Blog

  • A schimba niste maruntis cu ceva mai mult maruntis

    Retineti, era finele deceniului sapte: la putere era rockul,
    baietii inca aveau pantaloni evazati si plete, iar PC-ul era
    prezent doar in povestirile SF. Iar lumea nu era inca bantuita de
    demonul tehnologic. Asa ca oamenii trebuiau atrasi spre automatele
    cu Pac Man. Si nu era numai asta: aparatele trebuia sa fie
    profitabile, atat pentru proprietari, cat si pentru creatorii de
    jocuri. Dar, in acelasi timp, trebuia sa ofere jucatorului o
    experienta placuta, trebuia ca acesta sa nu se simta inselat. In
    Statele Unite moneda de baza era sfertul de dolar, iar in Japonia
    cea de 50 de yeni. Insuficient, incasarile trebuia sa se
    dubleze.

    In SUA salile de jocuri au intrat in declin. O solutie, aplicata
    si in SUA si in Japonia, a fost introducerea masinilor la care
    puteau juca doi oameni odata, jocurile fiind simulatoare de lupte,
    box sau arte martiale. O alta strategie a fost aparitia
    simulatoarelor care creau o anume dependenta, de genul Hang-on
    (motociclete), After Burner (avioane) sau OutRun (auto). Noile
    jocuri au revigorat intr-o oarecare masura salile, dar incasarile
    au ramas insuficiente.In Statele Unite salile au pierit, pur si
    simplu.

    In Japonia o solutie miraculoasa a salvat industria. Japonezii
    au trecut de la moneda de 50 de yeni la cea de 100 de yeni. Si nu-i
    de joaca: acesta este un moment major nu numai pentru salile de
    jocuri, care au devenit emblematice pentru arhipelagul nipon, ci si
    pentru industria computerelor, a jocurilor electronice, a
    consolelor de jocuri si in general a intregii nebunii tehnologice
    pe care o traim. Faptul ca unii au schimbat niste maruntis cu ceva
    mai mult maruntis. O industrie intreaga a pierit pentru ca America
    nu s-a putut rupe de magia sfertului de dolar. O industrie mondiala
    a aparut pentru ca japonezii au dublat valoarea banutului cerut
    jucatorului. Aceasta este o poveste minunata, folositoare oricui
    vrea sa justifice o majorare de pret.

    Din pret se isca inovatia, cercetarea, noile tehnologii, slujbe.
    Si ceva profit, desigur. Dar daca ne-am opri aici, povestea ar fi
    nedreapta, pentru ca nu este intreaga. Pentru a o intregi trebuie
    sa vorbim de concurenta si de speculatori. Speculatorii sunt in
    prezent o specie cat se poate de detestata acum: intreaba pe
    oricine de ce au crescut preturile marfurilor si ale alimentelor,
    ale petrolului sau bumbacului si iti va raspunde, instantaneu si
    pavlovian, ca din vina speculatorilor. Ei au inlocuit “lacomia”
    atat de criticata undeva prin 2008 – 2009 si acum incaseaza o doza
    buna din oprobiul public pentru dublarea pretului petrolului. Dar
    cei ce iti vorbesc, pavlovian, repet, despre speculatori, ignora
    China si alte state care au purces la stocarea de marfuri pentru a
    determina o crestere a preturilor acestora. Pe acestia cum ii
    clasifici, speculatori sau realisti si preocupati de economiile
    natiilor lor?

    In Romania veti mai gasi insi care, la fel de pavlovian, se vor
    plange de importurile considerabile de produse alimentare si de
    cheltuielile pe care le facem, si cum suntem o tara care care ar
    putea hrani 60 de milioane de oameni, dar care nu reuseste sa isi
    asigure un minimum de consum. Toata lumea iti va povesti despre
    productivitatea scazuta si costuri mari si despre taxe si nemunca,
    dar nimeni nu spune ca suferim din cauza ca nu sunt destul de multi
    speculatori.

    Care sa determine taranul sa munceasca oferin-du-i un pret
    corect pentru cereale, lapte si carne. Speculatori care sa puna la
    punct niste sisteme coerente din punct de vedere logistic,
    financiar si tehnic de colectare a produselor, care sa intregeasca
    lantul rupt dintre producatori si procesatori si magazine.
    Speculanti care sa se concureze intre ei si astfel sa dinamizeze
    piata.
    Cresterile preturilor la benzina si motorina din ultima perioada
    pot fi privite drept frane in calea revenirii economice a Romaniei;
    la fel solicitarile producatorilor si distribuitorilor de majorare
    a preturilor la gaze sau la electricitate. Cred ca e un punct de
    vedere oarecum gresit. Petrom nu greseste cand obtine cel mai mare
    profit din istoria companiei, greseste economia Romaniei care nu
    determina Petrom sa reinvesteasca acest profit tot aici. Nu gresesc
    producatorii care cer cresterea pretului la gaze, aflat undeva
    intre jumatate si o cincime fata de preturile practicate in alte
    state europene, gresesc diriguitorii care joaca prin pret cartea
    ieftina a populismului si care ruineaza si elimina astfel orice
    potentiala sansa de dezvoltare.

    Gresesc toti cei ce permit, prin imobilism si imbecilitate,
    perpetuarea starii de saracie. Ne trebuie speculatori care sa
    speculeze si institutii care sa-i controleze si sa-i tempereze.
    Fundamental, trecerea de la 50 la 100 de yeni in slotul jocului din
    anii ’70 si cresterea de acum a pretului benzinei sunt miscari
    asemanatoare – pot parea daunatoare pentru unii si folositoare
    pentru altii. Este o chestiune de perspectiva; importanta benzinei
    ar fi mult mai redusa daca economia ar fi competitiva, eficienta,
    eliberata de capusele politico-economice, iar romanii ar avea un
    nivel de trai decent.
    Fundamental, a schimba niste maruntis cu ceva mai mult
    maruntis.

  • Laptopul ca accesoriu

    Stiam ca se va intampla, dar nu credeam ca atat de repede. Totul evolueaza cu o viteza nebuneasca spre un deznodamant previzibil: sfarsitul epocii PC-urilor asa cum le stiam. Cu patru ani in urma incercam sa-mi conving cititorii ca iPhone este un computer si ca mai devreme sau mai tarziu linia de demarcatie dintre telefoane si computere va disparea. Deja este de domeniul evidentei, iar prezicerea ca peste trei ani toate telefoanele mobile vor fi smartphones (deci computere) mi se pare pesimista. Pe de alta parte, tabletele sunt si ele tot computere si, impreuna cu telefoanele inteligente, vor cuceri lumea.

    Apple tocmai a lansat iPad 2 si deja pragul s-a ridicat enorm. E mai putin important ca e mai subtire, mai usor, mai elegant (era de asteptat), dar este semnificativ faptul ca este mult mai puternic. Procesorul dual-core deja il aduce la o putere comparabila cu un notebook, dubland viteza globala si aducand de noua ori mai multa viteza graficii. De ce? Pentru ca jocurile video se vor muta aici si PC-urile vor pierde o buna bucata de piata. Dar ceea ce putine dintre prezentarile dedicate noului iPad au remarcat este orientarea tot mai accentuata spre business a aparatului. Practic, toata birotica e disponibila, fie prin suita iWork de la Apple, fie prin alternative cum ar fi Quickoffice (ambele compatibile la nivel de documente cu Microsoft Office). Mai mult, suportul pentru MS Exchange ActiveSync, VPN (retele virtuale private) si alte standarde de conectivitate ii permite chiar de azi sa se integreze fara eforturi in orice mediu de business modern. Se va potrivi perfect in servieta unui executiv pe care nu vi-l puteti inchipui cu geanta de laptop pe umar. Ca sa nu mai vorbesc de videoconferinte si de posibilitatea de a-l conecta la un televizor HD pentru o prezentare intr-o sala de sedinte.

    Pe scurt, tabletele vor cuceri in scurt timp piata de entertainment, piata de business si, fara nici o indoiala, piata educationala. La care se adauga cartile si presa. Deja e mult, dar nu e totul. Cealalta amenintare pentru PC-urile traditionale vine din directia telefonului-computer. Intr-un articol din noiembrie 2007 (“Web la purtator”), cand Google tocmai anuntase sistemul Android, imi imaginam un scenariu oarecum SF pentru acea vreme: telefonul devine computerul pentru orice imprejurare. Laptopul devine o simpla carcasa, cu ecran, tastatura si baterie, de restul se ocupa telefonul. Aveam in vedere un orizont de vreo zece ani, pentru ca puterea procesoarelor pentru mobile parea un obstacol greu de depasit. Dar n-a fost nevoie decat de trei ani si jumatate pentru ca viziunea sa se intrupeze intr-un produs comercial. Vine de la Motorola si rastoarna perspectiva: laptopul devine un accesoriu al telefonului!

    Telefonul este Motorola Atrix 4G si este foarte probabil cel mai puternic smartphone la ora actuala, echipat cu un procesor dual core la 1GHz, cu 16 GB memorie si slot microSD pentru inca pe-atat. Laptopul pe care Motorola il ofera ca accesoriu arata foarte bine, este subtire si elegant, dar nu are nici procesor, nici memorie, nici hard disk. Doar un spatiu unde se insereaza telefonul, care devine “creierul” intregului ansamblu. Odata plantat telefonul, in cateva secunde pe ecranul laptopului apare exact ceea ce afiseaza telefonul, la dimensiunea ecranului. Practic, laptopul nu este decat un viewer pentru telefon, oferind in plus o tastatura veritabila si un trackpad uzual. Avand un consum extrem de redus, bateria laptopului tine cam 10 ore si mai face ceva: incarca bateria telefonului. Laptopul ramane totusi un telefon, deci se pot primi apeluri si se pot initia convorbiri, caz in care difuzoarele si microfonul incorporat sunt foarte utile.

    In felul acesta se pot rula extrem de comod orice fel de aplicatii Android, inclusiv cele de birotica, cum este Quickoffice. In plus, laptopul poate deschide inca o fereastra, in care ruleaza un Firefox standard, deoarece browserul din Android este adaptat pentru ecrane de mici dimensiuni. Desigur, exista si unele limitari, in principal legate de aplicatiile Android, care sunt concepute mai degraba pentru interfata multi-touch, mai greu de simulat cu un trackpad (de pilda scrolling-ul).

    Cum vor evolua PC-urile traditionale in fata acestor noi concurenti este relativ usor de banuit, mai ales ca analistii pietei constata deja declinul vanzarilor. Vor ramane produse de nisa, destinate unor domenii precum proiectarea asistata, arhitectura, procesari video complexe si altele care au intr-adevar nevoie de multi cai putere.

  • Dupa iPad 2, batalia tabletelor intra din teritoriul inovatiei in cel al preturilor

    La jumatatea lunii ianuarie, Jobs a anuntat ca intra in concediu
    medical pe fondul problemelor de sanatate de care sufera: la finele
    lui 2003 a fost diagnosticat cu cancer pancreatic, iar in 2009 a
    suferit un transplant de ficat. Anuntul a iscat ingrijorari in
    mediile bursiere si pe pietele pe care Apple este prezenta, presa
    si analistii vorbind de o era post-Jobs si de efectele acesteia
    asupra companiei, strategiei de marketing si a produselor
    oferite.

    “Lucram la acest produs de mult timp si nu voiam sa ratez ocazia
    sa fiu aici. Multumesc ca m-ati invitat”, a spus seful Apple, in
    fata unui public care l-a aplaudat minute in sir. Jobs a atacat
    companiile rivale si a ridiculizat tabletele concurente; in stilul
    sau caracteristic, liderul Apple a descris cu pasiune iPad 2,
    reusind un show de lansare tipic masinii de marketing a companiei
    americane.

    Fata de prima versiune, noul iPad este mai subtire si mai usor
    si are doua camere – una frontala care permite convorbiri si
    inregistrari video si foto la rezolutie VGA si una in spate, care
    poate filma HD. Schema de preturi incepe de la 499 de dolari pentru
    varianta de baza, la fel ca pentru prima versiune de iPad, cu 16 GB
    de stocare si conectivitate limitata la WiFi, si ajunge la 829 de
    dolari pentru versiunea cu WiFi, 3G si 64 GB. iPad 2 are iesire
    HDMI capabila de a reda clipuri si filme la rezolutie 1.080p, insa
    adaptorul necesar pentru conectarea la un display costa inca 39 de
    dolari. Apple a vandut aproape 15 milioane de iPad-uri in 2010, iar
    compania ar putea vinde inca 30 de milioane in acest an.

    Richard
    Doherty
    , director de cercetare al Envisioneering Group,
    comenteaza ca de-acum batalia in domeniul tabletelor s-a mutat din
    teritoriul inovatiei in cel al preturilor. “iPad a fost produsul
    care s-a vandut cel mai bine in istoria tehnologiei. iPad 2
    probabil il va depasi. Dar chiar daca Apple face vanzari mai mult
    decat duble anul acesta, vor fi pe piata inca 20 de milioane sau
    mai multe tablete produse de competitori”, spune el, iar la anul,
    dupa toate probabilitatile, cifra se va dubla.

    Samsung a lansat deja a doua versiune a Galaxy Tab si au aparut
    informatii ca se pregateste sa reduca pretul pentru o versiune mai
    mare a Galaxy Tab conceputa sa concureze cu iPad. Motorola Mobility
    se pregateste, la randul sau, sa lanseze o versiune a Xoom, tableta
    sa, la 539 de dolari, fata de pretul actual al acesteia, de 800 de
    dolari. In cursul acestei luni, Research in Motion, producatorul
    BlacBerry, este asteptat sa inceapa livrarile de PlayBook, tableta
    sa. In fine, Hewlett-Packard, cel mai mare producator de computere
    din lume, isi va lansa propria tableta abia la vara, ceea ce ii va
    oferi avantajul ca va putea sa vada ce mai apare pe piata si la ce
    pret, noteaza Doherty.

  • Prognoza “revizuita” a lui Ion Tiriac privind iesirea din criza

    “Ar trebui si opozitia si puterea sa stea macar orele astea de
    groaza pe care le traim, de criza, la aceeasi masa. Domnul Basescu
    ar trebui sa-i inchida pe aia toti intr-o camera, sa-i tina acolo o
    saptamana cu paine si apa, si pe urma cand ar iesi afara, domnul
    PSD ar avea o cicatrice, domnul liberal doi dinti mai putin, domnul
    PDL ar iesi fara o mana, dar ar iesi afara cu un plan Marshall
    (proiect de reconstructie pentru Europa de Vest conceput de SUA
    dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, n.r.)”, a spus Tiriac, primul
    invitat din noul sezon al emisiunii “Dupa 20 de ani”, difuzata
    duminica la Pro TV. Omul de afaceri a spus ca, in cazul Romaniei,
    clasa politica s-a nascut pe 1 ianurie 1990 si este foarte
    tanara.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Cum se imparte puterea in PDL. Blaga si-a gasit cei patru secunzi. Videanu renunta la functia de primvice

    Lupta pentru putere in PDL a intrat in stadiul negocierilor
    finale. Primul care si-a stabilit echipa este Vasile Blaga,
    actualul secretar general mizand pe sprijinul a patru secunzi, pe
    care ii doreste primvicepresedinti. Liderul PDL Suceava, Gheorghe
    Flutur si eurodeputatul Traian Radu Ungureanu sunt cei care au
    batut deja palma cu Blaga, dupa cum au confirmat pentru gandul
    surse din conducerea partidului. Curtat initial de Cotroceni pentru
    a candida cu propria motiune, primarul Sectorului 3, Liviu Negoita,
    s-a raliat si el in spatele fostului ministru de Interne, urmand sa
    tinteasca functia de primvice. Cel de-al patrulea aghiotant este si
    piesa de baza a candidaturii lui Blaga: presedintele PDL
    Caras-Severin, Sorin Frunzaverde.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Omul care a mobilat o tara. Povestea lui Dan Sucu, proprietarul Mobexpert

    Imediat dupa Revolutie s-au deschis portile catre o lume complet noua, plina de tentatii si de oportunitati, la care pana in atunci putini aveau acces. Cine a vrut sa faca atunci afaceri trebuia doar sa aiba ce sa vanda. Atata timp cat nu era ceva pe baza de soia, oamenii cumparau orice – lapte, fructe, jeansi, cosmetice, tigari, ziare sau televizoare. Era inceputul anilor ’90, o perioada facuta special pentru antreprenori. Printre ei, si Dan Sucu, omul care astazi semneaza poate cel mai important capitol din istoria industriei de mobila din Romania. Avea 30 de ani atunci cand a facut primii pasi in domeniu, experienta aproape zero in lumea afacerilor si un scop, in esenta, modest. “Am plecat la drum cu gandul de a-mi face o afacere din care sa-mi pot intretine familia. Voiam sa fiu un tata si un sot responsabil si respectat in casa mea”, povesteste Dan Sucu.

    Ar fi putut face comert cu orice si ar fi avut succes cu siguranta, dar este greu de crezut ca afacerile cu haine din Turcia sau vanzarea de fructe ar fi fost suficiente pentru o afacere care sa-l transforme intr-un om bogat. Asa ca a ales sa vanda mobila. Intuia ca e o zona insuficient acoperita de comercianti si stia ca era nevoie de ceva nou, care sa se rupa de aspectul invechit al mobilierului de pe piata de pana atunci. Nu si-a imaginat insa dimensiunea pe care avea sa o capete in timp mica lui afacere. Trebuie spus ca inainte de a deschide Mobexpert a avut o scurta incercare de a dezvolta o afacere similara, printr-un parteneriat care a esuat rapid, dar care l-a ambitionat si mai mult sa continue in acest domeniu si, poate mai important de atat, l-a familiarizat cu notiunile de baza pe care ar trebuie sa le stapaneasca orice comerciant de mobila.

    Pentru ca mobila de import a fost inca de la inceput singura optiune luata in considerare de Dan Sucu, prima “excursie de cercetare” a facut-o la un targ de mobila organizat de francezi. In 1993, Dan Sucu se imbarca intr-un avion cu destinatia Franta. Avea 1.000 de dolari in buzunar si un obiectiv clar in minte – sa plece de la targ cu idei in stare sa schimbe piata mobilei din Romania. “Era primul targ de mobila unde ma duceam. Imi pusesem costumul cel bun si am incercat sa cheltuiesc cat mai cumpatat cei 1.000 de dolari pe care ii aveam la mine – am mers cu autobuzul pana la hotel si, in mod evident, am ales cel mai ieftin hotel”, isi aminteste omul de afaceri.

    Zilele petrecute la targ i-au dat o perspectiva clara asupra felului cum trebuia sa se aseze pe o piata unde era loc din plin, dar era nevoie si de ceva nou. Doua lucruri i-au atras atentia – mobilierul de birou si canapelele din piele. “Nu mai vazusem in Romania canapele din piele si mi-au placut foarte mult. La fel si ideea de mobilier de birou specializat. Va mai amintiti cum aratau birourile la inceputul anilor ’90?” Austere, slab individualizate, fara o linie bine definita a designului. Asta voia Dan Sucu sa schimbe in primul rand.

    Cand s-a intors la Bucuresti, a actionat aproape mecanic – trebuia sa-si faca firma, sa o inregistreze si sa faca rost de bani ca sa comande primul transport de mobila. Avea un plan de afaceri relativ simplu, prin care tintea vanzari lunare de circa 25.000 de dolari, de unde sa-i ramana un profit net de 2.000 de dolari, suficient cat sa-i permita sa-si intretina familia intr-un stil mai mult decat decent pentru acele vremuri. Avea deja un spatiu de vanzare in locul cu cel mai mare vad din Bucuresti, magazinul Unirea, iar de banii pentru primul camion cu mobila adusa din Franta a facut rost relativ usor. “Aveam o casa mostenita de la parinti in centrul Bucurestiului. Am vandut-o unor traficanti de tigari pe 55.000 de dolari. Mi-au dat banii pe loc si asa am reusit sa fac primul import de mobila.” Prima comanda l-a costat 25.000 de dolari. A fost un camion pe care l-a vandut in doua luni si care i-a adus castigurile estimate. Urmatorul camion de mobila s-a vandut intr-o luna, iar in decembrie, la sase luni de la deschiderea firmei, Dan Sucu vindea deja cinci camioane de mobila pe luna. “Explodasem. In acel moment, mobila se vindea ca pasta de dinti.” O alta cifra ce confirma ritmul ametitor al afacerilor de la mijlocul anilor ’90 este urmatoarea: daca in primele luni de la deschidere, Mobexpert vindea 300 de scaune pe luna, numarul a crescut pana la 40.000 la doar un an de atunci.

  • Rotatia cadrelor la Paris: Alain Juppé se intoarce ca ministru de externe

    In urma cu trei luni, Juppé acceptase sa revina in guvern in
    functia de ministru al apararii si era considerat al doilea sef al
    diplomatiei franceze.

    Alain Juppé, 65 de ani, a fost condamnat in 2004 la 14 luni de
    inchisoare cu suspendare si i s-a interzis timp de un an sa mai
    detina functii publice, in urma unor acuzatii de finantare ilegala
    a formatiunii sale politice prin angajari fictive la primaria
    Parisului, condusa de Jacques Chirac. Juppé, consilier pe probleme
    financiare al primarului Chirac, si-a asumat in fata justitiei
    sistemul opac de angajari si a platit singur pentru o situatie de
    care beneficiase partidul prezidential.

  • Primarul Cristian Poteras, trimis in judecata

    Primarul PDL de la sectorul 6 este acuzat ca in urma cu cinci
    ani si impreuna cu alti sase subordonati a eliberat ilegal sase
    titluri de proprietate pentru o suprafata totala de 119.647,64 mp
    teren intravilan situat in municipiul Bucuresti, cu o valoare de
    piata, la nivelul anului 2006, de 58.230.034 euro (205.306.570
    lei).

    Unul dintre beneficiarii acestor retrocedari ilegale era varul
    fostei sotii a primarului Poteras, de care acesta a divortat deja
    de doua ori.

  • Dictatorul libian, asteptat la bara de Curtea Penala Internationala

    Consiliul de Securitate ONU a sesizat CPI in legatura cu
    situatia din Libia, intr-o rezolutie adoptata la sfarsitul lui
    februarie, considerand ca “atacurile sistematice” impotriva
    populatiei civile pot fi considerate “crime impotriva umanitatii”.
    Actiunile de reprimare din Libia s-ar fi soldat cu 6.000 de morti,
    dintre care 3.000 doar la Tripoli, potrivit purtatorul de cuvant al
    Ligii libiene pentru Drepturile Omului, Ali Zeidan.

    Adunarea Generala a ONU a suspendat marti Libia din Consiliul
    pentru Drepturile Omului, ca urmare a represiunii violente
    declansate de regimul condus de colonelul Kadhafi.

  • PSD ii da afara pe consilierii de la Primaria Capitalei care mai voteaza alaturi de PDL

    Decizia PSD a venit dupa ce presedintele formatiunii, Victor
    Ponta, a cerut filialei PSD Bucuresti sanctionarea a trei
    consilieri care au votat proiectul PDL de buget al Capitalei, in
    valoare de 4,5 miliarde de lei, mai mic cu peste un miliard fata de
    cel din anul anterior.

    Primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a anuntat ca va
    ataca in instanta hotararea consilierilor, intrucat deturneaza
    fonduri de la investitii majore catre subventiile co-interesate
    politic pentru RADET si RATB.