BusinessMagazin

Blog

  • A fi sau a nu fi cenzurat

    Dupa ce a anuntat ca vrea sa mearga la TVR in ultima zi de campanie, presedintele s-a razgandit cu mai putin de 24 de ore inainte, desi postul public isi anuntase disponibilitatea. Mai mult, dupa ce a anuntat ca, daca referendumul pe care l-a convocat nu va fi validat, atunci se va pastra actualul sistem de vot, pe liste – intrucat proiectul Guvernului ar fi „un fals“ – presedintele a admis ca va promulga legea respectiva dupa o decizie favorabila a Curtii Constitutionale, adaugand insa ca va fi nevoie de consultari cu partidele daca procentul de voturi favorabile sistemului de vot uninominal supus de el la referendum va fi covarsitor. In ce priveste aparitia la TVR, presedintele si-a luat o revansa in stilul caracteristic chiar in ultimele 24 de ore de campanie permise de Biroul Electoral Central: a aparut pe televiziuni vineri seara la ora de maxima audienta, sub pretextul unei declaratii de presa, gest care de atatea ori in trecut incinsese primele pagini ale ziarelor. Numai ca singurul mesaj transmis de presedinte a fost un rezumat al celor declarate anterior in aceeasi saptamana in mass-media, unde s-a bucurat de o prezenta consistenta, desi o acuzase ca-l cenzureaza.

    Intrucat rezultatele oficiale ale europarlamentarelor si ale referendumului (pe care estimarile il vedeau aproape sigur nevalidat) urmau sa-l prinda pe presedintele Basescu in Spania (unde avea programata inca din primavara o vizita oficiala), se asteapta ca disputa initiata de el privind varianta de vot la alegerile viitoare sa continue si in perioada urmatoare.

  • Un pariu de 100 mp

    Dan Ostahie a anuntat saptamana trecuta ca inchide magazinele Altex Digital, axate exclusiv pe vanzarea de electronice, si in locul lor aduce un alt concept, foarte asemanator, numit Digit’Up. Anuntul a ridicat cateva semne de intrebare. Primul ar fi motivul pentru care omul de afaceri din Piatra-Neamt a decis sa se intoarca la magazinele mici, in conditiile in care pana acum, acest format de magazine nu prea a avut succes pe o piata dominata de magazinele cu suprafete mari.

    „Daca au o strategie bine pusa la punct, magazinele cu suprafete mai mici ale lanturilor importante de retail de electronice si electrocasnice se vor dezvolta destul de mult in urmatorii ani, mai ales in orasele mai mici din tara“, considera Dan Ostahie, argumentand de ce Digit’Up nu a fost o decizie luata la intamplare. Compania a realizat un studiu in colaborare cu agentia de branding Landor, din care a rezultat faptul ca oamenii ar cumpara dintr-un asemenea magazin. In acelasi timp, studiul l-a lamurit pe Dan Ostahie ca brandul Altex Digital nu este vizibil si nici corect inteles de clienti, acestia cautand sa cumpere electrocasnice din magazinele respective, in conditiile in care in oferta de produse nu erau incluse decat echipamente electronice (computere, camere foto, telefoane mobile).

    Astfel incat avem, ca explicatie a deschiderii acestui nou format de magazine, al treilea din portofoliul Altex, ca retailerul are in plan sa se extinda puternic in orase mai mici, cu populatie intre 30.000 si 100.000 de locuitori. Adica acolo unde nu se justifica deschiderea unui numar mai mare de magazine Altex cu suprafete intre 800 si 2.000 de metri patrati sau a unor centre Media Galaxy, care urca si pana la 5.000 de metri patrati. „Digit’Up, concept de magazin cu suprafete de aproximativ 100 de metri patrati, poate fi dezvoltat foarte mult in orasele mai mici, dar conform planurilor noastre, va avea acoperire si in orasele mari, mai ales ca magazinele vor fi pozitionate stradal, in zone cu trafic pietonal intens, sau in centre comerciale“, spune Cristian Camara, retail manager in cadrul Digit’Up.

    Deocamdata, competitorii sunt de alta parere in privinta strategiei optime de dezvoltare. „Din experienta mea nu numai pe piata de aici, dar si in alte tari, magazinele cu suprafete medii si mari sunt conceptul castigator in retailul de electronice si electrocasnice, mai ales datorita faptului ca gama de produse este mult mai variata“, comenteaza Jiri Rizek, directorul executiv al lantului de retail Flamingo. „Nici in orasele mai mici, conceptul magazinelor de 150-200 de metri patrati nu are foarte mult succes“, adauga Rizek, explicand astfel de ce compania a inchis in 2006 un numar de 47 de magazine si inca 20 anul acesta.

    Mai mult, Flamingo a vandut recent cele sase magazine cu suprafata mai mica de 100 de metri patrati din reteaua Future Shop catre MCS Communications, compania care detine HAT Group, importator de telefoane mobile Samsung, si serviciul de televiziune prin satelit Boom TV. In cazul acesta a functionat insa si un alt criteriu, cel al unui con-cept inadecvat: „Cifra de afaceri a magazinelor era nesemnificativa si incerca sa combine doua elemente care nu prea se potrivesc – electronicele si fashion-ul“, explica Rizek.

    Este adevarat ca Domo a lansat la finalul anului trecut brandul Expert Digital, care presupune magazine de suprafata mica, specializate pe vanzarea de produse IT&C. Pana acum insa, a fost deschis un singur astfel de magazin, la Oradea, iar strategia de dezvoltare a acestui format nu este inca foarte clara, motivul fiind faptul ca Domo s-a concentrat mai mult pe deschiderea de magazine mari, iar acum se ocupa de dezvoltarea brandului Technomarket in Romania.

    Pentru Altex insa, precedentele de acest fel din piata nu au reprezentat un impediment. Dimpotriva, Dan Ostahie, presedintele companiei, vede afaceri cu potential acolo unde competitia nu a reusit sa castige sau sa se extinda. Asteptarile sale pentru noul format de magazine Digit’Up sunt atingerea unei cifre de afaceri de 30 de milioane de euro anul viitor, raportat la un total al afacerilor companiei estimat la 300 de milioane de euro anul acesta si 350 de milioane de euro pentru 2008.

    Compania a deschis deja opt magazine Digit’Up – in Bucuresti, Medgidia, Braila, Alba Iulia, Petrosani, Oltenita, Ramnicu Sarat si Rosiori de Vede, in urma unei investitii medii de 50.000 de euro pe magazin, suma in care nu sunt incluse insa si cheltuielile cu stocul de echipamente electronice. O parte dintre acestea apartin insa vechilor magazine Altex Digital, compania avand in plan ca pana la finalul acestui an toate sa fie transformate potrivit noului concept si brand. „Pana la finalul anului viitor vom investi in acest format de magazine in jur de 2,5 milioane de euro, astfel incat sa avem deschise in jur de 50 de magazine“, afirma Cristian Camara. Sa fie magazinele cu suprafete de aproximativ 100 de metri patrati o solutie pentru retelele de retail de electronice si electrocasnice de a-si creste vanzarile in orasele mici? Directorul executiv al Flamingo considera ca astfel de magazine nu sunt suficiente, chiar daca anumite companii pot decide sa-si completeze formatele de magazine si cu unul de genul Future Shop, brand pentru care Flamingo inca detine drepturi si pe care-l poate relansa daca doreste, sau de genul Digit’Up. „Dupa parerea mea, este nevoie de magazine de cel putin 500 de metri patrati chiar si in orasele cu 50.000 de locuitori“, spune Rizek.

  • Limuzine si coliere

    Studiul „World Wealth Report“ realizat de banca de investitii Merrill Lynch si compania de consultanta Capgemini arata ca in 2006 existau 9,5 milioane de milionari in dolari in lume, cu 8,3% mai mult decat in anul precedent. Averea acestora este de 372 de miliarde de dolari si, tinand cont de faptul ca se apropie perioada primelor de pe Wall Street si in City-ul londonez si ca in fiecare zi apar noi milionari din America Latina, Europa de Est si Asia, specialistii spun ca numarul acestora este in crestere. O piata cu milioane de potentiali consumatori pentru companiile care vand lux. Iar cel mai uzual loc in care companiile isi fac cunoscuta oferta de exclusivism sunt targurile de lux, care atrag de la an la an un public tot mai numeros.

    Targurile sunt organizate in special in luna decembrie, adica in momentul in care incep cumparaturile de Craciun. De exemplu, la Targul Milionarilor de la Moscova de anul trecut s-au vandut intr-un singur weekend produse de lux in valoare de 600 mil. dolari. Numarul milionarilor din Rusia depaseste 88.000, din care 33 sunt miliardari.

    Rusia este doar una dintre tarile in care se organizeaza un Targ al Milionarilor (Millionaire Fair) – concept care din 2002, anul lansarii la Amsterdam, s-a transformat intr-un fel de expozitie itineranta care a facut escala la Cannes, Shanghai si Kortrijk (Belgia).

    Incepand de anul trecut, si Romania are propriul targ de lux, care, desi nu face parte din reteaua Millionaire Fair, se lauda cu perspective de crestere. Luxury Show, organizat la Romexpo iarna trecuta, a insemnat 14.000 de metri patrati de produse de lux, in valoare de peste 25 mil. euro, 100 de expozanti si 200 de branduri exclusiviste. „In urma cu trei-patru ani, firmele care comercializeaza produse de lux au ales sa nu mai participe la targuri alaturi de firmele care vand produse de larg consum si ne-au tot sugerat ideea organizarii unui eveniment exclusiv cu produse de lux“, spune Camelia Buda, director EUROexpo, firma de organizare de targuri, expozitii si evenimente a Romexpo. Directorul de la EUROexpo spune ca, in urma unui studiu de piata din care a reiesit ca pe piata cererea de produse de lux este mai mare decat oferta si ca romanii prefera sa mearga pentru cumparaturi de lux in strainatate, s-a luat decizia organizarii targului. In 2006, Luxury Show a presupus investitii de 300.000 de euro, din care 100.000 de euro au fost investiti in amenajari si 200.000 de euro in evenimentele speciale, iar anul acesta valoarea investitiei urmeaza sa depaseasca 500.000 de euro. Conform organizatorilor, pretul mediu al unui metru patrat de stand este de 150 de euro, in conditiile in care la Construct Expo, cel mai mare targ organizat la Romexpo, s-au platit 130 de euro pe metrul patrat. „Anul trecut am avut 7.000 de vizitatori, din care 4.000 au fost platitori de bilete, iar anul acesta speram sa depasim 10.000 de vizitatori“, spune Camelia Buda, precizand ca biletul pentru editia din 2007, care va avea loc in perioada 6-9 decembrie, va costa 50 de lei.

    Daca anul trecut printre produsele expuse s-au aflat masini Rolls-Royce, Lexus, Infiniti, Morgan, Jaguar si Hummer, ambarcatiuni de lux cu preturi de peste 1,5 mil. euro, elicoptere de un milion de euro, o casa de cinci stele complet echipata si decorata cu mobilier marca Morozzo, rochii cu cristale si diamante de la prezentarile Victoria’s Secret, organizatorii spun ca anul acesta, se va pune foarte mult accentul pe bijuterii. „Am conceput la parterul pavilionului central o galerie de bijuterii unde vor fi expuse creatii cu pietre pretioase in valoare de 7 mil. euro. Nu vor lipsi nici autoturismele, pentru ca exista cerere, si in Romania cele mai cautate produse de lux sunt masinile. Sectiunea auto-show s-a conturat foarte bine si anul acesta, iar la targ urmeaza sa fie expuse, in afara de automobile, trei iahturi mari, precum si motociclete sau ATV-uri“, spune coorganizatorul targului.

    Tot in cadrul Luxury Show vor fi prezentate un colier creat de Oana Mizil pentru familia regala din Qatar, un diamant de cinci carate, stilouri Visconti cu diamante care valoreaza 130.000 de euro, colectiile Minuzzo Mobili D’Arte (o biblioteca din lemn masiv de nuc, de aproximativ 50.000 de euro, cu masa sculptata cu foita de aur de 20.000 de euro) sau Versace, organizatorii anuntand ca vor fi prezentate in premiera covoare cu cristale Swarovski.

  • Aplauze pentru pop

    Exista anumite genuri muzicale pe care ai voie sa le gusti tocmai pentru ca sunt atat de ingrozitoare. Soft rock-ul inceputului anilor optzeci intra in aceasta categorie – ai voie sa-ti placa Air Supply pentru ca muzica lor e o porcarie iremediabila. La fel, exista ceva „cool“ la oamenii de peste 14 ani care inca nu se rusineaza ca sunt fani heavy metal – o muzica atat de proasta incat ai voie sa-ti placa. Ca o ironie, desigur, ironie care face din nou accessibile tot felul de genuri muzicale altadata interzise.

    Totusi, nu exista nimic ironic in entuziasmul meu pentru LP-urile lansate recent de catre doua din numele pop foarte cunoscute. Ma refer la Girls Aloud si la Britney Spears. Serios.

    Girls Aloud au evoluat ingrijorator de mult pentru o formatie pop rezultata dintr-un reality show TV. In teorie, ar fi trebuit sa reziste cam atat cat memoria unui pestisor auriu, insa au devenit oficial cea mai de succes trupa de fete din istoria topurilor britanice. In mare parte, aceasta se datoreaza echipei lor de productie, Xenomania. Asa cum v-ati astepta de la o echipa care s-a hotarat sa-si ia numele de la un cuvant inventat ce semnifica „dragostea de tot ce e strain“, Xenomania a creat un sound caracteristic axat pe un eclectism exuberant. Tehnica de productie pare sa se rezume la a infige un ac in Oxford History of Pop, a alege de acolo doua stiluri muzicale ce par sa nu aiba nicio legatura unul cu altul (hmmm, acid house si doo-wop? Suna bine. Hai sa trecem la treaba) si a le combina. Pe hartie, suna ca o reteta pentru un ghiveci muzical. In realitate, au reusit sa sa schimbe fata pop-ului.

    Pe „Tangled Up“, ultimul lor LP, Girls Aloud ofera 12 piese care demonstreaza exact aceasta abordare schizofrenica a muzicii pop. „Black Jack“ suna ca o piesa cantata in 1973 in legendarul club de northern soul Wigan Casino, combinata cu un ciudat imn fotbalistic. Sunete in stilul celor pe care ar fi putut sa le compuna The Rapture, un imn punk-funk de la care mai sa-ti vina sa-ti dai pantalonii jos de incantare. Si tot asa si continua.

    A existat o vreme in care artistii pop ar fi facut moarte de om ca sa aiba aceeasi credibilitate ca trupele serioase gen Arctic Monkeys. Girls Aloud sunt doar un exemplu care arata cat de mult s-a schimbat situatia. Astazi, trupele serioase de chitaristi fura secretele trupelor pop mainstream, „fabricate“. Nu ma credeti? Uitati-va la lista de persoane care au participat la productia urmatorului album Franz Ferdinand, care se intampla sa fi fost produs de… Xenomania. (The Arctic Monkeys – ca sa se stie – sunt fani declarati Girls Aloud).

    Stagnarea scenei muzicale „serioase“ si dominatia trupelor indie sunt doua dintre motivele pentru care Girls Aloud suna atat de proaspat. E trist, dar mai nou muzica pop este cea care incalca regulile, in timp ce trupele cu patru baieti in blugi stramti si chitari suna din ce in ce mai retrograd si conservator.

    De parca dorind sa confirme aceasta tendinta ca pop-ul forteaza limitele muzicale, m-am trezit recent in posesia ultimului album al lui Britney Spears, bine intitulat „Blackout“. Cu exceptia unor titluri ca „Overdose“, „Nervous Breakdown“ sau „I Just Lost Custody Of My Kids“, nu-mi vine in minte nici un alt titlu mai potrivit pentru ultimul material lansat de tulburata doamna Spears. Atunci cand ai asa un ghinion ca Britney in ultima vreme, nu-ti mai ramane decat un singur lucru de facut: sa lansezi un album care sa rupa tot. Ceea ce a si facut. „Forteaza limitele R’n’B-ului“ nu e o caracterizare buna; unele din piesele de pe „Blackout“ sunt atat de distorsionate si experimentale, ca acum cativa ani ar fi putut sa fie lansate ca fete B ale single-urilor Aphex Twin.

    Poftim, de parca va mai trebuia vreo dovada. Daca sunteti in cautarea unor experimente sonice, a unui eclectism superb si a unei ciudatenii curate, atunci orientati-va spre mainstream.

    In romaneste de Loredana Fratila-Cristescu

  • Bani, nu numai vorbe

    Cei doi autori sunt experti in metodologia ROI in domeniul resurselor umane (Return On Investment – rentabilitatea investitiilor), adica un proces care permite calcularea eficientei pentru toate genurile de programe de educatie, training de personal si din domeniul politicilor publice. Jack Phillips este presedintele, iar Patricia Phillips este directorul Institutului ROI, principala institutie la nivel mondial care se ocupa cu formarea competentelor de aplicare a metodologiei sus-numite.

    Volumul de fata, un rezumat al experientei concrete de management a autorilor, dar si al celei de cercetare si analiza, ajuta in primul rand la intelegerea modului in care poate fi prognozata si masurata valoarea unui proiect inainte de aplicarea lui. Se adreseaza unui public mai larg decat ar putea parea la prima vedere: lideri de organizatii, analisti si consultanti de afaceri, profesori si cercetatori, dar si tuturor celor preocupati de misterul valorii. Iar domeniile de aplicare, la randul lor, acopera o plaja larga: resurse umane, tehnologie si sisteme IT, vanzari si marketing, relatii publice, probleme comunitare, relatii cu autoritatile, solutii de management al proiectelor, metoda „six sigma“ (care la randul ei reprezinta o metodologie structurata de management ce vizeaza ameliorarea calitatii si eficacitatii proceselor), cercetare-dezvoltare si inovare, dar si programe sociale sau activitati de binefacere. Volumul ii indruma pas cu pas pe cei vizati in aria de domenii functionale schitata de noi, oferind tehnici, strategii, planuri de actiune si modele. Cu ajutorul acestora, cei interesati sunt ajutati sa determine valoarea proiectului concret cu care au de-a face (studiile de caz acopera o suita vasta de tipologii), dar si felul cum pot fi masurate calitati oarecum volatile, necuantificabile, precum capacitatea de conducere, creativitatea, fidelitatea clientilor sau implicarea angajatilor. O carte de prima importanta, mai ales astazi, cand celor care poarta raspunderea succesului proiectelor li se cere sa dea seama, mai mult ca niciodata, de impactul financiar al proiectelor lor.

    Jack J. Phillips, Patricia Pulliam Phillips, „Arata-mi banii!“,
    Meteor Press, Bucuresti, 2007

    Noutati

     

  • Cititorilor mei

    De ce sunt cartile ultimul bastion al erei analogice?“ Cu aceasta intrebare si-a inceput Jeff Bezos, directorul executiv al magazinului online Amazon, discursul la un eveniment ce a avut loc saptamana trecuta la W Hotel din New York. „Cartile se opun cu incapatanare digitalizarii“, a continuat el, „si cred ca exista un motiv foarte bun pentru asta: sunt o tehnologie atat de evoluata, cu o experienta de 500 de ani in domeniu, incat sunt greu de inlocuit.“

    Seful Amazon a prezentat in acest fel, in fata unui public de cateva sute de persoane, un echipament electronic numit Kindle, un soi de ecran portabil de mici dimensiuni, care cantareste 290 de grame – mai putin decat o carte obisnuita si care poate fi folosit pentru citirea cartilor in format digital, asa-numitele e-books. „Lucram la Kindle de mai bine de trei ani“, a spus Bezos, lasand astfel sa se inteleaga faptul ca nu a facut la intamplare acest prim pas catre segmentul electronicelor, in incercarea de a se impune pe o piata unde niciun alt concurent, aici fiind inclusa si compania japoneza Sony cu al sau Reader, nu a reusit sa castige dominatia.

    „Cartile digitale sunt considerate un segment de nisa, care pana acum nu au avut atat de mult succes pe cat se credea initial“, recunoaste Scott Devitt, analist in cadrul companiei Stifel Nicolaus. In urma cu sase ani, optimistii din industria cartilor prevedeau cresteri de 400% de la an la an pentru cartile in format digital, urmand ca numai piata din SUA sa ajunga la o valoare de 25 de miliarde de dolari (in jur de 17 milioane de euro) in 2008. Vanzarile de carti in format digital si de echipamente de e-lectura nu au avut nicidecum acest succes, piata americana de e-books fiind estimata in prezent la 15-25 de milioane de dolari (10-17 milioane de euro), potrivit lui Arthur Klebanoff, directorul executiv al editorului de carti digitale Rosetta Books LLC. Mai mult, diferite companii cu afaceri pe acest segment – Xerox Corp, Philips Electronics sau Barnes & Noble – au renuntat de-a lungul timpului la diviziile de carti in format digital.

    Kindle ar putea insa propune un model de business de viitor in aceasta industrie, crede Devitt, analistul Stifel Nicolaus, care vede in functiile fundamental diferite fata de cele ale principalului competitor, Sony Reader, o oportunitate pentru piata cartilor digitale. „Se vede ca modelul Sony a fost conceput de oameni cu o gandire tehnologica, pe cand Kindle e mai prietenos cu cititorii“, considera Evan Schnittman, vicepresedinte in cadrul Oxford University Press. Practic, Amazon mizeaza pe o strategie similara cu cea adoptata de Apple in urma cu sase ani, cand a lansat popularul player de melodii digitale iPod, oferind melodii prin magazinul online iTunes: integrarea echipamentului (produs de o companie din China) cu un pachet de servicii online, segment in care Amazon are o experienta vasta.

    Si totusi, tocmai acest model este cel care a starnit controverse aproape imediat dupa anuntul lui Jeff Bezos. Dupa parerea unora din comentatori, Kindle are doua probleme esentiale – costul ridicat in raport cu cel al unei carti obisnuite si designul extrem de incarcat cu butoane, in timp ce tendintele in domeniu propun echipamente cu design minimalist si cat mai putine butoane. Aparatul costa 400 de dolari (putin pes-te 270 de euro), mai scump cu 100 de dolari fata de pretul versiunii imbunatatite a echipamentului de e-lectura Reader, lansata de Sony in luna octombrie. „Amazon ar trebui sa dea echipamentul gratuit, mai ales in conditiile in care accesul la continut nu este gratuit nici atunci cand ai deja un document sau o carte digitala“, scrie un comentator sub pseudonimul DrXym pe marginea unui articol despre Kindle publicat in presa internationala.

    Amazon ofera gratuit numai accesul la internet wireless pe echipament, avand in acest sens un contract incheiat cu Sprint, dar continutul descarcat de utilizatori pe Kindle este contra cost. Astfel, o carte din selectia de aproximativ 90.000 de titluri oferite deocamdata de Amazon costa in medie 10 dolari (6,7 euro), in timp ce pentru a transfera un document digital, pe care deja il detin din alte surse, in memoria echipamentului, utilizatorii trebuie sa plateasca o taxa de 10 centi (la Sony Reader accesul la fisiere este gratuit). „Oamenii nu trebuie sa aiba un computer la indemana pentru a putea cumpara cartile digitale, conectivitatea la internet facand posibila aceasta activitate direct de pe Kindle“, spune Jeff Bezos.

    Parerea lui DrXym este insa contrazisa de veggirl, care cheltuie lunar in jur de 200 de dolari (135 de euro) pe carti si care gaseste totusi varianta echipamentului digital mai economica, fiindca, dincolo de pretul ridicat al aparatului, cartile in format digital din oferta Amazon sunt mai ieftine decat cele tiparite. „E drept, nu as plati inca 400 de dolari pentru Kindle, dar cand se mai ieftineste putin chiar va fi o investitie buna“, spune ea, aducand argumentul ca in memoria echipamentului incap, in functie de dimensiune, aproximativ 200 de carti digitale, pe cand in biblioteca ei isi gaseste mai greu locul acelasi numar de carti. Iar daca in ecuatie intra si un card de memorie pentru echipamentul digital, numarul cartilor care incap in memorie ajunge la 1.000.

  • Fratia conductei de gaz

    Gazoductul, denumit South Stream (al doilea ce va fi construit de Gazprom si Eni, dupa Blue Stream, care duce gaze rusesti spre Turcia) va avea 900 de kilometri si va avea o capacitate anuala de transport de 30 de miliarde de metri cubi.
    Blue Stream ar fi urmat sa aiba o extensie din Turcia prin Bulgaria si Romania spre Ungaria, insa in locul acestei extensii a fost preferata construc- tia South Stream. Nici acum insa Romania n-ar fi exclusa din ecuatie, judecand dupa declaratiile presedintelui Eni, Paolo Scaroni, ca mai exista o varianta de traseu pentru South Stream care sa includa Bulgaria, Romania, Ungaria, Cehia si Austria, punctele terminus urma nd sa fie Italia si Germania. Costul conductei a fost estimat la aproape 15 mld. euro. 

  • Zile negre pentru dolar

    Vinerea trecuta ajunsese foarte aproape de pragul de 1,5 dolari/euro, cu perspective de a scadea pana la 1,57 pana in martie, conform analistilor chestionati de Bloomberg.

    Criza de pe pietele financiare, cu corolarul ei asteptat – perspectiva unei noi reduceri a dobanzilor de catre Rezerva Federala – a lovit de data aceasta si indirect in moneda americana, dupa ce au capatat contur informatiile privind intentia Consiliului de Cooperare al Golfului de a decide, la reuniunea de la inceputul lunii decembrie, renuntarea de catre statele din Golf si Arabia Saudita la dolar ca moneda de referinta in favoarea unui cos de valute dominat de euro (sau a unui cos de referinte din care ar putea face parte si petrolul).
    Or, daca nu renuntarea la dolar, cel putin reevaluarea cursului la care se raporteaza la dolar riyalul saudit ori dirhamul din Emirate. Nu e singura informatie nelinis- titoare care vine din directia marilor exportatori de petrol.

    Saptamana trecuta, putin a lipsit ca statele OPEC sa puna in aplicare indemnul celor doi lideri antiamericani convinsi din organizatie – Hugo Chavez din Venezuela si Mahmud Ahmadinejad din Iran – ca statele membre sa renunte la tranzact ionarea petrolului in dolari, in favoarea euro, cu motivul ca nu mai pot suporta pagubele rezultate de pe urma unui baril ajuns aproape de 100 de dolari, in conditiile in care moneda americana nu face decat sa scada continuu.

  • Imobiliare in stil italian

    La 40 de ani, Stefano Albarosa, CEO-ul grupului Cefin, este unul dintre dezvoltatorii imobiliari cei mai vizitati de catre fondurile de investitii. Poate la fel de des cautat precum Shimon Galon, seful GTC Romania, artizanul celei mai mari tranzactii de la noi cu o cladire de birouri – America House, sau Alexander Hergan, omul din spatele Avrig 35, alti doi cunoscuti developeri imobiliari din Romania.

    Dar, spre deosebire de alti dezvoltatori, Albarosa nu a facut niciodata un secret din faptul ca prefera sa intre in parteneriate cu un investitor financiar, care aduce atat cunostinte, cat si siguranta unui exit din proiectul construit. Nu degeaba Radu Lucianu, partener al companiei imobiliare Eurisko si partener de afaceri al Cefin, spune ca ii aduce „saptamanal“ investitori interesati.

    Albarosa este privit de consultantii imobiliari drept unul dintre cei mai capabili oameni din industrie, ce a cladit de la zero o afacere despre care nu stia mare lucru. Practic, a pornit de la cateva milioane investite in special pentru a sprijini dezvoltarea altor afaceri ale grupului Cefin, dar a ajuns in cinci ani la proiecte imobiliare de peste un miliard de euro.

    Chiar daca nu este un investitor discret, precum Alexander Hergan sau ca Gabriel Popoviciu, proprietarul proiectului Baneasa, si raspunde aproape de fiecare data la intrebarile jurnalistilor, putini stiu ca activitatile imobiliare ale lui Stefano Albarosa – devenite „perla“ grupului pe care l-a fondat in urma cu circa 12 ani – au inceput aproape accidental. „In real estate am intrat pentru ca nimeni nu stia sa cladeasca sedii asa cum ni le doream noi“, explica Stefano Albarosa, in biroul de la parterul unei cladiri din Primaverii – actualul cartier general al Cefin Real Estate, compania de dezvoltare imobiliara din holdingul Cefin.

    Holdingul, care este detinut in proportii egale de familia Albarosa si o alta familie de oameni de afaceri italieni – Orecchia, a pornit de la o afacere de import de autovehicule Iveco, s-a dezvoltat in industrii adiacente, dar vedeta a ajuns acum activitatea din real estate. Stefano Albarosa este extrem de pasionat de investitiile imobiliare, asa ca nu este de mirare ca, desi afacerile grupului Cefin se intind in multe orase din Romania, acoperind mai multe domenii, mai mult de trei sferturi din discutia cu reporterii BUSINESS Magazin s-a invartit in jurul afacerilor imobiliare. Grupul Cefin a dezvoltat deja proiecte in valoare de aproape 200 de milioane de euro, spune Albarosa. „Acum lucram la proiecte de 400 de milioane de euro si mai avem «pe teava» investitii ce ar putea ajunge la alte 400 de milioane de euro“, rezuma el. Cu totul, un miliard de euro.

    Spre deosebire de anii in care adulmeca primele oportunitati de investitii, acum numarul dezvoltatorilor puternici este considerabil mai mare. Desi portofoliul Cefin este remarcabil, tot mai multi dezvoltatori anunta planuri de investitii care nu se mai exprima in zeci de milioane de euro, ci in miliarde. Sau, cum spune Radu Lucianu, „la un moment dat, te depaseste piata“. Insa Albarosa si-a creionat deja strategia pentru a face fata concurentei.

    Prima directie a fost trasata inca de la cea dintai investitie majora a grupului in imobiliare – Cefin Logistic Park. In 2004, Cefin atragea in aceasta afacere fondul de investitii austriac Europolis printr-un contract de tip forward purchase, probabil primul de acest tip de pe piata romaneasca. Cefin primea o suma de bani pentru fazele pe care le livrase pana atunci din cadrul proiectului, iar fazele ulterioare de dezvoltare erau facute cu ajutorul finantarilor furnizate de fondul de investitii, dezvoltatorul avand astfel un exit asigurat. Adica exact ce vroia Albarosa.

    „Era mult mai greu sa obtii o finantare cand am inceput sa construim proiectul decat acum. Bateam la usile oricarei banci, dar era una singura – HVB Bank – care detinea aproape monopolul finantarilor pentru real estate. Imi aduc aminte ca la ora 13.00 aveam eu intalnire la ei la sediu, cu o ora inainte fusese Shimon (Galon, de la GTC Romania, dezvoltatorul proiectelor Europe House si America House – n. red.), iar dupa mine urma un alt dezvoltator“, isi aduce aminte italianul.

  • Primele despagubiri

    Pentru cei ce au ales actiuni la Fondul Proprietatea, circa 2.000 de persoane, statul a inceput distribuirea dividendelor, dar valorificarea actiunilor n-are cum sa inceapa atata vreme cat Fondul nu se listeaza la bursa. Ultimul termen avansat pentru listare fusese jumatatea anului viitor, insa presedintele Consiliului de Supraveghere al Fondului, Alexandru Paunescu, a impins implicit termenul de listare cu cateva luni, declarand saptamana trecuta ca daca pana la 31 decembrie 2008 Fondul nu va fi listat, el isi va da demisia.