BusinessMagazin

Blog

  • Repere in 2005

    Repere in 2005

    LEGISLATIE: Dupa mai multe modificari privind regimul eliberarii medicamentelor compensate, Ministerul Sanatatii face public in octombrie un pachet de legi menite sa reformeze sistemul sanitar din Romania. O parte dintre propuneri starnesc controverse, cum ar fi initiativa de a nu mai permite directorilor de spitale sa detina si alte functii, dar cele mai acerbe dispute au fost cauzate de initiativa ministerului de a limita activitatea lanturilor de farmacii.

    TRANZACTII: Sicomed, cel mai mare producator autohton de medicamente, a fost cumparat de compania ceha Zentiva, una dintre cele mai importante firme de profil din Europa Centrala si de Est. Valoarea fabricii bucurestene, calculata pe baza ofertei Zentiva, este de circa 200 de milioane de dolari (circa 170 de milioane de euro).

    CONSOLIDARE: In ciuda asteptarilor, anul acesta nu a adus prea multi jucatori noi pe piata romaneasca. Pe de alta parte, sectorul farmaceutic a intrat pe un trend al consolidarii, care va continua si in urmatorii ani. 

    De urmarit in 2006

    LEGISLATIE: Anul viitor vor intra probabil in vigoare legile din pachetul propus de ministrul sanatatii, Eugen Nicolaescu. Ramane de vazut care va fi forma finala a acestora si ce efecte vor produce. Daca legile vor fi adoptate in forma actuala, vor avea un puternic efect asupra companiilor care detin lanturi de farmacii.

    TRANZACTII: Antibiotice, al treilea producator de medicamente din Romania, urmeaza sa fie scos la privatizare in 2006, potrivit actionarului majoritar, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). De asemenea, unele companii din domeniul distributiei de medicamente sau din retail ar putea sa-si schimbe proprietarii in acest an.

    CONSOLIDARE: Numarul de companii cu activitate in sectorul farmaceutic va scadea in 2006. Interesul investitorilor straini ramane ridicat si, in functie de schimbarile legislative, am putea asista la unele intrari in piata, in timp ce companiile autohtone vor incerca sa se dezvolte, inclusiv prin achizitia unor competitori mai mici.

  • IERARHII NOI

    Paradoxal, cel mai important moment care a marcat piata retail-ului de electronice si electrocasnice in 2005 il reprezinta publicarea rezultatelor financiare pe 2004 ale principalelor companii din domeniu.

    Din toamna, am aflat cu totii ierarhia oficiala a primilor trei jucatori, un moment care a insemnat o rasturnare a ceea ce stiam anterior. Flanco, ocupantul locului intai in 2003, a cazut pe locul trei, Domo s-a clasat pe pozitia secunda, in vreme ce Altex a ajuns in pole-position. Altex a vandut de aproape 147 mil. euro, Domo a depasit cu putin pragul de 100 de milioane de euro, iar Flanco a avut o cifra de afaceri de doar 96 de milioane de euro. Exista sanse foarte mari ca ierarhia din 2004 sa ramana aceeasi si in 2005. Omul de afaceri Dan Ostahie, proprietarul si presedintele grupului de firme Altex, prognozeaza pentru finele acestui an o cifra de afaceri de 275 de milioane de euro, adica aproape dubla fata de anul an-terior. Cat despre Domo si Flanco, managerii celor doua companii estimeaza cresteri mai moderate (25-35%).

    Ce se afla dincolo de cifrele seci publicate de Ministerul Finantelor? In primul rand o viziune diferita asupra aceluiasi gen de business. Altex s-a dezvoltat inca de la bun inceput (1992) in mod antreprenorial, iar Dan Ostahie nu a vandut, cel putin pana acum, nici un procent din afacere.  Asumandu-si integral strategia de dezvoltare a firmei, Ostahie nu a ezitat sa riste.

    Iar in cazul Altex, „risc“ a insemnat extinderea retelei si cresterea suprafetelor de vanzare prin crearea unui nou concept de magazin – Media Galaxy. De ce risc? Pentru ca acest tip de dezvoltare s-a realizat in special prin credit bancar. Dincolo de extinderea distributiei, Ostahie a deschis noi linii de business, cum ar fi productia de calculatoare marca proprie (Davio). Rolul principal al productiei proprii il reprezinta cresterea marjelor de profit – scazute, de altfel, in business-ul de baza: distributie si retail.

    Ostahie recunoaste ca a riscat, insa el crede ca aceasta este singura cale catre succesul maxim. Cel putin pana acum, cartea pe care a jucat s-a dovedit castigatoare.

    Daca abordarea lui Ostahie poate fi definita ca una agresiva, modul in care s-a miscat Flanco a fost mai degraba temperat, daca nu chiar timid. Motivul? Compania este detinuta in proportie de 85% de fonduri de investitii care nu sunt dispuse sa investeasca la nesfarsit intr-o afacere. De aici, lipsa banilor pentru dezvoltare. Totodata, fondurile nu agreeaza contractarea unor credite  mari pentru ca aceasta forma de finantare, desi benefica pentru extindere, scade valoarea companiei in momentul vanzarii. In schimb, in decembrie 2005, la doua luni dupa plecarea lui Marius Ghenea de pe pozitia de CEO, Flanco a anuntat o miscare ale carei rezultate urmeaza sa se vada in urmatorii doi ani.

    Compania fondata de Florin Andronescu a ajuns la o intelegere cu Flamingo International, distribuitor si retailer de echipamente IT, privind o fuziune care va avea loc cel mai probabil in martie 2006. Practic, Flamingo va ingloba Flanco (aceasta companie urmand sa devina o filiala a noii entitati), tranzactie care presupune atat schimb de actiuni, cat si o componenta cash. Noul Flamingo va fi un redutabil adversar al Altex, mai ales ca urmeaza sa deschida noi magazine pe suprafete mari, concurand conceptul Media Galaxy. In cazul in care proiectul de fuziune se va concretiza, noua companie ar putea avea vanzari de circa 200 de milioane de euro. Departe inca de Altex, insa speranta artizanilor fuziunii este ca si profitabilitatea sa creasca semnificativ.

    Companiile de credit de consum au fost si in 2005 un motor al cresterii marilor lanturi (finantand circa 60% din vanzari). Aceasta in ciuda aparitiei noilor norme BNR privind limitarea riscului la creditele de consum. Tot anul acesta, motorul financiar al Flanco, compania Credisson, a fost vandut catre francezii de la Cetelem – BNP Paribas pentru 47 de milioane de euro. Dan Ostahie a creat impreuna cu Raiffeisen Bank compania de consumer finance Credex, al carei impact asupra business-ului Altex urmeaza sa se vada din 2006. Cat despre lantul Domo, 2005 a fost primul an intreg pentru activitatea Estima Finance (compania de credit de consum care ii sustine vanzarile in rate), infiintata in 2004.

    Revenind la strategii de dezvoltare, care este locul Domo in tot acest puzzle? Lorand Szarvadi, CEO Domo, se vede „undeva la mijloc“ intre Altex si Flanco – lucru valabil atat pentru rezultatele financiare, cat si pentru modul de abordare a pietei. Szarvadi pariaza si el pe cartea extinderii, sperantele de dezvoltare pentru compania sa fiind legate de parteneriatul cu grupul Kaufland. Domo urmeaza sa deschida magazine in centrele retailer-ului german, care a anuntat ca va inaugura 50-55 de locatii in urmatorii cinci ani. 

  • SUB ZODIA CONSUMULUI

    2005 si-a adjudecat rapid eticheta de an al consumului. Tot mai obosita, productia industriala nu a fost revigorata de banii lasati companiilor dupa scaderea la 16% a impozitului pe profit, iar exporturile au abandonat pozitia traditionala de locomotiva a cresterii economice. A rabufnit in schimb inflatia, care a ajuns sa puna la grea incercare credibilitatea bancii centrale. Pe langa inundatiile catastrofale care au lovit agricultura si infrastructura, economia s-a trezit inundata de capital, fiind incapabila sa-l absoarba in proiecte de investitii.

    Anul macroeconomic 2005 a inceput in tromba, sub amprenta socului produs de introducerea cotei de impozit de 16% pe profitul companiilor si venitul indivizilor. Inainte ca banii ramasi pe piata sa mearga spre investitii in capacitati de productie, a inceput frenezia consumului. In mod complet atipic, marii retaileri au inregistrat in februarie cresteri ale vanzarilor fata de ianuarie, ceea ce in anii trecuti nici nu visau, stiind ca sezonul inceputului de an sufera de refluxul cererii de dupa perioada Sarbatorilor.

    Dupa scurta vreme, parametrii macroeconomici au inceput sa semnalizeze acumularea presiunilor din directia cererii de consum, iar primul semnal a fost dat de inflatie: 1,4% in februarie, 1,7% in martie. Cand in aprilie au venit si scumpirile masive ale tarifelor la utilitati, dublate de cresterea agresiva a accizelor, preturile au explodat, readucand inflatia la doua cifre: 10% la sfarsitul lui aprilie 2005 fata de aprilie 2004.

    In acelasi timp, leul a continuat trendul de apreciere in termeni nominali inceput spre finalul lui 2004, ajungand sa se intareasca si cu 4,8% in decurs de o luna, asa cum s-a intamplat in mai. Era pentru prima oara dupa 1990 cand piata vedea cursul scazand constant, iar dupa ce neincrederea de inceput a fost infranta, s-a instalat convingerea ca trendul de intarire a monedei nationale avea sa continue.

    Nici nu era nevoie de mai mult pentru ca apetitul pietei pentru credite in valuta sa o ia razna, indiferent de destinatia banilor: bunuri de uz casnic, autoturisme sau locuinte. Banii ramasi de pe urma scaderii de impozite au creat o foame de consum care s-a dovedit imposibil de stavilit.

    Companiile autohtone s-au trezit incapabile sa-i raspunda si astfel tabloul de control macroeconomic al FMI a inceput sa se umple de beculete rosii: cererea depasea in mod cronic oferta de bunuri si servicii. Diagnosticul sec nu a intarziat: supraincalzire economica, cu presiunile inflationiste de rigoare. A aparut insa si un paradox: desi indicatorii de ansamblu semnalau insuficienta ofertei cu care veneau pe piata firmele romanesti, acestea nu conteneau sa se planga de o presupusa „insuficienta a cererii“, care statea in calea cresterii productiei. Si, intr-adevar, productia industriala a inceput sa gafaie din greu, inregistrand ritmuri de crestere din ce in ce mai scazute, sub performantele din anul precedent.

    A iesit astfel la iveala imaginea hada a unei economii insuficient restructurate: companiile romanesti nu produc ceea ce cere piata, nici ca sortimente si – mai ales – nici din punctul de vedere al calitatii. Asa ca piata a continuat sa se alimenteze cu bunuri din import, adancind deficitul comercial de la o luna la alta.  In octombrie a venit si recordul absolut: importuri de trei miliarde de euro intr-o singura luna. Banii pentru a finanta consumul din import au venit in mare parte tot din afara: datoria externa a prins sa creasca cu pana la 8 miliarde de euro, in conditiile in care bancile au ajuns sa se bazeze preponderent pe linii de finantare din exterior.

    Politicile macroeconomice au fost prinse in ofsaid de derapajele sistemului economic, cand intr-o directie, cand intr-alta. Nou introdusa cota de 16%, denumita „cota unica“, a ramas de fapt schioapa, Fiscul mentinand trepte diferentiate de taxare pentru diferite tipuri de venituri – 1%, 3% (impozit pe venitul microintreprinderilor) sau 10%, precum si o serie de scutiri sau posibilitati de evitare a impozitelor. In aceste conditii, bugetul a ajuns sa fie alimentat intr-o proportie din ce in ce mai mare de cresterea incasarilor din TVA si din taxe vamale. Adica bugetul statului se bazeaza tot mai mult pe aceeasi explozie a consumului, ramanand expus la o eventuala cadere a acestuia intr-un scenariu de criza. In plus, ideea cotei unice a ajuns sa fie pusa intr-o lumina din ce in ce mai proasta, fiind lasat deoparte modul in care aceasta a fost introdusa.

    Culmea, nici aprecierea puternica a leului, care a urcat pana la 14% in septembrie 2005 fata de septembrie 2004, nu a reusit sa tina piept presiunilor inflationiste accentuate de cresterile de preturi administrate, dar si de majorarile salariale care au continuat si dupa incheierea euforiei electorale. Cert este ca preturile marfurilor din import nu au scazut pe seama aprecierii leului, cererea fiind suficient de puternica pentru a-i motiva pe comercianti sa vanda scump – asadar inca un indiciu care sa sustina teza supraincalzirii economiei.

    Asa se face ca spre final de an, banca centrala se vede in situatia de a rata chiar si cifra de inflatie de 8,5%, considerata limita superioara a intervalului de variatie acceptat in jurul tintei de 7,5%. La jumatatea lui 2005 au aparut semnale care intareau temerile ca mersul economiei nu este in regula: cresterea economica dupa sase luni era de 4,9%, sensibil mai mica decat in 2004. Ce-i drept, o parte a declinului tine si de circumstante necontrolabile de catre autoritati, pretul cerut de pagubele produse de inundatii spunandu-si cuvantul.

    Dupa inca trei luni, tabloul arata si mai rau: in trimestrul al treilea, Produsul Intern Brut inregistrase o crestere de numai 1,8%, ceea ce conducea la o cifra de 3,6% pe noua luni. Implicit au aparut temerile ca ritmul de crestere economica la nivelul intregului an risca sa fie mai mic chiar si de 5%, fata de o tinta a autoritatilor de 5,7%.

    Numai ca nu doar inundatiile au fost de vina: cresterea exporturilor a incetinit cu trei pana la cinci puncte procentuale fata de 2004, acumuland cresteri anuale in jur de 17%, ceea ce a avut impactul de rigoare asupra contributiei acestora la cresterea economica. Pe parcursul anului, Guvernul a continuat sa asiste la derapajele din economie fara a incerca sa le controleze. Bugetul a continuat sa viseze la momentul in care economia subterana va iesi la lumina pentru a-i plati taxele de rigoare, a planat o vreme si scenariul unei majorari a TVA, totul pe fundalul unei nesfarsite balbaieli a modificarilor la Codul fiscal.

    Nici schimbarea ministrului finantelor nu a adus clarificari, cu exceptia dispretului aratat de acesta pentru masuri precum cresterea cotei de TVA. Mai mult in barba, BNR a continuat sa-si mormaie nemultumirea fata de lipsa unei strategii fiscale care sa rezolve problema veniturilor bugetare prea scazute pentru a acoperi nevoile de finantare pentru infrastructura si reformare a sistemului de pensii.

    In toamna, FMI a rabufnit in public: nu este de acord cu modul in care Bucurestiul conduce politicile macroeconomice. La prima vedere, aceasta pozitie putea fi combatuta, insa intre timp s-au adunat noi indicii despre tabloul ingrijorator care se contureaza. Ramase ca de capul lor dupa plecarea expertilor FMI, autoritatile au avut de dat piept cu presiunile sindicale pentru majorarea salariilor. Acestea veneau din sectoare defavorizate, precum educatia, desi la nivelul economiei salariile acumulasera o crestere spectaculoasa de circa 50% in decurs de un an. Problema semnalata si de FMI era ca aceste sporuri salariale nu fusesera insotite si de cresteri ale productivitatii muncii.

    Fara nici o solutie care sa aduca majorari semnificative ale incasarilor bugetare, constructia bugetului pe 2006 a scos inca o data la iveala limitele economiei: bani putini pentru educatie si sanatate, cheltuieli pentru bunuri si servicii stranse la maximum, investitii mici in sosele si cai ferate modernizate care ar ajuta companiile sa-si imbunatateasca performantele de competitivitate. In ciuda acestei nevoi de fonduri, Guvernul continua sa sustina ca in 2006 nu va umbla nici la nivelul cotei de 16%, nici la cel al TVA.

    Cum anume ar mai putea fi franat consumul in aceste conditii? Dupa ce a taiat si creditul in valuta, Banca Nationala a ramas cu prea putine sageti in tolba, ajungand sa lanseze catre public apeluri patetice pentru temperarea consumului, de dragul mentinerii trendului de scadere a inflatiei. Semnalul de alarma a fost bifat, insa e greu de crezut ca ecoul la nivelul publicului va fi cel scontat. Cel putin pe termen scurt, nuantele tabloului macroeconomic ar putea fi mai putin negre datorita banilor care vor veni din privatizarea BCR si a CEC.

    Ramane de vazut daca autoritatile vor continua sa asiste la deteriorarea indicatorilor macroeconomici, asteptand ca economia sa se autoregleze. Daca insa reglajul nu va veni, ajustarile vor fi impuse de piata, dupa cum avertizeaza guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. Dar piata are o maniera de lucru aparte: cu duritate.

  • PREGATITI-VA BANII

    Aparitii noi pe piata, noi investitii, exituri mai mult sau mai putin asteptate. Acestea au fost ingredientele unui an care a adus confirmarea faptului ca in Romania se pot face afaceri adevarate, atractive atat pentru fondurile de investitii, cat si pentru investitorii strategici.

    Compania UPC a cumparat Astral, Cetelem, divizia de consumer finance a grupului bancar francez BNP Paribas, a preluat Credisson, iar cel mai mare producator roman de medicamente, Sicomed, a fost cumparat de un important grup farmaceutic din Europa Centrala si de Est, Zentiva, in vreme ce Flamingo a preluat retailerul de electrocasnice Flanco. Transpuse in cifre, toate aceste achizitii  inseamna aproape 800 de milioane de dolari. Toate acestea sunt doar cateva dintre marile afaceri ale anului 2005 in care au fost implicate fonduri de investitii. Fie ca au vandut, fie ca au cumparat, fondurile de private equity au fost actori activi intr-un an in care tranzactiile dintre companii private au ajuns la apogeu.

    „Vanzarea Sicomed, Astral si Credisson, alaturi de alte tranzactii din ultimii ani, sunt dovezile cele mai clare ca in Romania se pot obtine randamente foarte bune in private equity si ca investitorii strategici considera Romania o tara stabila, indiferent de ratinguri“, spune Laurentiu Ispir, investment officer la compania suedeza de investitii Oresa Ventures. Ca urmare, investitorii strategici pot evalua companiile la valoarea lor reala, fara obisnuitul discount de tara, explica el. Pentru compania spaniola GED Capital, de exemplu, 2005 a fost un an foarte agitat. Firma a lansat un nou fond, se pregateste sa inchida unul mai vechi, a vandut, dar a si cumparat. Prin GED Eastern Fund II, fond lansat de-abia in acest an, GED a realizat deja o prima investitie: achizitia, impreuna cu firma spaniola Prosegur, a 51% din actiunile companiei romanesti de paza si protectie Dragon Star Guard, pentru sapte milioane de euro. Pe de alta parte, din vanzarea actiunilor pe care le detinea la Sicomed (circa un sfert), GED a obtinut de sase ori mai mult decat a investit in 1998.

    Foarte activi au fost in 2005 si polonezii de la Enterprise Investors. Dupa ce au ratat la finele anului trecut o investitie in Credisson, anul acesta au cumparat lantul de supermarketuri Artima, ale carui baze au fost puse de omul de afaceri Florentin Banu, dupa cum au preluat si aproximativ o treime din furnizorul de solutii software Siveco – de data aceasta in parteneriat cu Intel Capital.

    Si pentru a avea cine vinde sau cumpara, anul acesta s-au mai lansat noi fonduri. Compania americana de investitii Advent a strans inca 330 de milioane de dolari pentru un nou fond de venture capital destinat tarilor Europei Centrale, inclusiv Romania.

    La randul sau, Balkan Accession Management Company (BAMC) a anuntat constituirea fondului de investitii Balkan Accession Fund (BAF), initiat de managementul Fondului Romano-American pentru Investitii, cu un capital propus de 75 de milioane de euro. Unul din cei mai mari investitori din Romania, compania americana de investitii New Century Holdings Capital, care administreaza cel mai mare fond de investitii de pe piata noastra, a strans 275 de milioane de dolari, pentru a-i investi in firme romanesti. Expunerea grupului pe Romania a ajuns astfel, impreuna cu activele Broadhurst, la aproximativ jumatate de miliard de dolari.

    Insa aceasta evolutie pozitiva a avut si efecte negative. Pe fondul interesului pentru Romania si al luptei bancilor pentru a imprumuta bani, asteptarile antreprenorilor fata de evaluarea companiilor pe care le detin au crescut nejustificat, in multe cazuri, spune Ispir. „Fondurile trebuie sa demonstreze ca pot rezista tentatiei de a plati preturi nejustificate, chiar daca asta va insemna mai putini bani investiti“, a conchis el.

  • E timpul sa ne ingrijoram

    Topirea ghetarilor, cresterea nivelului oceanelor si dezastrele naturale au convins Natiunile Unite sa tina la Montreal o conferinta cu privire la schimbarea climei la nivel global, anunta Deutsche Welle. Potrivit Institutului german pentru Cercetarea Economiei, in urmatorii zeci de ani dezastrele naturale vor produce pagube de 200 de miliarde de dolari. In acelasi timp, compania de asigurari München Rüch a calculat ca, in ultimii cincizeci de ani, pagubele financiare aduse de furtuni, inundatii si cutremure s-au inzecit. Oamenii de afaceri au inceput sa constientizeze impactul negativ pe care distrugerea mediului inconjurator il are asupra propriilor companii. Grijile ecologistilor par sa fie si ale oamenilor de afaceri si viceversa.

    „Protectia mediului trebuie sa inceapa cu industria“, a spus Axel Michaelowa, un cercetator al climei de la Institutul de Economie Mondiala din Hamburg. „Principalii emitatori de gaze cu efect de sera sunt otelariile si centralele electrice si este momentul sa incepem sa dezvoltam metode ieftine de reducere a emisiilor“, a mai spus Michaelowa. Unele companii, printre care si General Electric – cea mai mare companie a lumii – au inceput deja sa ia masuri, motivati mai ales de monitorizarea stricta exercitata de pietele financiare asupra strategiilor de protectie a mediului folosite de companii.

    Nivelul permis de emisii ar trebui fixat de guverne companiilor, care vor amana la nesfarsit problema, a mai spus cercetatorul. Piata care reglementeaza protectia mediului seamana perfect cu explozia Internetului de la inceputul anilor ‘90, a incheiat Michaelowa.

  • FMCG: LARGI LA PUNGA

    Pentru piata bunurilor de larg consum, 2005 poate fi descris in doua feluri: a fost fie anul tranzactiilor, fie anul cotelor. Dar si tranzactiile, si cotele au dinamizat doar o parte a pietei: cea alimentara. Domeniul nealimentar a ramas, ca si in 2004, intr-un con de umbra.

    Cu cat se reduce timpul pana la aderare, cu atat mai energice sunt miscarile de preluare din industria alimentara. Daca intre 2000 si 2003 au avut loc doua-trei tranzactii anual, agitatia a inceput sa creasca: in 2004 au avut loc sase tranzactii, iar in 2005 paisprezece.

    In timp ce piata produselor nealimentare (non-food) este aproape nemiscata, fata de 2004, piata produselor alimentare a fost, cu siguranta, dedicata produselor alimentare. Nu doar din perspectiva numarului mare de tranzactii, ci si din aceea a pregatirilor pentru aderare. 2005 (anul cotelor) este si anul in care s-a facut un bilant al industriilor zaharului si laptelui. Pentru industria carnii si a tutunului, 2005 si 2006 sunt anii ultimei sute de metri dinaintea aderarii.

    ZAHAR. Pentru industria romaneasca a zaharului, anul 2005 a fost unul decisiv, pentru ca a adus cotele. Ministerul Agriculturii a facut, spre final de an, o alocare preliminara a cotelor de zahar negociate cu Uniunea Europeana: au fost repartizate 252.600 de tone unui numar de noua fabrici. Dar in urma negocierilor cu Uniunea Europeana, „cota de tara“ este semnificativ mai mare, de 329.000 de tone. Asa ca repartizarea facuta a fost caracterizata drept „preliminara“ de Ioan Armenean, presedintele Patronatului Zaharului din Romania, iar motivul neimpartirii complete a cotelor „este stiut“ doar de cei de la minister, spun reprezentantii companiilor.

    Redistribuirea cantitatii ramase, de aproximativ 77.000 de tone, se va face catre „fabricile care au potential sa produca“, a precizat Armenean. Ce inseamna asta, pana la urma? Pentru ca mai toate fabricile pot pretinde ca mai au potential de productie. Or, impartirea preliminara nu s-a facut in functie de capacitate, ci pe baza productiei realizate in perioada 1998 – 2002 – lucru firesc de altfel, pentru ca aceeeasi perioda a fost luata in calcul in negocierile cu autoritatile de la Bruxelles.

    Cele 77.000 de tone care mai trebuie impartite fac cu ochiul oricareia dintre cele noua fabrici din tara. A obtine acum cote mai mari inseamna nu doar profit mai mare, ci si posibilitatea de a vinde afacerile pe bani mai multi. Cumparator ar fi Agrana, care a anuntat public ca este interesata de expansiune. Vanzatorii, in schimb, se gasesc tare greu, mai ales ca toti cer bani multi. „Orice are acum un pret, dupa aderare va fi de doua ori mai scump“, declara pentru BUSINESS Magazin Ioan Armenean, presedinte al Patronatului Zaharului din Romania.

    Pe piata zaharului, o data cu aderarea, competitia se va ascuti, iar produsele se vor scumpi. Zaharul va ajunge de la 46 de eurocenti la raft la minim un euro in numai doi ani. Iar dupa aderare va trebui sa ne aliniem la regulile pietei comune a zaharului, cu preturi minime de achizitie a sfeclei sau a zaharului brut, taxe vamale mari. Asa cum s-a intamplat si in alte tari ale UE, numai producatorii puternici vor rezista. In Austria, de exemplu, din opt fabrici existente in momentul aderarii numai trei mai functioneaza azi.

    LAPTE. Pentru industria laptelui, anul aprilie 2005 – martie 2006 este un an istoric, pentru ca acest interval va fi luat ca perioada de referinta in vederea stabilirii cotelor impartite producatorilor. Iar dupa ce cotele vor fi alocate catre procesatori, vor incepe simularile: companiile vor trece printr-o „repetitie generala“, adica vor functiona ca si cum Romania ar fi deja in UE.

    Pana spre finalul lui 2005, doar 30 de companii din domeniul procesarii laptelui au primit aviz de functionare din partea UE. Pana la 1 ianuarie 2007, numarul acestora va creste pana la 80, estimeaza Valeriu Steriu, presedinte al Asociatiei Patronale din Industria Laptelui. Insa nu primirea avizului este cel mai mare hop pe care il au de trecut companiile, ci concurenta, careia se estimeaza ca ii vor face fata doar jumatate, pentru ca de la 1 ianuarie 2007 vor disparea taxele vamale. Ceea ce inseamna ca piata ar putea fi inundata de produse de import, multe dintre ele mai ieftine decat cele locale. Austria avea 100 de procesatori de lapte cand a intrat in UE. Circa 80 dintre acestia au disparut de-atunci prin fuziuni, preluari si falimente. Acum in Romania functioneaza circa 300 de procesatori de lapte – iar daca algoritmul austriac se va aplica si aici, ne putem astepta ca circa doua treimi dintre ei sa traga obloanele.

    Si totusi, pana la poarta fabricii, laptele mai are o cumpana de trecut: cotele negociate cu UE vizeaza o cantitate de 3,3 miliarde de litri pe an. Acum, mai putin de un sfert (1,2 miliarde de litri) din laptele produs anual in Romania (5,1 miliarde de litri) constituie materia prima pentru procesatorii din industrie. Diferenta se indreapta catre vanzari directe – e vorba de laptele vandut de tarani in piete, bazaruri sau alte locuri – sau ramane in gospodariile fermierilor. Pentru a merge catre industrializare, laptele are nevoie de investitii, evaluate la nu mai putin de 8,5 miliarde de euro.

    CARNE. Anul 2005 a fost unul de pregatiri febrile, pentru ca integrarea aduce vremuri grele pentru industria carnii. Numarul companiilor se va reduce, si aici, drastic. Din cele peste 1.500 de companii care proceseaza carne, doar opt lucreaza – acum – conform normelor europene. Alte 40-50 au primit derogare de la Asociatia Nationala Sanitar Veterinara (ANSV) pentru a se pune la punct pana la sfarsitul lui 2009, in special in privinta igienei, desi termenul initial era pana la sfarsitul lui 2006. 1 ianuarie 2007 este data de la care circa 100 de producatori de mica capacitate vor avea voie sa vanda numai pe piata interna, intrucat nu respecta standardele europene. Restul vor fi nevoiti sa-si inchida afacerile. Mihai Visan, directorul executiv al Asociatiei Romane a Carnii, este de parere ca, dintre cei 100 care ar putea ramane pe piata interna, doar 60% au sanse sa indeplineasca standardele de igiena in intervalul impus de Bruxelles.

    TUTUN. Pentru industria tutunului, 2005 a fost un an tulburat nu numai de hotararile Ministerului de Finante de a mari accizele mai repede si mai mult (la 1 aprilie in loc de 1 iulie, cu 13,5% mai mult decat prevedea calendarul stabilit cu UE). Anul a fost tulburat si de controversele iscate de propunerea de introducere, in noul Cod fiscal, a pretului minim la tigarete. Companiile s-au impartit in doua tabere: pro si contra deciziei, in functie de felul in care le-ar afecta aceasta noua posibila reglementare. Altminteri, 2005 a fost un an agitat pentru companiile din industria tutunului prin numarul mare (de ordinul zecilor) de lansari, relansari, repozitionari de produse, campanii de promovare. Pentru ca, in afara de 2005, doar 2006 le va mai permite sa-si promoveze produsele. De la 1 ianuarie 2007, restrictiile care vizeaza publicitatea la tutun vor viza presa scrisa, panourile publicitare si alte structuri de afisaj cu impact public, cinematografele si altele.

    Concluzia ar fi ca pentru toata industria alimentara, 2006 va fi un an cheie, anul care ar putea sa faca diferenta nu numai in privinta zerourilor din coada cifrelor din contabilitate. Ci, mai mult, ar putea face diferenta dintre supravietuitorii si invinsii pe care ii va face aderarea la UE.

  • UN AN DE RECORDURI IN AFACERI

    Dintr-un anume punct de vedere, cel al tranzactiilor, anul 2005 a fost si continua sa fie atat de spectaculos, incat toate listele intocmite pana acum par condamnate sa ramana incomplete. Din catalogul „Top tranzactii 2000-2005“ de exemplu, lansat de Ziarul Financiar in ultima zi a lunii noiembrie, lipsesc cel putin trei tranzactii de calibru, tranzactii facute publice dupa ce paginile intrasera la tipar.

    Prima ar fi achizitia lantului francez de benzinarii Dyneff de catre Rompetrol, o tranzactie estimata la 100 de milioane de euro. A doua e anuntata fuziune dintre Flamingo si Flanco, estimata de reprezentantii celor doua companii la 35-40 de milioane de euro. Si ultima, dar si cea mai importanta, atat ca valoare a tranzactiei cat si ca impact, e vanzarea BCR contra unei sume care va depasi 3 miliarde de euro. Cu cat va depasi? Nici noi nu va putem spune, pentru ca cifra si numele noului proprietar vor fi anuntate in ziua in care BUSINESS Magazin va fi ajuns deja la chioscuri. In business-ul romanesc sunt oameni care inca n-au apucat sa se gandeasca la Craciun.

    Din radiografia anului 2005 pe care BUSINESS Magazin v-o ofera in acest ultim numar lipsesc, asadar, o cifra si un nume. In rest, cele 22 de articole grupate sub umbrela „Economia in 2005“ trec in revista tot ce a fost cu adevarat semnificativ in anul care tocmai se incheie, de la evolutia indicatorilor macroeconomici pana la cea a cursului de schimb valutar, de la regruparile din media si IT&C la frenezia din retail, de la incredibilele cifre ale industriei auto la rollercoaster-ul bursei.

    Dar dincolo de lucrurile care s-au intamplat deja si care merita analizate, BUSINESS Magazin va ofera, pentru fiecare domeniu in parte, un set de previziuni pentru 2006, anul decisiv dinaintea integrarii in Uniunea Europeana. Pentru ca, desi 2005 a fost un an mai mult bun decat rau, multe au ramas, totusi, nefacute. Dar despre asta veti citi pe larg la anul, tot in BUSINESS Magazin.

  • SCURTA ISTORIE: 2005 – ANUL CAUTARILOR

    Optimistii vor spune ca a fost un an rau, iar pesimistii vor spune ca a fost un an bun. Pe dos fata de asteptarile ambelor categorii de persoane, dar justificat: lipsa de abilitate a autoritatilor in administrarea unei economii real-functionale se mai manifesta, inca.

    Anul care tocmai se incheie poate fi definit, simplu, drept un an al cautarilor in economie, dar nu numai, dupa un 2003 definit drept anul exploziei consumului si un 2004 al leului, moneda nationala lansata intr-o neasteptata apreciere. In fond, si cele doua caracterizari de mai sus pot fi asimilate cautarii, incercarilor unei economii lipsite de suficiente proptele de a-si gasi un rost.

    Scenariul 2005 cuprinde o suma de evenimente majore, fiecare marcand intr-un mod definitv domeniul caruia ii apartine. La nivel macroeconomic avem desprinderea de politica Fondului Monetar International, o actiune care a parut nebuneasca unora si curajoasa altora; nu este nici asa, nici asa, este o optiune a Guvernului ce merita acceptata ca atare.

    In materie de fiscalitate, avem cota unica de impozitare, o carte majora jucata fara abilitate: la un moment dat toti fluturau mainile in aer asa de tare incat au scapat cu totii asii din maneca: venituri bugetare insuficiente, speculatii politice, critici nefondate sau lipsite de documentare, explicatii lipsite de convingere. Singurul lucru care merita spus este ca rezultatele aplicarii cotei de 16% vor deveni palpabile peste cativa ani, daca Romania isi va juca bine cartile.

    In zona financiara avem iarasi o noutate sau poate o jumatate de noutate: o Banca Nationala a Romaniei implicata, dupa modelul presedintelui-jucator. Si vorbim de o jumatate de noutate pentru ca BNR si-a schimbat politica din a doua jumatate a anului trecut, cand a lasat liber cursul monedei nationale. In prezent conducerea BNR lupta cum poate pentru a tempera consumul, si implicit, cele ce mai tin de acesta, inflatie peste previziuni si deficite comerciale record.

    2005 a mai fost si anul leului, in cel mai propriu sens al cuvantului, adica anul denominarii. Aici impactul major a fost mai mult la nivelul stirilor de televiziune si asupra contabililor, nevoiti sa isi ajusteze programele si maniera de lucru, cat si asupra populatiei. Legat si de BNR, si de leu, mai trebuie spus ca, la finele anului 2005, piata valutara se prezinta mult mai linistita decat in urma cu un an sau poate nu linistita, ci calita, trecuta printr-o liberalizare a contului de capital si un meci leu – valute cu final indecis. Sectorul bancar este marcat de privatizarea BCR, poate cea mai mare din Romania si din Europa de Est. Nu a fost singura tranzactie a anului, pentru ca si Banca Tiriac a fuzionat cu HVB Bank, in urma unei tranzactii de aproape 250 de milioane de euro.

    Brokerii spun ca 2005 a fost cel mai agitat an din istoria Bursei de Valori. Indicele de referinta BET, care urmareste evolutia celor mai importante zece titluri de la Bursa de Valori, a inregistrat in 2005 un avans de aproape 60%, iar capitalizarea bursiera s-a apropiat de 16 miliarde de euro. Aceasta crestere, desi nu s-a ridicat la nivelul din 2004 cand Bursa a plusat cu un incredibil 100%, a batut din nou randamentele oferite de celelalte alternative de plasament. Vedetele bursei au fost actiunile SIF-urilor, ale bancilor, companiilor farmaceutice si, intr-o oarecare masura, companiile petroliere.

    Economie fara politic nu se poate, fie si numai pentru darul politicienilor de a se implica sau incurca calculele intreprinzatorilor. Sa consemnam, deci, in zona politica permanentele incertitudini – vor fi sau nu anticipate?, vor fi schimbati sau nu presedintii celor doua Camere ale Parlamentului?, cade sau nu Guvernul?, putem reforma sau nu justitia?, primim sau nu nota de trecere la Bruxelles?. N-au fost anticipate, presedintii Camerelor au ramas, Guvernul nu a cazut, la Bruxelles suntem cand asa, cand altfel, dar bine in general; singura dilema majora ramasa fara raspuns este cine cu cine se cearta, de ce si cui foloseste, dar aici avem de-a face cu intrebari ce nu-si vor primi niciodata, poate, raspunsul.

    Ajunsa la maturitate, piata romaneasca de telefonie mobila a fost extrem de activa: in 2005, nu a existat companie de telefonie mobila, cu exceptia Zapp, care sa nu faca obiectul unei tranzactii. In martie, operatorul Connex a fost preluat integral de liderul mondial Vodafone, Orange si-a consolidat pozitia in actionariatul filialei din Romania, iar Cosmorom, ruda saraca a principalilor doi operatori, a fost preluat, in vara, in proportie de 70% de Cosmote.

    Sase valuri de inundatii, ce au lovit pe rand toate zonele Romaniei, au incurcat total calculele jucatorilor din industria turismului. Ploaie, gripa aviara, aprecierea leului, cresterea preturilor la oferta interna au reprezentat un cumul de cauze care au facut din 2005 unul din cei mai prosti ani pentru turismul romanesc: trei miliarde de euro pierderi, cel mai prost an din 1990. Totusi, hotelierii isi pastreaza speranta: au intrat noi lanturi internationale,  altele s-au extins, iar preluarea de catre vicepremierul George Copos a hotelului Athénée Palace Hilton este una din tranzactiile importante ale anului.

    In materie de energie anul poate fi definit cu patru cuvinte: benzina de un euro.  2005 poate fi socotit un an de mijloc, nimic nu a inceput si nimic nu s-a finalizat, cu exceptia privatizarii celor doua distributii de gaze. Mai importante sunt evenimentele programate pentru anul viitor: vanzarea Electrica Muntenia Sud, a complexelor energetice din Oltenia sau a Romgaz.

    In retail, toamna este sezonul pentru discounteri: investitiile inaugurate in octombrie se apropie de 100 de milioane de euro. Inmultirea comerciantilor de acest tip nu este singurul eveniment al anului, care mai marcheaza si vanzarea retelelor de magazine Artima si La Fourmi. Motoarele vanzatorilor de masini au mers in plin in 2005, interesul romanilor mutandu-se din zona electronicelor si electrocasnicelor spre cea a autovehiculelor. Piata auto a ajuns la un nivel record, estimarile de vanzari ale dealerilor auto fiind de mai multe ori modificate in crestere. Practic, dupa primele zece luni ale anului, vanzarile de masini noi pe piata romaneasca au crescut cu aproape 50%, depasind 212.000 de unitati. Aceasta in conditiile in care estimarile jucatorilor din domeniu facute la inceputul anului vizau o crestere de cel mult 15%.

    Ce va fi in 2006? Cel mai important lucru poate fi spus intr-o propozitie simpla: 2006 este ultimul an in care romanii se mai pot, cel putin teoretic, pregati pentru aderarea la Uniunea Europeana. O propozitie simpla care ascunde o sumedenie de complicatii: implicare reala din partea autoritatilor, constientizare si nevoia de actiune din partea conducatorilor de companii, fie ele de stat sau private, constituirea structurilor si a infrastructurii necesare aderarii, recuperarea intarzierilor care mai exista. Totul pe un fond economic ce provoaca o serie de ingrijorari justificate – necesitatea cresterii productivitatii, potentiala majorare a dobanzilor bancare, evolutia destul de imprevizibila a cursului. Dar nu toate previziunile sunt cu tenta pesimista: de bun augur ar putea fi cotarea la bursa a unor mari companii de utilitati si a Fondului Proprietatea, dezvoltarea pietei de IT si telecomunicatii sau finalizarea privatizarilor in energie.

  • Repere in 2005

    • Repere in 2005
      ACHIZITII: Au avut loc 14 achizitii de companii, de trei ori mai mult decat in 2004.
      COTELE: Desi a avut loc o impartire „preliminara“ a cotelor la zahar intre noua procesatori din industrie, au mai ramas de distribuit 77.000 de tone
      COMPLETARI DE PORTOFOLII: In absolut toate domeniile, companiile si-au imbogatit oferta, pentru a putea face fata produselor care sunt asteptate sa inunde piata dupa eliminarea taxelor vamale.
    • De urmarit in 2006
      ADERAREA LA UE: Pregatirile in vederea aderarii intra in linie dreapta. Se va definitiva impartirea cotelor la zahar si lapte. 
      TIGARI: Piata va continua sa creasca valoric, iar 2006 este ultimul an in care companiile isi mai pot promova produsele.
      NOI JUCATORI: Este de asteptat ca pe domeniul alimentar sa-si faca aparitia noi jucatori, fie prin achizitii, fie prin fuziuni, fie prin proiecte de tip greenfield.

  • RESURSE UMANE: GOANA DUPA MANAGERI

    Din afara, Romania poate parea o tara care nu duce lipsa de forta calificata de munca. Din interior, lucrurile stau altfel: lipsa de specialisti si de manageri in mai toate domeniile duce la anomalii inexistente in pietele occidentale.

    Criza de personal a dus in anul care tocmai se incheie la distorsionari salariale care au afectat profitabilitatea multor companii. In sistemul bancar si in IT, mai ales, cererile salariale ale anumitor specialisti au depasit chiar dublul competentelor acestora – dupa cum au constatat, de-a lungul anului, specialistii in recrutari de personal. In timp ce acestia castiga salarii apropiate de nivelul celor practicate in Occident, posturile de „entry“ sunt platite de zece ori mai slab, in conditiile in care, in pietele vestice, raportul top-entry este mai mare de cel mult cinci-sase ori.

    Pe de alta parte, criza de specialisti si de manageri a determinat cateva varfuri de rotatie a acestora de la o companie la alta. In 2005, fiecare companie nou intrata pe piata a „furat“ de la cele deja existente, fie un manager de resurse umane, fie un director financiar, fie un IT manager sau un director de marketing, lasand locuri libere care nu se puteau reocupa decat cu personal racolat de la o alta companie, care se vedea astfel pusa in situatia de cauta inlocuitori la concurenta. Iar o data cu cresterea numarului de optiuni si de oportunitati, specialistii de pe piata n-au mai stat prea mult pe ganduri in fata unor oferte pentru un post mai bun venite din partea unei firme de recrutare. „Scade mirajul corporatiilor si creste pornirea oamenilor competenti de a-si crea cariere bazate pe propria lor valoare“, dupa cum constata Adrian Stanciu, partener la firma de consultanta in resurse umane Ascendis. Unele companii care, cu numai doi ani in urma, se simteau angajatori de varf, protejati de fluctuatiile pietei de forta de munca, au ajuns astazi in postura de angajatori mediocri, supusi presiunii salariale. „Capacitatea firmelor de a creste productivitatea si de a se alinia la un mediu de afaceri in care forta de munca de calitate va inceta sa fie o resursa abundenta si ieftina, asa cum s-au obisnuit, va face diferenta intre succes si esec in urmatorii cinci ani“, mai spune Stanciu.

    Pentru ca retinerea personalului de calitate devine o problema tot mai arzatoare pentru companii, a inceput sa conteze tot mai mult aportul managerului de resurse umane in conducerea companiei. Vazut mai degraba ca si o cenusareasa intre manageri, cu indeletniciri exclusiv administrative, directorul de resurse umane a crescut pe scara salariala atat de mult in acest an, incat evolutia a fost catalogata drept un „fenomen“ de catre specialistii in resurse umane. Salariul managerului de resurse umane s-a apropiat de cel al directorului financiar – cel mai bine platit manager dupa managerul general intr-o companie – ajungand la 3.000 – 7.000 de euro in firmele mari. Tot pentru a motiva angajatii – si nu doar pentru a-i pregati – companiile investesc tot mai mult in training. Potentialul pietei a atras foarte multe francize de training in acest an, in general americane, Dale Carnegie si Telephone Doctor fiind doar doua exemple. Intrarile acestor francize au fost „timide, fara lansari rasunatoare“, dupa cum a constatat Marius Balasoiu, managerul companiei de resurse umane BIA. Dar piata s-a consolidat in 2005, fiind marcata si de disparitia unor actori mai mici sau mai vechi, dupa cum a constatat Octavian Pantis, managerul grupului de firme People Solutions, axat pe activitati in domeniul resurselor umane. Piata romaneasca de training a fost estimata la peste 15 milioane de euro in 2005.

    Totodata, in acest an au aparut si s-au dezvoltat asa-numitele „academii interne“, mai exact cursurile de specialitate organizate pentru angajatii unei companii de catre personalul mai experimentat al acesteia. „Raiffeisen, BCR, Volksbank, Banca Romaneasca sunt exemple care arata ca industria bancara a luat un puternic avant in aces sens“, spune Marius Balasoiu de la BIA.

    Un alt fenomen care a luat amploare in 2005, nu atat prin numarul de angajati implicati, cat mai degraba prin complexitatea instrumentelor utilizate, a fost externalizarea de servicii de salarizare si administrare de personal. Intrat pe piata in 2002, acest gen de servicii gestioneaza maximum 100.000 de angajati in sistemele existente. „Cei nu mai mult de cinci sau sase actori mari pe piata in acest domeniu sunt asaltati in acest moment de factiuni desprinse din propriile echipe care au decis sa inceapa afaceri pe cont propriu“, spune Balasoiu de la BIA. Tentatia specialistilor de resurse umane de a externaliza salarizarea si administrarea personalului e din ce in ce mai mare, pentru ca astfel munca de rutina e inlocuita cu abordari strategice. Incarcarea unei firme externe cu responsabilitatea legislativa a companiei este de asemenea tot mai interesanta.

    Practic, instrumentele folosite in piata de resurse umane – traininguri, consultanta, externalizari, leasing de personal – devin tot mai rafinate, simultan rafinandu-se si pretentiile angajatilor. Cu alte cuvinte, viata angajatorilor se complica si devine mai costisitoare. Ramane in joc cine poate.