In momentul de fata, Romania e obligata sa aleaga doar intre
diverse masuri de austeritate, fiecare dintre ele dureroasa.
Pachetul de masuri anuntat recent de Guvern, care include, printre
altele, reducerea salariilor bugetarilor cu 25% si a pensiilor cu
15%, ar putea fi, in acest context, un pariu castigator, care ar
feri Romania de intrarea in incapacitate de plata, este de parere
Daniel Daianu.
Cititi mai multe pe www.gandul.info
Statul cheltuie anual aproximativ 4 miliarde de euro pentru
plata a 260.000 de bugetari din sistemele “speciale”, de siguranta
publica si aparare, care nu apar in statisticile oficiale, adica
38% din cheltuielile totale de personal cu angajatii din sectorul
public (10,7 mld. euro), potrivit unor estimari ZF pe baza
informatiilor de la Ministerul de Finante si de la Institutul
National de Statistica.
In negocierile privind reducerea de salarii ale bugetarilor apar
pentru prima data defalcari privind structura pe salarii si pe
institutii.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Cei care vor cumpara o vacanta in Romania in intervalele
mentionate pot primi pentru pretul platit una sau doua nopti
gratuite de cazare. Pentru a afla care sunt hotelurile sau
statiunile unde pot beneficia de aceasta oferta, cei interesati vor
trebui sa se adreseze agentiilor de turism din cadrul ANAT. Ca
pentru orice oferta, numarul de locuri este limitat.
Cititi mai multe pe www.gandul.info
La 37 de ani, Valdis Dombrovskis devenea anul trecut
prim-ministrul Letoniei, Péter Oszkó era desemnat tot anul trecut,
la 36 de ani, sa conduca finantele guvernului de la Budapesta, iar
Simeon Djankov este, la 39 de ani, ministrul finantelor in
Bulgaria, tara in care, de altfel, tinerii ocupa cam o treime din
portofoliile executivului. Letonia, tara cu cea mai mare cadere
economica din Europa in 2009, a iesit deja din recesiune in primul
trimestru din 2010. Nici Ungaria si nici Bulgaria nu au avut in
perioada crizei o situatie prea buna, insa ambele tari au inceput
restructurarea mult mai energic si mai devreme decat in Romania.
Poate ca la aceasta au contribuit atat tineretea, cat si experienta
lui Péter Oszkó de la Deloitte sau KPMG sau faptul ca Simeon
Djankov este considerat printre cei mai citati 100 de economisti ai
lumii, cu o experienta majora castigata la Banca Mondiala si
creatorul unui institut de cercetare la Harvard.
La Bucuresti, in liga “sub 40” joaca ministrul dezvoltarii si
turismului Elena Udrea, ministrul invatamantului Daniel Funeriu si
ministrul sanatatii Cseke Atilla, ceea ce procentual nu este prea
rau; gurile rele ar spune, totusi, ca sunt greu de separat dozele
de politic si de competenta care i-au propulsat la conducerea
ministerelor. Oameni care ar putea innoi insa cu succes actualul
guvern, intens criticat acum in toata societatea romaneasca, sunt
Septimiu Postelnicu, care a condus afacerile UniCredit Leasing in
13 tari, Marian Nastase, director financiar al grupului metalurgic
Vimetco International, sau Cornelia Coman, care conduce ING
Asigurari de Viata si care a fost numita in acest an in consiliul
de management al ING. O viziune destinsa asupra lumii, cum este cea
a sefului Bergenbier Mihai Ghyka sau gandirea strategica a unui
{erban Toader, senior partner la KPMG, ori chiar experienta in lumi
virtuale a lui George Lemnaru, creatorul jocului cu o raspandire
internationala eRepublik, ar putea sparge probabil imobilismul
administratiei de stat. {i mai pot fi adaugate alte 494 de
argumente, adica atatia tineri cat a adunat BUSINESS Magazin in
cataloagele sale de-a lungul ultimilor cinci ani.
Sigur ca o cariera in politica si in guvern inseamna mult mai
multe decat simpla competenta profesionala sau abilitatea de a pune
in miscare o echipa. “Este adevarat ca noua elita de tineri
manageri poate fi o pepiniera pentru viitoarea clasa politica, insa
ii vad mai potriviti pentru functii de consilieri de ministri,
chiar de prim-ministru sau presedinte, decat pentru functii mai
mari – cu cat este mai inalt postul, cu atat competenta tehnica
este mai putin importanta si primeaza carisma personala. Drept
urmare, faptul ca sunt buni profesionisti nu va fi niciodata un
argument suficient pentru a-i promova pe acesti tineri in functii
foarte inalte”, explica George Butunoiu, managing partner la
compania de recrutare George Butunoiu Ltd.
“In economia Romaniei nu exista acel lucru care se cheama
strategie de interes national. Daca o strategie a fost o data
facuta bine, cu girul specialistilor internationali, ar fi normal
ca ea sa fie implementata pana la virgula, indiferent de
schimbarile guvernamentale care pot interveni intre timp.” Jean
Constantinescu este unul dintre specialistii din energie care a
urmarit indeaproape evolutia sectorului energetic din Romania.
A vazut an de an cum productia romaneasca de energie cu care
Romania a pornit in 1990 a ramas aceeasi, singura crestere venind
din reactoarele de la Cernavoda. In paralel, insa, companii precum
Termoelectrica sau Compania Nationala a Huilei au avut nevoie an de
an de subventii de ordinul milioanelor de euro, cum complexele
energetice din Oltenia au intrat intr-o numaratoare inversa care
s-ar putea termina cu inchiderea lor din cauza ca nu respecta
normele de mediu, dar si cum rigiditatea statului in ce priveste
privatizarile productiei sau noile investitii s-a dublat de
reticenta fata de investitiile straine in sector.
Astfel, statul a incheiat de aproape doi ani parteneriate
public-private in valoare de 2 miliarde de euro cu companii
internationale pentru realizarea a trei noi centrale, doua pe gaz
si una pe carbuni. Aceste parteneriate insa nu au reusit sa treaca
de stadiul de studii de fezabilitate. La Braila, Termoelectrica,
Enel (Italia) si E.ON (Germania) aveau in plan o centrala pe
carbuni de 800 MW; la Galati, CEZ in parteneriat cu statul roman ar
trebui sa faca o centrala pe gaz, iar Termoelectrica alaturi de GDF
SUEZ avea un proiect de 400 MW la Borzesti.
Insa ultimele declaratii ale ministrului economiei Adriean
Videanu arata ca Termoelectrica ar putea sa intre in faliment.
“Daca aceste proiecte in parteneriat public privat ar fi pornit,
probabil Termoelectrica s-ar mai fi echilibrat si nu s-ar fi ajuns
la discutia asta”, considera companiile implicate in cele trei
proiecte, companii de altfel foarte interesate de a avea propria
productie in Romania, dupa ce probleme cum e cea a “baietilor
destepti”, care au cumparat productia ieftina din Romania pentru
mai multi ani, fac piata libera locala destul de necompetitiva.
Nu e o noutate ca salariile medicilor sunt cel putin marunte,
daca ne raportam la natura profesiei, aceea de a lucra cu vietile
oamenilor, dar si la numarul de ani pe care se intinde pregatirea
universitara de specialitate. Dupa sase ani de facultate,
absolventul de medicina se trezeste cu un salariu net de o mie de
lei, iar dupa rezidentiat se apropie timid de doua mii.
Masura anuntata recent de catre presedintele Traian Basescu,
prin care fondul de salarii pentru tot aparatul bugetar din Romania
se reduce cu 25%, a ridicat multe semne de intrebare in randul
halatelor albe, cea mai frecventa fiind: “Cat ne mai umilesc?”.
Corina Matei, medic primar pediatru la Spitalul Judetean Arges,
marturiseste ca a primit vestea gandindu-se ca e o masura care
poate fi in folosul economiei si incercand sa se obisnuiasca de
acum incolo cu ideea de a strange cureaua: “Unele colege au
reactionat cu furie, iar altele au cazut in depresie. Fiecare s-a
hazardat la o rata pentru o masina, ne-am facut niste planuri”,
constata medicul. Corina Matei aminteste ca dintotdeauna salariile
doctorilor nu au fost pe masura eforturilor depuse, iar astazi le
ajung “doar ca sa poti trai cat de cat”.
Presedintele Colegiului Medicilor, profesorul Vasile
Astarastoae, spune ca reducerea salariilor medicilor ii pune in
situatia de a alege intre doua variante: cea a mutarii in
strainatate sau cea de a lucra in sistemul privat. La nivelul
Europei de Vest, exista inca o lipsa acuta de medici. Circa 150.000
de doctori ar fi necesari pentru ca sistemul de sanatate occidental
sa functioneze la parametri corespunzatori. Chiar daca au varsta
peste 40 de ani, aproape jumatate din medici iau in calcul o
eventuala emigrare, insa mai apropiata ar fi varianta de rezerva,
de a profesa in mediul privat din tara.
In viziunea profesorului, aceasta nu ar fi insa nicidecum o
solutie: “Este extrem de dificil ca medicii sa fie preluati de
sistemul privat de sanatate, intrucat acesta este insuficient
dezvoltat. Fenomenul colaborarilor cu operatorii privati exista
deja, mai ales ca putine clinici private au medici proprii”, releva
Astarastoae. Ce-i drept, multi doctori opteaza pentru colaborari
atat in sistemul public, cat si in cel privat, pentru a compensa
lipsa de suport financiar pe care le-o ofera cel dintai.
Cititi varianta integrala a articolului in editia tiparita a
BUSINESS Magazin.
“Piata de electronice, electrocasnice si IT din Romania a
suferit anul trecut o corectie inspre zona de colaps”, rezuma
Adrian Olteanu, directorul executiv al Flanco, compania din spatele
lantului de magazine Flanco si Flamingo, detinuta integral de
Flamingo International, referindu-se la scaderea de 45% din 2009 a
sectorului. De la 2 miliarde de euro, suma in care sunt incluse
vanzarile comerciantilor specializati, precum Altex, Domo sau
Flanco (care detin 38% din piata), ale celor independenti sau ale
magazinelor online (35%), dar si ale hipermarketurilor (27%), piata
a plonjat anul trecut pana la 1,1 miliarde de euro, conform GfK
Romania, valoare din care in jur de 300 de milioane de euro
reprezinta vanzarile intre companii, care nu se deruleaza prin
retelele de retail.
De vina nu e doar puterea de cumparare mai mica, atata vreme cat
cheltuiala medie pe cap de locuitor pentru produse electronice,
electrocasnice si IT este de 50 de euro pe an in Romania,
comparativ cu aproape 300 de euro, cat este in Europa Centrala.
Intervalul de inlocuire a acestor echipamente este de 19,5 ani, de
peste trei ori mai mare decat media de 6 ani din alte tari
europene. O scadere era inevitabila in conditii de criza, dar
dificultatile economice par sa-si fi pus mai puternic amprenta in
Romania, unde minusul pietei de electroretail a fost printre cele
mai accentuate din Europa. In Slovacia sau Rusia, scaderea a fost
de 23%, in timp ce tari precum Franta, Italia sau Austria au
inregistrat un minus sub 5%. Doar piata nemteasca, cifrata la 42,2
miliarde de euro, a avut chiar o crestere de 1%. Nici macar in
Grecia, cu toate problemele de acolo, piata nu s-a restrans atat de
mult, diminuarea fiind de doar sapte procente, pana la 3,3 miliarde
de euro.
Comerciantii au fost astfel fortati sa renunte la strategiile
agresive de extindere din alti ani si sa caute solutii pentru a
diminua costurile si datoriile la banci sau furnizori asa incat sa
minimizeze pe cat posibil scaderea businessului si, in unele
cazuri, ca Flamingo sau Rombiz, sa iasa cu bine din insolventa. De
altfel, Flamingo a avut cel mai mult de suferit anul trecut din
cauza declinului pietei de electroretail. Injumatatirea vanzarilor
pana la pragul de 100 de milioane de euro, la care s-a adaugat si
adancirea datoriilor, a determinat mai intai o schimbare de
actionariat si apoi si una de management, care ar fi trebuit sa
vina cu alta abordare si sa rezolve macar o parte din problemele
lantului de magazine. La sfarsitul anului, compania a intrat in
insolventa, pentru a evita executarea silita a stocurilor initiata
de ING, careia Flamingo ii datora 17,5 milioane de euro, miscare
prin care au fost date peste cap toate planurile de stabilizare,
compania pierzand jumatate din cota de piata.
Managerii Impact, unul dintre cei mai mari dezvoltatori romani,
par multumiti de rezultatele din primul trimestru: 47 de contracte
semnate, incluzand aici si rezervarile – dintre care 43 in
ansamblul rezidential Greenfield din Bucuresti – comparativ cu 46
de contracte in ianuarie-martie 2009. “Estimam o crestere de 10% a
numarului de unitati pe care le vom vinde in acest an. Pana la
sfarsitul anului vom lansa alte trei ansambluri, pentru inceput cu
un bloc in fiecare”, declara Carmen Sandulescu, directorul
financiar al dezvoltatorului.
Compania, care a anuntat inaintea crizei ca va dezvolta unul
dintre cele mai mari ansambluri rezidentiale din Capitala,
Greenfield, a fost in ultimul an printre cei mai activi
dezvoltatori, judecand dupa gama ofertelor lansate: posibilitatea
de a sta cu chirie si a cumpara ulterior locuinta, clasicele rate
directe la dezvoltator, intermedierea vanzarii unei locuinte vechi
daca suma este folosita pentru achizitia uneia noi in cadrul
ansamblului sau, cea mai recenta, posibilitatea de a cumpara
locuinta necompartimentata sau fara finisaje.
“Daca in 2007-2008 ne concentram pe un anumit segment, aceasta
criza ne-a invatat sa fim detinatori de portofolii. Suntem
orientati spre ideea de supermarket imobiliar, incercam sa ne
apropiem de un numar cat mai mare de clienti, oferind cat mai multe
produse”, a declarat Dan Ioan Popp, presedinte al Impact Developer
& Contractor. Noile produse includ loturi de teren pentru
ridicarea in regie proprie a unei locuinte sau proiecte dezvoltate
in functie de clientii vizati, precum tinerii sau familiile.
Chiar si asa, situatia dezvoltatorului nu e ideala. Din cele 680
de locuinte construite in Greenfield, Impact mai are la vanzare
aproximativ 160, in conditiile in care dezvoltatorul a semnat anul
trecut cu totul 176 de contracte. Daca acestea ar putea fi vandute
in decurs de un an, ramane in discutie situatia stocului total de
apartamente noi care inca isi asteapta cumparatorii.
Anul crizei a fost si anul in care TAROM a pierdut suprematia in
ceea ce priveste numarul de pasageri transportati, dupa ce a condus
piata aeriana locala inca de la infiintare. E drept, a pierdut la
mustata – in raportarile initiale, TAROM vorbea de 1,72 milioane de
pasageri pentru 2009, dar la raportarea finala numaratoarea s-a
oprit la 1,70 milioane de pasageri. Locul intai in ceea ce priveste
numarul de pasageri transportati nu i-a fost luat insa de Lufthansa
sau de Air France-KLM, care ameninta de mult timp pozitia TAROM pe
piata. Cele doua companii au fost destul de agresive in ultimul an
– Air France-KLM a fuzionat si la nivel local si a incercat sa
extinda cat mai mult oferta, iar Lufthansa a introdus rute noi, dar
a si integrat operatiunile Swiss (urmand sa le integreze si pe cele
ale Austrian).
Intr-un top care nu include companiile low-cost, TAROM, Air
France-KLM si Lufthansa ar reprezenta top 3. Insa 2009 a aratat ca
zborurile low-cost nu mai pot fi excluse din clasamente.
“Pasagerii au inceput sa fie mai atenti la modalitatea in care
calatoresc. Isi doresc aceleasi servicii de calitate, dar la un
pret mai prietenos”, afirma Florentina Ivan, director de marketing
al Blue Air. Anticiparea acestei schimbari de comportament cu mult
inaintea competitorilor a fost unul dintre avantajele in castigarea
de noi pasageri. “Ca rezultat al crizei economice, oamenii tind sa
fie mai mai atenti la cheltuieli. Pretul a devenit si mai important
decat a fost pana acum”, considera si Natasa Kázmér, director
Corporate Communications & Public Affairs al Wizz Air. Compania
a pastrat tarifele la nivelul anilor trecuti si a crescut in mod
regulat oferta de destinatii, care au atras din ce in ce mai multi
pasageri, lucru ce a rezultat in 2009 in dublarea capacitatii in
Romania, comparativ cu 2008. “Cu aceasta strategie nu numai ca am
reusit sa ne pastram pasagerii, dar am continuat, in ciuda
conditiilor macroeconomice dificile, sa cream noi cereri si sa
atragem pasageri de la liniile traditionale”, adauga Kázmér.
Pretul a fost in 2009 criteriul principal in functie de care
potentialul client, aflat in aeroport, in agentia de turism sau in
fata calculatorului, a optat pentru o companie sau alta. In aceste
conditii, Blue Air si Wizz Air – ocupantele locurilor intai si trei
in topul BUSINESS Magazin – au transportat impreuna, din si spre
Romania, aproximativ 3,5 milioane de pasageri. Acestora li se
adauga si pasagerii transportati de alte companii low-cost prezente
in Romania in 2009, precum Germanwings, Clickair, easyJet, Wind
Jet, dar si Sky Europe si My Air – pana la iesirea acestora doua
din urma de pe piata la mijlocul anului trecut. Calculand pasagerii
acestor companii, piata low-cost a totalizat in 2009 peste 4
milioane de pasageri, cifra comparabila cu cea a pasagerilor
transportati de companiile de linie, de aproximativ 5,5 – 6
milioane de pasageri.
Pe la jumatatea deceniului trecut, cand francezii de la Renault
se gandeau cum sa produca cea mai ieftina masina din lumea
civilizata, nemtii de la Volkswagen cumparasera de cativa ani marca
ceheasca Skoda si visau la marcile britanice aflate la celalalt
spectru al lumii auto.
Prin achizitia Rolls-Royce Motors in 1998, credeau ca au
impuscat nu unul, ci doi iepuri, prin cumpararea cu aproximativ 500
de milioane de euro a celebrelor marci auto Rolls-Royce si Bentley.
Numai ca planurile lor au fost date peste cap cu mai putin de 50 de
milioane de euro de BMW, care a cumparat drepturile asupra marcii
Rolls-Royce de la Rolls-Royce plc, producatorul de motoare de
avioane, cel care detinea de fapt marca britanica, dar o oferise
spre licenta catre Rolls- Royce Motors. Altfel spus, Volkwagen a
ramas cu brandul Bentley si fabrica ce producea Bentley si
Rolls-Royce, dar fara drepturile asupra marcii Rolls-Royce.
Asa a inceput probabil cel mai interesant razboi germano-german
din industria auto, care a avut ca miza doua branduri britanice. In
timp ce BMW a construit de la zero modelul Rolls-Royce Phantom,
Volkswagen a ales ca masinile Bentley sa imparta multe dintre
componente cu cele din gama Volkswagen. Daca in materie de
business-plan lucrurile mergeau cum nu se poate mai bine, cu 10.000
de masini vandute pe an, la nivelul imaginii de marca exclusivista
Bentley avea o potentiala problema.
Odata cu criza economica din ultimii ani, situatia s-a schimbat
in si mai rau, vanzarile Bentley au scazut la mai putin de jumatate
si, in plus, cea mai bine vanduta gama, Continental GT, era
considerata de unii dintre clienti un fel de Volkswagen Phaeton
intr-o alta caroserie. In plus, Rolls-Royce a anuntat lansarea unui
nou model, un “baby Rolls”, cum il denumeau specialistii din
domeniul auto, care va purta numele oficial Ghost. Adica un atac
direct la Bentley.
Cam acesta este contextul in care apare pe piata in acest an
Bentley Mulsanne, o masina pentru care producatorul britanic a
organizat luna aceasta o sesiune de teste oficiale in Scotia.
Sesiune care a inclus mai bine de 300 de kilometri de teste, pe
parcursul unei zile intregi, cu scurte pauze pentru dejun si cateva
vizite la doua dintre cele mai cunoscute castele din estul Scotiei
– Bamburgh si Floors. “Era normal sa cream pentru acest test-drive
o atmosfera cat mai apropiata de imaginea noastra. Asa ca alegerea
Scotiei si a castelelor a venit ca o manusa”, ma lamureste Mike
Hawes, seful departamentului de comunicare al Bentley, un
neo-zeelandez care a lucrat timp de mai multi ani pentru gigantul
japonez Toyota. Hawes a spus probabil acelasi lucru si ziaristilor
britanici si americani, care au testat pana acum masina si in mod
cert o va face si pentru cei asiatici, care urmeaza sa vina dupa
noi, Romania fiind inclusa de Bentley in aceeasi serie cu tari
precum Cehia, Grecia, Turcia sau Rusia.