BusinessMagazin

Blog

  • BUSINESS HI TECH: Printul nu moare ci declara armistitiu in lupta cu net-ul

    Presa scrisa si portalurile web se lupta pe aceeasi piata si nu putini sunt cei ce prevestesc ca prima va fi scoasa din circulatie de media online. Pentru moment insa, avem de-a face cu un armistitiu, profitabil pentru ambele parti.

     

    Google si Yahoo! au intrat oficial in business-ul presei scrise. Partea „redactata“ de cele doua business-uri online construite in jurul motoarelor de cautare va fi insa cea de publicitate. In doua anunturi relativ similare, separate doar de cateva saptamani, cei doi giganti ai Internetului au anuntat ca isi vor extinde sistemul de publicitate contextuala catre presa scrisa.

     

    Articolele semnate de ziaristi de la grupuri de presa ca Hearst Newspapers, Media News sau Cox Newspapers ar putea fi insotite de mici spatii publicitare cu reclame in ton cu continutul materialelor. Folosind acelasi sistem de alocare a publicitatii pe mo-toarele de cautare online, textele ce urmeaza sa apara in mai mult de 200 de publicatii scrise vor fi analizate automat de Google sau Yahoo! pentru a li se atasa reclamele potrivite. Sa nu mai aiba loc atat de multa publicitate pe Internet, astfel incat site-urile au ajuns sa-si gaseasca acum solutia in presa traditionala, cea careia acum cativa ani i se prevestea un viitor sumbru, adica migrarea cititorilor in masa spre media online si a publicitatii odata cu ei? Nu exista un raspuns clar la o asemenea intrebare. In primul rand, fenomenul vine in contextul in care si Google si Yahoo!, dupa perioade neintrerupte de cresteri economice si de salturi spectaculoase ale cotatiilor la bursa, nu isi mai gasesc resurse pentru a continua in acelasi ritm ascensiunea. Bunaoara, saptamana trecuta, analistii de la publicatia economica Barron’s, citati de Reuters, isi exprimau temerea ca actiunile Google, ajunse la un maxim istoric de 500 de dolari, sunt supraevaluate. Afirmatia este fundamentata pe un rationament clar. In acest moment, pretul unei actiuni Google este de 37 de ori mai mare decat castigul pe actiune prognozat pentru anul viitor. Si tot in 2007 se mai anunta o valoare a dividendelor potentiale in crestere cu 33%, fata de avansul de 81% prognozat de analisti pentru incheierea acestui an. Nici la Yahoo! situatia nu este mai roz.

    Afectat si de un scandal legat de o scurgere de informatii, pornit de la un e-mail extrem de critic scris de un manager catre conducerea companiei, pretul unei actiuni Yahoo! a scazut cu aproximativ 40% fata de ianuarie 2006, cea mai buna luna la bursa a corporatiei americane. Iar analistii spun ca pentru nici una din cele doua actiuni nu mai e loc de cresteri spectaculoase. Scrisoarea interna, scapata in presa americana, era intitulata „Manifestul untului de arahide“, cu referire la tendinta Yahoo! de a se intinde „ca untul de arahide“ in cat mai multe domenii distincte, in tot Internetul, dar fara a reusi sa-si consolideze nicaieri pozitiile cucerite. Iata ca ultima gaselnita de intindere a Yahoo!, pe urmele Google, e publicitatea in presa traditionala. Google a semnat deja primul contract cu 50 de publicatii, urmat de Yahoo!, care a facut un anunt similar, dar cu aproximativ 170 de publicatii. Nu numai presa scrisa e vizata insa de marile portaluri in cautare de afaceri pe seama media traditionale. Intre timp, eBay, cel mai mare magazin de comert online, isi dezvolta un sistem de cumparare de spatii pentru spoturi TV pe canalele publice de televiziune pentru cativa mari clienti, intre care si Wal-Mart. Interesul eBay pentru televiziune a fost stimulat chiar de clientii sai, iar strategia nu este lipsita de logica. Dupa ce marile portaluri au atras miliarde de utilizatori (de exemplu, pagina principala a Yahoo! are 3 miliarde de afisari zilnic), publicitatea i-a urmat cu reclame contextuale, drop-down, pop-up sau simple bannere. Astfel incat acum marii cumparatori de spatii publicitare isi pot permite sa exploateze puterea gigantilor online de a obtine preturi mai bune in presa traditionala.

     

    Agentiile de media buying, intermediarii achizitionarii de spatii publicitare, spun ca inca nu isi pot inchipui unde se va opri aceasta evolutie. „Vulpea este acum in cotetul pasarilor si probabil va acapara o buna parte din aceasta afacere (a presei traditionale – n.r.)“, spune Gene DeWitt, presedinte al DeWitt Solutions. Una peste alta, tendinta de relocare a publicitatii online in mediile clasice este in primul rand o dovada ca ambele industrii pot identifica un model de business care sa le asigure deopotriva o existenta profitabila. Iar faptul ca avem de-a face cu o migratie in sens invers, din online in media traditionale, arata inca o data ca puterea este in mainile creatorilor de continut, indiferent de forma pe care o ia acesta.

     

    Decizia luata de Google si Yahoo! poate rescrie istoria companiilor de media traditionale, care gasesc acum un modus vivendi cu cei care le-au rapit o parte a cititorilor si a reclamelor. Acum institutiile de media clasice, ziarele, revistele, televiziunile si radiourile spera ca isi vor putea intoarce norocul si ca vor putea fi partasi la cresterea obtinuta din Internet. Iar marile companii online obtin propriul avantaj din acest proces. „Aceste firme au nevoie evidenta sa gaseasca noi piete pe care sa se extinda pentru a-si justifica evaluarile bursiere. Asta fac Google si Yahoo!“, spune Youssef Squali, analist Internet al companiei americane Jefferies, citat de New York Times.

     

    De luna viitoare Google planuieste sa vanda si reclame pentru radio, prin propriul sistem de licitatii: spatiul publicitar este oferit la un pret de pornire, iar castigatorul este cel care ofera cea mai mare suma. In acelasi timp, Google a declarat in treacat analistilor ca vrea sa ajunga si pe terenul vanzarii de publicitate pentru televiziune si prin direct mailing – e-mail-uri publicitare trimise catre utilizatori. Caci, cu toata cresterea inregistrata de serviciile web si publicitatea online, adica o piata estimata anul acesta la 16 miliarde de dolari, nu se poate compara cu publicitatea clasica. Reclamele in media traditionale (TV, print, radio) au fost de aproximativ 150 mld. dolari anul trecut doar in Statele Unite. Daca se adauga si afacerile din direct mailing, reclame outdoor, cataloage tip „pagini aurii“ si Internet, sumele aruncate in joc pentru publicitate ajung la 286 mld. dolari, potrivit agentiei Universal McCann, parte a grupului Interpublic.

     

    Pentru agentiile intermediare ale procesului de achizitii de spatii publicitare, Google si Yahoo! sunt in acelasi timp si prieteni si inamici. Media buyerii spun ca ambele companii ar putea ajuta industria publicitatii cu sistemele informatice de alocare a reclamelor in functie de continut, pentru a moderniza cumpararea de spatii de reclama. Ei adauga ca in acest fel s-ar putea concentra mai mult pe modalitati mai eficiente de atragere al interesului din partea publicului tinta. Dar, pe de alta parte, Google, Yahoo! si altii care ar calca pe urmele lor ar putea la un moment dat sa dreneze in favoarea lor inclusiv afacerile din media buying, daca vor putea oferi preturi mai mici clientilor.

  • La televizor pe Net

    Studiile sustin ca cei ce urmaresc spoturi sau filmulete facute de amatori o fac in dauna programelor TV clasice.

     

    TENTATIA: In jur de 43% dintre britanicii ce urmaresc spoturi video pe Internet sau telefonul mobil recunosc ca aloca mai putin timp televiziunilor, conchide un studiu ICM/BBC pe 2.070 de respondenti.

     

    ASA INCEP DE MICI: Cei care au adoptat de timpuriu acest obicei de consum sunt tinerii intre 16 si 24 de ani, grup in care 28% urmaresc in mod frecvent continut video pe site-uri specializate. Recent, si Ofcom, organizatia britanica de reglementare pentru industria de comunicatii, conchidea ca cei aflati in acest interval de varsta si-au redus consumul de programe TV clasice cu 2,9% in intervalul 2003-2005.

     

    REPERUL SUA: Piata din Marea Britanie, tara unde a fost facut studiul, nu este insa la fel de dezvoltata ca in Statele Unite in ceea ce priveste canalele de receptare a continutului video. In SUA, show-uri de mare audienta pot fi cumparate de pe site-uri si vizionate pe iPod-uri.

  • COMUNICATII: Telefonul mobil iese din buzunar si intra pe internet

    Impresia generala e ca pentru a avea acces la Internet oriunde e nevoie de laptop si de conexiune wireless. Insa nu e nevoie decat de un telefon mobil.

     

    Acum cativa ani, daca se intampla sa fiti prinsi in trafic, in mare intarziere la serviciu, iar seful suna pentru ca avea nevoie imediat de prezentarea la care ati lucrat tot weekend-ul, nu aveati alta varianta decat sa-i spuneti ca mai dureaza inca jumatate de ora pana ajungeti la birou. Astazi e suficient sa aveti un telefon mobil care se poate conecta la Internet, si problema s-a rezolvat.

     

    La acest capitol, Internetul pe mobil este mult mai popular in Europa, comparativ cu SUA, conform unui studiu al companiei de cercetare comScore. Iar diferentele intre americani si europeni in ceea ce priveste modul de utilizare a Internetului pe telefonul mobil sunt semnificative. Conform analistilor comScore, 29% dintre utilizatorii europeni de Internet acceseaza frecvent site-uri si pe celular, in timp ce in SUA, procentul este de doar 19%. Rata de penetrare a Internetului pe mobil in Europa este cea mai ridicata in Germania si Italia – 34%, iar in Marea Britanie, 24% dintre utilizatori intra pe Internet de pe celular. Studiul nu ia in calcul Japonia si Coreea de Sud, unde procentele sunt mai mari si decat in Europa, si decat in America.

     

    Aceasta tendinta nu a ocolit nici Romania, dar la noi nu exista statistici clare cu privire la situatia utilizatorilor de Internet pe mobil sau la modul in care respectivii acceseaza Internetul de pe terminale. Insa, conform Asociatiei Nationale de Reglementare in Comunicatii (ANRC), dintr-un total de aproximativ 14 milioane de utilizatori de servicii de telefonie mobila, peste 1,5 milioane aveau activate conexiuni de Internet pe telefonul mobil la finalul lunii iunie a acestui an.

     

    „Cifra este foarte mare. Dupa parerea mea, numarul de utilizatori care chiar acceseaza site-uri de pe telefonul lor mobil este de aproximativ 250.000, iar ei nu intra frecvent, ci mai degraba sporadic pe site-urile de interes“, este de parere Orlando Nicoara, directorul MediaPro Interactiv, divizia de Internet a grupului de presa MediaPro.

     

    Pe piata locala, toti operatorii de telefonie mobila – adica Orange, Vodafone, Zapp si Cosmote – au oferte de servicii prin care le permit clientilor sa acceseze Internetul de pe micul ecran al telefonului mobil. Fiecare dintre acestia ofera mai multe tipuri de abonamente de trafic de date, prin GPRS, EDGE sau 3G, tehnologii care le ofera utilizatorilor accesul pe mobil la site-uri.

     

    Vodafone nu a dorit insa sa faca vreun comentariu cu privire la numarul de clienti pe acest segment sau la veniturile generate din serviciile de acces la Internet pe mobil. In schimb, Orange a comunicat ca la finalul lunii septembrie avea peste un milion de abonati care dispun de un telefon mobil si servicii necesare pentru a avea acces la Internet pe mobil, dintre care 131.000 broadband. Insa asta nu inseamna ca toti acestia acceseaza site-uri pe telefon, intrucat in cazul anumitor tipuri de abonamente, accesul la Internet pe telefon este o functie secundara si nu reprezinta motivul pentru care clientii opteaza pentru respectivul abonament. De asemenea, si Zapp le permite tuturor clientilor sa acceseze site-uri pe telefonul mobil, insa, de cele mai multe ori, acestia folosesc doar serviciile de voce sau se conecteaza la Internet pe computer, prin intermediul telefonului mobil.

     

    „Cred ca Internetul pe mobil este cel mai apreciat de catre persoanele cu preocupari antreprenoriale, pentru ca astfel isi pot eficientiza activitatea, avand acces continuu la informatii si putand incheia tranzactii pe mobil. In acelasi timp se pot relaxa putin, prin intermediul serviciilor de stiri si divertisment online“, este de parere Ionut Polexe, project manager in cadrul Vodafone. Bogdan Rauta, senior product manager in cadrul Orange, pune accent pe mobilitatea utilizatorului: „In general, serviciile de acces la Internet pe mobil se adreseaza utilizatorilor a caror activitate presupune deplasari in tara sau in strainatate, dar care vor totusi sa poata avea acces Internet si au nevoie sa comunice cu partenerii de afaceri prin e-mail oricand si de oriunde“.

     

    Din punctul de vedere al clientului, utilitatea unui serviciu de Internet pe mobil pare evidenta. „Eu unul intru pe Internet de pe mobil mai ales de cand mi-am luat BlackBerry“, afirma Calin Fusu, directorul general al Neogen. „In general caut informatii generale, cum ar fi diferite adrese sau numere de telefon, intru pe site-ul Wikipedia destul de des si mai citesc stiri din cand in cand, atunci cand am cateva minute libere“, a spus acesta .

     

    Prin urmare, piata locala a serviciilor de Internet pe mobil are potential de extindere. Deocamdata insa, este in faza de pionierat in ceea ce priveste aplicatiile mobile si site-urile special adaptate pentru micul ecran al telefonului. Iar problema nu e specifica numai pentru piata locala. Practic, utilizatorii de Internet pe mobil pot accesa orice site, insa acesta se afiseaza pe micul ecran in mod diferit fata de cum ar trebui sa arate pe monitorul unui computer, ceea ce il face mai greu de citit. Un studiu al companiei de cercetare Forrester Research arata ca, daca 75% din telefoanele mobile vandute in lume au capacitatea de a se conecta la Internet, numai 17% sunt utilizate in acest scop. Mai mult, numai 1 din 10 utilizatori de telefoane mobile din lume acceseaza pagini de Internet, de teama costurilor mari, dar si din cauza ofertei foarte sarace de site-uri special concepute pentru terminale mobile.

     

    Situatia incepe sa se schimbe insa oda-ta cu lansarea in versiune comerciala a domeniilor „.mobi“, incepand din acest an. Adresele de Internet care contin sufixul .mobi sunt mai usor de utilizat pe telefonul mobil decat clasicele adrese .com, .net sau .org, sunt de parere specialistii din domeniu. Totusi, introducerea noului sufix a fost deja criticata pentru faptul ca are patru litere in loc de trei (impunand utilizatorului sa tasteze in plus) si chiar din ratiuni filozofice, pentru ca incalca principiul universalitatii Net-ului, fiind accesabil doar de utilizatorii de celulare.

     

    Dar atata vreme cat site-urile .mobi vor fi mai prietenoase pentru utilizator, industria comunicatiilor va profita de ele. „Pana acum, Internetul pe telefoanele mobile a fost doar o experienta proasta, atat pentru utilizatori cat si pentru industria telefoniei mobile“, este de parere Neil Edwards, director executiv al Mobile Top Level Domain, organizatia care se ocupa de inregistrarea domeniilor de Internet speciale pentru mobil. „Insa .mobi va aduce cu adevarat Internetul pe ecranele de mici dimensiuni ale telefoanelor“, considera Edwards. Primele companii care s-au grabit sa incheie un parteneriat pe respectivul segment, pentru a promova domeniile .mobi si pentru a le oferi clientilor site-uri in format special, au fost Vodafone, Microsoft, Google, Samsung, Ericsson si Nokia, urmati de operatori de telefonie mobila precum Orange, O2 sau T-Mobile, ca si de portaluri ca MSN si Yahoo!.

     

    Are sanse o asemenea initiativa sa ridice piata? Cei ce ofera Internet pe mobil sunt optimisti: „Cresterea anuala a veniturilor din serviciile non-voce, prognozata de operatorii de telefonie mobila la nivel global pentru urmatorii 3-5 ani, va ajunge de la 9% la 15-20%, Internetul pe mobil urmand sa reprezinte principalul motor de crestere“, sustine Ionut Polexe de la Vodafone. Pana la urma insa, tot oferta de continut va decide. Daniel Weissman, country manager al TASC Strategic Consulting, recunoaste ca exista un potential apreciabil de crestere – „insa aceasta crestere va fi determinata de volumul de continut oferit de operatorii de telefonie mobila pentru fiecare segment de clienti pe care il vizeaza, respectiv cel rezidential si cel de business“.

  • Bookmark pe mobil

    Ce site-uri prefera si ce evita abonatii serviciilor de Internet prin celular?

     

    PORTALURI: Pe lista celor mai populare site-uri accesate de utilizatori de pe telefonul mobil se numara portalurile online gen Yahoo! si Google si cele ale operatorilor de telefonie. Primele ofera servicii de informatii si posibilitatea de a folosi motorul de cautare, in timp ce portalurile operatorilor telecom sunt mai bogate in servicii de divertisment.

     

    .MOBI: La nivel international, printre cele mai accesate site-uri sunt cele din domeniul .mobi, precum google.mobi, nokia.mobi, vodafone.mobi sau verizon.mobi. Interesant este ca astfel de site-uri au inceput sa apara si in Romania, printre acestea numarandu-se mobil.zf.ro si cluj4all.ro.

     

    NU CUMPARAM: Pe ultimele locuri ca popularitate se situeaza site-urile de comert online sau altfel de site-uri similare. Aceasta pentru ca, atunci cand fac cumparaturi de pe Internet, utilizatorii nu vor sa greseasca produsul sau sa citeasca prost pretul, avand la dispozitie un ecran atat de mic.

  • Al treilea web?

    Se spune ca prima versiune a unui program este instabila si plina de erori, versiunea 2.0 este ameliorata, dar imperfecta, iar maturitatea vine abia cu a treia versiune. E valabil si in cazul web-ului?

     

    In urma cu cativa ani, un producator a scos pe piata aparatele de barbierit cu doua lame. Dupa o vreme, desigur, a aparut si aparatul cu trei lame. Probabil ca atunci cand toate aparatele vor avea mai multe lame, un aparat de barbierit cu o singura lama (dar capabil sa aplice si un after shave) va fi anuntat ca inovatie. Era inevitabil ca dupa ce termenul web 2.0 a fost indelung popularizat, sa fie pus in joc si revolutionarul „web 3.0“. Se pare ca notiunea a fost lansata de John Markoff intr-un recent articol publicat in The New York Times si – avand in vedere ca Google aduce deja 1.200.000 de rezultate – se pare ca a dat nastere unei noi dezbateri la scara planetara.

     

    Ce este acest „web 3.0“ si prin ce se deosebeste de web 2.0? In primul rand, prin ghilimele. In vreme ce web 2.0 are o definitie (chiar daca in mare masura descriptiva) ce acopera o realitate, „web 3.0“ este mai degraba un spatiu al anticipatiei. Si pentru ca in lumea IT lucrurile se desfasoara atat de repede, jocul cu predictiile este extrem de atractiv, iar noul termen a reusit deja sa polarizeze interesul. Opiniile sunt diverse si, cum era de asteptat, abunda analogiile, parabolele si metaforele.

     

    In articolul amintit, Markoff il numeste „web-ul semantic“, ceea ce a starnit neincredere in privinta masurii in care jurnalistul cunoaste teritoriul pe care il abordeaza. Web-ul semantic este o un termen „rezervat“ proiectului condus de Tim Berners-Lee (inventatorul web-ului), care este indreptat spre un set de standarde si tehnologii care sa puna in evidenta semantica informatiei. Insa in vreme ce aici e vorba mai degraba de o marcare riguroasa a informatiei, Markoff se asteapta ca semnificatia sa fie extrasa prin tehnici de inteligenta artificiala, combinata cu „minerit in date“ (data mining). Ceea ce atrage o metafora spectaculoasa: World Wide Database. O alta viziune este ca avem de-a face doar cu un web 2.0 mai usor de folosit, mai ieftin si mult mai larg raspandit. Daca celor care folosesc acum serviciile noului web li s-ar mai adauga inca un miliard de utilizatori, atunci legea lui Metcalfe – care spune ca puterea unei retele creste cu patratul numarului de noduri – ar induce o transformare calitativa care ne va duce spre un „web 3.0“ (despre care insa nu stim cum va arata).

     

    Interesanta mi s-a parut analogia dintre etapele evolutiei web-ului si caracteristicile fisierelor. Astfel, web 1.0 (web-ul „initial“, cel dinaintea caderii dotcom-urilor) era „read-only“ (doar pentru citire). Desigur, cineva trebuia sa scrie, insa cei ce scriau doar erau proprietarii. In schimb, web 2.0 este deschis si pentru citire, si pentru scriere: oricine poate crea continut, iar una dintre ideile esentiale este tocmai de a spori valoarea unui serviciu prin aceasta „inteligenta colectiva“ a utilizatorilor. In aceasta analogie, „web 3.0“ echivaleaza cu fisierele care nu doar ca sunt „read/write“, dar sunt si executabile. Poate ca aceasta viziune poata sa para abstracta, insa daca o aplicam unui sit precum Amazon.com – un adevarat etalon pentru evolutia web-ului -, obtinem o imagine aplicata si extrem de sugestiva.

     

    In anii de inceput, Amazon a fost un sit static, tipic pentru web 1.0. Catalogul de carti era gestionat de administratorii sitului, iar vizitatorii puteau sa-l exploreze cautand dupa un set de criterii (ISBN, autor, titlu etc.). Eta-pa urmatoare a fost cea in care vizitatorii au inceput sa adauge continut, notand cartile, scriind recenzii, compunand liste, aplicand etichete etc. – toate acestea adaugand valoare serviciilor oferite, ajutandu-ne sa „descoperim“ carti. Mai mult, mecanismele de agregare ne permit acum sa ne „abonam“ la diverse fluxuri (de pilda la recenziile unui utilizator sau la un anumit „tag“), astfel incat noutatile sa ne soseasca automat in portaluri de genul NetVibes sau PageFlakes. Insa noutatea cu adevarat revolutionara pe care Amazon, Google si alti pionieri o aduc este publicarea API-urilor (adica a interfetelor de programare). Adica oricine poate crea programe care sa utilizeze functionalitatile aplicatiilor care deservesc serviciile respective. De pilda, pot integra cautarea cartilor din cataloagele Amazon in propriile mele aplicatii. Folosind API-urile deschise de Google, un programator a transformat spatiul de stocare al unui cont GMail in echivalentul unui disc local. Posibilitatile sunt nelimitate.

     

    Ajungem astfel la viziunea lui Dan Gillmor, poate cea mai indrazneata: „web 3.0“ va fi un urias sistem de operare.

  • Photo sharing la varsta a treia

    Un start-up din Silicon Valley a lansat cu discretie un nou serviciu destinat persoanelor care nu au acces la Internet sau cunostinte PC, dar vor sa comunice online.

     

    Presto, cum a fost botezat serviciul, este potrivit in special persoanelor de varsta a treia care vor sa primeasca fotografii sau scrisori electronice de la cei dragi fara a avea nevoie de calculator conectat la www.

     

    Este vorba de un serviciu web care trimite date catre un model special de imprimanta produs de Hewlett-Packard (HP), folosind un simplu cablu telefonic. Si daca nu este suficient de evident care e publicul tinta, pe site-ul Presto apar figuri de bunici fericiti care primesc poze de la cei dragi, mai tineri si mai priceputi in ale calculatoarelor.

     

    De altfel, simplitatea este atuul principal al serviciului si e greu de crezut, pana la urma, ca alte categorii de public ar putea fi atrase de o imprimanta conectata prin dial-up. Preturile pentru piata americana, singura zona unde este momentan disponibil serviciul, sunt de in jur de 150 de dolari pentru imprimanta si de 10 dolari pentru abonamentul lunar.

     

    Odata scoasa din cutie, imprimanta este gata pentru a fi utilizata, tot ce are nevoie sunt o priza si un cablu telefonic. In timpul instalarii se face alocarea automata a unei adrese de e-mail de tipul nume@presto.com. Pe aceasta adresa vor sosi ulterior toate fotografiile si e-mail-urile primite, iar imprimanta le va tipari automat, la fel ca un fax.

     

    Daca afacerea va fi rentabila, vor avea de castigat atat creatorul serviciului, Presto, detinut de fondul de investitii Clearstone Venture Partners, cat si HP, producatorul imprimantelor. Tocmai datorita simplitatii, cu printarea automata a e-mail-urilor, cei ce fac promovare prin spam ar putea face liste de distributie cu utilizatorii. Asa ar fi siguri ca mail-urile sunt citite cel putin inainte ca destinatarul sa realizeze ca nu-l intereseaza sa inchirieze casete video sau sa-si procure produse medicale neindicate la varsta senectutii. In acest scenariu, HP, cel ce pune la dispozitie imprimanta, va castiga mai mult din umplerea cartuselor cu cerneala.

     

    Totusi, realizatorii serviciului spun ca e-mail-urile si fotografiile primite trebuie sa aiba drept expeditor o adresa de e-mail agreata, introdusa de la bun inceput intr-o lista speciala – ceea ce stirbeste de fapt mitul simplitatii, pentru ca orice adresa din aceasta lista poate fi adaugata doar folosind un calculator.

  • Socoteli de vacanta

    Serviciul de rezervari al Kayak nu este o agentie de turism. Dar reprezinta un foarte bun motor de cautare printre ofertele turistice ale mai multor sute de agentii din toata lumea.

     

    In general, cautarea pe Internet a unei destinatii de vacanta este un mare consumator de timp si, in unele cazuri, o activitate enervanta. Odata ce ai ajuns pe unul dintre site-uri, introduci coordonatele vacantei si astepti rezultatele. Care propun mai multe variante de hoteluri, de tarife la avion si adrese ale serviciilor de inchirieri auto. Dupa care, daca intri pe un alt site similar, vei putea descoperi un hotel mai bun, dar cu un bilet de avion mai scump s.a.m.d. Avantajul unui serviciu cum este cel oferit de kayak.com este ca poate cauta automat prin aproape toate site-urile de calatorie si pe care altfel utilizatorul ar fi trebuit sa le incarce pe rand.

     

    In rezultatele pentru cursele aeriene, de exemplu, apar si zboruri low-cost, iar platforma pe care este construit site-ul face ca tot procesul cautarii sa fie mai usor, recunoscand locul de unde este realizata cautarea si oferind rezultate relavante. Luand o ruta la intamplare, cautarea a durat destul de mult, aproape un minut, dar au fost afisate cateva sute de rezultate, de la cea mai ieftina varianta la cea mai scumpa. Utilizatorul este liber apoi sa rearanjeze toate rezultatele in functie de criteriul pe care il prefera. Este posibil chiar sa elimine din rezultate toate cursele unei linii aeriene sau ofertele unui anumit hotel.

     

    O facilitate interesanta este existenta unei optiuni prin care sunt afisate cele mai bune tarife la hotel si avion in jurul datei introduse, pentru a putea alege perioada vacantei avand in vedere si acest criteriu. La alte servicii similare, de regula datele de plecare si intoarcere introduse sunt stricte si chiar daca o plecare la o zi dupa cea aleasa ar salva cativa euro, ea nu ar aparea intre rezultatele cautarii. Administratorii site-ului insista ca in spatele serviciului lor nu se afla nicio agentie de turism care l-ar determina sa afiseze rezultate „filtrate“ de oferta proprie. De fapt, site-ul doar ii arata utilizatorului pe ce site gaseste cea mai buna oferta. Pentru a folosi serviciul nu este necesara inregistrarea si nici nu sunt percepute taxe utilizatorilor. Proprietarul site-ului castiga insa din publicitatea afisata pe site, langa sau intre rezultate. Si e adevarat ca rezultatele insesi sunt uneori publicitate, platita de agentiile de turism pentru a fi afisata inaintea altor rezultate ale cautarii.

  • Fictiune cu manageri

    Cine si-ar imagina un manager care intelege gandurile ascunse ale femeilor, precum personajul lui Mel Gibson din filmul „Ce-si doresc femeile“? Sau jucandu-i pe Forrest Gump ori Scarlett O’Hara cu aplomb de Hollywood?

     

    Sa spunem ca efortul de imaginatie n-ar fi chiar imposibil, dar cu siguranta e nevoie de ceva fantezie pentru a-l proiecta pe legendarul personaj Don Corleone in varianta feminina. Astfel de talente ascunse ale managerilor romani au iesit la iveala la Teacher’s Film Festival, care saptamana trecuta si-a anuntat castigatorii. Manageri de top sau simpli angajati de la 14 companii precum ING Asigurari, Pepsi, Banca HVB Tiriac, Coca-Cola HBC sau Xerox au recreat si reinterpretat aici scene celebre din filme de succes de la Hollywood.

     

    „Ne-am gandit ca ar fi amuzant pentru angajatii din marile companii sa reinterpreteze scene din filme cunoscute. Stralucirea, faima, adulatia care invaluie vedetele nu lasa pe nimeni rece. Daca unii dintre noi se multumesc sa priveasca de la distanta, altii isi doresc sa aiba parte de o astfel de experienta“, spune Mihai Scortea, marketing manager al Cristalex, importatorul marcii Teacher’s pe piata din Romania.

     

    Pentru ca lucrurile sa mearga mai usor, organizatorii le-au pus la dispozitie managerilor-actori un fel de manual, „Pasi pentru realizarea propriului tau film“, realizat de un profesionist. Odata intrate in paine, echipele trebuia sa aleaga un film de referinta unde le-ar fi placut sa joace, apoi scena cea mai relevanta pentru intriga gandita de ei si in fine sa selectioneze cinci minute pe care sa le regizeze si sa le interpreteze. Organizatorii au angajat si un regizor profesionist, Copel Moscu, care sa le ofere asistenta, precum si un studio pentru postproductie. Desi la prima vedere ar putea parea dificil sa determini un manager a carui viata se desfasoara intre birou si aeroport sa devina actor, regizor sau producator de film, Scortea spune ca munca n-a fost prea complicata, pentru ca „se vedea pe chipul lor cum isi imagineaza filmarile sau postura de castigatori“.

     

    In cele din urma, echipa Erudio Alumni a transformat o secventa din „Forrest Gump“ in pelicula „Codrut I.Paru“, ING Asigurari l-a reinterpretat pe Corleone in varianta feminina in „The Godmother“, Xerox a realizat varianta proprie de la „Pulp Fiction“ care a devenit „Pulpe si Fictiune“, iar cei de la Pepsi au transformat „The Matrix“ in „Goana“.

     

    Dupa doua zile de vizionari a urmat festivitatea de premiere, la Opera Romana. Reprezentantii companiilor au considerat evenimentul ca pe un exercitiu de team building, asa ca au venit cu mic, cu mare sa sustina productia echipei care i-a reprezentat. Cei de la Erudio Alumni au inchiriat chiar o limuzina si au pasit pe covorul rosu intins la intrare. Prezentatorii au anuntat pe rand castigatorii pentru fiecare categorie, iar din discursurile lor s-a simtit ca mai toti au privit cel putin o data la Oscaruri si au fost inspirati de discursurile marilor actori. „Multumesc echipei si organizatorilor“, a fost replica cel mai des rostita de premiati.

     

    Juriul festivalului, prezidat de Florin Zamfirescu, rector al UNATC, a desemnat drept cel mai bun film „Codrut I. Paru“, realizat de echipa Erudio Alumni. Cel mai bun regizor a iesit Gabriel Bratila de la echipa ING Asigurari, Mircea Tiplea din „Codrut I.Paru“ a fost desemnat cel mai bun actor, iar distinctia pentru cea mai buna actrita i-a revenit Roxanei Florescu, tot de la ING Asigurari, interpreta variantei feminine a Nasului.

     

    Echipa Erudio Alumni a fost una dintre cele mai mari surprize ale serii. Necunoscatorii s-au intrebat despre ce companie este vorba si ce produce ea. De fapt, Erudio Alumni este numele ales de prima clasa de absolventi ai cursurilor organizate de scoala de „leadership creativ“ Erudio pentru dezvoltarea creativitatii manageriale. „Profesorii nostri, toti oameni de cultura, au reusit sa stimuleze creativitatea unor manageri preocupati indeobste doar de power point-uri, planuri de profit si cote de piata. Au scos la iveala partea emotionala din noi“, spune Daniela Untescu, regional HR director la Xerox. Managerii romani au invatat aici despre vinuri de la Gabriel Liiceanu, au urmat cursuri de expresivitate cu Mircea Cartarescu si Florin Iaru si de tehnici teatrale cu Oana Pellea.

     

    Alaturi de Untescu, Mircea Tiplea, country finance manager al Cola-Cola HBC Romania, sau Claudia Iacobuta, public relation manager la QAB, se numara printre managerii aspiranti la trofeele Teacher’s Film Festival. Cum e sa aduni intr-un proiect de film manageri din 14 companii? Untescu spune ca echipa lor s-a intalnit doua seri la rand sa vizioneze cat mai multe filme pentru a putea decide. „Ne-am ales cu o lista scurta: Star Wars, Notting Hill si Ocean’s Eleven, urmand sa ne concentram asupra scenariilor acestora. A doua zi insa regizorul nostru, Adi Pop, ne-a convins sa facem Forrest Gump: mesaj, metafore in imagini, simbolul penei, totul avea sens, asa ca am acceptat bucurosi“, povesteste Untescu.

     

    Scenariul s-a nascut dintr-un brainstorming. „Am fixat foarte clar etapele povestii (scenele), dar dialogurile din cadrul fiecarei scene s-au stabilit ad-hoc. N-am pus nicio replica in gura nimanui, ci le-am lasat sa se nasca natural, in functie de actor, de personaj si de scena“, isi aminteste Daniela Untescu.

     

    Filmul a insemnat doua seri de vizionari, doua seri de stabilit scenariul, cinci zile de filmari in week-end si cel putin 16 ore de postproductie in studio. Tot Untescu recunoaste: „A fost neplacut cand tot ce am filmat in prima zi (10 ore) s-a dovedit a fi nefolositor, pentru ca lumina era proasta, iar sunetul execrabil. Sau cand am constatat ca nu s-a inregistrat nimic din cele doua ore de filmari in parcul Carol, in conditiile in care «actorul principal» pleca din tara pentru mai mult timp“.

     

    Reprezentantii Cristalex au de gand acum sa promoveze festivalul si in alte tari din regiune. „Ideea o avem de la sfarsitul anului trecut, iar la sfarsitul lunii mai am inceput lucrul la proiect“ , spune Mihai Scortea.

  • Bucuresti, capitala Regatului

    Despre „Bucurestii in imagini in vremea lui Carol I“, Stelian Turlea – initiatorul si prefatatorul volumelor – spune ca sunt  „o carte cum nu s-a mai facut si cum probabil nu se va mai face multa vreme“.

     

    Ca nu s-a mai facut – asta e, cu siguranta, adevarat. In privinta viitorului, cred ca ar trebui sa avem rabdarea sa-l lasam sa vorbeasca singur. Volumele, care au consumat munca multa si inca si mai multa pricepere, iar alcatuirea lor a presupus, mai mult decat in cazul altor carti, punerea laolalta a multor meserii (de la cea de scormonitor in arhive  la cea de istoric, de scriitor, de editor foto etc.). Cele trei volume, de frumoasa tinuta tipografica si delectant comentariu istoric, dau seama, intr-un mod absolut inedit, despre un Bucuresti dinainte de perioada „Micului Paris“. Adica inainte de Belle Epoque, pentru care exista sute si sute de testimonii fotografice, dar si de comentarii care acopera toate nuantele posibile, de la arhitectura la institutii ale spectacolului, de la viata eclatanta de Curte la cea mondena sau la cea a mahalalelor. Bucurestii de altadata, ai veritabilei coagulari a unei existente de capitala europeana, nu au mai retinut atentia  editorilor. Primele eforturi coerente de restituire a acestei fete a capitalei Regatului ii apartin deci editorului si ingrijitorului editiei (Stelian Turlea), lui Emanuel Badescu (autor al selectiei si prezentarii fotografiilor), lui Ion Bulei (autor al unei succinte situari istorice), lui Nicolae St. Noica (comentator al imaginilor celui de-al treilea volum al lucrarii, cel dedicat Expozitiunii de la 1906) si Cristinei Turlea (autoarea conceptiei grafice si a machetarii). Fotografiile merg de la Bucurestiul lacustru din vremea lui Al. I. Cuza, prabusit in mizerie si neputinta edilitara, pana la pavilioanele rafinate ale expozitiei de la 1906, acoperind deci jumatate de veac. Daca pentru perioada dintre razboiul Crimeei si inlaturarea lui Cuza de la putere, fotografiile reproduse sunt, practic, singurele existente (ceea ce vine in sprijinul ideii de inedit al volumelor), pe masura ce societatea a evoluat, numarul fotografilor (de unde, la inceputuri, stralucea doar geniul lui Carol Popp de Szatmari, ulterior au aparut un Franz Mandy, Eduard Pesky, Etienne Lonyai, Iosif Szollosy sau Ioan Spirescu) si al fotografiilor a sporit vizibil, asa incat autorii au fost siliti sa opereze o selectie si sa opteze fie pentru imaginile devenite document, fie pentru cele care demonstreaza transformarea orasului. Adaugand la marturiile iconografice microeseurile care le insotesc si, mai ales, le insufletesc, veti avea imaginea unor stralucite albume de istorie vie, sensibila si lesne inteligibila, asa cum ar trebui, probabil, sa se predea in toate scolile noastre.

  • Noutati

    Nostalgia dupa Romania

    Cartea lui Jeanine Rotem Galmore este, inainte de orice, o poveste autobiografica. Dar naratiunea nu este doar cea a unui destin individual. Ea relateaza, cu pregnanta simbolica, peripetiile unei familii evreiesti din Romania: strabunicii si apoi bunicii autoarei veniti din Moldova la Bucuresti, parintii, sora, rubedeniile si prietenii din Romania anilor ‘50, felul in care cutumele ancestrale refuza sa moara, traditiile evreiesti impletite cu cele autohtone, sar-mul discret al unei burghezii care persifleaza noile mentalitati si care trateaza atmosfera ideologizanta si rigorile dictatoriale ale regimului comunist cu o subtire ironie. In cele din urma – exodul, plecarea spre Israelul anilor ‘60, tara tuturor fagaduintelor. Aici –  tragedia neasimilarii familiei autoarei, chinurile de a se simti romani printre evrei, asa cum inainte se simtisera evrei printre romani.

     

    Jeanine Rotem Galmore, Descatusare,

    Editura Eminescu, Bucuresti, 2006

     

     

    Crima in lumea modei

    Pe coperta a patra a acestui exploziv thriller, editorul roman a asezat un comentariu preluat din The Globe and Mail: „De ce scrie incantatorul top-model australian Tara Moss despre asasini sadici? Pentru ca se pricepe“. Splendida Tara se pricepe la scris, asa cum se pricepe la mersul pe catwalk. „Fetis“, romanul ei de debut, rapid coplesit de premii literare, a facut ca autoarea ei sa fie comparata cu Agatha Christie si a intrat in listele de best seller-uri australiene. Silitoare si documentata (a facut un stagiu la sediul FBI), autoarea pune in scena lumea pe care o cunoaste cel mai bine: Makedde Vanderwall, canadianca si model international, isi poarta pasii langurosi prin lumea modei, pana cand descopera ca prietena ei cea mai buna a fost ucisa. In momentul in care porneste ancheta, devine ea insasi tinta vie a unui psihopat.

     

    Tara Moss, Fetis, Editura Leda,

    Grupul editorial Corint, Bucuresti, 2006