BusinessMagazin

Blog

  • Cadouri de lux de Sf. Valentin

    Orologerii sau marii creatori de bijuterii incearca sa fie inventivi, de Ziua indragostitilor, intr-un domeniu unde prea putine sunt motivele care nu au fost deja folosite ca sursa de inspiratie, de la inimi, animale, constelatii si pana la personaje de poveste.

    Si in colectiile de anul acesta lansate pentru sarbatoarea Sfantului Valentin abunda, bineinteles, rosul, aplicat fie pe curelele ceasurilor, pe cadran sau reprezentat de un rubin de inel sau de colier in editie limitata.

    De exemplu, manufactura elvetiana de orologerie Blancpain a lansat ceasul Blancpain St. Valentin Women, in editie limitata de 99 de exemplare. Simbolul Blancpain aplicat pe ceasurile de dama, o luna cu gene lungi cu o stea pe post de alunita, este impodobit dupa rigorile impuse de sarbatoare: luna are buzele rosii si este inconjurata de accente rosii. In ciuda accentelor aprinse, Blancpain St. Valentin Women este totusi un model discret: numele se regaseste doar pe o inima rosu inchis plasata in dreptul orei sase si care actioneaza si ca secundar. Ceasul include un calendar complet care afiseaza data, ziua si luna, precum si fazele lunii.

    Si elvetienii de la Hublot au imaginat o luna februarie plina de pasiune. Hublot Valentine’s Day Big Bang este acoperit aproape in intregime cu rosu. Ceasul este o fuziune indrazneata intre cauciuc rosu, aur rosu si diamante, iar in spiritul tehnic promovat anume pentru ceasurile de dama, modelul Hublot ascunde un cronograf, calibrul HUB41. Rezerva de energie este de 42 de ore. Carcasa cu diametrul de 41 de milimetri este realizata din aur rosu si este inconjurata cu 114 diamante.

    Producatorii de ceasuri au asortat si liniile de bijuterii cu rigorile sarbatorii. Astfel, Omega a lansat special inelul Seahorse din linia Aqua Jewellery pentru Ziua indragostitilor. Calutul de mare, simbolul asociat de Omega cu nou redesenata linie de ceasuri Seamaster, a fost folosit ca mesager al indragostitilor. Inelul este batut cu 63 de diamante montate in aur rosu de 18 carate. Designerii Omega au reinterpretat forma sinusoidala a calutului de mare, creand un inel original.

    La randul lor, creatorii de la casa Piaget au imaginat o scrisoare de dragoste sub forma de bijuterie. Fie ca este acoperit cu piele de pisica de mare sau cu diamante, ceasul secret Love Letter Limelight de la Piaget atrage atentia prin carcasa in forma de plic. Iar „plicul” ascunde un cadran in care orele sunt marcate prin diamante si care poate fi personalizat, in functie de inspiratie si de sentimente, cu un mesaj de dragoste. La o simpla atingere, plicul se inchide si pasteaza dovada de dragoste departe de ochii curiosilor, cu ajutorul sigiliului din rubin sau diamant galben. Piaget a creat si bijuterii special pentru Ziua indragostitilor – inelele Possession sau pandantivul cu rubin, in forma de inima usor asimetrica.

    Si casa elvetiana Chopard face parte dintre bijutierii inspirati de Valentine’s Day. Chopard a lansat un colier cu 104 diamante care sustin o inima din diamant si un ceas „Happy Black” avand in interiorul carcasei, dupa modelul liniei Happy Diamonds, doua diamante mobile si o inima. In plus, reinterpretari romantice ale colectiei Happy Diamonds se regasesc in pandantivele din diamante si aur galben in forma de inima.
    Casa Dior a folosit la randul sau ziua Sfantului Valentin ca sursa de inspiratie, marcand evenimentul prin lansarea ceasului Red Christal Chronograph. Carcasa rosie este inconjurata de 62 de diamante care alterneaza cu accente de lac rosu, aducand cu petalele unui trandafir.

    La randul sau, bijutierul Steven Krieger, care are sediul in Hatton Garden, inima centrului de diamante din Londra, s-a inspirat din mesajul sarbatorii. Krieger, care a lucrat cu nume mari precum Cartier, David Morris si Graff, a realizat o colectie bazata pe diamante si materiale pretioase inspirate de curentul Art Deco. In fine, marca Chaumet a creat „Attrape-moi …si tu m’aimes”, o colectie de bijuterii special pentru indragostiti, intre care straluceste un enorm paianjen din aur alb cu briliante, safir roz si ametist.

  • Ce te face sa deschizi portofelul

    Premisa de la care porneste Gitomer in aceasta “Carte rosie” (care, in ciuda pretului ei mare raportat la numarul de pagini, s-a vandut in editia originala in 300.000 de exemplare intr-un an dupa aparitie) este ca intreprinderile consacra prea mult timp si prea multi bani pentru formarea si instruirea oamenilor de vanzari. In viziunea specialistului in marketing si vanzari, institutiile ar trebui mai degraba sa incerce sa priceapa de ce cumpara oamenii.

    Sa afle care sunt motivele si contextele care ii imping sa bage mana in buzunar si sa opteze pentru un anume produs, tinand cont ca “oamenii urasc sa li se vanda ceva, dar in schimb adora sa cumpere”. Dezvaluind mecanismul proceselor de vanzare si de cumparare, autorul ne confrunta cu o noua filozofie a vanzarilor, intemeiata pe gandul ca, decat sa incerce sa vanda ceva, vanzatorul ar trebui sa creeze ambianta menita sa-l incite pe client sa cumpere, prin mici trucuri. Iata reactia de pe Amazon.com a unui oarecare Tim: “M-am apucat sa pun in practica toate cunostintele si experienta lui Jeffrey. Cate un pic zilnic. Drept rezultat, am izbutit sa aplic proiecte in valoare de mai bine de 40 de milioane de dolari pentru compania noastra, la doar doi ani dupa ce am fost angajat pe un post in departamentul de marketing si vanzari”.

    Iata cateva dintre directiile pe care Gitomer se concentreaza: “Gandeste-te la modul in care soliciti o intalnire. La felul in care concepi un mesaj telefonic. La modul in care procedezi dupa ce ai facut oferta de vanzare. Cum incepi o prezentare. Cum ii propui posibilului client sa cumpere. Cum ii raspunzi unui client furios. Cum obtii o recomandare. Sau o declaratie din partea unui client. Ce induce teama de esec si cum poate fi depasita descurajarea produsa de respingere?”.

    Jeffrey Gitomer, “Cartea rosie a solutiilor in vanzari”, Editura Niculescu, Bucuresti, 2007

  • Manual de gandire patriotica

    Dupa “Testamentul francez”, marele sau boom literar, si pana la “Iubirea omeneasca”, aproape toate cartile sale au cunoscut o versiune romaneasca.

    Ultimul volum, tiparit de Humanitas, este (inca) o dovada de iubire pentru Franta si spiritul francez a acestui emigrant rus, nascut in Siberia in 1957 si care a cerut azil politic in Franta in timpul unei calatorii in 1987.

    In acelasi timp, constituie un prilej de le aminti francezilor ca tara lor, in sens spiritual, este un teritoriu ce se cere mereu descifrat si cu care toti au motive serioase de a se mandri. Finalul cartii contine un citat din De Gaulle (“Acum, cand josnicia ne ineaca, ei – adevaratii francezi – privesc Cerul fara a pali si Pamantul fara a rosi”) si este continuat cu un sfat imperativ: “Aceasta este tara pe care va trebui sa stiti s-o iubiti si s-o aparati, domnule viitor presedinte.” Pana una-alta, Sarkozy o iubeste doar pe Carla Bruni.

    Andrei Makine, “Franta pe care uitam s-o iubim”, Editura Humanitas, Bucuresti, 2008

  • Bilblioteci si discoteci

    Volumul reuseste sa transforme niste concepte, situatii sau intamplari cu implicatii  tehnice in fragmente de literatura adevarata, in care ce se spune este aproape la fel de important ca felul cum se spune.

    Pornind de la constatarea declinului bibliotecilor in favoarea discotecilor, autorul da o posibila explicatie a bizarului titlu al volumului sau: “Visul meu secret este  sa-mi mut cursul despre utopie, dintr-o sala vecina cu biblioteca Facultatii de Litere, intr-o discoteca. (…) Mai ramane sa-mi dezvolt urechea muzicala si sa ma decid daca-mi trec partitura pe rap ori pe heavy metal”.

    Mircea Oprita, “Discoteca din Alexandria”, Editura Limes, Cluj, 2007

  • Viata incepe la 50 de ani

    Metoda este aplicata in mai toate domeniile, dar a devenit foarte evidenta in cazul retelelor comerciale si al constructiilor, care au inceput anul in forta cu campanii de recrutare. Cele doua domenii sunt printre cele mai afectate de fluctuatia de personal, mai ales in cazul posturilor inferioare, iar angajatorii sunt astfel nevoiti sa modifice profilul candidatilor cautati.

    „In momentul de fata, un student are de ales intre cel putin trei sau patru posturi, care poate nu necesita aceeasi bataie de cap, ii ofera mai multa libertate si pot fi platite mai bine decat slujbele de nivel inferior din comert. Ca atare, a inceput «sa existe viata» si dupa 40 de ani si mai mult. Persoanele mai mature sunt mult mai responsabile si mai stabile, de aceea reprezinta un potential deloc de neglijat“, spune Madalina Popescu, general manager al Pluri Consultants.

    Praktiker Romania estimeaza ca va angaja in 2008 aproximativ 500 de persoane, atat in magazinele noi, cat si pentru consolidarea departamentelor din sediul central. Dincolo de cunostintele tehnice despre produsele companiei, Vosskaemper spune ca in procesul de recrutare un lucru foarte important este si stabilitatea profesionala anterioara a candidatilor. „Realitatea de pe piata muncii ne arata ca oferta este insuficienta pentru a raspunde cerintelor actuale de dezvoltare a sectorului de retail, atat din punctul de vedere al volumului, cat si al standardelor de pregatire“, spune Guenter Vosskaemper, director general al Praktiker Romania.

    De regula, intr-un hipermarket lucreaza intre 100 si 200 de casiere, iar salariul brut al uneia se situeaza in momentul de fata intre 400 si 700 de lei, dupa cum estimeaza Madalina Popescu. „Iar acesta este salariul marit anul trecut. Am intrat in 2007 cu salarii de 280 de lei, sub salariul minim, iar de bonuri de masa un angajat nou beneficiaza abia dupa patru luni.“ Salariile foarte mici din comert explica fluctuatia mare de personal in cazul posturilor inferioare – 80%, chiar 100% pe an. „Anul acesta, fluctuatia se va micsora putin, pentru ca au marit salariile. Dar nu foarte mult, de aceea trebuie sa gaseasca si alte solutii“, adauga managerul Pluri Consultants.

    De regula, in astfel de posturi se angajeaza oamenii care fie nu au un nivel superior de pregatire (s-au oprit la 10-12 clase), fie oameni in varsta care au mai lucrat in comert, fara a ocupa insa vreo functie superioara si care, eventual, locuiesc in apropierea centrelor comerciale. „Faceti un experiment. Mergeti la Metro Baneasa si uitati-va pe linia casieriilor. O sa vedeti ca media de varsta este de peste 50 de ani. In momentul de fata are loc o diferentiere a criteriilor de recrutare, in asa fel incat sa se recruteze pentru anumite posturi chiar preferential persoane care au peste 40 de ani“, spune Popescu.

    Nu in ultimul rand, in comert intra si acele persoane care isi doresc oportunitati de cariera intr-o companie dinamica. Abia in acest caz mai putem vorbi de candidati tineri, care, in schimb, isi asuma constient riscul de a avea un salariu foarte mic, cu speranta ca intr-un an ajung de la a matura in magazin la fotoliul de manager de departament. „Daca stii ce sa faci in primul an de zile, daca muncesti din greu si daca beneficiezi de sansa, poti avea o crestere spectaculoasa“, sustine Madalina Popescu.

    In momentul de fata, Metro Cash & Carry Romania & Moldova cauta lucratori comerciali si casieri pentru magazine, iar pentru sediul central, asistenti de cumparaturi. Intr-un magazin Metro lucreaza in medie intre 250 si 300 de angajati, in functie de marimea acestuia si de activitatile sezoniere desfasurate. Metro s-a orientat si catre studenti si a creat pachetul „Part Time“, care le ofera posibilitatea de a-si urma cursurile si de a porni o cariera inca din facultate. „Iar venitul obtinut in urma acestui post faciliteaza petrecerea timpului liber in mod util si obisnuieste studentul cu o activitate remunerata si totodata constanta“, spune Adina Timplaru, corporate communication manager business unit al Metro Cash & Carry Romania & Moldova.

    Si Carrefour intentioneaza sa deschida anul acesta cel putin sase noi magazine la Suceava, Iasi, Arad, Oradea, Pitesti si Bucuresti, iar forta de munca necesara numai pentru acestea este de aproximativ 3.600 de persoane. Ana Dumitru, director de resurse umane la Carrefour Romania, spune ca sunt cateva posturi pentru care, in general, candidatii se gasesc mai greu – este vorba de profesionisti pentru sectorul de produse proaspete (brutari, patiseri, cofetari, bucatari, macelari, preparatori peste).

  • O pelicula din finala Oscarurilor

    Cu sapte nominalizari la Oscar, ecranizarea dupa romanul lui Ian McEwan "Atonement" ("Remuscare"), al doilea lungmetraj al lui Joe Wright, a deschis in august 2007 festivalul de film de la Venetia, facandu-l pe regizor, la doar 35 de ani, cel mai tanar deschizator al unui astfel de eveniment din intreaga istorie. Dupa curajul de a ecraniza un roman extrem de bine sedimentat in constiinta cititorilor din lumea intreaga, "Mandrie si prejudecata", Wright se apleaca acum asupra unei alte celebre opere literare, la fel de influente, chiar daca mult mai recente: "Atonement", romanul care i-a adus lui Ian McEwan al doilea premiu Booker din cariera.

    Briony (Saoirse Ronan) are 13 ani. In linistea conacului Tallis, fata isi petrece vremea scriind o piesa de teatru, pe care ar vrea s-o prezinte la dineul organizat de parintii ei in cinstea fratelui Leon. In jurul lui Briony se consuma mici drame (divortul unchilor "din nord", ale caror iritante odrasle sunt trimise la resedinta Tallis pana la disparitia scandalului din presa), au loc mici razboaie (baiatul menajerei, Robbie, duce o lupta cu sora lui Briony, Cecilia), planurile se dau peste cap si asa mai departe, intr-un adevarat asediu al sensibilitatilor micii eroine, care face ce face si devine adevaratul personaj negativ al filmului cand i se pare ca vede mai mult decat se intampla si spune in gura mare mai mult decat i se pare.

    Film fara indoiala important (cu toate acestea, fanii cartii lui McEwan vor fi dezamagiti), drama de epoca, poveste de dragoste si de razboi, "Atonement" este unul dintre cele mai bune filme din 2007, fiind inclus pe listele de "the best" si "must"-uri semnate de nenumarati critici din lumea intreaga. Lansarea lui la Venetia nu a impresionat juriul condus de celebrul Zhang Yimou, dar "Atonement" a tinut multa vreme prima pagina a ziarelor din lumea intreaga cu o scena foarte comentata, in care Keira Knightley sare intr-o fantana (pentru a recupera un vas) si iese de-acolo uda toata, cu vaporoasele-i desuuri devenite deodata aproape transparente. Aceasta scena i-a preocupat pe jurnalistii din lumea intreaga, chiar daca filmul lui Wright merita atentie din cu totul si cu totul alte motive.

    Ce se intampla de fapt in "Remuscare"? La prima vedere nimic. O adolescenta cu imaginatia prea bogata si poate o idee prea multe frustrari acuza de viol un nevinovat, cu niste consecinte care vor constitui coloana vertebrala a sensibilei drame a lui Wright. Complicata retea de motivatii si reactii, paienjenisul de decizii si consecinte, amalgamul de mici evenimente aparent neimportante in complicatul edificiu al scenariului lui Christopher Hampton s-ar fi prabusit si destramat poate fara sprijinul esential al umerilor slabi ai micutei Saoirse Ronan (o transcriere aproape exacta a pronuntiei numelui de origine irlandeza al actritei ar fi "sirse"), nominalizata pe buna dreptate la Oscarul pentru cea mai buna actrita in rol secundar.

    Gesturile ei bruste, miscarile cand prea lente, cand prea rapide, privirea uneori prea fixa, micile ticuri si pozitia aparent franta a membrelor, stangacia ei fizica exprima atat de perfect ceea ce se intampla in imaginatia micii Briony, incat scriitorul Ian McEwan a fost entuziasmat de interpretarea tinerei actrite. Personalitatea lui Ronan si modul ei special de "a fi" Briony le-au pus la lucru pe Romola Garai (Briony la 18 ani) si Vanessa Redgrave (Briony la batranete), care au fost nevoite sa adopte o interpretare oarecum coerenta cu comportamentul si reactiile din copilarie ale personajului lor.

    "Totul porneste de la cuvant" ar putea fi descrierea cea mai buna atat a subiectului filmului, cat si a fragilelor mecanisme care o fac pe Briony sa comita o infioratoare greseala. "Daca scrii o poveste si folosesti cuvantul , n-ai nevoie de mai mult ca sa ti-l imaginezi ; intr-o piesa e cu totul diferit", spune la un moment dat Briony, devenind fara sa stie regizoarea unei drame cu final neasteptat, in care protagonista este propria-i familie. "Care-i cel mai urat cuvant pe care ti-l poti imagina?", intreaba ea dupa ce citeste o scandaloasa scrisoare trimisa (din greseala) de Robbie (James McAvoy) Ceciliei (Keira Knightley). Astfel, intelegem si acceptam intrucatva rationamentul lui Briony, pentru care intre o infractiune descrisa in cuvinte si infractiunea insasi nu exista, cel putin aparent, nicio diferenta.

    Wright urmareste iuresul de consecinte ale marturiei lui Briony cu o extraordinara intuitie, folosind miscarile camerei, luminile, decorurile si personaje secundare de parca ar vrea sa transforme spectatorul intr-un martor direct la evenimente. Regizorul reuseste astfel un fel de descriere la persoana I, tehnica pe care o tradeaza arareori si care il obliga (uneori inutil) sa refilmeze aceeasi scena de mai multe ori pentru a prezenta punctele de vedere ale diferitelor personaje. Adevarat puzzle pentru atentia spectatorului, subiectul filmului se dezvaluie astfel in etape, cu sinceritatea subiectiva a fiecaruia dintre personaje drept sursa de informatii. Ajutat imens de imaginea lui Seamus McGarvey (acrobat al tipurilor de iluminare in "Orele"/"The Hours") si de extraordinara coloana sonora a lui Dario Marianelli (amandoi nominalizati la Oscar), Wright evadeaza din conacul Tallis o data ce Robbie pleaca pe front, dovedind ca isi stapaneste perfect arta in orice conditii.

    Probabil cea mai impresionata scena din film (in ceea ce priveste logistica) este evacuarea din Dunkirk, unde regizorul nu a strigat "Stop!" timp de patru minute si jumatate. Cu sute de figuranti implicati, nenumarate obiecte de recuzita, in aer liber si cu personajul lui James McAvoy in centrul atentiei, scena nu depaseste in anvergura o scena similara din "Children of Men"/"Copiii tatalui", dar iti taie fara doar si poate suflarea. "Imi place sa ma dau mare", a ras regizorul la un moment dat, intrebat despre aceasta surprinzatoare (si pana la urma nenecesara) decizie. Dar adevarul sta mai degraba in spatele unei presiuni frecvente in lumea filmului: Wright avea acces la spatiu, la numarul de figuranti si la recuzita respectiva pentru numai doua zile, iar impartirea scenei in mai multe secvente ar fi prelungit nepermis de mult perioada de filmare. Cu o zi pentru repetitii si trei duble, regizorul a rezolvat problema si s-a incadrat perfect in program, reusind in acelasi timp una dintre cele mai socante scene din 2007.

    Daca va rata Oscarurile cu "Atonement" (si acest lucru este foarte posibil, pentru ca filmul concureaza cu mult mai puternicele "There Will Be Blood" si "No Country For Old Men"), Joe Wright ar putea recupera cu urmatorul sau proiect, genul acela de poveste care face sa saliveze orice membru al Academiei Americane de Film. Este vorba de "The Soloist", un film inspirat din viata unui genial violonist si violoncelist, care trebuie sa renunte la studiile din cadrul prestigioasei academii Juilliard din cauza schizofreniei, ajungand sa cante pe strazile Los Angelesului. Cu Jamie Foxx (Ray) in rolul muzicianului si o distributie formata din nume mari, Wright a pus mana inca o data pe un subiect impresionant. Pana atunci, "Atonement" ramane unul dintre cele mai importante filme ale lui 2007.

    “ATONEMENT”/”REMUSCARE”. R: JOE WRIGHT. D: SAOIRSE RONAN, ROMOLA GARAI, VANESSA REDGRAVE, KEIRA KNIGHTLEY, JAMES MCAVOY, JUNO TEMPLE, HARRIET WALTER, PATRICK KENNEDY, BENEDICT CUMBERBATCH. DIN 15 FEBRUARIE.

    Ea e Saoirse

  • Vacanta cea mai buna, la scoala

    ISTORIE: Infiintata in 1551, transformarea institutiei intr-un adevarat orasel universitar a inceput in 1954, ajungand in prezent sa reprezinte un exemplu de arhitectura moderna si functionala, unul dintre principalele motive pentru care UNESCO a decis includerea sa in patrimoniul mondial.

    ARTA: Pe langa Muzeul de Arte si Stiinte, universitatea va mai avea nu peste multa vreme un muzeu de arta contemporana, care va gazdui cea mai mare colectie de arta contemporana a Mexicului. Iubitorii de muzica pot participa la concerte oferite de catre Orchestra Filarmonica a Universitatii, organizate in Sala Nezahuacoytl, despre care se spune ca are cea mai buna acustica din toata America de Sud.

  • Balsoi Teatr revine in 2009

    Data redeschiderii a fost amanata fata de termenul estimat initial, dupa ce inginerii care aveau sa se ocupe de consolidarea si renovarea teatrului au constatat ca peste 75% din structura cladirii este instabila. Infiintat in anul 1776 de catre Imparateasa Ecaterina cea Mare, Balsoi Teatr functioneaza in sediul actual din 1825, gazduind printre altele, premiera baletului „Lacul lebedelor“ din 1877. Pentru consolidarea cladirii – un proces foarte dificil, data fiind valoarea istorica a acesteia – au fost angajati peste 1.000 de muncitori, iar cheltuielile se cifreaza la 18 miliarde de ruble (circa 495 de milioane de euro) si sunt suportate de catre guvernul Rusiei. Balsoi Teatr se va redeschide cu spectacolul de opera „Ruslan si Ludmila“ de Mihail Glinka, in aceeasi luna noiembrie a anului viitor fiind programat si un concert al orchestrei si corului operei La Scala din Milano.

  • Interzis obezilor

    Proiectul de lege stipuleaza ca autoritatile sanitare ale statului urmeaza sa fixeze criteriile pe care va trebui sa le respecte restaurantele, pe baza consultarilor cu Consiliul pentru Obezitate din Mississippi. Acest stat american se situeaza pe un loc fruntas cu privire la numarul de persoane cu exces ponderal, conform ultimelor date centralizate la nivel federal, locuitorii sai fiind totodata printre cei mai putin interesati de practicarea exercitiului fizic. Initiativa legislativa (care insa nu este creditata cu sanse prea mari de adoptare) demonstreaza ingrijorarea provocata de o problema care costa sistemul public de sanatate 220 de milioane de dolari anual. In Mississippi, doua treimi din populatia adulta sufera de exces ponderal, iar 30% dintre locuitori sunt obezi. Initiatorii proiectului sustin ca astfel doresc sa atraga atentia asupra problemei. Criticii, pe de alta parte, sustin ca legislativul statului ar face mai bine sa caute metode prin care sa-i determine pe oameni sa faca mai multa miscare, in loc sa transforme un pranz la restaurant intr-un pacat capital.

  • Road movie a la roumaine

    Luati unsprezece romance frumoase de pica, puneti-le sa viseze la glorie, adaugati un impresar dubios si o femeie de afaceri straina (Charlotte Rampling), urcati-i pe toti intr-un autobuz cu destinatia Paris, zguduiti bine vehiculul si lansati in urmarirea lui un sot disperat (Mircea Diaconu). Rezultatul este un „road movie“ care, data fiind starea dezastruoasa a soselelor din Romania, nu poate fi decat o comedie.