Din afara, Romania poate parea o tara care nu duce lipsa de forta calificata de munca. Din interior, lucrurile stau altfel: lipsa de specialisti si de manageri in mai toate domeniile duce la anomalii inexistente in pietele occidentale.
Criza de personal a dus in anul care tocmai se incheie la distorsionari salariale care au afectat profitabilitatea multor companii. In sistemul bancar si in IT, mai ales, cererile salariale ale anumitor specialisti au depasit chiar dublul competentelor acestora – dupa cum au constatat, de-a lungul anului, specialistii in recrutari de personal. In timp ce acestia castiga salarii apropiate de nivelul celor practicate in Occident, posturile de entry sunt platite de zece ori mai slab, in conditiile in care, in pietele vestice, raportul top-entry este mai mare de cel mult cinci-sase ori.
Pe de alta parte, criza de specialisti si de manageri a determinat cateva varfuri de rotatie a acestora de la o companie la alta. In 2005, fiecare companie nou intrata pe piata a furat de la cele deja existente, fie un manager de resurse umane, fie un director financiar, fie un IT manager sau un director de marketing, lasand locuri libere care nu se puteau reocupa decat cu personal racolat de la o alta companie, care se vedea astfel pusa in situatia de cauta inlocuitori la concurenta. Iar o data cu cresterea numarului de optiuni si de oportunitati, specialistii de pe piata n-au mai stat prea mult pe ganduri in fata unor oferte pentru un post mai bun venite din partea unei firme de recrutare. Scade mirajul corporatiilor si creste pornirea oamenilor competenti de a-si crea cariere bazate pe propria lor valoare, dupa cum constata Adrian Stanciu, partener la firma de consultanta in resurse umane Ascendis. Unele companii care, cu numai doi ani in urma, se simteau angajatori de varf, protejati de fluctuatiile pietei de forta de munca, au ajuns astazi in postura de angajatori mediocri, supusi presiunii salariale. Capacitatea firmelor de a creste productivitatea si de a se alinia la un mediu de afaceri in care forta de munca de calitate va inceta sa fie o resursa abundenta si ieftina, asa cum s-au obisnuit, va face diferenta intre succes si esec in urmatorii cinci ani, mai spune Stanciu.
Pentru ca retinerea personalului de calitate devine o problema tot mai arzatoare pentru companii, a inceput sa conteze tot mai mult aportul managerului de resurse umane in conducerea companiei. Vazut mai degraba ca si o cenusareasa intre manageri, cu indeletniciri exclusiv administrative, directorul de resurse umane a crescut pe scara salariala atat de mult in acest an, incat evolutia a fost catalogata drept un fenomen de catre specialistii in resurse umane. Salariul managerului de resurse umane s-a apropiat de cel al directorului financiar – cel mai bine platit manager dupa managerul general intr-o companie – ajungand la 3.000 – 7.000 de euro in firmele mari. Tot pentru a motiva angajatii – si nu doar pentru a-i pregati – companiile investesc tot mai mult in training. Potentialul pietei a atras foarte multe francize de training in acest an, in general americane, Dale Carnegie si Telephone Doctor fiind doar doua exemple. Intrarile acestor francize au fost timide, fara lansari rasunatoare, dupa cum a constatat Marius Balasoiu, managerul companiei de resurse umane BIA. Dar piata s-a consolidat in 2005, fiind marcata si de disparitia unor actori mai mici sau mai vechi, dupa cum a constatat Octavian Pantis, managerul grupului de firme People Solutions, axat pe activitati in domeniul resurselor umane. Piata romaneasca de training a fost estimata la peste 15 milioane de euro in 2005.
Totodata, in acest an au aparut si s-au dezvoltat asa-numitele academii interne, mai exact cursurile de specialitate organizate pentru angajatii unei companii de catre personalul mai experimentat al acesteia. Raiffeisen, BCR, Volksbank, Banca Romaneasca sunt exemple care arata ca industria bancara a luat un puternic avant in aces sens, spune Marius Balasoiu de la BIA.
Un alt fenomen care a luat amploare in 2005, nu atat prin numarul de angajati implicati, cat mai degraba prin complexitatea instrumentelor utilizate, a fost externalizarea de servicii de salarizare si administrare de personal. Intrat pe piata in 2002, acest gen de servicii gestioneaza maximum 100.000 de angajati in sistemele existente. Cei nu mai mult de cinci sau sase actori mari pe piata in acest domeniu sunt asaltati in acest moment de factiuni desprinse din propriile echipe care au decis sa inceapa afaceri pe cont propriu, spune Balasoiu de la BIA. Tentatia specialistilor de resurse umane de a externaliza salarizarea si administrarea personalului e din ce in ce mai mare, pentru ca astfel munca de rutina e inlocuita cu abordari strategice. Incarcarea unei firme externe cu responsabilitatea legislativa a companiei este de asemenea tot mai interesanta.
Practic, instrumentele folosite in piata de resurse umane – traininguri, consultanta, externalizari, leasing de personal – devin tot mai rafinate, simultan rafinandu-se si pretentiile angajatilor. Cu alte cuvinte, viata angajatorilor se complica si devine mai costisitoare. Ramane in joc cine poate.
Leave a Reply