Blog

  • Retro vs. Metro

    Miliardarul american John Sperling lanseaza in volumul sau „The Great Divide“ teoria celor doua natiuni americane: America Retro si America Metro

    De aproape 150 de ani, cuvantul „secesiune“ echivaleaza cu o blasfemie in Statele Unite. Dupa ce Razboiul de Secesiune aproape ca a rupt America in doua, se credea ca problema a fost rezolvata si ca toti americanii gandesc si actioneaza la unison.

    Insa o noua carte care a starnit nu valuri, ci adevarate tsunami in SUA demonteaza teoria statelor unite americane si demonstreaza ca, de fapt, prapastia nu a fost niciodata acoperita. John Sperling, miliardar american si suporter al Partidului Democrat, a scris (impreuna cu alti patru co-autori) volumul „The Great Divide“ (sau „Marea Prapastie“), in care vorbeste despre divortul dintre statele americane conservatoare, „paseiste“  (denumite in carte Retro) si cele moderniste, care se concentreaza asupra viitorului (sau asa-numita parte Metro a Americii – de la metropolitan).

    „America nu este o tara unita, cu obiceiuri, nevoi si dorinte comune. Sunt doua natiuni, fiecare cu propriile sale traditii, necesitati si aspiratii“, scrie Sperling, care vorbeste despre opozitia vizibila dintre Nord si Sud, dintre bastioanele republicane (statele Retro) si cele devotate Partidului Democrat (Metro).  Sperling merge mai departe, demonstrand ca statele albastre (cu electorat predominant democrat, conform hartilor folosite la ultimele alegeri prezidentiale americane) au fost in mod deliberat dezavantajate in ceea ce priveste distribuirea fondurilor pentru lupta impotriva terorismului, in favoarea celor rosii (republicane). Tomul se doreste si o strategie prin care democratii pot recastiga controlul: „Republicanii sunt foarte disciplinati si conservatori, cu valori bine stabilite: Dumnezeu, tara si familia, in vreme ce democratii nu au un sistem valoric clar“. 

    In contrast clar cu caracterul senzational al cartii, autorii folosesc un ton calm, moderat fara a se ajuta de un stil bombastic sau hiperbolic, ceea ce a contribuit foarte mult la capitalul de credibilitate al cartii. Toate afirmatiile sunt sprijinite de date istorice, de sondaje, tabele si grafice, 64% dintre americanii chestionati admitand ca traiesc intr-o tara divizata in doua tabere.

  • Socanta America

    SOCANTA AMERICA

    Statele Unite inca domina, autoritar, jocul de forte la nivelul intregii planete. Ce se ascunde, insa, sub aceasta aparenta? Edward Behr, jurnalist nascut in Franta, cu studii universitare in Marea Britanie, a devenit corespondent al agentiei Reuters inca din 1951, iar din 1965 este director al biroului din Hong Kong al revistei americane Newsweek. Behr schiteaza portretul unei Americi insolite, aflata nu o pe o traiectorie a progresului (performanta tehnologica, dezvoltare combinata a cercetarii cu cresterea economica, revolutie informatica etc.), ci pe o spirala a declinului. Omnipotenta conceptului de „political correctness“, segregatiile de natura etnica sau sexuala, dictatura minoritatilor rasiale sau culturale, psihoterapiile aberante, uriasele decalaje privind veniturile sau gradul de scolarizare, criminalitatea, extremismele, delirul rapirilor de catre extraterestri, magia butaforiei de tip Disneyland etc.

    O America Infricosatoare, de Edward Behr (Editura Humanitas) 

    RUSIA LA BRAT CU NATO

    Volumul se deschide si apoi se inchide cu o parabola rezonanta: Vladimir Putin patrunzand pe baza militara Practica di Mare, de langa Roma, la 28 mai 2002, intalnindu-se cu omologii sai din 19 tari NATO si infiintand un Consiliu comun NATO. O apropiere istorica intre fostii inamici din Razboiul Rece. Putin este comparat cu generali antici romani care erau intampinati pe Campul lui Marte de pe colina capitolina cu ovatii, lauri si alte marci ale recunostintei populare. Analiza lui Pierre Lorrain incearca sa sistematizeze toate evenimentele istorice, demersurile politice si factorii de context geostrategic care au facut posibila transformarea Rusiei intr-un aliat NATO de neinlocuit.

    Incredibila alianta Rusia-Statele Unite, de Pierre Lorrain (Editura Stiintelor sociale si politice)

  • Un Hitler umanizat, candidat la Oscar

    Cu filmul „Der Untergang“, in care Hitler e personaj principal, regizorul Oliver Hirschbiegel sparge unul dintre ultimele tabu-uri ale cinematografului german

    Daca ar fi sa-i dam crezare regizorului german Oliver Hirschbiegel, Adolf Hitler avea preocupari cat se poate de umane in timpul liber, adica atunci cand nu era prins de planurile de invazie si distrugere a lumii si de programul de anihilare a non-arienilor.  In filmul „Der Untergang“, lansat la mijlocul lunii trecute in Germania si care a dat nastere la un munte de controverse, proteste si articole, Hitler este cat se poate de amabil cu secretara sa personala, cu care are o relatie de admiratie si pretuire reciproca. De asemenea, se bucura ca un copil cand primeste un tort de ciocolata de ziua sa de la Eva Braun, amanta si apoi, pentru cateva ore, sotia sa. 

    O alta secventa il infatiseaza pe Führer, cu mainile tremurand incontrolabil din cauza maladiei Parkinson, urland cat il tin puterile la generalii sai, pe care ii califica drept „lasi si tradatori“.

    „Der Untergang“, realizat cu un buget substantial pentru industria cinematografica germana (13,5 milioane de euro) isi propune sa recreeze ultimele zile ale lui Hitler, petrecute in bunker, in vreme ce Berlinul se preda fortelor aliate.

    „A fost o fiinta umana, nu un psihopat“, e de parere scenaristul Bernd Eichinger. „E adevarat ca, atunci cand voia, putea sa fie absolut fermecator. Si, ca orice om, avea slabiciunile lui“, mai spune Eichinger, care isi apara  portretizarea „romantata“ a liderului nazist, sustinand ca a dorit sa demonstreze ca oricine ar putea fi noul Hitler. 

    „Am vrut sa atrag atentia asupra pericolului – fiecare dintre noi are porniri animalice. Acesta este mesajul filmului“, declara scenaristul. Pelicula a fost masacrata si de critici si de analisti, care se intreaba daca „un monstru ar trebui infatisat drept o fiinta umana“ (Bild). „Filmele despre personajele negative ale istoriei sunt importante, pentru ca ne pot arata cum gandesc. Insa, daca un film il arata pe Hitler plangand, asta nu ne ajuta sa descoperim ce s-a intamplat in ultimele zile ale celui de-al Treilea Reich“, scrie Cristina Nord, critic cultural al publicatiei germane Tageszeitung.

    Intre timp, protestele continua, dar se pare ca producatorii filmului vor rade la urma: in prima saptamana de la lansarea in Germania, „Der Untergang“ a fost vazut de 750.000 de spectatori, un adevarat record. Iar Asociatia Germana de Film a anuntat ca un juriu independent a ales „Der Untergang“ pentru a candida, din partea Germaniei, la premiul Oscar pentru cel mai bun film strain, in 2005.

    Regia: Oliver Hirschbiegel.
    Cu: Bruno Ganz,  Alexandra Maria Lara, Corinna Harfouch,  Ulrich Matthes, Juliane Köhler.
    Durata: 150 minute

  • Tom Cruise – asasin platit

    Fosta sotie a lui Tom Cruise a luat un Oscar si el nu. Multi dintre colegii de generatie ai lui Tom Cruise, care nici macar nu au un zambet asa de stralucitor, au luat un Oscar si el nu. Prin urmare, Cruise a pornit in cruciada sa personala pentru a pune in sfarsit mana pe premiu. 

    A jucat anul trecut intr-un film serios – „Ultimul Samurai“, iar acum si-a luat inima in dinti si a acceptat sa interpreteze un personaj negativ cat mai credibil, de fapt un veritabil psihopat. 

    In „Collateral“ („Colateral“), Cruise este Vincent, un asasin platit angajat de un cartel al drogurilor sa elimine mai multi martori care ar putea compromite activitatea profitabila a „institutiei“ respective. In loc sa se deplaseze cu masina proprie, ca orice ucigas normal, Vincent alege un taxi condus de Max (Jamie Foxx) si asa incepe o noapte abracadabranta de urmariri, asasinate si o lupta surda intre cei doi: asasinul si taximetristul pe care il obliga sa-i fie sofer. 

    „Collateral“ e un film de actiune, regizat insa ca un western. Imaginile amintesc,  pe alocuri, de un tablou expresionist, scenariul nu e plictisitor, iar personajele sunt bine interpretate. Ar fi interesant insa ca Jamie Foxx sa primeasca Oscarul… 

    Regia: Michael Mann. 
    Cu: Tom Cruise, Jamie Foxx, Jada Pinkett Smith.
    Durata: 115 minute. 
    Ruleaza in Romania din 8 octombrie

  • GHID DE SUPRAVIETUIRE

    In Inbox-ul managerilor intervievati de BUSINESS Magazin, mesajele inutile au o pondere de 40-50%, iar chestiunea supraaglomerarii cu mesaje nu are cum sa se rezolve de la sine niciodata. Expertii in Outlook spun ca managerii sunt cei care trebuie sa-si construiasca strategii de reducere a numarului de e-mail-uri si, implicit, a timpului si a stresului generate de gestionarea casutei postale.

     

    REGULA DE GRAD ZERO: O regula de baza in gestionarea e-mail-ului este aceea ca la sfarsitul zilei casuta postala sa ramana goala. Iar o idee proasta care le vine la indemana multor manageri in timpul zilei este aceea de a folosi Inbox-ul pe post de „to do list“. Este naucitor, stresant si derutant, atentioneaza consultantul Octavian Pantis de la TMI, pentru ca poti uita care iti sunt prioritatile.

     

    ORE FIXE: O mare parte a stresului provocat de e-mail poate fi inlaturata daca verificarea casutei postale se face la ore fixe, spun expertii, si nu dimineata, imediat dupa sosirea la birou. Este de asemenea important ca expeditorii sa cunoasca orele la care un manager isi verifica e-mail-ul si sa devina constienti ca, pentru chestiuni urgente, exista alte canale de comunicare.

     

    NICIODATA „TO DO LIST“: Utilizarea Inbox-ului pe post de agenda a zilei e paguboasa, pentru ca distrage atentia de la prioritatile zilei, dezorganizeaza si induce si mai mult stres. Octavian Pantis de la TMI spune ca nu e o idee prea buna sa-ti incepi ziua cu verificatul e-mail-ului. „Multi folosesc prima jumatate de ora dupa ora 9:00 pentru verificatul e-mail-ului, in loc sa faca ce e important“, spune consultantul. „Cand ii intrebi ce fac in ziua respectiva, raspund ca nu stiu, depinde ce le spune e-mail-ul sa faca.“ Acesta este un comportament reactiv. Comportamentul proactiv presupune sa-ti incepi ziua cu ce stii tu ca e important, lasand verificarea e-mail-ului pentru micile pauze din program.

     

    E-MAIL-URI SCURTE: De un paragraf, daca e posibil. Calin Ilie, managerul Ibis Constanta, spune ca solutia lui pentru o comunicare eficienta e sa raspunda „foarte fugitiv, chiar telegrafic la e-mail-uri“. Mesajele-carnat, lungi cat un scroll de sapte ecrane, prin care angajatii incearca deseori sa-si rezolve disputele, ar trebui inlocuite cu discutiile fata in fata, crede Pantis de la TMI. E-mail-ul este un mediu de comunicare saracacios, care lasa loc la tot felul de interpretari, de vreme ce limbajul trupului, mimica fetei si intonatia nu sunt transmise odata cu cuvintele. Astfel de mesaje nu fac decat sa complice problemele.

     

    SOLUTIA PARADOXALA: Marius Ghenea, fost CEO al Flanco, scrie in general „mesaje de raspuns mai lungi, in speranta ca asa vor fi mai complete si nu voi primi inca un reply pe aceeasi problema“. In completarea acestei solutii, Ghenea spune ca a incercat sa-si achizitioneze echipament cat mai performant si sa-si perfectioneze viteza de dactilografiere. Intr-adevar, raspunsul lui Ghenea pentru BUSINESS Magazin a umplut doua coli si jumatate de tip A4, in timp ce raspunsul standard din partea intervievatilor nu a depasit o pagina.

     

    UN MESAJ, O IDEE: Pentru comunicarea de rutina in interiorul companiei, un mesaj nu trebuie sa cuprinda mai multe idei – de genul „petrecerea de la ora 17“ si „conferinta de miercuri“ – pentru ca destinatarul poate uita una dintre informatii si nici nu poate salva mesajele in foldere separate.

     

    SUBIECT RELEVANT: Subiectul mesajului trebuie sa fie clar; trebuie evitate formularile de tipul „urgent“, „salut“ sau „FYI“ („for your information“ – pentru informare).

     

    TAXA PE MESAJ: Un director executiv american, Michelle LaBrosse de la Cheetah Learning – o companie de training in management – si-a anuntat la un moment dat cei 100 de angajati ca va cere 5 dolari de la oricine ii va trimite un mesaj fara rost. Planul a functionat: cei mai multi angajati au incetat cu totul sa-i mai trimita mesaje.

     

    IGNORAREA: Daca un lucru e important, veti mai auzi macar o data de el, spun specialistii in Outlook. Ca atare, va puteti permite sa ignorati o parte a mesajelor, mai ales pe cele care vin de la colegi care s-au transformat in adevarati spammeri. Pentru lucruri importante puteti fi contactat si altfel.

     

    INAPOI LA TELEFON: Atat consultantii cat si unii dintre managerii intervievati sugereaza sa dam telefon in loc sa trimitem mesaje ori de cate ori se impune, pentru ca e-mail-ul nu este facut pentru chestiuni urgente si nici pentru probleme delicate.

     

    FILTRAREA MESAJELOR: Adrian Stanciu de la Ascendis si-a construit cateva strategii de management al propriului Inbox. Una presupune etichetarea din start a multor expeditori drept SPAM – si Stanciu spune ca nu mai deschide niciodata mesajele acestora.

     

    CORPORATE JUNK: De multe ori, faptul ca Inbox-ul angajatilor unei companii este supraincarcat este si din vina companiilor, care folosesc de obicei e-mail-ul pe post de avizier, informand angajatii despre noile proceduri, noii angajati, sarbatoritii zilei sau alte informatii incadrabile in categoria „corporate junk“ sau „corporate SPAM“. „Aceste informatii nu au ce cauta in e-mail“, spune Pantis. „Ar trebui sa existe un spatiu comun, special amenajat pentru astfel de informatii, pe care angajatul sa le poata citi cand vrea si are timp, cum era pe vremuri avizierul.“

     

    REDUCEREA NUMARULUI DE „CC“-URI: Inbox-ul se aglomereaza si din cauza mesajelor trimise dupa practica „Cc:“-ului. Adrian Stanciu spune ca si-a construit o strategie in perioada in care era manager general la Xerox si primea circa 120 de mesaje pe zi, „cele mai multe junk de corporatie“: „Ca sa pot supravietui, imi creasem o regula in Outlook: mi se livrau in Inbox toate mail-urile care veneau de la seful meu sau la care eram singur pe linia de «To:» sau pe linia de «Cc:»“, povesteste consultantul de la Ascendis. „Toate mesajele cu mai multi pe linia de «To:» le stergeam automat. Pe cele la care eram pe linia de «Cc:» impreuna cu mai multi, le parcam intr-un folder de carantina timp de trei saptamani. Daca in trei saptamani cineva ma suna sa ma intrebe de vreunul din acele e-mailuri, ma prefaceam ca nu l-am primit si-l rugam sa-l retrimita. Pe restul le stergeam dupa 3 saptamani. A functionat perfect si de-atunci o tot recomand ca metoda de management de Inbox.“ 

     

    DELEGAREA SI PROCEDURILE: De multe ori Inbox-ul e aglomerat de mesaje in care se comunica sarcini care trebuie executate de altcineva. Un manager trebuie sa-si determine angajatii sa trimita mesajele la destinatarii potriviti, dar si sa creeze un set de proceduri pentru reducerea numarului de mesaje inutile.

  • Oul chinezesc si gaina americana

    Atat China, cat si SUA au economii puternice. Ce le diferentiaza insa este modul in care se raporteaza la economisirea veniturilor. In timp ce chinezii economisesc in exces, americanii cheltuiesc prea mult, ajungand chiar sa se imprumute, scrie revista Fortune.

     

    Nici una dintre abordari nu este corecta, putand duce la destabilizare economica si politica. Contrastul urias dintre structurile economice ale celor doua natiuni este reliefat cel mai bine de statistici. Anul trecut, China a economisit aproape jumatate din PIB, adica in jur de 1.100 de miliarde de dolari. De partea cealalta, Statele Unite au pus la pastrare doar 13% din venitul national, adica 1.600 de miliarde de dolari, in conditiile in care economia SUA este de sase ori mai mare decat cea a Chinei.

     

    Contrastul e chiar mai puternic la nivelul economiilor unei familii: 30% din veniturile unei familii stau la pastrare in China, fata de (atentie!) -0,4% in Statele Unite, dupa plata impozitelor. In China, consumul scazut indica faptul ca aici dinamica cresterii este puternic orientata catre exporturi si cheltuieli de capital. Intr-adevar, cele doua sectoare totalizeaza peste 75% din PIB-ul Chinei si cresc cu peste 25% anual. Daca trendul va fi in continuare ascendent, vom asista, probabil, la frictiuni comerciale si reactii protectioniste, scrie revista.

     

    In SUA, problema e la fel de spinoasa. Lipsa economisirii si gradul-record de indatorare al americanilor a facut cererile de finantare sa se indrepte spre alte tari. Cu alte cuvinte, Statele Unite trebuie sa se imprumute pentru a-si mentine ritmul de crestere. In 2005, deficitul de cont curent al SUA a atins un record de 6,5% din PIB si nu e exclus ca anul acesta sa ajunga la 7%.

     

    Exista insa cateva conexiuni mai putin cunoscute. Chinezii care fac economii finanteaza, de fapt, cheltuielile consumatorilor americani. Cum? Pentru a „alimenta“ exporturile – principalul sector responsabil de cresterea economiei, China mentine yuanul la o cotatie relativ mica, apropiata de valoarea dolarului american. Ca atare, China trebuie sa converteasca in mod constant in dolari o mare parte din economiile sale, o strategie care mentine rata dobanzii la un nivel scazut in SUA. In China autoritatile par sa fi inteles necesitatea stimularii consumului, prin deschiderea catre investitiile straine in sectoare precum retailul sau asigurarile.

  • E-birocratia

    Ca si
    dinamita, e-mail-ul isi arata – daca e manuit fara grija – si
    potentialul distructiv. Nu ucide, e adevarat, dar costa. Fara el
    afacerile s-ar lega mai greu. Cu el, insa, stresul creste si capata
    noi forme, productivitatea scade si companiile sunt nevoite sa
    achite nota de plata, avand pe deasupra si manageri nevrozati din
    pricina ca-si petrec 3-4 ore pe zi cu nasul in Inbox. Un avocat de
    afaceri, Daniel Badea, pare convins chiar ca 14 ore pe zi e-mail-ul
    e „sursa raului din viata noastra“.

    EXERCITIU DE
    IMAGINATIE: E luni dimineata. Deschideti
    computerul, apoi programul de e-mail, urmariti cum se umple
    Inbox-ul si va ganditi ce simpla era viata, totusi, fara e-mail. Va
    trece la un moment dat prin minte sa le cereti angajatilor sa
    lucreze fara e-mail timp de o saptamana – veti scapa si dvs., si ei
    de cosmarul e-mail-ului. De ce n-o faceti?

    Cu greu am putea estima ce impact ar avea o saptamana fara e-mail
    asupra afacerilor unei firme din Romania, pentru ca studii
    extensive despre rolul e-mail-ului nu s-au facut aici. Dar
    americanii, potrivit unei cercetari facute in 2005 pe 1.000 de
    companii, au ajuns la concluzia ca afacerile se negociaza acum
    intr-o naucitoare proportie de 70% prin e-mail.

    Iar, din raspunsurile pe care 20 de manageri romani le-au dat la
    intrebarile BUSINESS Magazin, reies cat se poate de clar doua
    lucruri: e-mail-ul e absolut indispensabil in afaceri (Florin
    Talpes de la Softwin a folosit chiar cuvantul „dependenta“ pentru a
    descrie relatia lui cu posta electronica) si se numara, la aproape
    toti managerii care au raspuns, printre primii trei factori de
    stres personal. Un impact destul de serios al unui maruntis pe care
    dictionarul explicativ il descrie in doar doua cuvinte: „posta
    electronica“.

    Un studiu facut de Oracle in 2003 arata ca probabilitatea de a
    folosi e-mail-ul pentru a comunica e de doua ori mai mare decat cea
    de a utiliza telefonul – iar 53% dintre respondenti au spus ca
    productivitatea lor scade cand nu au acces la casuta postala.

    Pe langa faptul ca e un drog tehnologic – sau poate tocmai de aceea
    – e-mail-ul e, in acelasi timp, un nesatios devorator de resurse,
    fie ca e vorba de servere ori de timp pierdut. Curatenia din Inbox,
    adica sortarea sau stergerea mesajelor, e una dintre principalele
    cauze ale statului la birou peste program. Ca sa nu mai vorbim de
    prima zi de lucru de dupa vacanta, pe care cei mai multi angajati
    si-o petrec citind, raspunzand, stergand si impartind pe categorii
    sutele de e-mail-uri care le inunda Inbox-ul. E natural atunci ca
    managerii sa ia decizia de a investi in tehnologie, de a redacta
    proceduri de lucru cu e-mail-ul in organizatie sau de a impune
    angajatilor restrictii, urmarind prin acestea cresterea eficientei
    muncii (45% dintre cazuri, potrivit unui studiu AIIM/KCI din 2005),
    cresterea profitului si a performantelor (10%) si reducerea
    costurilor (25%).

    UN FLUVIU DE MESAJE. Chiar fara masuratori
    riguroase cum sunt cele facute de organizatiile straine
    specializate, managerii romani stiu din experienta proprie ca
    e-mail-ul este o binecuvantare, dar si o pacoste, in primul rand
    din pricina volumului mare de mesaje primite. Cu e-mail-ul iti
    incepi ziua, prin el discuti afaceri, concepi proiecte, tii
    legatura cu oamenii-cheie din companie, stabilesti intalniri,
    capeti informatii si stabilesti termene. Dintre cei 20 de manageri
    care au raspuns unui chestionar initiat de BUSINESS Magazin, doar
    trei spun ca primesc zilnic mai putin de 100 de mesaje. Media tinde
    mai degraba spre 150-200.

    O
    parte dintre ele sunt necesare, o parte nu. Cele inutile se impart
    in doua categorii: SPAM si mesaje de la colegi sau prieteni care
    apasa butonul „Send“ fara sa-si puna problema ca un e-mail trimis
    fara rost inseamna cateva minute irosite pentru destinatar.
    Mesajele SPAM ocupa ceva volum in Inbox-urile managerilor
    intervievati de BUSINESS Magazin. Dintre cele 300 de mesaje pe care
    Radu Georgescu, presedintele GeCad, le primeste zilnic, circa 200
    sunt SPAM. Liviu Dragan, directorul general al TotalSoft, spune ca
    are de sters zilnic cam 50 de e-mailuri SPAM, adica jumatate din
    mesajele primite. Dar SPAM primeste orice om care are un cont de
    e-mail – inclusiv Bill Gates, care spunea amuzat acum cativa ani ca
    parte dintre SPAM-urile lui sunt de la finantatori care-i ofera
    imprumuturi si parte sunt mesaje prin care i se explica cum s-ar
    putea imbogati rapid.

    Dar nu SPAM-ul pare a fi cea mai mare problema – cei care s-au
    specializat in managementul Inbox-ului spun ca mesajele
    nesolicitate oricum pot fi sterse fara remuscari inainte de a fi
    deschise. Adevarata problema sunt anumite mesaje care vin de la
    prieteni si colegi, si care consuma absolut inutil timpul unui
    utilizator. Pe primul loc la aceasta sectiune ar fi mesajele Cc:
    (Carbon copy) ori Bcc: (Blind carbon copy), la care destinatarul e
    doar o terta parte despre care expeditorul crede ca trebuie
    informata. (Bogdan Georgescu, directorul general al companiei
    imobiliare Colliers International, spune ca jumatate dintre
    mesajele inutile pe care le primeste sunt de la proprii angajati,
    dar ca, desi a cautat, nu a gasit inca o solutie pentru a scapa de
    mesajele inutile.) Urmeaza mesajele de tip „corporate junk“, apoi
    e-mail-urile de tip „FYI“ (for your information, adica „spre
    informare“), cele care ar trebui adresate altcuiva, ca sa nu mai
    vorbim de link-urile trimise fara vreo explicatie, de bancuri sau
    de fisiere PowerPoint cu peisaje, flori si filozofii de viata.

    Irinel Burloiu, business development manager la Intel, spune ca
    primeste in fiecare zi minimum 300 de mesaje, dintre care 70% sunt
    inutile, si ca nu reuseste sa raspunda la toate in timp util
    (pentru a raspunde intrebarilor trimise de BUSINESS Magazin prin
    e-mail, Irinel Burloiu si-a luat un ragaz de sase zile).

    Daniel Badea, partener in societatea de avocatura Badea, Georgescu
    & Asociatii, are doar 40% mesaje inutile pe zi, dar chiar si
    asa crede ca e-mail-ul e sursa raului din viata noastra, prin
    „deadline-urile scurte, presiunea profesionala si vestile proaste“
    pe care le aduce.

    INBOX-UL MASURAT IN UNITATI DE TIMP. Tradus in
    minute, un Inbox inundat in fiecare zi de 200-300 de mesaje da
    expresia cantitativa a locului pe care e-mail-ul il ocu-pa in viata
    managerilor romani. Media zilnica a timpului petrecut cu e-mail-ul
    de catre cei 20 de manageri care au raspuns BUSINESS Magazin e de
    3-4 ore. Calculul il poate face oricine: la 200 de mesaje pe zi,
    daca ai nevoie in medie de un minut pentru fiecare – unele pot fi
    sterse instantaneu, la altele e nevoie de 10 minute – timpul alocat
    ajunge la 200 de minute, adica peste trei ore de lucru.

    Unii oameni de afaceri isi verifica mesajele la anumite intervale,
    altii permanent – la cateva minute, spune Daniel Badea, partener in
    societatea de avocatura Badea, Georgescu & Asociatii, care
    adauga ca are Inbox-ul la indemana 14 ore pe zi, fie pe computer,
    fie pe Blackberry.

    Badea da piept cu 150-200 de mesaje in fiecare zi, din care 40%
    sunt inutile, isi verifica e-mail-ul si in weekend, si in concediu
    si spune ca toate astea i se par „prea mult“, dar nu vede ce
    altceva ar putea face. Cu e-mail-ul incepe, de obicei, si ziua de
    lucru – uneori chiar inainte de a ajunge la birou. Dintr-un studiu
    facut recent de America Online and Opinion Research Corporation si
    citat de The New York Times reiese ca 41% dintre respondenti isi
    verifica e-mail-urile dimineata, inainte de a ajunge la birou.
    Peste 25% spun ca nu li s-a intamplat sa stea niciodata mai mult de
    cateva zile fara sa-si verifice e-mail-ul, iar 60% spun ca si-l
    verifica si in vacanta. Si 4% marturisesc ca isi citesc
    e-mail-urile in baie.

    CAT PUTEM REZISTA FARA MAIL? „Exista o anumita
    dependenta de e-mail“, spune despre felul in care lucreaza cu
    e-mail-ul Florin Talpes, directorul general al Softwin. „Am
    sentimentul ca ceva important a venit pe e-mail cu nevoie imediata
    de raspuns si ca, necitind e-mail-ul, fac ceva rau.“

    Acest tip de comportament pare si cel mai frecvent printre
    managerii romani. Dupa o zi fara e-mail, Mihai Mateescu, director
    general al Baneasa Investments, spune ca se simte „ingrijorat de a
    nu pierde ceva important si ingrijorat de muntele de mesaje care ma
    asteapta“. Iar Paul Marasoiu, directorul companiei de consultanta
    hoteliera Peacock Global Hotel Management, spune ca 12 ore departe
    de Inbox sunt deja prea multe, ca nu a lasat nici un e-mail fara
    raspuns in primele 24 de ore si ca, din nefericire pentru familia
    sa, utilizeaza e-mail-ul si in weekend-uri si concedii. „Chiar daca
    eu as rezista o vreme fara e-mail, probabil nu ar rezista el fara
    mine, dat fiind ca am creat aceasta obisnuinta si nu imi pot lasa
    partenerii fara raspuns“, spune Marasoiu. Si Irinel Burloiu, de la
    Intel isi verifica mesajele in weekend: nu poate „rezista nici
    macar o zi fara e-mail“.

    E-MAIL-UL SI BOLILE ASOCIATE. Este e-mail-ul chiar
    un factor de stres demn de luat in serios? Categoric da, pentru cei
    mai multi manageri. Blocarea e-mail-ului timp de o saptamana ar fi
    chiar mai traumatizanta decat un eventual divort pentru o treime
    din directorii IT intervievati, dupa cum arata un studiu realizat
    de compania americana Veritas si citat de USA Today.

    Dar nu despre directorii IT e vorba neaparat aici. Managerii care
    au raspuns BUSINESS Magazin plaseaza aproape invariabil e-mail-ul
    printre primele trei cauze de stres. Undeva „dupa discutiile cu
    departamentul contabil“, pentru directorul general de la Colliers
    International, Bogdan Georgescu, dar „in top 3“. „Pe locul trei
    dupa telefon si ceas“, pentru Calin Ilie, director general al Ibis
    Constanta. „Probabil undeva in primele trei locuri, mai ales ca mai
    sunt unii care iti dau telefon si iti spun «vezi ca ti-am trimis un
    e-mail, raspunde-mi la el cat mai repede»“, spune Marius Ghenea,
    fost CEO al Flanco. Pe locul al patrulea, dupa „ineficienta unor
    colaboratori, telefonul mobil, mediul de afaceri din Romania“,
    pentru Adrian Popescu, CEO al TMK. Sunt insa si manageri care cred
    ca stresul cu care este asociat e-mail-ul e exagerat. Adrian
    Stanciu, partener in Ascendis si Human Synergistics, zice ca
    Inbox-ul „nu e factor de stres, ci de antistres“, Radu Georgescu de
    la GeCAD spune cam acelasi lucru („nu e factor de stres, ci mijloc
    de comunicare“).

    PUR SI SIMPLU AFACERI. Supraincarcarea
    Inbox-urilor e o pacoste pentru unii, dar e generatoare de business
    pentru altii – de la cursurile de management al timpului pana la
    carti, software de arhivare, filtre impotriva SPAM si companii care
    fac consultanta organizationala.

    La cursurile de management al timpului furnizate de companiile
    romanesti de training se inscriu anual circa 2.000 de manageri,
    conform informatiilor furnizate de Octavian Pantis, managerul
    filialei romanesti a companiei de training si consultanta TMI.
    Pantis spune ca a atras jumatate din acesti manageri anul trecut si
    ca pe o parte dintre ei i-a si facut sa planga. Nu i-a batut, nici
    nu le-a ruinat afacerile. Mai rau: le-a demonstrat ca pierd zilnic
    mai mult timp citind si trimitand e-mailuri decat petrec –
    saptamanal – cu familia. „Unora le dau lacrimile, se sperie rau de
    tot“, spune trainerul. „Sunt unii care petrec in medie pe saptamana
    doua ore cu copilul.“ Cursul de management al timpului este cel mai
    bine vandut curs al companiei si singurul la care se in-scriu in
    primul rand managerii de top – „pentru ca ii doare“, explica
    Pantis.

    Managerul TMI spune ca solutia la problema e-mail-ului este in
    afara acestuia, sau, altfel spus, e-mail-ul prea incarcat e un
    simptom al altor probleme. „Daca mediul din organizatie ar fi
    sanatos, ar scadea volumul de e-mail-uri“, conchide Pantis. „La fel
    cum Peter Drucker spunea ca sedintele sunt un simptom al
    dezorganizarii, un volum mare de e-mail-uri este un simptom al
    altor probleme.“

    Iar e-mail-ul, „cea mai semnificativa si mai transformatoare forta
    din business-ul de azi“ – dupa cum il descriu autorii studiului
    AIIM/KCI – poate fi stapanit, totusi. Mihai Stanescu, business
    & life coach in cadrul companiei romanesti de coaching RoCoach,
    crede ca Inbox-ul va fi mai putin aglomerat daca managerii vor
    invata sa delege. El povesteste cum un marketing manager proaspat
    investit intr-o multinationala, cu care Stanescu lucreaza in
    prezent, a reusit sa reduca la 30% numarul e-mail-urilor primite
    parcurgand doi pasi strategici: in loc sa-si mai petreaca aproape
    intreaga zi dand mai departe e-mail-uri catre cei care munceau
    efectiv la proiectele pe care ea doar le coordona, a redirectionat
    expeditorii catre acestia, scapand astfel de jumatate din
    mesaje.

    „Managerul nu trebuia sa faca verificarea initiala, ci cea finala“,
    explica Stanescu. A doua etapa a presupus construirea unei
    proceduri interne, prin care angajatilor li se sugera sa-si rezolve
    problemele prin intalniri fata in fata, telefonul sa fie folosit
    doar cand intalnirile nu sunt posibile, iar e-mail-ul sa intervina
    doar in ultima instanta. Mihai Stanescu spune ca acest al doilea
    pas a insemnat „reorientarea stilului de
    management catre unul de leadership“. Iar rezultatele s-au vazut:
    Inbox-ul managerului a fost mai putin incarcat cu inca 20%. „In
    asemenea hal s-au potolit lucrurile si au inceput sa mearga, incat
    a putut lua in brate inca un departament, castiga de trei ori mai
    multi bani si e un om cheie in companie“, povesteste Stanescu. Dar,
    pe langa timpul irosit de manager, trebuie luat in calcul si timpul
    irosit de organizatie, in ansamblul ei.

    Un bun inceput ar fi ca regulamentul intern al unei companii sa
    cuprinda si o politica a utilizarii e-mail-ului, cu referire la
    conditiile in care e indicata utilizarea „Cc:“-ului si a butonului
    „Reply To All“. In „Cc:“ nu trebuie trecute decat persoanele
    implicate in proiect sau care au nevoie de informatiile respective.
    Daca e folosit cu discernamant, „Cc-ul“ e un instrument deosebit de
    util. Ruxandra Stoian, consultant si director in cadrul
    PricewaterhouseCoopers (PwC), primeste zilnic circa 40 de
    e-mail-uri in care adresa ei apare in „Cc:“, dar asta nu o
    deranjeaza, pentru ca alternativa ar fi sedintele de informare sau
    primirea si citirea unor informatii tiparite. Cat despre „Reply To
    All“, Stoian spune ca a cazut, ca toti utilizatorii de e-mail, „in
    capcana «Reply-to-All» cand nu era cazul si m-am amuzat in egala
    masura cand au facut-o altii“.

    Timpul economisit de toti cei dintr-o organizatie inseamna, de
    fapt, bani economisiti. Filiala germana a companiei de training si
    consultanta TMI a dezvoltat de curand un instrument – E-mail
    Efficiency Study – cu ajutorul caruia pot fi cuantificate
    pierderile pe care le au firmele din cauza ineficientei cu care
    angajatii folosesc e-mail-ul. Octavian Pantis, managerul filialei
    romanesti, a calculat ca o companie romaneasca avand 100 de
    angajati si 20 de manageri, toti utilizatori de e-mail – platiti cu
    4 euro/ora, respectiv 7 euro/ora – ar economisi 133.000 de euro
    anual daca ar utiliza mai eficient e-mail-ul.

    Pentru acest calcul a fost folosit un Inbox standard de 50 de
    e-mail-uri pe zi: 20 de e-mail-uri care necesita raspuns, doua
    e-mail-uri de tip newsletter, SPAM si altele. TMI a calculat, de
    asemenea, un timp mediu de citire si de redactare a e-mail-ului,
    precum si un timp de cautare a mesajelor in foldere. Extinzand
    calculul pentru o companie cu 6.000 de angajati (Gheorghe
    Constantinescu, CEO la Petrom, spune ca 7.000 de angajati ai
    companiei utilizeaza calculatorul), ar putea fi economisiti 6
    milioane de euro anual doar printr-un management mai eficient al
    e-mail-ului.

    In final, ceva pentru amatorii de cifre: in cinci luni, pe serverul
    trustului de presa Publimedia International au ajuns 35 de milioane
    de mesaje, dintre care 25 de milioane au fost blocate automat de
    filtre, fiind virusi si SPAM. Diferenta de 10 milioane de mesaje,
    impartita la cele 300 de calculatoare din institutie si la zilele
    din intervalul de cinci luni, da o medie de 300 de e-mail-uri
    zilnice pentru fiecare computer. In economia timpului, procesarea
    lor inseamna multe ore. In economia bugetului, inseamna bani.

    Va propunem un exercitiu simplu: impartiti salariul dvs. lunar la
    9.600 de minute lucratoare (dupa schema: opt ore de lucru pe zi,
    cinci zile lucratoare pe saptamana). Asa puteti afla cati bani
    pierde compania atunci cand cititi bancul zilei.

  • CUM SE DESCURCA CEI MAI MARI

    Managerii romani n-au gasit o solutie miraculoasa pentru a scapa de tirania e-mail-ului pentru ca ea nu exista. Sefii marilor companii au strategii diferite: unii isi gestioneaza singuri e-mail-ul, unii au si asistenti si majoritatea au dispozitive portabile pentru a-si citi mesajele cand nu sunt la birou, potrivit USA Today.

     

    FARA E-MAIL: Pare greu de crezut, dar exista manageri de top care ignora mail-ul. John Dasburg, fost CEO al Burger King si mai apoi presedinte al DHL Airways, declara acum doi ani pentru USA Today: „Nu-mi citesc mesajele pentru ca mereu vin teancuri-teancuri“. Nici presedintele Starbucks, Howard Schultz, nu se simte prea legat de e-mail – spune ca nu se compara cu discutiile fata in fata. Hank Paulson, presedinte si CEO al Goldman Sachs: „Nu folosesc niciodata e-mail-ul, dar sunt avid utilizator de voicemail. Ma descurc cu cateva sute de voicemail-uri pe zi“.

     

    CU UN ASISTENT: Cei mai multi manageri de top din lume nu-si citesc singuri mail-ul. John Doerr, unul dintre investitorii care au pariat de timpuriu pe companii precum Netscape, Sun Microsystems, Amazon.com sau Google, crede ca cel mai bun lucru pentru managementul Inbox-ului e sa ai un bun asistent care sa-ti sorteze mesajele. Insa ponderea mesajelor de care se ocupa secretara difera de la caz la caz. Bill Gates, presedintele Microsoft, are o „lista alba“ de mesaje care pot ajunge la el, printre care se numara si e-mail-urile interne ale companiei. Restul ajung la un asistent. Michael Dell, CEO al Dell, face cam acelasi lucru.

     

    CU TREI ASISTENTi: Carlos Ghosn, CEO al Renault si Nissan, isi imparte luna intre Paris si Tokio, luptandu-se cu diferentele de fus orar, si se descurca multumita celor trei asistente (una in Franta, una in Japonia si una in Statele Unite – e si sef al operatiunilor Nissan pentru SUA), care ii filtreaza toate documentele si ii sorteaza e-mail-urile, potrivit Fortune.

     

    PE CONT PROPRIU: Ted Leonsis, vicepresedinte al America Online Inc., primeste peste 300 de mesaje pe zi si raspunde singur la toate. Mai intai dimineata, de la 5:45 la 7:00, apoi incepand cu 17:30 si, intr-o ultima sesiune zilnica, la 23:00, inainte de a merge la culcare: „Viata mea e o permanenta dorinta de a gasi gol folderul cu mesaje de citit“.

     

    MARATON PE E-MAIL: Marissa Mayer, vicepresedinte Google pentru Search Products and User Experience, e unul dintre putinii executivi de top care spune ca nu se simte coplesita de e-mail, desi primeste 700-800 de mesaje pe zi – si doar la o parte raspunde asistenta. Foloseste o aplicatie simpla, numita Pine, si are sesiuni-maraton de scris mesaje, uneori sambata si duminica. „Pur si simplu stau si scriu mesaje 10 sau chiar 14 ore continuu“, dupa cum declara ea luna trecuta pentru Fortune.

     

    SURSE: USA TODAY, FORTUNE

  • DESPRE E-MAIL

    Daca am pune in balanta avantajele si dezavantajele comunicarii prin e-mail, am constata ca exista un risc mare ca ea sa incline catre dezavantaje, direct proportional cu ineficienta cu care este utilizat. Robert Cooke de la Human Synergistics International, care a studiat subiectul, descrie lucrul prin e-mail drept „dezintegrarea electronica a proceselor interpersonale“.

     

    DE BINE

    • costuri extrem de reduse, tinzand la zero
    • mesajul poate fi transmis simultan la mai multi utilizatori fara eforturi suplimentare
    • transmiterea mesajelor este aproape instantanee, indiferent de distanta; e-mail-ul e un instrument esential pentru organizatii complexe, cu multe filiale sau pentru multinationale
    • prin e-mail se pot trimite documente atasate in diferite formate, de la documente de organizatie la fotografii personale
    • e-mail-ul inlocuieste cu succes forumurile online, sedintele in sala de conferinte sau sedintele in sistem tele-conferinta
    • comunicarea prin e-mail reduce birocratia corporatista si creste viteza de lucru

    DE RAU

    • e folosit fara discernamant, un numar mare de mesaje fiind inutile si consumatoare de timp
    • favorizeaza transferul de responsabilitate: o sarcina, o data comunicata, e trecuta la capitolul „probleme rezolvate“
    • e adesea folosit ca document de „acoperire“ ori instrument de constrangere (prin trecerea sefului in Cc)
    • aspreste comunicarea („E foarte usor sa fii dur, sarcastic si nesimtit atunci cand nu trebuie sa-i spui cuiva toate lucrurile astea in fata“, spune Adrian Stanciu de la Ascendis) si lasa loc de interpretari nebanuite de expeditor, pentru ca nu transmite mimica, limbajul trupului si intonatia vocii

  • TEHNOLOGIILE PERMISE

    Din urmatoarea lista de tehnologii de comunicare pe care angajatii din companiile studiate au voie sa le foloseasca in scopuri profesionale, e-mailul e cel mai utilizat, fiind permis in 99% dintre companii.

     

    E-mail  99%

    Voice mail        97%

    Dispozitive handheld wireless    81%

    File Transfer Protocol   72%

    Forumuri de discutie     69%

    Newsgrupuri     50%

    Instant messaging          48%

    SURSA: AIIM/KCI SURVEY, 2005

     

    LEGILE ORGANIZATIEI

    Cele 1.000 de companii cuprinse in studiu au proceduri scrise referitoare la securitate, pastrarea datelor, interdictii de folosire si altele pentru comunicarea electronica. Dintre aceste tehnologii, e-mail-ul este cel mai „legiferat“, cu proceduri in 83% dintre companii.

     

    E-mail  83%

    Voice mail        50%

    Dispozitive handheld wireless    35%

    Instant messaging          28%

    File Transfer Protocol   34%

    Forumuri de discutie     27%

    Newsgrupuri     17%

    SURSA: AIIM/KCI SURVEY, 2005

     

    REGULAMENT PENTRU E-MAIL

    Doar 74% dintre companii penalizeaza incalcarea procedurilor interne pentru folosirea e-mail-ului. Procentul companiilor care includ in procedurile interne urmatoarele categorii de probleme:

     

    Folosirea e-mail-ului pentru anumite scopuri      86%

    Reguli privind continutul permis 76%

    Consecinte pentru incalcarea regulilor    74%

    Dreptul de proprietate asupra continutului mesajelor      73%

    Limita maxima a casutei postale 60%

    Durata maxima de pastrare a mesajelor 45%

    Reguli privind pastrarea mesajelor         39%

    Criptarea mesajelor      32%

    SURSA: AIIM/KCI SURVEY, 2005

     

    E-MAIL-UL IN AFACERI

    E-mail-ul a devenit, in timp, principalul instrument de comunicare in afaceri. Organizatiile cuprinse in studiul AIIM/KCI folosesc posta electronica astfel:

     

    Raspunsuri la intrebarile clientilor           91%

    Discutii despre operatiuni sau strategii de produs           84%

    Schimb de facturi, declaratii si informatii de plata           75%

    Schimb de informatii confidentiale sau sensibile  71%

    Negocierea contractelor si a intelegerilor           70%

    Discutarea problemelor de resurse umane          63%

    Completarea de documente solicitate de oficialitati         51%

    Raspunsuri catre organizatii de reglementare      47%

    Raspunsuri la litigii         34%

    SURSA: AIIM/KCI SURVEY, 2005