BusinessMagazin

Blog

  • TOP TREI

    Terapia-Ranbaxy

    COTA DE PIATA: 4,5%

    VANZARI IN ROMANIA: circa 75 mil. euro*

     

    Zentiva-Sicomed

    COTA DE PIATA: 5,9%

    VANZARI IN ROMANIA: 63 mil. euro

     

    Sandoz

    COTA DE PIATA: 3,3%

    VANZARI IN ROMANIA: 41,2 mil. euro

     

    cifrele sunt valabile pentru 2005;

    *include si activitatea de distributie

  • BUSINESS EXTERN: Duetul care conduce banii americanilor

    Unul a ajuns la apogeul bogatiei si prestigiului ca dealmaker pe Wall Street. Celalalt e un superstar universitar, sclipitor, dar cumva timid si mai relaxat in pantaloni bermude decat in costum. Acum se gasesc amandoi, umar la umar, in fata unui dificil test.

     

    Cei doi au misiunea de a ghida economia SUA de la perioada cu crestere rapida si credite ieftine la cea cu dobanzi mai mari, piete fragile si un dolar in cadere. Henry M. Paulson Jr., directorul executiv de la Goldman Sachs si optiunea presedintelui Bush ca viitor secretar al Trezoreriei, este asteptat sa-si ia in primire functia intr-un moment cand pietele financiare globale sunt dintr-odata mai volatile si investitorii mai reticenti in fata riscului. Ben S. Bernanke, fostul profesor de economie de la Princeton care a devenit presedinte al Rezervei Federale pe 1 februarie, a incasat deja botezul focului cand Fed a trebuit sa decida cand anume sa opreasca cresterea ratelor dobanzilor de interventie.

     

    Doar cu cateva saptamani in urma, unii analisti s-au plans ca lui Bernanke ii lipseste „barbatia“ sau cel putin „fata“ de luptator cu inflatia. Mai incoace, investitorii au fost ingrijorati de o ipoteza diferita: Bernanke ar putea fi prea dur si ar putea impinge ratele dobanzilor mai sus decat ar fi crezut ei, ceea ce poate incetini sau chiar inversa boom-ul de investitii din ultimii ani. Paulson a provocat speculatii in privinta dolarului chiar inainte sa plece de langa Bush cu prilejul anuntului nominalizarii sale, pe 30 mai. Paulson a cerut „masuri pentru a ne mentine avantajul competitiv in lume“, o remarca anodina pe care unii investitori au interpretat-o totusi ca un indiciu pentru folosirea unui dolar mai slab pentru a face exporturile americane mai ieftine in alte tari.

     

    „Acesti doi capitani sunt nevoiti sa navigheze in niste ape foarte agitate“, spune Richard Yamarone, economist-sef la Argus Research. La prima vedere, punerea impreuna a lui Bernanke si Paulson pare ca o incercare de a recrea stralucita colaborare dintre Alan Greenspan si Robert E. Rubin din anii ‘90, cand economia si piata de capital au tasnit, ca si bugetul, de la deficit la surplus. Dar analistii spun ca atat Paulson, cat si Bernanke trebuie sa-si impuna propria credibilitate pe pietele financiare acum, cand economia este intr-o tranzitie majora. Pentru prima data in ultimii 20 de ani, inflatia e pe un trend crescator mai degraba decat pe unul descrescator. Preturile la energie raman la maxime istorice. Dobanzile de referinta pe termen lung – combustibil, cand sunt scazute, al pietei rezidentiale sunt acum in crestere. Intre timp, economia are de luptat cu deficite structurale care nu vor disparea fara schimbari majore in sistemul de taxe si cel de cheltuieli, si Fed-ul s-ar putea gasi in razboi cu administratia Bush daca deficitul bugetar ramane la nivel inalt.

     

    Poate cel mai important, totusi, investitorii din toata lumea au devenit mai nelinistiti in privinta imenselor deficite comerciale ale SUA si a datoriei sale externe in expansiune. Asta impinge in jos valoarea dolarului, un trend care ar ajuta la reducerea dezechilibrelor comerciale, dar care, de asemenea, creste temerile cu privire la o prabusire si mai dureroasa a monedei americane. Mare parte din incertitudine vine de la o schimbare la Fed si la alte banci centrale. Dupa ce au tinut sus cresterea economica prin mentinerea dobanzii de interventie la niveluri mult sub cele normale, bancile centrale le trag acum de sub picioare scaunelul banilor ieftini. Bernanke a ajuns la Fed cand politica monetara era deja intr-un punct sensibil. Ridicand dobanzile de interventie pe termen scurt sub conducerea lui Greenspan timp de doi ani, oficialii Fed stiau ca se apropie de punctul in care trebuia sa se opreasca.

     

    La sfarsitul lui aprilie, Bernanke a luat prin surprindere pietele chiar daca s-a zbatut sa explice ca Fed avea nevoie sa-si pastreze optiunile deschise prin fundamentarea deciziilor pe baza datelor economice care veneau din piata, decat sa mentina politica monetara pe pilot automat. Intr-o audiere in fata comitetului reunit al Congresului, Bernanke a facut valva spunand ca Fed s-ar putea opri din cresterea nivelului dobanzilor pentru a judeca impactul cresterilor anterioare.

     

    Ce i-a surprins pe investitorii in certificate a fost adaugirea lui Bernanke: anume ca Fed ar putea sa faca o pauza chiar daca „riscurile obiectivelor sale nu sunt pe de-a-ntregul echilibrate“ – insemnand ca ar putea sa ia piciorul de pe franele monetare, cel putin pentru o perioada, chiar daca s-ar vedea semne de crestere a riscurilor inflationiste. Expertii au inceput sa-l acuze pe Bernanke ca e ezitant. „Am zis, in gluma, ca domnul Bernanke trebuie sa-si recapete barbatia monetara“, le-a spus recent Larry Kudlow, economist si gazda de talk-show, telespectatorilor sai de pe CNBC. „Le facea tuturor pe plac. Acum trebuie sa revina asupra mesajului.“

     

    Barry Ritholtz, consultant, a mers mai departe si l-a numit pe Bernanke „Neville Chamberlain-ul luptatorilor inflationisti“. „Am impresia ca domnul Bernanke facea toanele pietei de capital“, a spus Ritholtz intr-un interviu. „Nu trebuie sa iasa acum si sa-si arate barbatia si tupeul. Trebuie doar sa navigheze printr-un moment riscant in economie si trebuie sa navigheze fara greseala.“

     

    La doua zile dupa ce a anuntat perspectiva unei pauze, Bernanke a accentuat confuzia, exprimandu-si frustrarea de a nu fi fost inteles in timpul unei conversatii private cu Maria Bartiromo, corespondent al CNBC. Comentariile sale au alimentat o noua runda de tranzactii febrile pe 29 aprilie. Bernanke le-a spus mai tarziu legiuitorilor din comitetul senatorial pentru banci ca remarcele sale fata de Bartimoro fusesera „o greseala de judecata“ si ca pe viitor va comunica numai prin intermediul canalelor formale.

     

    In ciuda drumului dificil, primele luni ale lui Bernanke au fost mult mai linistite decat cele de la venirea lui Greenspan in august 1987. Investitorii, convinsi ca Greenspan nu avea abilitatile de luptator cu inflatia ale predecesorului Paul A. Volcker, au impins repede in sus dobanzile de interventie pe termen lung la certificatele de trezorerie.

     

    Randamentele pentru certificatele de trezorerie cu scadenta la zece ani au sarit de la 8,8% la peste 10% in timpul primelor doua luni ale lui Greenspan ca presedinte al Fed. Piata de capital, impovarata de incertitudini, a cazut cu 22,6% pe 19 octombrie 1987. Dimpotriva, dobanzile la certificatele de trezorerie pe zece ani au crescut modest de cand Bernanke si-a luat in primire postul, de la 4,5% la aproape 5%.

     

    Indicatorii cruciali ai asteptarilor inflationiste, diferenta de pret intre certificatele de trezorerie obisnuite si cele securizate impotriva inflatiei, nu sunt mai mari decat atunci cand Bernanke a venit in functie. Edward McKelvey, economist la Goldman Sachs, spune ca mesajul lui Bernanke a fost clar. „El trimite un mesaj chiar consistent care spune ca vom evalua cum sunt afectate proiectiile pentru viitor de datele de pana acum“, spune McKelvey.

     

    „Asta e joaca de copii comparativ cu ce a avut de facut Greenspan in primele doua sau trei luni ale mandatului sau“. Paulson ar putea ajunge el insusi in bataia focului. Ca secretar al Trezoreriei, Paulson va avea autoritate asupra politicilor guvernamentale in privinta ratelor de schimb si a valorii dolarului. E de asteptat ca Paulson sa continue politica predecesorului sau, John W. Snow, de sprijinire a unui dolar puternic, dar insistand ca valoarea sa sa fie data de fortele pietei.

     

    In practica, administratia s-a multumit sa lase dolarul sa alunece in jos ca valoare in ultimii doi ani, un trend care face exporturile americane mai ieftine si importurile mai scumpe. Snow nu a trebuit sa se lupte cu vreun accident major al monedei, dar Paulson s-ar putea sa nu mai fie atat de norocos. „Sunt putine certitudini“, spune Lou Crandall, economist-sef la Wrighston ICAP. „Merge printr-un peisaj in care dolarul e perceput cam de toata lumea ca fiind intr-o zona de risc.“

  • E greu sa te cheme Ahmed

    Azhar Usman, un musulman masiv, cu barba lunga si neagra, nascut in America, starneste o reactie aproape universala cand se imbarca la bordul unui avion in oricare aeroport: conversatiile se opresc in mijlocul propozitiei si privirea din ochii celorlalti pasageri spune „O sa murim cu totii“.

     

    Pentru Ahmed Ahmed, actor de comedie, este si mai rau. Numele lui se potriveste cu unul dintre cele folosite uneori de un aghiotant al lui Osama bin Laden. „E o perioada foarte proasta sa te cheme Ahmed acum“, spune el in timpul spectacolului sau de stand-up comedy, inainte de a descrie cum a fost tarat prin aeroportul din Las Vegas cu catuse la maini.

     

    Taleb Sahab si sotia lui spun ca si ei au fost tarati cu catuse la maini la punctul de frontiera din Port Huron, Michigan, in timp ce cele doua fiice prescolare ale lor tipau de pe bancheta din spate a masinii. Sotii Slahab au fost eliberati dupa patru ore de interogatorii, fara nici o explicatie din partea ofiterilor vamali americani.

     

    Trecerea prin aeroporturile si granitele americane a devenit mult mai dificila pentru oricine dupa atacurile teroriste de la 11 septembrie. Dar musulmanii americani spun ca lor le e mai greu decat multora, cateodata fiind intampinati de un set intimidant de bariere, daca nu de-a dreptul de discriminari. Grupurile de advocacy au inceput sa eticheteze dificila situatie de a „a calatori ca musulman“ si acuza guvernul ca ignora erodarea serioasa a drepturilor civile. Luna viitoare, Uniunea Americana pentru Libertati Civile va intenta un proces din partea musulmanilor si arabilor americani care cer ca guvernul SUA sa vina cu un sistem mai bun de a supraveghea pasagerii. Intarzierile, umilintele si bruscarile periodice i-au facut pe unii musulmani americani sa evite pe cat posibil sa calatoreasca. Unii evita chiar si sa-si dea intalniri in aeroport de frica vreunei intalniri cu vreun ofiter de securitate. Cei care se aventureaza mai departe spun ca sunt tot timpul tensionati.

     

    „Ma surprind vorbind cu accent american ca niciodata pana acum, exagerand, pentru ca vreau sa se stie ca sunt american“, spune Maz Jobrani, un actor nascut in Iran si care a studiat la Berkley. „Cei din Orientul Mijlociu sunt la fel de speriati de al-Qaida ca toata lumea, dar noi mai trebuie sa ne temem si ca putem fi luati drept membri al-Qaida. Este o povara dubla.“ Multi musulmani americani acuza Departamentul pentru Securitate Interna si diversele sale agentii, in principal Administratia pentru Securitatea Transporturilor, ca au esuat sa dezvolte un sistem eficient pentru a supraveghea pasagerii. In particular, ei deplang lipsa mijloacelor eficace pentru cei care se gasesc din greseala pe lista federala de supraveghere – sau cei ale caror nume se potrivesc cu unele de pe acea lista – sa scape de aceasta povara.

     

    Salhab, 36 de ani, spune ca familia lui a ramas marcata de tratamentul care i s-a administrat la granita. Ofiterii, cu mainile pe arme, au inconjurat vehiculul tipand la el sa se dea jos, in timp ce alarmele vuiau, isi aminteste el.  „Daca as fi stranutat sau m-as fi uitat intr-o directie gresita, cine stie ce s-ar fi putut intampla“, crede Salhab. „M-am temut pentru viata mea“. Acum, spune el, de fiecare data cand fiica lui de patru ani vede ofiteri in uniforme intreaba daca or sa-l ia din nou. „Ce mi s-a intamplat la granita este impardonabil“, spune Salhab.

     

    O plangere inaintata Departamentului pentru Securitate Interna in ianuarie a fost urmata de primirea de catre Salhab a unei scrisori tipizate in care se scria ca guvernul analiza situatia. Nici un alt raspuns. Un numar de musulmani americani la fel de suparati de modul cum agentii federali i-au tratat pe ei si pe familiile lor cauta acum dreptatea prin tribunale. Cam opt barbati cu descendenta musulmana si araba s-au constituit parte vatamata intr-un proces intentat anul trecut de filiala ACLU din Illinois, cerand ca guvernul sa-i trateze cum se cuvine pe cetatenii americani. Procesele similare nu au adus insa mari schimbari. In general, Constitutia ii protejeaza pe toti americanii impotriva oricarei cercetari sau retineri abuzive. Dar perchezitii mult mai agresive au fost considerate rezonabile in aeroporturi si la granite mai mult decat oriunde altundeva. Procesele pun in discutie tocmai cat de elastic poate sa fie acest standard. Departamentul pentru Securitate Interna neaga ca s-ar face discriminari rasiale. Agentii nu trebuie sa-si bazeze deciziile pe o fata sau pe un nume, spune Dan Sutherland, directorul biroului pentru drepturi civile. Sutherland adauga ca departamentul era constient si inainte de unele probleme de pe lista de supraveghere.

     

    Totusi, calatoriile ii fac pe multi mulsumani sa se simta ca cetateni de rangul doi. Ahmed, actorul, calatoreste adesea purtand un tricou pe care scrie „Aveti drepturi?“ „Asta e intrebarea fundamentala a existentei mele acum“, spune el. „Avem drepturi? Eu sunt platitor de taxe, sunt un american si vreau sa fiu tratat ca atare.“ Problema a devenit atat de mult o parte a faptului in sine de a fi american musulman incat unii comici s-au rutinat in a vorbi despre ea. Ahmed si Jobrani joaca amandoi in Turneul de  Comedie „Axa Raului“. Jobrani glumeste pe seama anxietatii sale crescute cand trece prin filtrele de securitate. „Daca ceva bipaie la detectorul de metale, ma gandesc «La dracu, sunt terorist! Stiam eu!»“, spune el. Dar dincolo de glume, tratamentul la care sunt supusi ii irita. Ahmed, in varsta de 35 de ani, evita acum sa zboare cu avionul chiar in ziua spectacolului ca nu cumva sa fie impiedicat sa urce in avion. Ahmed a fost incatusat in aeroportul din Las Vegas in noiembrie 2004 si, spune el, un tanar politist de culoare s-a dat deoparte si i-a zis „Omule, acum stii cum si tu era sa fii negru in anii ‘60“. E o comparatie potrivita, crede Ahmed, amintindu-si insa ca dupa atentatul terorist din 1995 din Oklahoma City al unui fost soldat alb Timothy J. McVeigh, nu orice blond cu o tunsoare suspecta era tras deoparte.

     

    „Stiu ca trebuie sa fiu supus si umil cand ma apropii de un controlor de bilete“, spune Ahmed. „Daca arati vreo unda de negativism sau de echitate, te vor refuza, vor spune «tu nu te sui in avionul asta, nu-mi place atitudinea ta»“. Ahmed refuza sa se barbiereasca. „Am o problema ca oamenii asociaza o anume infatisare cu a fi terorist musulman“, a spus el in timpul unui interviu telefonic din orasul sau natal, Chicago. „Imaginea cuiva care incearca sa traiasca o viata religioasa, sa-si lase barba lunga, e de mai demult decat Osama bin Laden si va rezista mult dupa ce Osama bin Laden nu va mai fi.“

     

    Multi dintre cei care sunt gresit trecuti pe lista simt frustrari si manie, gasind de necrezut ca o tara atat de avansata tehnologic a fost incapabila sa intocmeasca o lista care sa faca distinctia dintre un terorist sub acoperire si un cetatean inofensiv cu un nume musulman. Avocatul Khurrum Wahid spune ca Administratia pentru Securitatea Transporturilor face de ani de zile promisiuni desarte ca va imbunatati lucrurile. „Daca numele John Smith era pe lista cu pricina, spune Wahid, va garantez ca ar fi gasit o modalitate sa verifice lista aia“.

     

    Doctorul Sam Hamade, 33 de ani, s-a nascut in Liban, are pasaport canadian, dar este rezident permanent in SUA si vrea sa obtina cetatenia. Hamde si-a schimbat pe cale legala numele din Osama in Sam pentru a-si linisti pacientii. In ultimii doi ani, trecand granita cu Canada, a fost retinut de cel putin sase ori. A ajuns sa planga de ciuda, povesteste el, pentru ca aceleasi lucruri i se intamplau de fiecare data – era fotografiat, amprentat si perchezitionat corporal – si de fiecare data politia spunea ca urmeaza procedura.

     

    Hamade a fost indrumat sa faca plangere. A facut mai multe, dar n-a primit nici un raspuns:  „E un cosmar“.

  • Ca romanul, impartial

    Aerul glumet si destins cu care ministrul finantelor a prezentat Codul fiscal adoptat saptamana trecuta de Guvern ar fi trebuit, probabil, sa fie inteles drept o incercare de potolire a ingrijorarilor din mediul de afaceri, din randul analistilor ori al politicienilor.

     

    Mai ales ca ministrul Sebastian Vladescu si-a laudat ulterior Codul, proclamand chiar ca abia asteapta sa devina intreprinzator intr-o tara cu un regim fiscal asa de prietenos ca Romania. Optimismul lui Vladescu n-a facut insa prozeliti. In primul rand, criticata a fost filozofia fiscala a neutralitatii complete a statului fata de toate sectoarele economice, promovata de actualul guvern pe motiv ca trebuie respectate principiile liberei concurente asa cum sunt ele intelese la Bruxelles.

     

    Impozitarea microintreprinderilor cu 16% pe profit, abolirea facilitatilor fiscale pentru programatori, pentru cooperatia agricola sau pensiunile turistice au atras protestele intreprinzatorilor vizati, cu argumentul ca nici economia romaneasca, nici afacerile din IT, agricultura sau turism nu merg asa de bine incat sa nu mai aiba nevoie de nici un stimulent din partea statului. In plus, fata de afirmatia lui Vladescu ca statul nu poate si nu vrea sa favorizeze vreun domeniu in dauna altuia, contraargumentul imediat tine de faptul ca inclusiv actualii guvernanti au promis de-a lungul vremii o strategie fiscala cu bataie mai lunga, axata pe sustinerea speciala a sectoarelor unde Romania se poate dovedi cel mai competitiva dupa aderarea la UE.

     

    Din nefericire, discutia ofera insa un teren vast pentru demagogie preelectorala, iar aceasta e de asteptat sa covarseasca argumentatia analistilor sau a patronatelor. Vicepremierul George Copos s-a folosit cu abilitate de pretextul microintreprinderilor impozitate cu 16% ca sa-si dea demisia dintr-un guvern pe care oricum ar fi trebuit sa-l paraseasca din cauza problemelor sale penale. Cat despre dezbaterea in Parlament a Codului fiscal, desi Vladescu si-a exprimat speranta ca documentul va iesi nemodificat din mainile alesilor, sunt foarte putine sanse ca oamenii coalitiei si ai opozitiei sa nu profite de prilej spre a-si arata solidaritatea cu electoratul impovarat de taxe.

     

    In al doilea rand, Codul fiscal a fost criticat pentru ca nu confirma viziunea liberala de presupus pentru un guvern de centru-dreapta: impozitarea suplimentara a proprietatilor imobiliare si a autovehiculelor, dar mai ales a castigurilor de pe piata de capital ridica problema mai veche a modului cum guvernul intelege sa incurajeze clasa de mijloc si institutiile specifice economiei de piata (recte bursa). Replica fireasca ar fi aici ca statul are nevoie de bani mai multi la buget, fiindca are proiecte publice multe de finantat si fonduri europene de cofinantat, astfel incat e normal sa impoziteze in plus zonele unde se fac si se afla cei mai multi bani in Romania. Numai ca nici Vladescu, nici guvernul lui n-au dat o astfel de replica – dimpotriva, pentru mai toate categoriile de taxe majorate, estimarea Finantelor privind veniturile la buget a fost destul de modesta, lasand sa se inteleaga mai curand ca interesul autoritatilor a tinut mai curand de respectarea ordinii abstracte a lucrurilor (unificarea mecanica la 16%) decat de un pragmatism fiscal adevarat.

  • Un ac pentru umflatura pietei

    Banca centrala si-a lamurit inca o data, saptamana trecuta, punctul de vedere in privinta intentiilor sale referitoare la o piata a creditului privat care continua sa creasca sustinut. Viceguvernatorul Florin Georgescu a prezentat arsenalul cu care BNR vrea sa franeze indatorarea exagerata a populatiei, pornind de la rata dobanzii (arma folosita deja si lasata deocamdata deoparte cel putin pentru urmatoarele luni) si continuand cu masurile administrative vizand bancile, de la ridicarea pragului pentru rezervele minime obligatorii si pana la restrictii directe la acordarea creditelor.

     

    Precizarile lui Georgescu au fost interpretate drept o pregatire a terenului pentru o noua inasprire a conditiilor de creditare, de data aceasta orientata pe imprumuturile ipotecare, dupa ce guvernatorul Isarescu si economistul-sef Valentin Lazea avertizasera ca preturile pe piata imobiliara din Romania se umfla artificial in perspectiva aderarii la UE si ca exista riscul unei prabusiri periculoase a pietei. Bancherii, in frunte cu Radu Ghetea de la Asociatia Romana Bancilor, au reactionat previzibil, afirmand ca e normal ca piata imobiliara sa creasca acum pe credit si ca nu e nevoie de restrictii noi, atata vreme cat si asa conditiile de creditare sunt aspre. A existat si interpretarea ca oficialii BNR n-au facut decat sa duca mai departe o discutie pur teoretica despre supraevaluarea activelor imobiliare in Europa, in SUA sau in Japonia.

     

    Care e adevarul? Desi acelasi Florin Georgescu a tinut sa linisteasca spiritele, afirmand ca nu e treaba BNR sa reglementeze piata imobiliara, consilierul guvernatorului, Adrian Vasilescu, le-a nelinistit la loc, avansand posibilitatea ca garantarea unui credit cu imobile sa fie ingradita (bancile sa ceara, de pilda, ipotecarea a doua proprietati in loc de una sau poate un avans mai mare). Cea mai interesanta afirmatie a lui Vasilescu priveste insa ideea ca BNR sa ia masuri care sa duca la „o evaluare corecta“ a ipotecilor, astfel incat acestea sa fie inscrise la pretul normal, „nu la cel umflat de piata“. Mai ramane ca banca centrala sa si explice cum anume va face asta, atata vreme cat functionarea oricarei piete si formarea preturilor inseamna exact umflarea si dezumflarea in functie de jocul cererii si al ofertei.

  • STUDIU DE CAZ

    Terapia – 1.000%

    Advent a obtinut de zece ori mai mult decat a investit in Terapia

     

    Producatorul de medicamente din Cluj-Napoca a fost cumparat in 2003 de compania americana de investitii Advent International si a fost vanduta trei ani mai tarziu firmei indiene Ranbaxy Laboratories.

     

    FONDURI: Fondul de investitii Advent Central & Eastern Europe II, administrat de Advent, a cumparat in 2003 Terapia, care era detinuta in principal tot de fonduri de investitii.

     

    INVESTITIE INITIALA: Advent a platit circa 45 milioane de dolari pentru preluarea unui pachet de peste 95% din actiunile Terapia.

     

    VALOAREA EXITULUI: Ranbaxy a oferit 324 de milioane de dolari pentru pachetul Advent din capitalul producatorului clujean de medicamente. Comparand valorile, Advent a obtinut, in mai putin de trei ani, de sapte ori mai mult pentru Terapia. Dat fiind ca achizitia a fost finantata si din credite bancare, potrivit unor surse din piata randamentul investitiei Advent se apropie de 1.000%.

    Sicomed – 600%

    Randamentul fondurilor de investitii care au detinut 51% din Sicomed pana in toamna anului trecut

     

    Cel mai mare producator roman de medicamente a fost vandut anul trecut de fondurile de investitii ale Global Finance si GED Capital companiei cehe Zentiva.

     

    FONDURI: GED si Global Finance detineau in proportii egale vehiculul de investitii Venoma Holdings, care a fost achizitionat de Zentiva.

     

    INVESTITIE INITIALA: Potrivit GED, suma totala investita in Sicomed de compania spaniola a fost de 6,7 milioane de euro. Dat fiind ca si Global Finance a investit o suma similara, rezulta ca valoarea totala a investitiei fondurilor de venture capital a fost de circa 13,4 milioane de euro.

     

    VALOAREA EXITULUI: Fiecare dintre cele doua companii de administrare a obtinut circa 40 de milioane de euro.

    Brewery Holdings – 420%

    Atat au obtinut actionarii companiei in patru ani

     

    Brewery Holdings a fost creata de fondurile de investitii administrate de Advent si Jupiter Asset Management in 1996 pentru a cumpara un producator regional de bere din Romania. La acea vreme, piata berii din Romania era foarte fragmentata, cu multi producatori regionali, niciunul neavand o cota mai mare de 5% din piata totala. Dupa ce Brewery Holdings a achizitionat fabrica din Ciuc, mai multi competitori straini ca Interbrew, Brau Union sau South African Breweries (SAB) au intrat pe piata, grabind consolidarea. Fondurile de investitii au mai atras in 1998 un alt investitor (Meinl Bank) si si-au intensificat extinderea, cumparand inca doi producatori regionali de bere – Grivita si Haber. In 2000, Brewery Holdings ajunsese la o cota de piata de 20%, iar capacitatea de productie era de sase ori mai mare decat in 1996.

     

    In acelasi an, Advent si Jupiter au scos compania la licitatie, cumparatorul fiind desemnat concernul austriac Brau Union, numarul doi pe piata romaneasca. Austriecii (care in 2000 aveau o cota de 18% din piata) au fost preluati ulterior de Heineken.

     

    FONDURI: Firma a fost creata in 1996 de fondurile administrate de Advent si Jupiter. In 1998, in actionariat a intrat Meinl Bank, care si-a vandut apoi pachetul catre Oresa Ventures.

     

    INVESTITIA INITIALA: 28 mil. dolari, suma suplimentata ulterior pentru a finanta achizitiile.

     

    VALOAREA EXITULUI: Brau Union a platit 154 de milioane de dolari pentru a cumpara Brewery Holdings, miscare in urma careia si-a dublat cota de piata. Potrivit European Venture Capital Association (EVCA), acest pret a reprezentat pentru Advent o multiplicare de 4,2 ori a investitiei sale.

    Flanco – 1.200%

    Oresa Ventures a inregistrat un randament record in afacerea Flanco

     

    Compania suedeza de investitii Oresa Ventures a realizat prima sa investitie in Romania, cumparand pachetul majoritar al retailerului de electrocasnice Flanco.

     

    FONDURI: Oresa Ventures a intrat in afacerea Flanco cu un milion de euro in august 1997. In toamna lui 1999, Oresa a participat la o operatiune de majorare a capitalului, impreuna cu un alt fond de investitii – Danube Fund.

     

    INVESTITIE INITIALA: Pe langa milionul alocat pentru intrarea in afacere, Oresa a mai participat cu 1,1 mil. euro la majorarea de capital.

     

    VALOAREA EXITULUI: Anul trecut, actionarii Flanco au ajuns la un acord cu compania IT Flamingo, care va prelua retailerul de electrocasnice, intr-o tranzactie ce presupune schimb de actiuni si o plata cash. Potrivit celor doua companii, Oresa va incasa 65% din aproape 20 milioane de euro cash – circa 13 mil. euro – si 19,5% din actiunile Flamingo – la capitalizarea actuala, inca 11 milioane de euro.

    Credisson – 1.000%

    Oresa a obtinut din vanzarea Credisson de peste zece ori mai mult decat suma investita initial

     

    In primavara lui 2003, activitatea de creditare a Flanco a fost desprinsa, formandu-se firma de consumer finance Credisson. Compania a fost cumparata doi ani mai tarziu de Cetelem, divizia de credite de consum a gigantului francez BNP Paribas.

     

    FONDURI: Oresa Ventures a fondat firma impreuna cu ceilalti actionari ai Flanco.

     

    INVESTITIE INITIALA: Circa 3,5 milioane de euro, potrivit companiei.

     

    VALOAREA EXITULUI: Cetelem a platit aproximativ 40 de milioane de euro, pentru preluarea integrala a Credisson.

    Astral – peste 400%

    Randamentul obtinut de AIG New Europe Fund din investitia in Astral Telecom

     

    Povestea Astral a inceput in 1992 la Cluj-Napoca, cand mai multi oameni de afaceri clujeni au pus bazele unei firme de cablu TV. In timp, antreprenorii au asimilat alti furnizori de cablu si de servicii Internet. In 2000, fondul de investitii AIG New Europe Fund cumpara 25% din Astral pentru 20 de milioane de dolari.

     

    FONDURI: AIG New Europe Fund, prin vehiculul Dixon Investments Overseas Limited.

     

    INVESTITIE INITIALA: 20 mil. dolari, valoare majorata ulterior pana aproape de 25 mil. dolari, AIG mentinandu-si procentul de 25% din capitalul Astral.

     

    VALOAREA EXITULUI: Anul trecut, Liberty Global (compania-mama a furnizorului de cablu UPC) a anuntat ca va plati 404,5 milioane de dolari, suma la care se adauga 12 milioane de dolari pentru datorii curente, pentru achizitia in intregime a companiei Astral. Alaturi de AIG au vandut si ceilalti actionari.

    Romportmet – 1.000%

    Randament obtinut de Broadhurst in sase ani

     

    Operatorul de servicii portuare din Galati a fost cumparat de principalul sau client – Mittal Steel. Fondul Broadhurst preluase Romportmet in 1999 cu 4-5 milioane de dolari, cand societatea inregistra pierderi insemnate. Anul trecut, concernul Mittal – proprietarul combinatului siderurgic din Galati – a hotarat sa cumpere operatorul portuar. Fostul Sidex este dependent de portul din Galati – operat de Romportmet – prin care isi asigura aprovizionarea.

     

    FONDURI: Broadhurst, administrat de compania New Century Holdings, unul din marii investitori de pe piata romaneasca.

     

    INVESTITIA INITIALA: 4-5 milioane de dolari a platit Broadhurst in 1999 pentru a prelua Romportmet.

     

    VALOAREA EXITULUI: Pentru pachetul de actiuni detinut, Broadhurst a incasat 47 de milioane de dolari. In plus, fondul a ramas cu o companie de materiale de constructii care s-a desprins intre timp din societatea de operare portuara si cu actiunile la Libra Bank detinute de Romportmet, pe care le-a transferat inainte de tranzactie unei alte companii detinute de fond.

    Orange – 400%

    Randamentul investitiei unui consortiu de fonduri condus de AIG New Europe Fund

     

    MobilRom a fost infiintata in 1996, actionar majoritar fiind grupul France Telecom, si a lansat in 1997 reteaua de telefonie mobila Dialog. In 1999, un consortiu de fonduri de investitii, condus de AIG New Europe Fund, a preluat 14,28% din actiunile companiei. Ulterior, participatia a fost majorata la 20,76%, in urma unor investitii suplimentare.

     

    FONDURI: Consortiul de investitori condus de AIG cuprindea si Polish Enterprise Fund (fond administrat de Enterprise Investors), Innova/98, Communications Venture Partners, BancBoston (care apartine acum Bank of America) Société Générale Romania Fund si Alcatel.

     

    INVESTITIA INITIALA: 120 mil. euro, din care jumatate de la AIG, au fost investiti in doua etape, pentru a ajunge la pachetul de 20,76%.

     

    VALOAREA EXITULUI: Fondurile au primit circa 408 milioane de euro de la France Telecom, suma la care se adauga dividendele incasate de-a lungul timpului.

    mobifon-connex – cca 600%

    Randamentul obtinut de fondurile de investitii care au finantat extinderea operatorului de telefonie mobila

     

    Mobifon lansa in aprilie 1997 prima retea de telefonie mobila GSM din Romania – Connex. Pachetul majoritar era detinut de o firma canadiana, Telesystem International Wireless (TIW), alti actionari fiind atunci AirTouch Canada, Posta Romana, Logic Telecom, Ana Electronics, grupul industrial ISAF si Fondul Roman de Investitii. In 1998, un consortiu de fonduri de investitii condus de JP Morgan Partners preia circa 15% din Mobifon pentru 85 milioane de dolari. Fondurile isi vand participatia catre TIW in 2004, in schimbul unei sume in numerar si al unui pachet de actiuni ale companiei canadiene.

     

    FONDURI: In consortiu erau fonduri consiliate sau administrate de Advent International, Apax Partners, Bancroft Group, Baring Communications Equity, Emporiki Venture Capital, GE Commercial Finance, GMT Communications Partners Limited si JP Morgan Partners.

     

    INVESTITIA INITIALA: 85 de milioane de dolari pentru 15,46% din capitalul Mobifon.

     

    VALOAREA EXITULUI: In 2004, fondurile incaseaza 36,6 milioane de dolari si primesc un pachet de actiuni TIW pentru participatia la Mobifon. Sumele finale pe care le-au incasat fondurile nu au fost facute publice. La momentul intrarii, Mobifon avea o valoare de 550-600 mil. dolari, in timp ce anul trecut Vodafone ar fi evaluat compania la 3,2-3,3 miliarde de dolari. Pe baza acestor valori se poate estima ca fondurile de investitii au incasat de sase ori mai mult decat au platit in 1998, fara a include si dividendele distribuite in timp.

  • Micul bumerang

    Inca de acum aproape un an, de la discursul prezidential din 10 august 2005 despre rolul nefast al intermediarilor in piata energiei, se profila un posibil scandal soldat cu demiteri de manageri, eventual chiar cu ceva anchete penale.

     

    Cel ce ar fi trebuit sa faca lumina in chestiune, ministrul economiei Codrut Seres, a amenintat periodic ca lucrurile se vor misca, fara insa ca nimic sa se intample. Pana saptamana trecuta, cand marea ancheta initiata de minister a gasit drept unici vinovati „unii directori din esaloanele doi si trei“ de la complexurile energetice Rovinari si Turceni, vinovati ca ar fi cumparat energie electrica de la furnizori privati la un pret mult mai mare decat cel platit de firmele private.

     

    Scandalul n-a iesit insa de aici, ci de la acuzatiile pesedistului Victor Ponta ca o serie de intermediari care cumpara de la stat energie si o revand mult mai scump ar apartine unor fruntasi ai PC, PNL si PD. Numele cel mai sonor vizat a fost cel al liderului PC Dan Voiculescu, a carui firma Grivco ar fi cumparat ieftin energie de la Rovinari si Turceni si ar fi revandut-o in profit – mai mult, chiar cand actualul ministru Seres ar fi avut o functie de conducere la Grivco. Seres a amenintat ca il da in judecata pe Ponta, insa acuzatiile au avut deja un prim efect spectaculos: Voiculescu a anuntat ca a cedat fiicelor sale actiunile la Grivco.

  • Ultimul sa stinga lumina

    Fotoliile din Parlament au inregistrat un record de ocupare saptamana trecuta, de 1 iunie, cand au fost vizitate de un grup de copii poftiti de ziua lor sa vada cum lucreaza alesii. In rest, absenteismul – al deputatilor, in special – a facut deliciul presei, care a putut sa remarce un comic de situatie fara precedent in istoria indelungata a luptei alesilor cu cvorumul.

     

    Astfel, la jumatatea saptamanii trecute, o hotarare de penalizare financiara a deputatilor care absenteaza de la lucrari a fost blocata tocmai din cauza lipsei de cvorum in Biroul Permanent. Adica, dupa cum a recunoscut rusinat presedintele de Camera Bogdan Olteanu, „prezenta n-a fost stralucita“.

     

    Tot din lipsa de cvorum, si tot la Camera Deputatilor, ministrul justitiei a cunoscut din nou gustul respingerii unui proiect pe care l-a sustinut in fata destul de putin prietenosilor deputati din Comisia Juridica. Noul Cod de procedura penala propus de Monica Macovei a fost ciuntit astfel de amendamentele PSD, sprijinite de voturile PNL si UDMR si de absenta celor doi reprezentanti ai PD. Penibilul momentului a fost digerat cu greu de ministrul justitiei: „In acest fel se impiedica urmarirea penala. Nu stiu ce interese sunt si care este rostul celor sustinute de deputati“.

  • Budweiser american, nu cehesc

    Anheuser-Busch Cos. Inc., cel mai mare producator de bere din SUA, a obtinut in instanta dreptul de a comercializa marca de bere Budweiser in Ungaria. Hotararea este finalul unei lupte juridice mai complicate care s-a dus in cateva tribunale europene intre Anheuser-Busch si producatorul ceh Budejovicki Budvar.

     

    Motivul este brandul Budweiser, pe care ambele companii pretind ca au dreptul istoric de a-l folosi. Compania ceha a fost infiintata in anul 1895 intr-un oras de imigrantii nemti, numit Budweiser, in timp ce Anheuser-Busch si-a lansat propriul brand Budweiser in 1876. Curtea de apel a mentinut hotararea luata de o instanta inferioara care decisese ca producatorul ceh de bere nu detine dreptul de utilizare exclusiva a brandului. Compania ceha spune ca numele a fost protejat, descriind un loc anume unde berea e produsa. Judecatorii spun insa ca „Bud“ nu se refera la orasul in care isi are sediul compania – care se numeste Ceske Budejovice.

     

    Cehii s-au plans ca lupta sa juridica cu cel mai mare producator de bere din SUA i-a diminuat capacitatea de a-si lansa produsele pe noi piete. Decizia tribunalului din Ungaria vine la doar o saptamana dupa ce in Suedia a fost respins apelul depus de Budejovicky Budvar impotriva unei decizii conform careia producatorul de bere ceh nu va putea utiliza numele „Budweiser Budvar“ in Suedia.

  • LCD-uri japonezo-cehe

    Saptamana trecuta a mai fost anuntata o investitie majora in Europa Centrala si de Est, de data aceasta in Cehia.

     

    ALIANTA JAPONEZA: IPS Alpha, o alianta strategica intre companiile japoneze Hitachi, Matsushita Electric Industrial si Toshiba, va construi o fabrica de monitoare cu cristale lichide in Cehia.

     

    VALOARE: Investitia, care se va intinde pe o suprafata de 23 ha, se va ridica la 118 mil. euro, urmand sa creeze in jur de 2.000 de locuri de munca. „Companiile japoneze au ales Cehia dupa sosirea aici a Toyota si a mai multor investitori de marime medie“, a precizat Jiri Paroubek, prim-ministrul Republicii Cehe, citat de Prague Daily Monitor.

     

    INCIDENT: Jiri Sulc, guvernatorul regiunii Usti, in care este situat orasul Zatec (langa care va fi ridicata noua fabrica), s-a declarat socat de declaratia facuta de primul-ministru al Cehiei, precizand ca partile convenisera ca anuntul sa fie facut mai intai in Japonia si ca spera ca investitorii sa nu se razgandeasca.