractiv si pentru companiile care nu se afla in declin in Vest. Motivul? Asa-numitul fenomen de „capture growth“: firme care nu sunt in declin in Vest, dar au ajuns la ceea ce in ciclul economic se numeste maturitate, vin in Est pentru potentialul pietei. Chiar daca aceste cresteri de zeci sau sute de procente din estul Europei de multe ori nu intrec in volum cresterile de doua-trei procente inregistrate in pietele vestice, companiile au constatat, in urma unor estimari de „return on investment“ (banii obtinuti in urma unei investitii) ca la suta de dolari sau de euro investita, in Est castiga de doua-trei ori mai mult decat in Vest. Iar castigurile companiei se regasesc in dividende si in cresteri de actiuni. Este suficient sa ne uitam la sectorul bancar, pentru a constata ca bancile romanesti au rate de profit fabuloase. „Peste 40% a anuntat BRD, BCR sta si ea foarte bine, iar alte banci mai mici raporteaza tot peste 40%“, a constatat Limpede, fost director de analiza la firme de brokeraj. Asta inseamna ca exista banci care in doi-trei ani isi pot recupera investitia, in timp ce bancile din Vest isi asteapta circa 20 de ani pragul de profitabilitate. „Spre comparatie, sa ne uitam la Deutsche Bank, care a stat pe profituri zero aproape un deceniu.“

    Aceasta diferenta a declansat, in mare parte, surpriza unui pret pentru privatizarea bancii BCR de patru-cinci ori mai mare decat valoarea contabila a acesteia. Aceasta surpriza a fost precedata de o alta – vanzarea bancii ucrainene Aval catre Raiffeisen International, pentru 3,2 miliarde de dolari. Analistii citati in noiembrie de revista The Economist spun ca, in afara de integrarea in UE a regiunii estice a Europei, deciziile de investitii in aceasta zona sunt influentate de apetitul actionarilor pentru castiguri mai mari. Erste Bank e un exemplu bun de cumparator cu fler in centrul Europei: profitul net combinat al bancilor sale in aceasta regiune a inregistrat cresteri cu 55% mai mari in primele noua luni ale acestui an fata de aceeasi perioada a anului trecut.

    O alta piata in plina dezvoltare, atat in regiune, cat si in Romania este piata de IT, spune Andreea Radu, consultant la compania de consultanta Larive, specializata in consultanta oferita investitorilor straini in Romania. Ea citeaza un studiu recent furnizat de compania Gartner, care prognozeaza o crestere a pietei IT in Europa de Est mai mare de trei ori comparativ cu piata IT din Europa de Vest, in perioada 2003-2007. „Sustinerea acestor rate de crestere va fi facuta in primul rand printr-un influx de capital din Uniunea Europeana si prin reducerea costurilor de achizitie“, spune aceasta.

    Exista si o a treia categorie de investitori in zona estica a Europei, spune analistul Radu Limpede: companii care vin atat pentru piata de desfacere de 21 de milioane de locuitori, cat si pentru costurile reduse de productie – in vederea exportului. Costul fortei de munca, dar si apropierea geografica fata de Occident dezvolta in Europa de Est – inclusiv in Romania – fenomenul de „nearshoring“, o nisa in afacerile de outsourcing, care se refera la detasarea productiei intr-o tara care, chiar daca nu are cel mai scazut nivel salarial – precum China sau India – prezinta avantajul de a fi apropiata geografic si cultural.

    Alaturi de call-center-uri, nearshoring-ul pastreaza cote importante si in industria confectiilor, mai ales in ce priveste „fast fashion“, adica acele piese de imbracaminte reprezentand „ultimul racnet“ si care nu suporta ciclul de productie de trei luni din China, la care se adauga patru saptamani de transport pe mare, fiind preferata varianta de patru-sase saptamani de productie in Est, la care se adauga o zi-doua de transport cu camionul.

    Sunt, totusi, si dezavantaje: costul fortei de munca este in crestere si managerii competenti sunt greu de gasit. Stephen Bullas, reprezentant al organizatiei britanice eCODE (European Center for Offshore Development), facea o sinteza a avantajelor si dezavantajelor tarilor est-europene in ce priveste outsourcingul, pentru revista The Economist: Polonia e cu adevarat deschisa pentru afaceri; Cehia, desi avanseaza repede, este inca excesiv de birocratica; maghiarii au abilitati tehnice foarte bune, dar adesea se complac in rutina; in ciuda priceperii la IT, statele baltice vor castiga doar o nisa din aceasta afacere daca nu vor incepe sa coopereze intre ele. In fine, romanii in mare masura „inca nu inteleg – fumeaza in timpul intalnirilor cu clientii si considera coruptia administratiei drept un avantaj competitiv“. E pacat, spune Bullas: dintr-o analiza comparativa facuta de eCODE reiese ca Romania este cea mai poliglota tara din Europa, dupa Olanda, romanii demonstrand totodata si cunostinte peste medie in domeniul IT.

    In timp ce unii investitori cauta tocmai tarile in care sa plateasca salarii mici, „exista inca multe firme din Europa de Vest care asteapta ca Romania si celelalte tari est-europene sa se alinieze la nivelul salariilor din UE inainte de a intra pe aceste piete“, spune Andreea Radu, amintind ca exemplu compania IKEA, care desi produce in Romania prin 40 de furnizori locali, „va decide probabil sa intre pe aceasta piata (n.r. – la nivel de retail) cand nivelul salariului minim va fi de cel putin 250 de euro, ca parte a strategiei sale de dezvoltare“.

    Va veni si acel moment. Totusi, scenariul unei economii treptat colonizate de investitii straine, in care aproape nimic sa nu mai fie romanesc, nu sta in picioare, spun analistii. Radu Limpede crede ca potentialul de dezvoltare cel mai mare pentru Romania este cel al serviciilor de nisa, unde nu poate fi concurata de multinationale, care prind „doar marile curente de afaceri“ si sunt mai greu adaptabile la pietele locale. „Cum spunea un consultant american: nu vor mai exista in jungla animale medii, vor exista doar elefanti si crocodili si, pe langa ei, acele pasari care ii ciugulesc de muste“, isi ilustreaza Limpede ideea. „Pasarea foarte flexibila, foarte mobila, ii ajuta sa nu fie mancati de daunatori. Acesta e viitorul economiei mondiale globalizate: giganti si IMM-uri foarte flexibile, care rezolva atat problemele acestora, cat si pe cele ale consumatorilor pentru care mastodontii nu au destula flexibilitate“.

    Chiar si fara a urmari serviciile de nisa, exista deja companii romanesti care au ajuns suficient de puternice pentru a se orienta spre expansiunea in strainatate. Softwin are filiale in Germania, Spania si Franta; Flamingo isi aplica planul de extindere sistematica in aproape toate tarile balcanice; lantul Mobexpert a deschis la randul sau magazine in Bulgaria si Serbia. Pana acum, cel mai repede s-au miscat petrolistii: Petrom are benzinarii in Republica Moldova, Ungaria si Serbia si licente de exploatare in Kazahstan si Tanzania, iar grupul Rompetrol, singurul cu ambitii explicite de a deveni „prima multinationala romaneasca“, are operatiuni in Bulgaria, Albania, Republica Moldova, Georgia, Ungaria, iar saptamana trecuta a cumparat cel mai mare lant independent de benzinarii din Franta. Asadar, in afara de IMM-uri si servicii de nisa, mai exista o solutie: Estul sa intre in Vest. Si nu numai cu capsunari romani sau instalatori polonezi.