BusinessMagazin

Blog

  • UBS ar putea primi o amendă record de 4,9 miliarde euro din partea autorităţilor franceze

    Echipa din Franţa care conduce investigaţia în acest caz a ajuns la concluzia că UBS a ajutat o parte dintre clienţii francezi să ascundă o sumă totală de 9,8 miliarde de euro, pentru a nu plăti taxele aferente către statul francez.

    Pedeapsa pentru o astfel de infracţiune este amendarea cu jumătate din suma vizată de evaziunea fiscală, potrivit surselor citate de Bloomberg.

    Banca elveţiană şi-a prezentat poziţia faţă de acest printr-o declaraţie oficială în care îşi susţine nevinovăţia.

    “Baza pentru calculele făcute în acest caz este complet artificială, speculativă şi nebazată pe fapte. Acest caz se află încă în faza de investigaţie formală şi vom continua să ne apărăm cu tărie”, se arată în declaraţia UBS.

    Acţiunile UBS au scăzut cu 3,2% în timpul şedinţei de tranzacţionare de vineri, odată cu apariţia acestei informaţii.

    În septembrie, banca din Elveţia a pierdut apelul intentat la o curte de justiţie din Franţa în legătură cu plata unei cauţiuni de 1,1 miliarde de euro dispuse de instanţele franceze, în cazul acestei investigaţii.

    UBS a protestat împotriva modului în care autorităţile franceze au gestionat ancheta, acuzând inclusiv scurgerea unor informaţii din cadrul investigaţiei în presă.

    În 2009, UBS a plătit o amendă de 870 de milioane de dolari către Statele Unite, pentru a evita un proces, tot în cadrul unei investigaţii vizând evaziunea fiscală. Atunci, cea mai mare bancă din Elveţia a recunoscut că a ajutat mii de clienţi americani să evite plata impozitelor către stat.

    De asemenea, anul acesta, UBS a plătit aproximativ 300 de milioane de euro pentru a încheia un acord cu autorităţile din Germania în urma unei anchete privind evaziunea fiscală.

    Nu în ultimul rând, UBS se află în prezent sub investigaţie în Belgia, tot din cauza unor suspciuni legate de spălarea de bani.

    În mai, Departamentul de Justiţie din SUA a amendat a doua mare bancă din Elveţia, Credit Suisse, cu 2,6 miliarde de dolari, tot pentru evaziune fiscală. Aceasta este considerată cea mai mare penalitate dictată vreodată de o instanţă într-un caz de evaziune fiscală. Atunci, Credit Suisse a recunoscut în mod oficial că a ajutat clienţii americani să eludeze Fiscul, dar a refuzat să dezvăluie identitatea acestora.

  • Danone negociază vânzarea diviziei de nutriţie, pentru 3 miliarde de euro, cu un grup german

    Încheierea tranzacţiei ar putea fi anunţată oficial în următoarele două săptămâni, conform surselor Financial Times.

    Vânzarea diviziei de nutriţie ar permite Danone să iasă de pe o piaţă pe care a întâmpinat dificultăţi, pentru a se concentra asupra competiţiei cu rivalul Nestle în domeniul nutriţiei infantile.

    De altfel, anterior, Nestle s-a aflat în discuţii cu Danone pentru preluarea diviziei de nutriţie medicală. De asemenea, grupul farmaceutic american Hospira a purtat negocieri cu Danone pentru această unitate.

    Danone a obţinut această divizie în urma cumpărării companiei olandeze Royal Numico în 2007, pentru 12,3 miliarde de euro. Grupul francez a încheiat respectiva tranzacţie pentru a câştiga control asupra afacerii din domeniul nutriţiei pentru copii a companiei din Olanda.

    Astfel, Danone încearcă, în prezent, să scape de unitatea de nutriţie medicală, cea mai mică afacere a companiei franceze.

    De cealaltă parte, Fresenius, care are o capitalizare de piaţă de 20,9 miliarde de euro, deţine o afacere stabilă în domeniul nutriţiei, astfel că preluarea diviziei Danone i-ar consolida prezenţa în acest sector.

    Divizia de nutriţie a adus companiei franceze un venit de 1,3 miliarde de euro anul trecut, ceea cea reprezintă 6% din venituirle totale ale grupului.

    Negocierile pentru vânzarea afacerii din domeniul nutriţiei vin pe fondul unor condiţii economice nefavorabile pentru Danone, care are o capitalizare de piaţă de 33,1 miliarde de euro. Compania franceză a fost afectată de ritmul încet al revenirii economiei europene, dat fiind că grupul vinde în Europa peste un sfert din producţia de lactate proaspete.

    În România, Danone a înregistrat anul trecut venituri de 481 milioane lei (109 milioane euro), în scădere cu 5% comparativ cu anul anterior, compania arătând că se aştepta la această evoluţie din cauza stagnării consumului şi a preţurilor la materiile prime.

  • Samsung a plătit 1 miliard de dolari către Microsoft anul trecut

    Samsung vinde smartphone-uri şi tablete care folosesc sistemul de operare Android al companiei Google. Totuşi, Microsoft susţine că Android utilizează şi câteva tehnologii brevetate de compania americană, cum ar fi metoda de afişare a mai multor ferestre într-un motor de căutare pe Internet.

    Astfel, atât Samsung, cât şi alţi producători de smartphone-uri trebuie să plătească redevenţe către Microsoft pentru fiecare terminal Android vândut.

    Până acum, Microsoft şi Samsung nu au făcut publice sumele pe care producătorul sud-coreean le plăteşte companiei americane, însă informaţia a apărut recent în documentaţia depusă în cadrul procesului în care se află cele două grupuri.

    În august, Microsoft a dat în judecată Samsung Electronics, la un tribunal din Manhattan, acuzând compania sud-coreeană că a încălcat un acord din 2011 privind folosirea reciprocă a unor patente.

    Microsoft acuză Samsung că se foloseşte de achiziţia diviziei de telefoane a Nokia de către compania americană drept scuză pentru nerespectarea contractului.

    Compania americană susţine că Samsung nu a efectuat la timp plata unei redevenţe şi a refuzat să plătească dobânda pentru întârzierea plăţii. Mai mult decât atât, Samsung ar fi ameninţat că va întrerupe acordul din cauza achiziţiei Nokia, potrivit Microsoft.

    Compania americană solicită despăgubiri în valoare de 6,9 miliarde de dolari, precum şi o declaraţie din partea curţii care să arate că achiziţia diviziei de telefoane a Nokia nu afectează acordul cu Samsung.

    Compania sud-coreeană se află într-un conflict referitor la patente şi cu Apple, producătorul iPhone.

  • Istoria revistei Business Magazin a încapsulat tot manualul de economie cu mii de poveşti despre reuşite şi eşecuri

    Ce era şi ce voia să fie România în urmă cu zece ani am răsfoit zilele trecute, când m-am uitat pe arhiva revistei pentru a confirma ideea că de la primul număr nu s-au rostogolit numai zece ani, ci şi zeci de mii de idei, planuri, speranţe şi minirevoluţii ale oamenilor de afaceri din România, ale economiei, ale consumatorilor. Ca şi acum, 2004 era un an electoral, de la care oamenii aşteptau o schimbare radicală. Din acest punct de vedere, al nevoii unei schimbări radicale, parcă nici nu au trecut zece ani. Sunt însă peste 490 de numere de revistă care atestă nu numai trecerea ultimilor zece ani, ci şi istoria lor de business, suficient de îndepărtată ca să nu ne alimenteze speranţe, dar suficient de apropiată ca să învăţăm din lecţiile ei.
    Economia locală a trecut în ultimii zece ani printr-un întreg ciclu de creştere şi de scădere. La zece ani distanţă de la prima copertă a BM, suntem din nou la începutul unui ciclu şi sperăm într-o revenire a economiei, chiar dacă nu cu forţa cu care a pornit în urmă cu zece ani.

    Începuturile Business Magazin au fost marcate de creştere economică şi de speranţe mari pentru România, dar şi de instabilitate politică şi de schimbări sociale majore. Perioada electorală a fost urmată de creştere, de optimism, dar şi de îndoieli, întrebări, probleme, schimbări pe care Business Magazin le-a dezbătut în articole de copertă şi care sunt mai actuale ca niciodată. „Ajunge! Apel către guvernanţi“ a fost un titlu de copertă care atenţiona mediul politic despre problemele mediului de business, iar „România, ţara fără capete“ atrăgea atenţia că schimbarea şi instabilitatea politică dăunează grav afacerilor: „După două luni de la numirea noului guvern, noua putere arată ca un balaur cu capete lipsă şi cu cele existente lovindu-se între ele. Ministere de care depind afacerile româneşti sunt blocate pentru că nu au fost numiţi secretarii de stat, iar dintre cei existenţi mulţi nu ştiu ce au de făcut“. Cu un mediu politic instabil şi cu o economie care creştea de la sine, viaţa oamenilor se schimba de la o zi la alta. „România nonstop“ atrăgea atenţia asupra faptului că România s-a corporatizat şi că toată creşterea economică vine la pachet cu schimbări radicale în stilul de viaţă şi în sănătatea oamenilor. O temă similară trata şi „Fast Forward“ – „scopul inovaţiilor tehnologice, secretul carierelor reuşite, calea spre profit pare să fie economia de timp. Cine reuşeşte să ia viteză câştigă“.

    România însăşi se grăbea, iar apropierea de stilul de viaţă occidental însemna, în primul rând, obişnuinţa de a te mişca mai repede. A apărut astfel o nouă cultură, a omului activ oră de oră, şapte zile din şapte. Omul activ câştiga şi mult mai bine, aşa că businessul a urmărit această tendinţă şi Business Magazin a scris „România la suprapreţ“, care arăta că viaţa în Bucureşti era la fel de scumpă precum cea din Seattle, iar mecanismele care au dus la acest fapt erau tocmai lipsa de timp şi de termene de comparaţie ale oamenilor foarte ocupaţi. Pe lângă transformarea oamenilor din muncitori la program fix în oameni hiperactivi, România a asistat la devenirea primului miliardar român în euro, Ion Ţiriac, la tranzacţii importante, precum BCR sau Astral, dar şi la rezistenţa comercianţilor români în faţa invaziei multinaţionalelor din domeniu.

    2006 a fost unul dintre anii de miere ai economiei româneşti. Oamenii de afaceri gândeau în creşteri cu două zerouri şi acceptau doar ideea de mai bine. Salariile, businessurile, oportunităţile creşteau de la o zi la alta şi niciun subiect nu era destul de bun pentru Business Magazin dacă nu cuprindea o tranzacţie, o investiţie sau o ofertă de zeci de milioane de euro. Economia duduia în continuare – dacă în 2005 creşterea de 4,1% fusese dezamăgitoare după cei 8,3% din 2004, 2006 a adus un salt economic de 7,7% şi o grămadă de speranţe pentru România. Dincolo de creşterea economică şi de pregătirile pentru aderarea la Uniunea Europeană, în România se simţea semnificativ o transformare la nivel de business, odată cu venirea multor investitori străini şi cu mutări, preluări, investiţii, tranzacţii sau anunţuri care se succedau cu o viteză ameţitoare. 2006 a fost anul când au avut loc câteva tranzacţii importante, în special în zonele de banking – fuziunea dintre Banca Ţiriac, HVB şi UniCredit sau achiziţia şi finalizarea tranzacţiei prin care Erste Group cumpăra Banca Comercială Română – şi de tehnologie – vânzarea IP Devel, a UMT, a Jamdat România sau a Dasimpex.

    Dincolo de efervescenţa de pe piaţa corporate, Business Magazin s-a uitat şi către efervescenţa din buzunarele consumatorilor, acesta fiind unul dintre cele mai fierbinţi subiecte ale anilor de dinainte de criză – creditarea şi consumul. Pentru cover story-ul din ianuarie 2006 despre pariul pe cursul valutar, cei mai mulţi bancheri estimau un curs de 34.000 pentru iunie 2006, iar în iunie întrebarea pentru decembrie era dacă leul se va devaloriza până sau mult peste 36.000 lei. „Devoratorii de credite“, o copertă din toamna lui 2006, venea în contextul avertismentelor BNR privind politica de creditare, care se înăsprise, şi explica de ce România va continua să crească pe credit; motivele aduse în discuţie erau legate de media creditelor pe cap de locuitor (de 135 de euro în România faţă de 823 de euro în statele central-europene) şi de concurenţa dintre bănci, societăţi de leasing şi de consumer finance care face creditele mai accesibile. O lecţie nu numai despre de ce să îţi iei credit, dar şi despre cum să îţi iei credit a fost „Procentul cheie“, în care se făcea inventarul elementelor cheie care fac diferenţa dintre un credit pentru locuinţă convenabil şi unul împovărător. Consumatorii erau „Noua forţă economică“, clasa mijlocie din România, care începuse să îşi îngroaşe rândurile şi să îşi crească pretenţiile legate de salarii, stil de viaţă şi planuri de viitor („Upgrade de viaţă“).

    Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

  • Zece ani de Business Magazin. Povestea în oameni, cifre şi analize a unui întreg ciclu economic şocant de creşteri şi căderi

    Istoria revistei Business Magazin înseamnă de fapt un adevărat manual de economie, cu un întreg ciclu de creştere şi de scădere, cu sute de poveşti despre reuşite şi tot atâtea despre eşecuri.

    Cei mai intenşi zece ani din istoria recentă a României au coincis cu apa­riţia, săptămână de săptămână, a revistei Busi­ness Ma­gazin.

    Ca şi acum, 2004, anul în care revista a apărut, era un an electoral, de la care oamenii aşteptau o schim­ba­re radicală. Din acest punct de vedere, al nevoii unei schimbări radicale, parcă nici nu au trecut zece ani. Sunt însă peste 490 de nu­mere de revistă care atestă nu numai trecerea ultimilor zece ani, ci şi istoria lor de business, suficient de îndepărtată ca să nu ne alimenteze speranţe, dar suficient de apropiată ca să învăţăm din lecţiile ei. Economia locală a trecut în ultimii zece ani printr-un întreg ciclu de creş­tere şi de scădere. La zece ani distanţă de la prima copertă a BM, suntem din nou la începutul unui ciclu şi sperăm într-o revenire a eco­nomiei, chiar dacă nu cu forţa cu care a pornit în urmă cu zece ani.

    Începuturile revistei au fost marcate de creştere economică şi de speranţe mari pentru România, dar şi de instabilitate politică şi de schim­bări sociale majore. Pe­ri­oada electorală a fost urmată de creş­te­re, de optimism, dar şi de în­do­ieli, între­bări, pro­ble­me, schimbări pe care Bu­siness Magazin le-a dez­bătut în articole de co­pertă şi care sunt mai actuale ca ni­cio­dată. „Ajunge! Apel către guver­nanţi“ a fost un titlu de copertă care aten­ţiona mediul politic despre pro­ble­mele mediului de busi­ness, iar „Ro­mânia, ţara fără cape­te“, atrăgea atenţia că schimbarea şi in­sta­bilitatea politică dăunează grav afa­ce­rilor.

    Cu un mediu politic instabil şi cu o economie care creştea de la sine, viaţa oamenilor se schimba de la o zi la alta.

    „România nonstop“ atră­gea atenţia asupra faptului că România s-a corporatizat şi că toată creşterea economică vine la pachet cu schimbări radicale în stilul de viaţă şi în sănătatea oamenilor. O temă similară trata şi „Fast Forward“ – „scopul inovaţiilor tehnologice, secretul carierelor reuşite, calea spre profit pare să fie economia de timp. Cine reuşeşte să ia viteză câştigă“.

    Dincolo de efervescenţa de pe piaţa corporate, Business Magazin s-a uitat şi către efervescenţa din buzunarele consumatorilor, acesta fiind unul dintre cele mai fierbinţi subiecte ale anilor de dinainte de criză – creditarea şi consumul. Pentru cover story-ul din ianuarie 2006 despre pariul pe cursul valutar, cei mai mulţi bancheri estimau un curs de 34.000 pentru iunie 2006, iar în iunie întrebarea pentru decembrie era dacă leul se va devaloriza până sau mult peste 36.000 lei. „Devoratorii de credite“, o copertă din toamna lui 2006, venea în contextul avertismentelor BNR privind politica de creditare, care se înăsprise, şi explica de ce România va continua să crească pe credit; motivele aduse în discuţie erau legate de media creditelor pe cap de locuitor (de 135 de euro în România faţă de 823 de euro în statele central-europene) şi de concurenţa dintre bănci, societăţi de leasing şi de consumer finance care face creditele mai accesibile.

    De la extaz la agonie în economie

    Pe o piaţă care creştea accelerat, subiectele abordate de Business Magazin au vizat inclusiv strategii de adaptare la creştere, dar şi strategii inedite de creştere: „Cum faci faţă succesului“ a fost un articol de copertă care vorbea despre cum companiile trebuie să se reinventeze, să caute noutatea, să se raporteze mai puţin la competitori şi mai mult la propriile competenţe.

    Păstrarea succesului era o temă delicată, mai ales pentru antreprenorii care refuzau oferte de zeci de milioane, mizând pe strategia proprie şi pe creşteri continue în urmă­torii ani. „Think Big“ a fost un articol care analiza strategiile ieşite din comun ale unor antreprenori care făceau în 2007 eforturi să lanseze cel mai mare hotel din Europa sau cea mai mare dezvoltare imobiliară de la zero dintr-o capitală europeană. Copertele din a doua parte a lui 2008 au început să menţioneze criza şi să pună întrebări. „Criza traversează oceanul. Ajunge şi la noi?“, „Cum ne schimbă viaţa criza?“, „Cine va plăti ieşirea din criză?“ au fost cele mai importante semnale de alarmă trase de Business Magazin, pe care piaţa le-a calificat de multe ori drept alarmante şi atât.

    Anul 2008 rămâne de referinţă pentru oamenii de afaceri care i-au supravieţuit şi care au învăţat că businessul nu merge doar în sus sau doar în jos. 2008 a fost o lecţie de învăţare a umilinţei şi a echilibrului, care a schimbat definitiv faţa businessului din toată lumea. Ceea ce a urmat a fost o perioadă greu de digerat de către întreg mediul economic, care a trăit o nouă criză, noi încerări, noi porniri de la zero după ce scurta istorie de capitalism a României părea că îi expusese deja la toate acestea. „La ce e bun falimentul“ se întreba Business Magazin, nu retoric, pe prima copertă din 2010.

    Schimbarea de paradigmă din economie s-a văzut imediat şi pe copertele Business Magazin: România îşi punea problema elitelor, a modului cum au fost cheltuiţi banii contribuabililor, dar şi a modului cum poate fi găsită şi cumpărată o locuinţă ieftină sau a modului cum oamenii se pot descurca în noua realitate economică.

    A fost şi o parte bună în criză

    Partea bună a crizei a fost că oamenii au început să asculte – fie de consultanţi, fie de propria intuiţie, fie de sfaturile altora. În 2010 Business Magazin a pornit seria de evenimente Meet the CEO, în cadrul cărora manageri şi oameni de afaceri povesteau despre cum au împletit cariera cu viaţa de familie, dar şi succesele anterioare crizei cu insuccesele anilor mai recenţi. Din 2010, la Meet the CEO au vorbit cele mai puternice figuri din businessul românesc, care au dat, pe lângă povestea lor, şi sfaturi pentru tinerii care vor să crească în business şi nu numai.

    Din 2013, chiar dacă macroeconomic România stătea cam la fel, oamenii au început să creadă din nou în creştere – nu în revenire, ci în creştere. 2013 aducea însă şi aniversarea a cinci ani de criză şi dedica o copertă pentru cinci poveşti definitorii: un faliment, un eşec, o menţinere, o creştere şi o creştere surprinzătoare. Cam acestea au fost feţele crizei şi cam acestea sunt şi acum, după zece ani în care am analizat economia din toate unghiurile sale. Ultimii zece ani au adus veşti bune şi veşti proaste pentru orice persoană mai mult sau mai puţin implicată în business, dar ei reprezintă, pentru toţi cei care şi-au învăţat lecţiile, primii zece ani dintr-un drum pe care suntem nerăbdători să îl parcurgem.

    Inovaţia înainte de toate

    An după an, Business Magazin scoate la lumină 400 de oameni care stau în spatele businessurilor de success. „100 Tineri Manageri de Top“, „200 cele mai Puternice Femei în Business“, „TOP 100 Cei mai admiraţi CEO din România“ sunt cataloagele care prezintă numele care contează în mediul de afaceri românesc, cei care conduc afaceri de milioane de euro şi de care depinde mersul economiei.

    Până la finalul anului, Business Magazin se va lansa într-o nouă provocare – atât pentru reprezentanţii mediului de business, cât şi pentru membrii redac­ţiei: „Catalogul celor mai inovatoare companii“. Inovaţia, un fenomen de cele mai multe ori neglijat de companiile din România, ar putea să schimbe tot ceea ce ştim despre afaceri şi despre lume în general. Iar pentru că în România trăim de cele mai multe ori cu impresia că ţara se mişcă lent, iar inovaţia este în altă parte, ne-am propus să descoperim cele mai inovatoare companii locale şi să le prezentăm lumii într-un catalog special, care va apărea la sfârşitul lunii noiembrie.

    Şi de această dată vă rugăm să ne trimiteţi propunerile şi poveştile voastre, despre cum inovează compania dvs. În funcţie de răspunsuri, le vom alege pe cele mai deosebite, le vom spune povestea în catalog şi le vom şi premia.

  • Povestea businessmagazin.ro. Articolele noastre ajung la jumătate de milion de cititori

    Lansarea site-ului Business Magazin în 2007 venea pe fondul dezvoltării online a produselor media tipărite, odată cu creşterea accesului populaţiei la internet şi la noile tehnologii. Mobilitatea nu era atunci una dintre caracteristicile cititorilor, aşa că Business Magazin a început prin a oferi articole din ediţia tipărită, la un interval de timp după apariţia pe piaţă a revistei. Astfel, publicaţia a grupat de-a lungul timpului peste 50.000 de materiale despre evoluţia mediului de afaceri din România. Încă de la început echipa Business Magazin a scris articole ample despre antreprenori, companii, nu doar simple ştiri, ci interviuri sau analize care să răspundă în profunzime la întrebarea „De ce?“. Fireşte, mediul online, caracterizat mai ales de rapiditate, a încurajat mai puţin timpul alocat lecturii unui articol, însă Business Magazin a continuat de-a lungul timpului să scrie pentru cei care înţeleg că zecile de mii de caractere alocate unui subiect nu sunt scrise doar pentru a umple un spaţiu, ci pentru că fenomenele economice complexe trebuie privite din multiple unghiuri. Iar ochi care să ne citească au fost mereu.

    Businessmagazin.ro şi-a crescut întotdeauna numărul de cititori în mediul online, ajungând de la 100.000 de vizitatori unici în 2008 la 200.000 în 2011 şi la 500.000 în acest an. Foştii mei colegi Cătălin Ştefancu şi Mihai Mitrică, care nu mai lucrează în presă dar continuă să activeze în industria comunicării, au pus bazele site-ului Business Magazin într-o perioadă în care echipa redacţională nu prea înţelegea de ce i se cer articole scrise exclusiv online sau de ce contează numărul de afişări înregistrat de o ştire. Treptat, redacţia a văzut site-ul ca unul dintre cele mai bune instrumente de a publica o informaţie perisabilă, o ştire care nu putea aştepta până în săptămâna următoare. Singurul canal de distribuţie a informaţiei era Ziarul Financiar, însă din 2007 revista are propria platformă de distribuţie de ştiri.

    Din cei zece ani de existenţă ai revistei, am prins ultimii cinci. În iulie 2009 am ajuns în echipa Business Magazin, iar din decembrie 2010 am început să gestionez pagina de internet a publicaţiei. Am încercat în ultimii cinci ani să demonstrăm că într-o lume în care presa este o afacere, iar monetizarea online-ului se face în funcţie de audienţa atinsă de informaţii, traficul nu trebuie să se facă cu orice preţ. Nu am părăsit subiectele legate de business şi am ales să rămânem cu orice preţ în zona articolelor de interes pentru cititori. Cifrele dovedesc că jumătate de milion de cititori ajung astăzi lunar pe pagina Business Magazin, nu doar pentru că vor să citească poveşti, dar şi pentru că aici găsesc cea mai utilă arhivă legată de afacerile şi oamenii de afaceri de pe piaţa locală. Pe site-ul bmag.ro, secretul bogăţiei lui Dinu Patriciu dobora toate recordurile de trafic în 2007. Iar cei interesaţi de subiect îl pot citi şi astăzi. Business Magazin scria atunci în premieră despre grămada de bani pe care KazMunaiGas i-a plătit-o lui Dinu Patriciu pentru 75% din Rompetrol: „Din punct de vedere geopolitic, marele proprietar de hidrocarburi Kazahstan se situează pe malul greşit al Mării Caspice. Şi a avut nevoie de un pod, ca să-şi poată trece marfă pe malul cel bun, spre Europa de Est şi de aici mai departe, spre Occident“. Dinu Patriciu a ţinut homepage-ul site-ului ani la rând, iar creşterea şi descreşterea imperiului omului de afaceri, decedat între timp, sunt stocate în articolele din arhiva online a publicaţiei. Venirea nemţilor de la Obi în România a generat cel mai ridicat interes un an mai târziu, alături de articolele legate de venirea marilor retaileri pe piaţa authotonă. Obi a închis toate cele şapte magazine în 2014, iar succesul mult trâmbiţat şi ameninţarea la adresa Praktiker, vândut între timp de grupul german către un investitor turc, au întârziat să se concretizeze. Deschiderea celui mai mare mall din România în 2009, AFI Palace Cotroceni, devenea cel mai citit subiect al anului, fapt care confirma cozile de mii de oameni de la primul IMAX din ţară, dar şi de la hipermarketul cu program nonstop Real sau de la Zara, Bershka, C&A şi New Yorker.

    Apetitul populaţiei pentru preţuri mici, apărut în anii de criză, s-a reflectat vizibil în traficul de pe site. Programul Rabla, alături de subiecte precum cele mai ieftine maşini, bilete de avion, vacanţe, telefoane şi locuinţe au devenit intens vehiculate pe motoarele de căutare, şi, deci, şi articole online în Business Magazin. „Topul celor mai mari dobânzi la depozite“ aducea zeci de mii de cititori pe site în 2010. După mai multe luni în care au oferit clienţilor câştiguri avantajoase pentru economiile aduse în seifurile lor, bancherii tăiau pe scară largă dobânzile la depozite. Valul succesiv de reduceri făcea ca pe piaţă să nu mai existe oferte cu dobânzi de două cifre pentru depozitele la termen. Mai apoi, parcursul celui mai tânăr în milionar în euro, Iustin Paraschiv, în vârstă de 23 de ani, a fost subiectul numărul unu din 2011. Omul de afaceri avea să fie implicat în acest an într-un dosar de evaziune fiscală, fără însă ca demersurile procurorilor legate de trimiterea sa în judecată să fie finalizate.

    Site-ul Business Magazin a crescut până la jumătate de milion de cititori, iar niciun alt site din România nu grupează atât de multe poveşti ale oamenilor din business. Pentru că, aşa cum bine spun colegii noştri de la Ziarul Financiar, de fiecare dată când apare un breaking news despre un manager sau antreprenor, „haideţi să dăm rapid ştirea şi apoi să căutăm povestea lui în articolele de la BM“.

  • Crenguţa Nicolae, redactor-şef adjunct: Articolul care mi-a plăcut cel mai mult în 10 ani

    În acest interval de şapte ani s-au întâmplat o criză economică mondială, o sumă de campanii în diverse ziare străine care s-au străduit să-i demonizeze pe românii migranţi şi o sumă de reportaje din presa internă care au vorbit despre dramele familiilor lor rămase în ţară şi despre deficitul de personal pe care plecarea lor l-a lăsat în unele sectoare ale economiei. „Căpşunarul“ a continuat să se lupte însă pentru şansa lui. În 2007, ultimul an dinainte de criză, rezultatul efortului lui, detaliat atunci de colega mea Ioana Ursu, se măsura în economie prin faptul că acest personaj colectiv devenise cel mai mare investitor în România, cu o sumă estimată la cca 7 mld. euro trimişi în ţară – echivalentul investiţiilor străine directe estimate pentru acel an. Banii trimişi de românii din străinătate se înmulţiseră de la un an la altul, de la 3,1 mld. euro în 2004 la peste 5 mld. euro în 2006, o sumă care deja situa România pe al doilea loc în UE şi în top 10 mondial după criteriul sumelor trimise în ţările de origine de cetăţenii care muncesc în străinătate. Şi după începutul crizei economice însă, românii plecaţi în Italia, Spania sau Anglia au continuat să ţină jos rata şomajului, să despovăreze statul de o serie de cheltuieli sociale, să alimenteze cu banii lor consumul intern şi să amortizeze dezechilibrele fiscale pe care prostia şi necinstea guvernelor le-au lăsat să se adâncească.

    Business Magazin l-a desemnat în 2007 pe Căpşunar drept „personalitatea anului“ ca simbol colectiv al performanţei individuale a românului, cât şi al lipsei poate nu atât de performanţă, cât de putere a economiei româneşti: nu aveam un antreprenor, o companie sau chiar un politician care să se fi remarcat în acel an printr-o iniţiativă de anvergură, o tranzacţie spectaculoasă, o realizare memorabilă, cu impact la nivelul economiei ori al societăţii ca întreg. Fiind atunci prima oară când ne venise ideea ca unul dintre articolele de bilanţ sau sinteză de la final de an să aibă o asemenea temă, aveam speranţe ca în anii următori să putem alege o personalitate cu nume şi prenume sau o companie autohtonă. Cu excepţia anului 2008, când l-am desemnat pe Mugur Isărescu (care şi în ziua de azi a rămas capul cel mai limpede între cei numiţi generic „autorităţi“, primul în sondajele de încredere a populaţiei şi la fel de curtat pentru funcţia de prim-ministru), am avut tot personaje colective: în 2009 a fost FMI, în 2010 Exportatorul, în 2011 Cuponarul, în 2012 Antreprenorul de origine străină („Expantreprenorul“), în 2013 Programatorul. Unele dintre aceste personaje au cam dispărut, altele nu; dintre toate cele de până acum, Căpşunarul e însă cel mai rezistent: un câştigător şi în acelaşi timp o victimă a globalizării economice şi a istoriei noastre recente.

  • Povestea primilor zece ani ai Business Magazin. Poze şi poveşti cu suflet din redacţie

    (FOTO: o parte a redacţiei Business Magazin din anul 2005)

    Pe urmă a fost, într-o după-amiază, o şedinţă la care am fost întrebat ce cred despre şansele unei noi reviste de business. Am răspuns, superinteligent, „depinde“. Alţii au fost mai îndrăzneţi decât mine şi undeva prin septembrie m-am trezit într-o nouă redacţie, la ultimul etaj al unei clădiri de birouri din Arghezi, în spatele Teatrului Naţional; şef era Laurenţiu Ispir, era şi tipa subţire, o cheamă Mona Dîrţu şi venea de la Iaşi. Cu totul o echipă de circa 15 oameni, care au învăţat, singuri, să croiască o revistă de business altfel decât cele deja existente pe piaţă; curioşii sau cei nostalgici pot vedea câteva documente din acea perioadă: primul flat-plan, o prezentare a retoricii şi conţinutului revistei, o organigramă – un simplu act birocratic, pentru că presa funcţiona pe cu totul alte coordonate în acea vreme, precum şi o programare pentru predarea textelor, un alt exerciţiu oarecum birocratic.

    Acum vine o perioadă blanc, pentru că vreo lună de zile am adunat cât n-am adunat în ultimele trei existenţe, cele 11.734 de pagini care sintetizau declaraţia de avere a statului român. Este vorba de primul subiect de copertă al revistei – „Cât costă România“ – un articol care analiza situaţia domeniului public al statului. Documentele erau în format pdf şi nu am putut găsi nicio soluţie de convertire a lor, aşa că am adunat de mână, împreună cu o colegă, mii şi mii de pagini înţesate cu clădiri, barăci metalice, simple obiecte sau parcuri turistice, de la fructierele şi tablourile din casele de protocol la valorile de inventar ale Casei Poporului (zero lei!), trecând prin estimările peşterii Scărişoara, ale Vulcanilor Noroioşi sau ale Cheilor Bicazului (fiecare câte un leu).

    Cu totul am obţinut în jur de 20 de miliarde de dolari, sumă care pare mare pentru orice pământean obişnuit, dar care nu era decât o ilustrare a modului în care statul îşi privea şi priveşte şi acum averea – pur şi simplu un instrument, ceva de muls. O curiozitate pe care o ţin minte bine: cabina portarului era preţuită în scripte mai mult decât întreg turnul Televiziunii Naţionale; diferenţa are logica ei, pentru că respectiva cabină a fost construită în vremuri inflaţioniste, spre deosebire de clădirea mare, ridicată în perioada comunistă. Şi mai curios este faptul că în prezent un astfel de experiment nu ar mai fi posibil, pentru că respectivele documente au dispărut de pe site-ul Ministerului Finanţelor şi se ascund sub faimoasa informare „pagina in lucru“ de câţiva ani buni. 

    A urmat o perioadă magică; după ani buni de rigoare la agenţia Mediafax şi la Ziarul Financiar, descopeream plăcerea subiectului, a frazei sau a ilustraţiei. În privinţa redacţiei, o să reproduc aici un text pe care l-am scris la sfârşitul anului 2004, care se cheamă „Poză cu suflet“ şi care este ceea ce spune: un instantaneu cu redacţia revistei la finele primului an de existenţă:

    „Lumea mea, o mare parte a timpului, începe cu ecranul monitorului. Pe el curg ştiri, materiale, idei mai bune sau mai rele, scrise, desigur, ceva filmuleţe din acelea haioase primite pe mail, mailuri în sine şi toate trăsnăile care alcătuiesc totul muncii de la revistă.

    Privind pe lângă monitor, primul lucru pe care îl vezi e dezordinea de pe birou, ţigări, monede, hârtiile acelea pe care notezi totdeauna ceva important şi pe care nu le mai citeşti niciodată; e un fel de marcă, sau poate o fi şi zodia de vină. Privind peste monitor ca de după un gard, dau cu ochii de Liviu. Dacă îmi prinde privirea, face un soi de salut al lui, ridică sprâncenele cu un fel de grimasă simpatică; altfel e concentrat. De obicei scrie, şi cred că odată şi odată o să-i spun să nu mai lovească tastele aşa de tare, nu prea cadrează cu firea lui de poet. Lângă el, în stânga, e Vali. El e marţial şi de când i-am dat nişte mp3-uri ascultă muzică şi dă încetişor din cap, în ritm de rock. Lângă Vali, e Ispir. Şi el tot cu căştile, când stă, pentru că e mult mai activ, deh, funcţia. Tot lângă Liviu, dar în dreapta, e prima din cele două Adriane. Despre ea pot să spun că are simţul umorului, zâmbeşte cam la toate bancurile şi mai are în faţă cam toate revistele străine posibile, cele de business. Şi mai la dreapta e Mona; nu o văd direct, dar ştiu că e acolo, pentru că acolo stă cam şase zile pe săptămână. La ea caracteristică e ordinea – hârtii aranjate frumos, dacă vrei să afli în ce stadiu e revista sau unde îţi intră materialul, vezi din prima, şi frumos colorat. Ba mai are şi un soi de planşă cu tot felul de informaţii utile.

    În spatele lor e al doilea rând de calculatoare. Primul de lângă perete e Alex, e grafician, taciturn şi talentat. Cam în spatele lui Liviu stă a doua Adriană, ea scrie bine din prima şi mai e şi tânără speranţă a muzicii, pe bune. A doua Adriană e încadrată de cele două Ioane. Ioana Mihai are pe birou o inimioară roşie pe care scrie ceva, dar nu văd ce, iar Ioana Ursu mă rupe cu mausul ei mişto. Lângă ele e Bogdan, el e una din principalele surse ale noastre de mailuri haioase.

    Chiar lângă mine, în stânga, e Florenţa. Şi ea are simţul umorului şi scrie al naibii de mult. Pe urmă e Raluca, regizor în devenire, care are talentul de a se ocupa de mai multe chestii deodată. Şi în capăt de tot e Călin, care tot face şi desface guverne şi alianţe politice. În dreapta mea, e Adrian, dtp-istul; cred că e pasionat de maşini, sau poate vrea să îşi cumpere. Mai apoi, Crenguţa, cu care am lucrat, într-un fel sau altul, în ultimii zece ani; aşa că acum, câteodată, nici nu mai trebuie să spunem ceva, pentru că deja ştim ce gândeşte celălalt. Şi în capăt de tot e Olga, care poate să mă surprindă mereu cu câte o găselniţă grafică faină.

    Prin tot spaţiul acesta se mai plimbă Laci, fotograful, pe care l-am făcut «paparazzo de dolari» şi care are puterea de a convinge mari business-mani să stea aşa cum vrea el“.

    Un an mai târziu, din echipa de mai sus plecaseră cam jumătate din oameni, şi trebuie să spun că şi în anii următori redacţia a fost suficient de primenită încât să primească periodic un suflu proaspăt, tineresc, dar şi îndeajuns de statornică încât să aibă o continuitate în formă, fond şi abordări. Să traduc: am spus pretenţios că au plecat oameni formidabili şi că au venit oameni la fel de formidabili, în timp ce unii am tot rămas, într-o statornicie nu atât formidabilă, cât durabilă, şi de aici a ieşit spiritul propriu, unic, al revistei.

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 6-12 octombrie

    6.10
    BNR anunţă indicatorii de risc bancar pe luna august

    6-7.10
    Conferinţa europeană “Ştiinţa, viitorul Europei” (Lisabona)

    6-9.10
    Open Days 2014: Planurile de investiţii ale regiunilor UE în perioada 2014-2020 (Bruxelles)

    7.10
    INS anunţă indicii valorici ai cifrei de afaceri şi ai comenzilor noi din industrie pe primele opt luni

    7.10
    Gala Olimpică Kings On Ice cu Evgheni Pluşenko (Sala Polivalentă, Bucureşti)

    8.10
    INS publică datele definitive pentru Produsul Intern Brut în anul 2012

    8.10
    CE adoptă pachetul legislativ privind extinderea UE 2014

    9.10
    INS difuzează cifra de afaceri în comerţ şi servicii de piaţă prestate în principal populaţiei şi statistica lucrărilor de construcţii pe primele opt luni

    9-10.10
    Consiliul UE pentru Justiţie şi Afaceri Interne

    9.10
    Eurostat anunţă indicele preţurilor imobiliare în al doilea trimestru în UE şi zona euro

    10-11.10
    Romanian Thrash Metal Club Fest (Fabrica Club, Bucureşti)

    12.10
    Conferinţa “Cum se fac banii?” în cadrul proiectului ZooMonetar (Muzeul Antipa, Bucureşti)

    până la 16.11
    Expoziţia “Chinul materiei I – Grâul” (Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti)
     

  • Apple va lansa la 16 octombrie noile iPad-uri

    Compania americană va face publice versiunea de iPad de 9,7 inci (24,6 centimetri) şi varianta mai mică de tabletă, iPad mini. Anterior, blogul de tehnologie Recode a anunţat că, în cadrul evenimentului programat pentru 16 octombrie vor fi prezentate şi noi modele ale computerelor iMac.

    Apple va anunţa, totodată, că a adăugat şi posibilitatea de a alege culoarea aurie pentru iPad-ul dorit, potrivit surselor Bloomberg.

    De asemenea, furnizorii Apple pregătesc şi lansarea unui iPad cu un ecran de 12,9 inci, care va fi prezentat în prima parte a anului viitor.

    La începutul lunii septembrie, Apple a prezentat două noi modele de smartphone, iPhone 6 şi iPhone 6 Plus, cu ecrane de 4,7 inci şi 5,5 inci. Compania a vândut în primul weekend de la lansarea pe piaţă a celor două echipamente un număr record de peste 10 milioane de noi iPhone-uri, cumpărătorii luând cu asalt magazinele clasice şi virtuale.

    Mai mult pe www.mediafax.ro