BusinessMagazin

Blog

  • Alergatorii, ca obezii

    Pe de o parte, alergatorii sunt mai sanatosi decat restul
    populatiei, dar pe de alta, din cauza efortului mare depus la
    antrenamente, pot suferi accidentari si mai multe leziuni decat
    persoanele sedentare, fiind astfel dificil de asigurat de catre
    companiile de profil, uneori la fel de greu ca persoanele obeze si
    cu o stare proasta de sanatate.

    Faptul ii deranjeaza insa pe iubitorii de alergari pe distante
    lungi, care sustin ca asiguratorii ar trebui chiar sa tina seama
    daca clientul este sau nu alergator, dat fiind ca un client
    obisnuit sa alerge are o stare generala de sanatate mai buna,
    accidentarile la el sunt doar o chestiune minora si, ca atare,
    probabilitatea unor probleme grave de sanatate este redusa.

    Unele companii de asigurari, atrase de faptul ca numarul
    participantilor care au trecut linia de sosire la maratoanele din
    SUA s-a situat la aproape 470.000 de in 2009, isi promoveaza
    produsele chiar in randul alergatorilor, fiind de parere ca riscul
    de accidentare ar trebui sa-l preocupe mai mult pe sportiv decat pe
    pe asigurator. Pentru ele, problema vine in realitate de la faptul
    ca alergatorii de cursa lunga nu cumpara produsul de asigurare
    adecvat.

  • Nu vreti un Le Corbusier?

    Invitat de Jawaharlal Nehru sa construiasca un oras indian care
    se dorea modern si desprins de trecut, Le Corbusier avea sa creeze
    in anii ’50 Chandigarh, capitala a doua state ale tarii, Punjab si
    Haryana. Arhitectul, cu binecunoscuta-i preocupare pentru detalii,
    si-a pus amprenta inclusiv pe mobilierul si decoratiunile din
    cladirile nou construite, pentru a caror realizare avea sa-l cheme
    in ajutor pe varul sau Pierre Jeanneret.

    Jumatate de veac mai tarziu, armonia dintre cladiri si
    mobilierul lor a fost perturbata, multe dintre piese ajungand sa
    fie vandute la licitatie, spre bucuria colectionarilor. Daca
    initial se vindeau in Chandigarh obiecte tinute in depozite si
    neingrijite, adjudecate de cei interesati pentru sume mici,
    ulterior s-a trecut la scoaterea lor la licitatie in Europa sau
    SUA, de unde s-au incasat sume considerabile. De interesul
    colectionarilor n-au scapat nici instalatiile de iluminat stradal
    sau capacele de canal proiectate de Le Corbusier; acestea din urma
    au ajuns sa se vanda si cu suma de 21.000 de dolari la o licitatie
    a casei Christie’s organizata in 2007 la New York. In aceeasi
    licitatie, o masa din lemn de tek ce apartinuse unei biblioteci s-a
    vandut pentru 144.000 de dolari.

    Atrasi de posibilitatea unor castiguri substantiale, se pare ca
    pana si unii dintre oficialii orasului furnizeaza piese de mobilier
    pentru vanzare, pe care le dau drept ale lor atunci cand li se cere
    de catre casele de licitatii sa le justifice provenienta. Aceasta
    ingreuneaza incercarile autoritatilor de a opri comercializarea
    pieselor de mobilier semnate Jeanneret si Le Corbusier, a caror
    disparitie ar insemna o grea lovitura pentru mostenirea culturala a
    orasului.

  • Comenteaza cu Ionut si Razvan: Pro sau contra amenzilor pentru lipsa anvelopelor de iarna

    Ionut este impotriva amenzilor

    Recunosc din capul locului ca am anvelope de iarna pe masina si
    asa am avut de cand mi-am cumparat-o. Am facut asta pentru ca,
    scriind despre masini la Ziarul Financiar si BUSINESS Magazin de-a
    lungul vremii, am vazut in cadrul diverselor teste cu masini ce
    diferenta face o anvelopa adecvata pe teren uscat, umed sau pe
    zapada.

    Insa alegerea anvelopelor trebuie sa fie alegerea fiecaruia
    dintre noi. Da, trebuie sa avem anvelope de iarna cand teperatura
    scade sub cinci-zece grade, dar nu pentru ca ne obliga Ministerul
    Transporturilor. Cred ca doar niste oameni cu adevarat inconstienti
    ar alege sa nu isi puna anevlope de iarna pe masina.

    Iar argumente de genul “sunt prea scumpe” sunt la fel de
    imbecile. Cine spune ca fiecare dintre noi trebuie sa mearga cu
    masina? Daca merg mai putini cu masina, inseamna ca se rezolva
    dintr-un foc una dintre marile probleme, din Bucuresti, cel putin –
    aglomeratia din trafic.

    Sigur, daca se dovedeste ca lipsa anvelopelor de iarna a facut
    ca masina mea sa fie implicata in accident, sunt de acord ca firma
    de asigurari sa ma faca pe mine sa platesc toata dauna. Dar la fel
    de normal mi se pare si ca eu sa pot da in judecata Ministerul
    Transporturilor sau Primaria daca strada mea este sub zapada. Sau
    daca bulevardele principale din Capitala se transforma in
    patinoare.

    Pe de alta parte, instituirea unei obligativitati va imbogati,
    inevitabil, comerciantii de anvelope, care isi vor permite sa
    creasca preturile oricat de mult, pentru ca isi vor gasi clienti
    disperati sa nu ia amenda. Poate aici ar trebui lucrat, daca tot ii
    obligi pe romani sa isi cumpere anvelope, sa ii obligi si pe
    producatorii de anvelope sa investeasca mai mult in explicarea
    diferentelor dintre o anvelopa de iarna si una de vara. Pana la
    urma, orice masina este la fel de buna ca cea mai proasta
    componenta a ei. Adica, abilitatile de soferi de curse sau
    tractiunea integrala a masinii nu inseamna mai nimic, daca mergi pe
    zapada cu anvelope de vara.

    Numai ca pentru a intelege asta se pare ca singura cale e sa
    vezi ce se poate intampla. Si ar fi bine sa nu vezi pe pielea ta,
    ci mai degraba intr-un spot la TV sau intr-un viral pe
    internet.

    Razvan sustine ca nu vorba buna ci amenzile ne vor
    invata sa devenim responsabili

    Desi scoasa pe neasteptate din birourile Guvernului, legea vine
    cel putin cu intarziere daca stam sa ne amintim ce s-a intamplat
    iarna trecuta. Sub munti de zapada, Romania parea ca nu se mai
    misca. Drumurile de munte, cu numai doua benzi de circulatie, erau
    paralizate de indata ce un TIR se punea de-a curmezisul soselei sau
    coloanele de masini se tamponau in lant. Desigur, cu masinile
    dotate corespunzator pentru anotimpul rece, soferii vor putea
    controla mai atent autovehiculul, insa e bine de stiut ca anvelopa
    de iarna nu face altceva decat sa imbunatateasca aderenta. In lipsa
    utilajelor de deszapezire care sa mentina asfaltul “la negru”, fie
    ca sunt de vara sau de iarna, cauciurile nu mai pot rezolva
    nimic.

    Cu atat mai mult cu cat autoritatile demonstreaza iarna dupa
    iarna ca zapada vine mereu pe neasteptate, pregatirea masinii ne
    poate salva totusi de probleme neplacute. Si nu putine sunt
    diminetile in care masina nu mai misca din loc, iar cei care au
    trecut o iarna cu anvelope de vara stiu exact despre ce
    vorbesc.

    Legea functioneaza deja in statele din vestul Europei. Drept
    consecinta, numarul de accidente s-a redus semnificativ de cand s-a
    luat aceasta masura, iar educatia s-a facut si acolo cu amenzi. S-a
    constatat in mai multe domenii, iar colectarea selectiva a
    gunoiului e unul din exemple, ca simtul civic e stimulat mult mai
    bine daca se aplica sanctiuni de ordin financiar.

    Singurul repros care i se poate aduce legii, ce-i drept perfect
    justificat, e ca a fost scoasa din nou peste noapte, iar
    speculantii vor putea creste rapid preturile in lipsa stocurilor
    care sa faca fata cererii.

    Inchei acest text cu speranta ca lanturile si anvelopele de
    iarna nu vor fi un doar pretext pentru autoritati sa uite din
    vocabular cuvantul “deszapezire” si in iarna lui 2010.

    Anvelope de iarna – ce trebuie sa stiti despre
    pneurile de iarna

    Perioada de desfasurare a concursului: 7 – 12 nov. 2010

    Desemnarea castigatorilor se va realiza de catre redactia
    BUSINESS Magazin in functie de participarea la dezbatere.

    Castigatorii vor fi publicati in revista BUSINESS Magazin care
    va aparea in 15 nov.

    Castigatorii editiei sunt: mariusm, Tot eu si
    Eugen.

    Ii asteptam sa ne contacteze la 0318.256.314 sau pe e-mail la
    marketing@businessmagazin.ro pentru a
    revendica premiile.

  • Un fost candidat la Presedintia Romaniei a oferit 20 milioane de euro pentru Steaua!

    Suma pentru care s-a negociat a fost de 20 de milioane de euro,
    dar Gigi Becali a intrerupt brusc negocierile, declarand ca Steaua
    nu e de vanzare!


    Cititi mai multe     pe www.prosport.ro

  • Camera: Toti deputatii au depus declaratii de avere si interese pana la 3 noiembrie

    Potrivit unui comunicat al Camerei Deputatilor, la depunerea
    declaratiilor de avere si de interese, tuturor deputatilor le-au
    fost eliberate dovezi care atesta data depunerii acestora in termen
    (art.6 lit.a, persoanele responsabile “primesc, inregistreaza
    declaratiile de avere si declaratiile de interese si elibereaza la
    depunere o dovada de primire”).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pretul petrolului a atins un maxim al ultimilor doi ani

    Un alt factor care sustine tranzactiile este reprezentat de
    datele peste asteptari de pe piata americana a muncii.Cotatia
    petrolului destinat pietei americane a atins 87,22 dolari pe baril,
    cel mai ridicat nivel din timpul tranzactiilor dupa octombrie 2008.
    La ora 12:48 GMT, petrolul era cotat in urcare cu 40 de centi, la
    86,89 dolari pe baril.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Antonescu: In ultimele aparitii, Basescu a aratat “definitiv ratacit”, “despartit” de nevoile tarii

    “Domnul Traian Basescu se comporta ca un om care se joaca in
    fiecare zi cu soarta romanilor, cu soarta Romaniei. O face insa la
    o tabla de sah – ca sa fiu elegant – la care sta cu spatele intors
    spre Romania, spre problemele ei reale. Si cred ca, din pacate, si
    ultimele sale aparitii publice ne-au aratat un Basescu definitiv
    ratacit, despartit de realitatile si de nevoile Romaniei”, a spus
    Antonescu.Presedintele liberal a mai spus ca, pentru el, nu mai
    este semnificativ de multa vreme sa comenteze sau sa prevada
    miscarile lui Traian Basescu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Anul viitor ai putea sa-ti iei masina noua cu 3.000 de euro

    Dupa succesul inregistrat in acest an, cei de la minister se
    gandesc ca anul viitor sa adune si mai multe rable de pe soselele
    Romaniei, drept pentru care este posibil sa ofere posibilitatea de
    a cumpara o masina noua cu mai mult de trei vouchere.

    La discutiile dintre oficialii din Ministerul Mediului a existat o
    propunere ca in 2011 sa poata fi folosite cinci vouchere la
    achizitia unui autoturism nou. Daca asa vor sta lucrurile, iar
    valoarea de 3.800 de lei a unui voucher se va pastra la fel ca in
    acest an, dupa un calcul simplu rezulta ca daca faci rost de cinci
    astfel de tichete poti obtine o reducere de 19.000 de lei(
    aproximativ 4.500 de euro la cursul actual) .

    Cititi mai multe pe www.incont.ro

  • Disney a incheiat un acord pentru constructia unui parc Disneyland la Shanghai

    Contractul a fost incheiat cu Shanghai Shendi Group, companie
    creata cu scopul exclusiv de a dezvolta proiectul Disneyland, a
    anuntat vineri agentia oficiala de presa Xinhua. Disney a confirmat
    stirea Xinhua si a aratat ca asteapta inca aprobarea finala a
    guvernului central chinez in privinta incorporarii unor companii
    formate in joint venture pentru dezvoltarea proiectului, dar si
    finalizarea procedurilor de autorizare si avizare a
    investitiei.
    “Suntem implicati de ceva timp in discutii cu autoritatile din
    Shanghai privind constructia unui parc de distractii Disney. Putem
    confirma comunicatul guvernului din Shanghai ca am facut un nou pas
    in acest proces”, a declarat un purtator de cuvant al Disney.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine castiga si cine pierde in razboiul mondial al valutelor

    Liderii celor mai puternice 20 de state ale lumii, reuniti in
    Coreea de Sud in urma cu cateva zile, au convenit sa fie “vigilenti
    fata de miscarile excesive de pe piata valutara”, sa limiteze
    deficitele de cont curent si sa se abtina de la devalorizari ale
    monedelor nationale cu scopul de a stimula artificial
    competitivitatea economiilor. Pe cat de vagi si de seci par
    deciziile de mai sus, pe atat de graitoare au parut ele pentru
    pietele financiare: aurul s-a scumpit, petrolul a urcat la 82 de
    dolari pe baril, monedele din economiile emergente, inclusiv din
    Europa de Est, au crescut, iar dolarul a scazut in continuare,
    trecand de 1,40 dolari/euro.

    Desigur, nu e chiar ceea ce s-ar fi asteptat de la liderii G20,
    care au facut tot posibilul sa lase impresia ca vor coopera, ca se
    inteleg bine si ca nu exista niciun “razboi al valutelor” –
    expresia lansata de ministrul brazilian de finante Guido Mantega,
    cu referire la SUA, Europa si Japonia si la eforturile lor de
    devalorizare a propriilor monede, in dauna economiilor emergente.
    Acestea din urma, cu notabila exceptie a Chinei, care continua sa
    reziste presiunilor SUA de a-si lasa moneda sa se deprecieze, raman
    sa traga ponoasele crizei, sugera Mantegna, pentru ca nu sunt atat
    de puternice nici ca sa-si protejeze propriile monede, la infinit
    de speculatiile valutare, nici sa foloseasca ele insele de parghia
    devalorizarii ca sa-si mareasca exporturile in felul in care o fac
    SUA sau Germania.

    Pietele financiare insa au luat declaratia G20 asa cum este,
    respectiv drept o declaratie a imposibilitatii si a lipsei de
    dorinta de a face mai mult, si si-au continuat natural jocul contra
    dolarului, mutandu-si atentia asupra reuniunii din aceasta
    saptamana a Rezervei Federale a SUA, de unde toata lumea asteapta o
    noua runda de masuri de “relaxare cantitativa” (cumpararea de
    titluri de stat de pe piata cu scopul de a creste lichiditatea si
    deci de a stimula creditarea in economie – in fapt, incercarea de a
    iesi din recesiune prin tiparirea de moneda). Cat despre China, de
    aici nu e de asteptat nicio schimbare – cu alte cuvinte, Beijingul
    va continua sa cumpere dolari, ca sa impiedice aprecierea yuanului,
    desi va face concesii de moment menite sa mai taie din avantul SUA
    de a contraataca prin alte mijloace. Mai exact, administratia Obama
    a amanat pana dupa urmatorul summit al G20, din noiembrie, o
    decizie pe raportul Congresului care cere instituirea de tarife
    punitive la import pentru “tarile ce isi manipuleaza monedele”,
    adica pentru China.

    Din iunie si pana joia trecuta, yuanul a pierdut treptat 1,92%
    in valoare fata de dolar, ceea ce pentru Beijing e suficient ca sa
    scape de sanctiunile vamale ale SUA, dar pentru Washington nu e,
    mai ales ca la 4 noiembrie sunt alegerile partiale din State, unde
    cea mai importanta miza e tot cea economica – poate iesi America
    din recesiune, intre altele si prin silirea Beijingului sa accepte
    o apreciere mai mare a yuanului?Prin urmare, razboiul valutelor e
    in plina desfasurare, desi sefii de state si guvernatorii bancilor
    centrale isi dau osteneala sa-l minimalizeze (“e doar o chestiune
    de semantica” si “nu as califica situatia obiectiva ca fiind
    reflectata de aceasta sintagma, razboi valutar”, spunea
    guvernatorul Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet).

    Poate nimeni nu l-a mai aratat atat de evident cu degetul ca
    brazilianul Mantegna, insa razboiul valutar este o realitate de ani
    de zile, inca dinainte de inceputurile actualei crize economice din
    2008, iar miza sa este suprematia pe graficul exporturilor mondiale
    si, mai nou, iesirea din recesiune cu ajutorul unor exporturi mai
    competitive. Tensiunea valutara a ajuns insa in ultimele luni
    aproape de punctul de fierbere pentru ca, mai mult decat pana acum,
    bancile centrale si-au asumat misiunea de a devaloriza propriile
    monede pentru a-si face marfurile mai atractive la export si a
    descuraja importurile, iar ceea ce nu au facut bancile centrale au
    desavarsit fondurile speculative in cautare de instrumente
    rentabile in care sa-si plaseze banii.

    Intr-un mare joc mondial de suma nula, in care castigurile unora
    sunt obligatoriu pierderile usturatoare ale altora, si pe fondul
    unui climat economic deteriorat de criza, cei care au avut la
    dispozitie bani de plasat au inundat cu lichiditati pietele.
    Bancile centrale au cumparat titluri emise de propriile state sau
    de cele din aria lor de actiune (cazul Bancii Centrale Europene,
    care initial a justificat aceasta prin intentia de a sustine
    Grecia, Portugalia sau Spania in fata speculatorilor internationali
    ce atacau euro); uneori au facut-o explicit cu scopul de a evita
    crize noi de lichiditate de genul celei care a paralizat piata in
    contextul caderii Lehman Brothers din 2008. Masura, cunoscuta sub
    numele de “quantitative easing” (“relaxare cantitativa”), trebuia
    sa fie in principiu una extraordinara, dar treptat toti actorii
    implicati au devenit dependenti de ea – bancile centrale, statele,
    bancile comerciale si fondurile de investitii -, ba mai mult, s-a
    conturat ideea periculoasa ca daca acest joc nu mai continua,
    economiile recad in criza, in temuta varianta in forma de W.