Blog

Pentru marea majoritate a devenit evident, intr-un final cu tenta dramatica, ca valutele nu mai sunt o investitie sigura. Pe ce ar putea miza acum toti cei care, mai de voie, mai de nevoie, vor sa renunte la investitiile din valuta? 

„Mizati pe leu“ – este indemnul banche-rilor, analistilor, al bancii centrale si, in ge-neral, al tuturor care mai risca sa faca vreo previziune. In opinia marii majoritati, pe termen mediu si lung, leul este singurul care mai poate asigura stabilitate si, pe cat posibil, si ceva castiguri.

Investitiile pe piata valutara sunt de acum echivalente cu adrenalina. „Pentru cei care gusta astfel de investitii, ar fi bine sa fie pregatiti atat pentru castiguri, cat si pentru pierderi spectaculoase“, crede analistul economic Florian Libocor. In opinia lui, atat euro, cat si dolarul sunt valute cu un grad mai ridicat de risc, iar investitia cea mai sigura pentru anii viitori este cea in moneda nationala. 

Cum de a devenit leul romanesc o moneda cu „recomandari“ atat de favorabile? Raspunsul tine de fluctuatiile mari pe care le-a inregistrat cursul valutar incepand, mai ales, cu sfarsitul anului trecut. Fluctuatii care au scos, mereu, leul invingator. 

In noiembrie, banca centrala a decis sa isi „ia mana“ de pe cursul de schimb, lasand piata sa stabileasca cat valoreaza un euro sau un dolar. Chiar daca, din cand in cand, BNR mai intervine pe piata valutara, cumparand sau vanzand valuta, nimeni nu mai poate anticipa foarte clar nici cand o va face, nici in ce sens si nici ce rezultat va avea. 

Analistii sunt insa de acord ca banca centrala si-a atins obiectivul urmarit: o posibilitate mai redusa de predictie a cursului. Motiv de care tine, in cea mai mare parte indemnul de a miza pe leu.

Intr-un scenariu al bancii BRD – Société Générale, aprecierea leului in fata euro ar putea fi de circa 12% pana in aprilie, ceea ce ar aduce moneda europeana pe la 35.000 de lei. Pana in decembrie, cursul ar putea ajunge, in acelasi scenariu, chiar si pana la 33.000 lei/euro. Pe termen mai lung, pana la sfarsitul lui 2006 – cand fondurile speculative in cautare de castiguri ar putea fi scoase din tara si, deci, un leu „slab“ ar mai reduce din profituri, analistii de la BRD vad o revenire a mo-nedei unice pana la 38.000 de lei. De la Viena, analistul Bancii Austria-Creditanstalt, Simon Quijano-Evans, vede lucrurile un pic diferit. Pentru sfarsitul lui 2005, el anticipeaza un curs euro/leu de 35.500, iar „intre timp, cu siguranta ca fluctuatiile cursului vor fi mult mai mari, sub acest nivel“. In ce masura este insa „sigur“ echivalent si cu „profitabil“? Analistii cred ca, fara a fi spectaculoase, castigurile din investitiile in lei vor fi, in anii urmatori, mai mari decat cele din valute.  

„Cred ca leul se va aprecia pe termen mediu in termeni reali (peste nivelul inflatiei – n.r.), ceea ce inseamna ca moneda nationala ar trebui sa fie o varianta preferata de economisire in detrimentul valutelor“, crede seful departamentului de cercetare din trezoreria Raiffeisen Bank, Mihail Ion. 

E drept insa ca pe perioade scurte de timp, spune el, evolutiile conjuncturale  ale cursului valutar pot sa arate si o atractivitate a valutelor. Asadar cei care nu vor sa riste foarte mult, dar vor si un randament cat de cat interesant al economiilor lor, ar trebui sa utilizeze un portofoliu format din mai multe valute – leu, dolari si euro. 

Si totusi, cat de profitabil poate ramane un depozit in lei pentru care, asa cum arata scenariul BRD, „patriotul monetar“ va primi o dobanda de 8% pe an in decembrie 2005? Scenariu chiar putin optimist, in conditiile in care unele banci practica chiar si in prezent dobanzi de 9% pe an, pentru depozitele in lei. Iar tendinta, sustinuta si de politica bancii centrale, este de scadere si in continuare.

La 9% dobanda primita pentru un plasament, in conditiile in care inflatia prognoza-ta – in varianta cea mai optimista, a bancii centrale – va fi de aproximativ 7% in acest an, castigul efectiv al unui astfel de depozit nu mai pare chiar „apetisant“. 

In variantele  mai putin optimiste decat cea a bancii centrale, analistii apreciaza tinta de inflatie cel putin „ambitioasa“. „Vedem mai degraba o inflatie de aproximativ 8% la sfarsitul anului“, spune Simon Quijano-Evans. Si cum inflatia nu face decat sa scada valoarea economiilor, si casti-gurile vor fi, in acest scenariu, mai reduse. 

Si asta in conditiile in care dobanzile platite pentru depozitele in lei au scazut in ultimele luni cu cateva procente bune, si, mai nou, impozitul pentru castigurile din dobanzi a fost majorat de la 1 la 10%. Ce ar fi de facut in aceste conditii? Pentru a profita cat mai mult de dobanzile actuale, inca mari, optiunea de investitii ar trebui sa vizeze in principal depozitele cu dobanzi fixe. 

O dobanda de 10% in urmatorii ani va fi insa o raritate, in conditii de scadere a inflatiei. De aceea, in cazul investitiilor in depozite bancare, ideal este sa se urmareasca termenele lungi si dobanzile fixe. 

Care, pe la bancile romanesti, au inceput insa sa se gaseasca din ce in ce mai rar.  Pe de alta parte, recenta majorare a impozitelor pentru dobanzi, ar putea sa descurajeze economisirea in lei. Analistul economic Mircea Cosea crede ca, „impozitele pe dobanzi vor duce la o scadere semnificativa a dorintei romanilor de a economisi“. Pe de alta parte, Manfred Wimmer, seful departamentului de dezvoltare internationala al Erste Bank, crede ca impactul pe termen lung nu ar trebui supraestimat. „La 10%, nivelul impozitului este inca moderat, prin comparatie cu cele practicate in multe alte tari.“ Spre exemplu, in Austria, impozitul pe dobanzi este de 25%.

Cu toate acestea, Cosea crede ca o mare parte din bani se vor duce catre consum. Cresterea consumului e sustinuta si prin creditarea agresiva facuta de catre banci, iar scaderea dobanzilor ar putea creste si mai mult volumul creditelor. In plus, „mai e loc mult de crestere a consumului pentru a ajunge la nivelul din Uniunea Europeana“. 

Pe langa depozitele bancare, Mihail Ion de la Raiffeisen vede o posibilitate interesanta de investire in obligatiuni municipale. „Anticipez ca pana la sfarsitul anului piata obligatiunilor municipale va capata o consistenta mai mare, oferind variante de investire atractive.“ Problema este ca nu a mai fost lansata nici o emisiune de obligatiuni municipale de aproape  jumatate de an (din cauza alegerilor din vara anului trecut). Prin urmare, nu se poate estima ce cupon (dobanda) vor oferi acestea, o data ce vor fi reluate.   In anii urmatori, pe masura ce mediul economic va deveni mai predictibil si piata va deveni suficient de mare, „vom vedea o dezvoltare si a sectorului obligatiunilor ipotecare si corporative, asadar noi variante de plasament“, mai opineaza Ion. 

Pana la momentul aparitiei de obligatiuni ipotecare – instrumente sigure si „gustate“ in tarile vecine – mai este insa ceva drum de batut. Pachetul de legi care reglementeaza functionarea acestor obligatiuni a fost finalizat abia in acest an, iar valoarea creditelor ipotecare ce ar putea fi transformate in obligatiuni este inca mult prea mica pentru a fi atractiva.

Pentru cei care isi doresc castiguri mai importante, dar sunt dispusi si sa isi asume un risc mai mare, exista si varianta fondurilor mutuale de investitii sau chiar a plasamentelor directe pe Bursa. Acestea pot aduce castiguri importante (un fond mutual axat pe investitii in actiuni poate aduce randamente de cateva zeci de procente), dar presupun si un grad mai mare de sofisticare a investitorului.

„Eu sunt unul dintre cei bucurosi de aceste evolutii ale cursului de schimb“, spune franc Eugen Voicu, presedintele companiei Certinvest, care administreaza fondurile Capital Plus, Tezaur, Intercapital si Orizont.

De ce? Pentru ca, renuntarea romanilor la plasamentele in valuta ii poate aduce pe viitor mai multi clienti. 

„Astazi si in viitor“, crede el, „alternativa la depozitele bancare este un fond deschis de investitii, care, bine ales in functie de orizontul de timp avut in vedere sau de riscul asumat de client, poate sa dea randamente confortabile“.

Ce inseamna „confortabil“? Pentru anul 2005, Voicu vorbeste de performante care vor depasi ceea ce ofera bancile azi, „poate la nivelul de 50% pentru un fond de actiuni pentru urmatoarele 12 luni“. Fondurile de actiuni sunt, totusi, si cele care implica cel mai mare risc. 

La extrema cealalta sunt fondurile cu risc scazut, care investesc doar in titluri de stat si depozite bancare. Randamentul lor este insa la fel de scazut ca riscul, cateodata  chiar sub cel al depozitelor bancare (daca este scazut comisionul de administrare). 

Exista cale de mijloc? Da.

Este vorba de asa numitele fonduri diversificate, pe care Eugen Voicu le considera „alternativa cea mai buna la un depozit bancar“ si care investesc atat in actiuni cat si in obligatiuni, titluri de stat sau depozite bancare. Desi acestea implica un risc mai mare, „in contextul actual, de integrare in Uniunea Europeana, eu le recomand puternic pentru urmatorii doi ani“.

Pana la integrarea in Uniunea Europeana, mai sunt insa de trecut cateva etape importante.  Liberalizarea contului de capital, in primul semestru al acestui an, rezultatele pe termen lung ale noii politici fiscale sau  ambitia bancii centrale de a-si respecta angajamentele macroeconomice – pentru a numi doar cateva – pot avea consecinte nebanuite de pe acum. „Ritmul in care se misca lucrurile, recomanda o prudenta sporita in investitii“, crede Libocor.

Si, cum prudenta a echivalat mult timp cu „economia la saltea“ pentru romani, ramane o intrebare: revine pusculita din nou la moda?