BusinessMagazin

Blog

  • SANADOR aniversează 25 de ani de la înfiinţare

    La 25 de ani de la începuturile sale, SANADOR constituie un reper pentru medicina din România, un proiect care a contribuit decisiv la schimbarea modului în care este gândit, practicat şi perceput actul medical. Nu doar prin dimensiune sau infrastructură, ci şi printr-o viziune coerentă, construită în timp, în care medicina de înaltă performanţă a fost abordată ca o responsabilitate faţă de pacient şi faţă de societate.

    Pentru SANADOR, un sfert de secol de excelenţă nu este o colecţie de cifre sau statistici, oricât de impresionante ar fi acestea. Milioane de pacienţi, milioane de consultaţii, tehnologii în premieră şi intervenţii de avangardă sunt reperele vizibile ale unei construcţii solide. Dar sensul profund nu este dat de ani sau de volume, ci de fiecare clipă în care medicina a însemnat o şansă reală la viaţă.

    Acum un sfert de secol, multe lucruri păreau imposibile în medicina din România. Astăzi, le numim normale. Este normal să ai acces la medici de elită. Este normal să beneficiezi de tehnologie de înaltă performanţă. Este normal să te poţi trata în România. SANADOR rămâne, şi după 25 de ani, preocupat de grijă, empatie şi responsabilitatea de a oferi pacienţilor din România tratamente la standarde internaţionale, acasă.

  • Care este legea salarială care a declanşat un val global de măsuri ce au schimbat regulile pentru toată lumea? Care este lucrul care până acum nu era posibil, iar acum îl ştie toată lumea?

    Legea din Colorado care impune afişarea intervalelor salariale în anunţurile de angajare a declanşat un val global de măsuri similare, inclusiv în Uniunea Europeană. Deşi transparenţa salarială promite mai multă echitate pe piaţa muncii, efectele sale sunt mixte, cu beneficii pentru angajaţi, dar şi costuri şi riscuri pentru angajatori.

    Colorado a pus sub semnul întrebării cultura secretomaniei din jurul salariilor atunci când a început să oblige angajatorii să includă intervalele de remunerare în anunţurile de angajare. Măsura a declanşat, totodată, un trend international, se arată într-un articol recent Bloomberg. De când regula a intrat în vigoare, în 2021, aproximativ o duzină de alte state din SUA au adoptat cerinţe similare, iar Uniunea Europeană urmează să facă acelaşi lucru mai târziu în acest an.

    Legile privind transparenţa salarială urmăresc să le ofere angajaţilor o bază mai clară pentru a-şi evalua valoarea pe piaţa muncii şi pentru a compara oportunităţile de angajare. În acelaşi timp, ele sunt concepute pentru a îngreuna practicile prin care angajatorii pot plăti sub nivelul corect persoane care nu îşi cunosc pe deplin puterea de negociere – unul dintre factorii care alimentează diferenţa salarială de gen.

    Eficienţa acestor legi a fost mixtă până acum, însă interesul rămâne ridicat: cel puţin încă o duzină de state analizează în prezent introducerea unor reglementări similare.

    Colorado a fost un pionier improbabil în efortul de a face salariile vizibile. Deşi statul s-a numărat printre primele care au legalizat marijuana şi au promovat energia verde, nu are o orientare politică progresistă constantă, precum California. Nici nu beneficiază de forţa sindicatelor bine organizate din New York. Cu toate acestea, în 2019, condiţiile erau favorabile pentru adoptarea unei legi privind divulgarea salariilor la Denver.

    Statul devenise un magnet pentru o nouă generaţie de angajaţi din tehnologie, pentru care discuţiile despre salarii nu mai reprezentau un subiect tabu. Mişcarea naţională #MeToo a reaprins interesul pentru drepturile femeilor şi pentru egalitatea salarială – domenii în care legislatorii statali încercaseră să facă progrese încă de acum câteva decenii. În plus, odată cu preluarea controlului asupra funcţiei de guvernator şi a ambelor camere ale legislativului de către democraţi, pentru prima dată după mai mulţi ani, proiecte de lege blocate anterior au fost adoptate într-un parlament cu una dintre cele mai mari ponderi de femei-legislator din SUA. „Pur şi simplu exista aici un teren mult mai fertil”, a declarat Michael Bell, avocat specializat în dreptul muncii la Ogletree Deakins, în Denver.

    Legea din Colorado obligă angajatorii să specifice intervalele salariale, precum şi beneficiile asociate – inclusiv asigurarea medicală – în toate anunţurile de angajare. De asemenea, le interzice să le ceară candidaţilor informaţii despre istoricul salarial sau să îl folosească pentru stabilirea remuneraţiei, practici despre care s-a demonstrat că perpetuează discriminarea salarială cu care se confruntă frecvent femeile. La momentul adoptării legii, femeile din stat câştigau, în medie, 80 de cenţi pentru fiecare dolar câştigat de bărbaţi cu calificări similare, potrivit National Women’s Law Center. Până în 2024, veniturile relative ale femeilor ajunseseră, în medie, la 85 de cenţi.

    Regulile de transparenţă salarială din Colorado au coincis cu pandemia de Covid-19 şi cu ascensiunea muncii la distanţă. Companiile care promovau iniţial roluri remote au încercat să ocolească obligaţia statului de a publica intervale salariale, interzicând candidaţilor din Colorado să aplice. Însă alte state, printre care California, New York şi Washington, au adoptat rapid propriile legi privind transparenţa salarială, ceea ce a făcut mult mai dificilă evitarea afişării salariilor.

    Pe măsură ce aceste politici s-au extins, angajatorii au devenit mai dispuşi să includă intervale salariale în anunţurile de angajare chiar şi în statele care nu impuneau astfel de obligaţii, potrivit unei analize realizate de National Women’s Law Center în 2024.

    În acest an, statele membre ale Uniunii Europene vor adopta norme care impun includerea intervalelor salariale în posturile scoase la concurs, iar din 2027, companiile din UE vor fi obligate să raporteze diferenţele salariale de gen medii şi mediane.

    Reglementările privind divulgarea salariilor au intrat în vigoare în alte cinci state în 2025: Illinois, Minnesota, New Jersey, Vermont şi Massachusetts. În acest an, statele membre ale Uniunii Europene vor adopta norme care impun includerea intervalelor salariale în posturile scoase la concurs, iar din 2027, companiile din UE vor fi obligate să raporteze diferenţele salariale de gen medii şi mediane.

    Jessie Danielson, una dintre senatoarele statale care au iniţiat proiectul de lege din Colorado, a declarat că, ulterior, a consiliat omologi din alte state cu privire la construirea sprijinului pentru legislaţia privind egalitatea de remunerare.

    În Colorado, Danielson şi susţinătorii proiectului de lege privind transparenţa salarială au putut apela la tradiţia statului de a promova drepturile femeilor. Colorado a fost unul dintre primele state care le-au acordat femeilor drept de vot şi, totodată, primul care a ales femei în legislativul său, în anii 1890. Cu toate acestea, lupta pentru egalitatea salarială în legislativul statal a fost un proces anevoios, întins pe parcursul mai multor decenii.

    Fosta senatoare statală Polly Baca, prima femeie de origine hispanică din legislativul statului Colorado, a declarat că ea şi alţi democraţi au introdus, an după an, proiecte de lege privind egalitatea de salarizare în anii 1980. Deşi a reuşit să obţină sprijin bipartizan pentru cel puţin una dintre propuneri, proiectele au continuat să fie respinse.

    Baca a spus că motivaţia ei îşi are rădăcinile în propriile experienţe din anii 1960, când lucra la un ziar al unui sindicat şi a aflat că un coleg bărbat era plătit mai bine pentru acelaşi post. Deşi, în cele din urmă, a obţinut o mărire de salariu, frustrarea trăită a determinat-o să abordeze problema discriminării salariale din postura de legiuitor.

    Promovarea egalităţii salariale este doar una dintre modalităţile de a reduce diferenţele de gen la locul de muncă. „Este nevoie de acces echitabil la educaţie, servicii de îngrijire a copiilor, transport şi concedii familiale plătite, astfel încât toată lumea să poată participa pe deplin pe piaţa muncii”, a declarat Louise Myrland, reprezentantă a Women’s Foundation of Colorado, organizaţie care a susţinut adoptarea legii statale privind transparenţa salarială.

    Grupuri de afaceri, printre care National Federation of Independent Business şi Denver Metro Chamber of Commerce, susţin că regulile de transparenţă salarială din Colorado impun sarcini administrative şi juridice semnificative, în special companiilor mici, care nu dispun de personal dedicat conformării şi pot fi pasibile de amenzi de până la 10.000 de dolari pentru fiecare încălcare.

    „Este un obiectiv lăudabil”, a declarat preşedintele Denver Metro Chamber, J.J. Ament, însă acesta a fost „conceput de factori de decizie care nu înţeleg cât de dificil este pentru o afacere mică să se conformeze şi ce riscuri apar dacă se face o greşeală”.

    Şi companiile mari au fost sancţionate. Contractorul din industria apărării Lockheed Martin Corp. a plătit o amendă de 79.500 de dolari în 2022, în timp ce compania de social media Twitter Inc., redenumită ulterior X, a achitat aproximativ
    28.000 de dolari în acelaşi an, potrivit Departamentului Muncii din Colorado. Compania de servicii medicale DaVita Inc. a ajuns la o înţelegere privind o penalitate de 298.000 de dolari în 2025.

    O purtătoare de cuvânt a Lockheed a declarat într-un comunicat că firma este angajată în promovarea tratamentului echitabil şi a egalităţii de şanse şi că respectă cu bună-credinţă toate legile privind nediscriminarea şi transparenţa salarială. DaVita, cu sediul în Denver, a precizat într-o declaraţie că o mică parte dintre anunţurile sale publice de angajare au omis inadvertent informaţii cerute de legea din Colorado, dar că aceste detalii au fost ulterior incluse. X nu a răspuns solicitărilor de comentarii.

    Colorado Restaurant Association and Foundation (CRAF), organizaţia care reprezintă industria restaurantelor din statul Colorado, a declarat că aceste cheltuieli asociate regulilor de transparenţă sunt neglijabile în comparaţie cu creşterea costurilor cu alimentele şi chiriile cu care se confruntă restaurantele în prezent. Organizaţia, care s-a opus iniţial legii, a contribuit la modificarea acesteia în 2023, obţinând schimbări care permit ca intervalele salariale să ţină cont de factori precum experienţa şi localizarea şi care permit negocierea salariilor fără a fi necesară repostarea anunţurilor de angajare, a precizat o purtătoare de cuvânt a CRAF.

    Politicile de transparenţă salarială au slăbit puterea individuală de negociere a angajaţilor. Mulţi angajatori au ales să nu majoreze salariul unui singur angajat, deoarece acest lucru ar fi putut declanşa renegocieri costisitoare cu alţi salariaţi, potrivit unui studiu naţional din 2023, publicat în revista Econometrica a Econometric Society

    Primele studii privind efectele legilor de transparenţă salarială au avut rezultate mixte.

    Un studiu din 2025 realizat de cercetători de la University of California, San Diego şi University of Southern California a arătat că legea din Colorado a intensificat competiţia pe piaţa muncii, iar salariile au crescut cu până la 3,6%.

    În schimb, un studiu naţional din 2023, publicat în revista Econometrica a Econometric Society, a constatat că politicile de transparenţă salarială au slăbit puterea individuală de negociere a angajaţilor. Mulţi angajatori au ales să nu majoreze salariul unui singur angajat, deoarece acest lucru ar fi putut declanşa renegocieri costisitoare cu alţi salariaţi, au explicat autorii cercetării.

    Dezbaterea privind transparenţa salarială s-a concentrat în special pe modul în care angajaţii pot corecta inechităţile de plată atunci când au acces la mai multă informaţie. Mai puţină atenţie a fost acordată reacţiilor angajatorilor. În studiul din revista Econometrica, analiza arată că, într-un cadru de negociere în care ambele părţi deţin informaţii incomplete, transparenţa salarială poate reduce puterea individuală de negociere a angajaţilor, ceea ce duce, în medie, la salarii mai mici. Ideea centrală este că angajatorii evită să ofere salarii mai mari unor angajaţi individuali, deoarece acest lucru ar putea declanşa renegocieri costisitoare cu restul personalului. Cu alte cuvinte, pentru a preveni un „efect de domino” al creşterilor salariale, companiile preferă să menţină niveluri de remunerare mai uniforme.

    Impactul transparenţei salariale este mai redus în organizaţiile în care angajaţii au oricum o putere mică de negociere. Testarea acestui mecanism pe baza legislaţiei adoptate în mai multe state americane – care permite angajaţilor să îşi comunice salariile între ei – indică o scădere medie a salariilor de aproximativ 2% după introducerea acestor reguli. Efectele negative sunt cele mai mici în sectoarele sau contextele în care puterea individuală de negociere este deja limitată.

    Între timp, datele naţionale indică o reapariţie a decalajelor salariale. În 2024, femeile angajate cu normă întreagă au câştigat 81 de cenţi pentru fiecare dolar câştigat de bărbaţi, în scădere de la 84 de cenţi cu doi ani mai devreme, potrivit National Women’s Law Center.

    Anul trecut, democraţii din Congres au introdus un proiect de lege care ar impune divulgarea intervalelor salariale la nivel naţional, însă acesta se află încă în comisii. Între timp, ostilitatea administraţiei Trump faţă de iniţiativele privind egalitatea de gen a crescut şi mai mult nevoia ca guvernele statale să intervină, a declarat Danielson, legislator din Colorado. „Acest lucru face ca munca pe care statele au făcut-o şi o vor face – mai ales în domenii precum drepturile femeilor, drepturile muncitorilor şi egalitatea salarială – să fie mai importantă decât mi-am imaginat vreodată”, a spus ea. 

    Traducere şi adaptare: Oana Ioniţă

  • Romsilva: Drumul forestier din pădurea Băneasa există din 1974 şi nu a ieşit niciodată din fond

    Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva a transmis, miercuri, o serie de precizări privind drumul forestier D66 F002 din pădurea Băneasa, după apariţia în spaţiul public a informaţiilor din raportul Corpului de Control al Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

    Potrivit Romsilva, drumul forestier D66 F002 (fost D53), cu o lungime de 1.522 de metri şi o suprafaţă de 0,89 hectare, a fost dat în folosinţă în anul 1974, în baza unei hotărâri a Consiliului de Miniştri din 1972, act normativ care nu a fost abrogat.

    De la acel moment şi până în prezent, drumul nu a făcut obiectul retrocedării, nu a ieşit legal din fondul forestier şi nu a fost predat altei entităţi a statului.

    Regia precizează că drumul se află în proprietatea publică a statului şi este administrat de Ocolul Silvic Bucureşti din cadrul Direcţiei Silvice Ilfov. Acesta figurează în amenajamentele silvice din anii 1974 şi 1982 ca „alee modernizată pentru vehicule” şi „drum forestier şi de agrement”, fiind pietruit, cu o lăţime de şase metri.Romsilva arată că, în anul 1991, în contextul aplicării legilor fondului funciar, a apărut o eroare materială în documentaţia amenajistică a Ocolului Silvic Bucureşti.

    Drumul a fost reprezentat pe hărţi doar între bornele 19 şi 22, deşi suprafaţa totală de 0,89 hectare a rămas neschimbată.

    Această eroare a fost constatată şi corectată prin amenajamentul silvic din anul 2020, document avizat de comisia tehnică a Ministerului Mediului şi aprobat ulterior prin ordin de ministru, în mai 2023.

    Potrivit Romsilva, toate documentele justificative au fost transmise în timp util Corpului de Control al Ministerului Mediului.

    Regia mai precizează că drumul forestier nu a fost construit recent, ci au fost realizate exclusiv lucrări de reparaţii şi întreţinere, finanţate din fondurile proprii ale Direcţiei Silvice Ilfov. Cheltuielile vor fi recuperate integral în baza unui contract civil de peaj, încheiat pe o perioadă de trei ani cu proprietarii terenurilor din zonă.

    Romsilva subliniază că drumul nu a fost casat, dezafectat sau scos din evidenţele fondului forestier, nici integral, nici parţial.

     

     

     

  • Modificările la legea violenţei domestice, aviz favorabil în Parlament

    Iniţiativa aduce o serie de măsuri menite să întărească protecţia victimelor şi să crească eficienţa intervenţiei statului. Printre cele mai importante schimbări se numără posibilitatea ca instanţele să emită ordine de protecţie cu durată de până la 24 de luni, în special în cazul agresorilor care au mai fost sancţionaţi anterior. În prezent, durata acestor ordine este mai limitată, iar extinderea ar oferi victimelor o perioadă mai lungă de siguranţă.

    Proiectul introduce şi obligaţii clare pentru autorităţile locale. Structurile de asistenţă socială vor trebui să contacteze victima în termen de trei zile de la emiterea ordinului de protecţie şi din nou cu cel puţin 14 zile înainte de expirarea acestuia, pentru a o informa cu privire la dreptul de a solicita prelungirea măsurii.

    O altă modificare importantă vizează accesul mai simplu la justiţie. Victima va putea depune cererea pentru emiterea ordinului de protecţie fie la instanţa de la domiciliu, fie la instanţa din zona în care au avut loc faptele de violenţă.
    Proiectul prevede şi măsuri suplimentare pentru monitorizarea agresorilor.

    Instanţa va putea dispune consiliere psihologică sau psihoterapie, fiind introduse mecanisme clare de urmărire a respectării acestor obligaţii, inclusiv raportări periodice către poliţie. Nerespectarea obligaţiei de a urma şedinţele de consiliere ar putea fi sancţionată contravenţional cu amenzi cuprinse între 5.000 şi 10.000 de lei.

    Pentru o intervenţie mai rapidă, hotărârile privind emiterea ordinelor de protecţie vor fi comunicate către instituţiile competente în cel mult cinci ore de la pronunţare.

    În cadrul dezbaterilor din Camera Deputaţilor a fost introdus şi un amendament care vizează tratarea dependenţei de alcool, considerată un factor de risc în numeroase cazuri de violenţă domestică. Astfel, instanţa ar putea dispune programe specializate de tratament atunci când consumul de alcool este identificat drept element care favorizează agresiunile.

    „Consumul de alcool reprezintă, în numeroase situaţii, un factor major de risc, iar acest amendament permite instanţei să dispună programe specializate pentru tratarea dependenţei de alcool, atunci când acest factor este identificat ca risc, integrând pentru prima dată prevenţia reală în arhitectura juridică a protecţiei”, a transmis fostul ministru al justiţiei, Alina Gorghiu.

    Potrivit acesteia, „România dispune deja de un cadru legislativ solid în domeniul combaterii violenţei domestice, iar evaluările internaţionale, inclusiv aprecierile formulate în cadrul mecanismului GREVIO, confirmă calitatea legislaţiei”. Ea a subliniat însă că eficienţa noilor măsuri va depinde de finanţarea serviciilor pentru victime şi de o coordonare reală între poliţie, instanţe, autorităţi locale şi servicii sociale.

    Proiectul urmează să intre la votul final în Camera Deputaţilor, for decizional în acest caz.

  • De la un ritual japonez, la o băutură în trend. Cum a apărut fenomenul „matcha” şi ce efecte are asupra sănătăţii?

    Atât pe social media, cât şi în localuri, tot mai mulţi tineri sunt văzuţi cu o matcha în mână, nu pentru că ar fi o băutură nouă sau pentru că ar avea proprietăţi miraculoase, ci din simplul fapt că tinerii Gen Z i-au atribuit un element de diferenţiere pe piaţă. Consumul de matcha funcţionează pentru tineri mai mult ca un simbol cultural, iar existenţa ei în meniurile cafenelelor de lângă licee sau universităţi, nu este cu totul întâmplătoare.

    În tradiţia japoneză a ceremoniei ceaiului, conform site-ului Teatulia Organic Teas, o companie de ceaiuri organice de origine americană, matcha era un ceai verde sub formă de pudră şi era o băutură rezervată unor momente ritualice, consumată cu moderaţie, în cantităţi reduse şi atent dozate, fără a fi băute zilnic.

    Astăzi preţul unei băuturi matcha consumate la un local de specialitate din Bucureşti sau Cluj-Napoca costă cu aproximaţie între 25-30 de lei. Matcha este obţinută din frunze de ceai tinere cultivate la umbră, apoi sunt recoltate, aburite şi măcinate foarte fin pe moară de piatră de granit, ceea ce explică nuanţa de verde intens, textura şi aroma bogată, conform site-ului Ototo. Ototo este un supermarket şi cafenea, un concept pentru branduri mici şi independente din zona de food, cafea de specialitate, băuturi şi nu numai.

    Pentru Raisa, o tânără în vârstă de 22 de ani, matcha a devenit o băutură pe care o consideră mai versatilă decât cafeaua şi pe care o consumă ocazional datorită gustului, diferitelor combinaţii de arome şi energiei pe care o oferă, care este mai scăzută decât o cafea obişnuită. Cea mai scumpă matcha achiziţionată de ea a costat în jur de 42 de lei.

    „Sunt conştientă de faptul că pudra de matcha de calitate are un preţ piperat, dar personal aleg matcha în favoarea cafelei datorită efectului cu privire la energia pe care o oferă. Când beau cafea am deseori palpitaţii şi sunt agitată, în schimb, matcha îmi oferă exact doza de energie de care am nevoie. Îmi place atât de mult pentru că îi ador gustul, îmi place că poţi face diferite combinaţii cu fructe, arome şi chiar şi laptele pe care îl foloseşti îi poate schimba gustul”, povesteşte Raisa.

    Maria, o tânără în vârstă de 23 de ani, îşi prepară ocazional matcha acasă de una singură cu ustensile speciale. Deşi este de părere că preţurile unei băuturi sunt destul de ridicate, ea alege şi variante mai de buget, dar cu o calitate mai scăzută.

    „Nu mi se pare foarte greu de preparat acasă odată ce ai ustensilele potrivite şi cred că poţi să-ţi prepari matcha şi fără ustensilele respective care sunt mai scumpe, cu un simplu mixer, de exemplu. De obicei beau matcha atunci când am nevoie de o energie pe termen mai lung, adică nu am nevoie de o energie bruscă cum este la cafea, ci mai degrabă una care să mă susţină de-a lungul zilei şi cumva să fie uşor mai scăzută”, spune Maria.

    Însă ce ne spun nutriţioniştii? Ema Claudia Mărgineanu, dietetician nutriţionist autorizat, este de părere că preţurile unei băuturi matcha sunt mult mai ridicate comparativ cu o cafea obişnuită, iar beneficiile asupra sănătăţii sunt mult mai mici decât preţul de pe piaţă. Totodată,  recomandă tinerilor să fie atenţi la calitatea acesteia, dar şi locul din care o cumpără, deoarece în unele cazuri este posibil să fie doar amestec de ceai verde obişnuit în combinaţie cu cafeină adăugată sau alte extracte, precum aromele adăugate.

    „Matcha are mai multă cofeină decât ceaiul verde obişnuit – o porţie de matcha latte de 250 – 350 ml ajunge până la 120 mg de cafeină per porţie – de aceea observ des în cabinet adolescenţi care, consumând în mod regulat, acuză iritabilitate, insomnie, anxietate, greaţă, arsuri gastrice, palpitaţii, matcha maschează foamea reală,deci favorizează relaţii disfuncţionale cu mâncarea, deoarece este urmată de „rebound hunger” şi dă în cazuri grave, cum vedem în studii risc hepatic, deoarece ficatul la adolescenţi este mai vulnerabil metabolic”, explică Ema Claudia Mărgineanu în cadrul unui interviu acordat pentru ZF Gen Z.

    Ema Claudia Mărgineanu, dietetician nutriţionist:...

    Ştim că matcha, a mai adăugat ea, este de multe ori combinată cu siropuri, lapte indulcit, frişcă vegetală. Nu mai vorbim de matcha ca ceai, ci de o băutură ultra procesată, stimulant zaharoasă, cu efecte metabolice comparabile cu un milkshake sau cu un desert lichid cu cafeină. Pe termen lung, combinaţia este clar nefavorabilă, mai ales la copii şi adolescenţi.

    Dintr-un sondaj realizat de Yu Tea, o companie de ceai premium specializat în ceaiuri verzi organice, reiese că tinerii generaţiei Z consumă cu 25% mai multă matcha decât media americană şi  asociază băutura preponderent cu îmbunătăţirea focusului.

    Matcha nu mai ţine doar de gust, ci de identitatea celui care o consumă. Pentru tineri, ritualul japonez a fost înlocuit cu siropuri aromate, îndulcitori, lapte vegetal şi preţuri ridicate. Totuşi, fascinaţia pentru procesul de preparare şi consum rămâne.

  • Clarificări ANAF: În ce condiţii o firmă devine inactivă fiscal din 2026 şi ce obligaţii rămân în vigoare

    Firmele pot fi declarate inactive fiscal de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) în situaţia în care nu depun situaţiile financiare anuale într-un termen de maximum 5 luni după termenul legal de depunere, măsură aplicată din 2026, odată cu modificările aduse Codului de procedură fiscală prin legislaţia privind eficientizarea resurselor publice.

    Această măsură a fost adoptată în vederea creşterii disciplinei fiscale şi a transparenţei financiare, precum şi pentru reducerea fenomenului firmelor inactive sau utilizate în scopuri frauduloase, care nu mai desfăşoară activitate reală, dar rămân în evidenţele fiscale (firme inactive, care erau folosite pentru evaziune, fraude sau tranzacţii fictive).

    Astfel, verificarea acestei noi situaţii de declarare în inactivitate fiscală se realizează de către ANAF pentru situaţiile financiare al căror termen legal de depunere este ulterior datei de intrare în vigoare a legii.

    Deci, în acest an, verificarea se va realiza pentru situaţiile financiare cu termenul legal de depunere în anul 2026.

    Termenele legale de depunere a situaţiilor financiare sunt reglementate de art.36 din Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel:

    • a) până la data de 31 mai inclusiv a exerciţiului financiar următor celui de raportare – pentru societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare;
    • b) până la data de 30 aprilie inclusiv a exerciţiului financiar următor celui de raportare – pentru celelalte persoane juridice;
    • c) în termen de 150 de zile calendaristice de la încheierea exerciţiului financiar ales – pentru persoanele juridice care au optat pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic, din categoria celor de la lit.a)
    • d) în termen de 120 de zile calendaristice de la încheierea exerciţiului financiar ales – pentru persoanele juridice care au optat pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic, din categoria celor de la lit.b).

    Persoanele juridice care, de la constituire, nu au desfăşurat activitate, pot depune o declaraţie în acest sens, în termen de 60 de zile de la încheierea exerciţiului financiar, la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

    Ca urmare, verificarea noii situaţii de inactivitate fiscală se va realiza atât pentru persoanele juridice care au obligaţia depunerii situaţiilor financiare, cât şi pentru persoanele juridice care nu au desfăşurat activitate.

    Dacă respectivul contribuabil este înregistrat în scopuri de TVA, se anulează codul de înregistrare în scopuri de TVA, cu data comunicării Deciziei de declarare în inactivitate fiscală.

    Ca urmare, în perioada în care persoana juridică are codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, dacă desfăşoară activitate, are obligaţia să colecteze TVA, dar nu are drept de deducere a taxei.

    TVA colectată în această perioadă trebuie declarată şi plătită până la data 25 inclusiv a lunii urmatoare celei în care taxa a devenit exigibilă.

    De asemenea, inactivitatea fiscală se înscrie în cazierul fiscal, atât în cel al persoanei juridice declarată inctivă, cât şi în cel al reprezentanţilor legali ai persoanei juridice, existenţi în perioada în care a intervenit situaţia de declarare a inactivităţii fiscale.

    Oficiul Naţional al Registrului Comerţului nu autorizează operaţiuni de înregistrare/menţiuni în cazul persoanelor care au înscrisă inactivitatea fiscală în cazierul fiscal.

    Astfel, un contribuabil care este declarat inactiv fiscal are toate obligaţiile de declarare şi plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale datorate, potrivit legii.

    De asemenea, contribuabilului declarat inactiv i se aplică toate procedurile de administrare fiscală prevăzute de lege (colectare, control fiscal), cu excepţia notificării şi a impunerii din oficiu în cazul nedepunerii declaraţiilor fiscale.

    Noile reglementări urmăresc îmbunătăţirea colectării taxelor şi alinierea la practicile europene privind raportarea financiară la timp. Prin clarificarea statutului companiilor care nu îşi îndeplinesc obligaţiile de raportare, măsura contribuie la o imagine realistă a economiei şi la un mediu de afaceri mai transparent şi mai predictibil.

    Conform prevederilor legislative anterioare, o firmă poate fi declarată inactivă fiscal şi în situaţii cum ar fi:

    – nu îşi îndeplineşte, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă prevăzută de lege;

    – organul fiscal central constatată că nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat;

    – are inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerţului sau durata deţinerii spaţiului cu destinaţia de sediu social este expirată.

     

  • ​Croazierele prind avânt în rândul turiştilor români. România este a doua cea mai importantă ţară din Europa Centrală şi de Est pentru Costa Cruises, una dintre cele mai mari companii de croaziere din Europa

    În ultimii ani, croazierele au prins tot mai mult avânt pe plan local, în contextul în care turiştii români au început să experimenteze diferite tipuri de vacanţe. Pentru Costa Cruises, una dintre cele mai mari companii de croaziere din Europa, România este a doua cea mai mare piaţă din Europa Centrală şi de Est şi a şasea din Europa, cu o creştere anuală estimată la 5-10%.

    „România reprezintă o piaţă cu un potenţial remarcabil încă nevalorificat, iar prezenţa noastră aici reflectă încrederea puternică pe care o avem în creşterea sa pe termen lung. Călătorii români caută tot mai mult experienţe autentice, confort şi descoperire. Misiunea Costa este să susţină această evoluţie oferind ceva cu adevărat distinct: echilibrul perfect între conceptul Italian Essence, itinerariile inovatoare integrate cu activităţile unice Sea&Land Destination şi experienţe culinare excepţionale”, a declarat Mirco Vassallo, International Region Director în cadrul Costa Cruises.

    Turiştii din România reprezintă aproximativ 25% din totalul pasagerilor Costa din Europa Centrală şi de Est. În ultimii ani, vânzările Costa Cruises în România au crescut cu peste 70% faţă de 2023.

    În pofida creşterii acestui segment de turism pe plan local, piaţa de croaziere este încă sub dezvoltată în România. Conform estimărilor privind evoluţia pieţei de croaziere din România, rata de penetrare este încă redusă (0,17%), cu aproximativ 37.000 de pasageri în 2025. Numărul lor este aşteptat să crească la 50.000 în 2028. Ritmul anual de creştere al pieţei este estimat între 12% şi 15%, iar pentru 2026 Costa vizează o majorare de 7% a vânzărilor în România.

    Cei mai mulţi turişti aleg croazierele pe Marea Mediterană, dar şi în zona Emiratelor Arabe Unite, în Europa de Nord, Insulele Canare şi Caraibe.

    Costa Cruises este o companie italiană cu sediul în Genova, parte a Carnival Corporation, cel mai mare grup de croaziere din lume şi unul dintre liderii globali ai industriei de leisure travel. Flota companiei numără în prezent 9 nave aflate în operare, toate sub pavilion italian. Costa operează itinerarii în Marea Mediterană, Europa de Nord, Caraibe, America Centrală, America de Sud, Emiratele Arabe Unite, Orientul Îndepărtat şi Asia de Sud-Est, oferind totodată Croaziere în jurul lumii şi Grand Cruises, care permit explorarea mai multor continente într-o singură vacanţă.​​​

  • „Fie că este la muncă sau în plan personal, setarea obiectivelor este o practică esenţială pentru progres şi a avea succes“

    …spune Diana Ţarfulea, Sr Director of Engineering, Adobe România. Ea spune că în mediul de business sunt diverse modalităţi foarte structurate prin care se face acest lucru, dar în afara lui, ideea de „vision board” a devenit foarte populară în ultimii ani.

    BIO

    Diana Ţarfulea spune că este concentrată pe transformarea ideilor în realitate, dezvoltarea unor strategii eficiente, cultivarea unor culturi organizaţionale sănătoase, recrutarea celor mai buni oameni şi încurajarea lor să scrie cod şi să creeze produse pe care clienţii le adoră. Iniţiativele pe care le coordonează acoperă multiple sectoare, geografii şi culturi, oferind soluţii la scară largă, cu un impact semnificativ asupra veniturilor şi integrează tehnologii precum multi cloud, big data, ML sau GenAI.

    Cu înclinaţie spre domeniul matematicii, Diana Ţarfulea şi-a construit parcursul profesional în companii din domeniul tehnologiei. „Mi-au plăcut numerele întotdeauna. Ca elev, matematica a fost mereu zona mea de confort. În businessul şi produsele la care lucrez acum folosim intens algoritmi complecşi de machine learning (ML), modele matematice şi noţiuni avansate de statistică, lucru care mi se pare extrem de interesant şi motivant“, spune ea. A absolvit secţia de Informatică din cadrul Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Economie din cadrul ASE în 2003 şi a absolvit programul de Executive MBA, în 2013, al Tiffin University, Ohio.

     

    VISION BOARD, PRINCIPII & MOTIVAŢIE

    Care este citatul cheie care îţi defineşte viziunea profesională sau personală? Cum te motivează acesta în activitatea zilnică?

    Un citat pe care îl găsesc relevant în acest context este următorul: „Dacă vrei să construieşti un vapor, nu începe prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită“ (Antoine de Saint Exupery).

    Cred că acest citat articulează foarte frumos importanţa unei viziuni, în special pentru un lider, dar şi a împărtăşirii acesteia cu ceilalţi, pentru a da direcţie, scop şi a asigura focusul potrivit. Reamintirea şi comunicarea clară şi repetată a viziunii sunt esenţiale pentru a păstra un nivel ridicat de motivaţie, dar şi pentru a transforma viziunea în realitate.

    Cum arată „imaginea centrală” de pe vision board? Ce simbolizează aceasta pentru tine şi ce rol joacă în drumul profesional şi personal?

    Imaginea centrală ar fi o ţintă (target) de darts. Este probabil inspirată şi de unul dinte produsele la care lucrez de câţiva ani, Adobe Target, dar are legătură şi cu practica de a-mi seta obiective şi a le urmări în mod focusat. La fel cum procedăm la darts când ţintim centrul tablei.

    Fie că este la muncă sau în plan personal, setarea obiectivelor este o practică esenţială pentru a face progres şi a avea succes. În mediul corporate există multe modalităţi foarte structurate prin care se face acest lucru (de ex. OKRs), dar în afara lui, ideea de „vision board” a devenit foarte populară în ultimii ani şi cred că e o modalitate foarte creativă de a-ţi seta obiective şi a le urmări fară mare efort.

    Care sunt cele mai importante trei obiective pentru următorii cinci ani în business şi în viaţa personală?

    Obiectivul de business pe care îmi doresc să îl realizez în următorii cinci ani, împreună cu echipele pe care le coordonez, este să scalăm încă un produs din portofoliul nostru până la un nivel de venit de nouă cifre, în dolari. Pe plan personal, îmi propun să creez un pic mai mult spaţiu pentru experienţe noi, călătorii şi pentru câteva cauze sociale care mă preocupă.

     

    LEADERSHIP & CARIERĂ

    Ce te inspiră cel mai mult atunci când iei decizii importante de business? Există un moment definitoriu sau o persoană care a influenţat acest stil de leadership?

    Câteva lucruri importante pentru mine în luarea deciziilor sunt obţinerea informaţiilor de care am nevoie pentru a decide, cântărirea mai multor perspective, evaluarea riscurilor/beneficiilor şi asumarea compromisului. Nu în ultimul rând ar fi ascultarea intuiţiei, lucru pe care am învăţat să mă bazez tot mai mult.

    Am multe exemple în jur de oameni care fac o treabă excelentă când e vorba de a lua decizii, iar liderii de top de la Adobe România şi Adobe global sunt o continuă sursă de inspiraţie.

    Cum îţi foloseşti influenţa şi leadershipul pentru a genera un impact social sau pentru a susţine alte femei în business?

    Susţinerea fetelor şi femeilor în tehnologie este una dintre cauzele în care mă implic cu acţiuni concrete de mulţi ani.

    La Adobe am găsit cultura favorabilă dar şi susţinerea necesară pentru a crea iniţiative de impact, al căror scop este atât atragerea femeilor spre tech, cât şi susţinerea dezvoltării carierei acestora. Astfel au luat naştere programe de mentorat, evenimente inspiraţionale sau programe de dezvoltare a carierei pentru doamnele şi domnişoarele aflate în roluri tehnice.

    Care este cea mai mare realizare personală de care eşti mândră, dincolo de cariera profesională?

    Cred că realizarea personală cea mai mare de până acum este ceea ce am reuşit să fac din rolul de părinte. A creşte un copil care să devină un adult echilibrat şi de succes în ceea ce alege să facă, mi s-a părut mereu ca mersul pe sârmă: e nevoie de mult echilibru din partea ta ca părinte, de focus susţinut, atenţie la fiecare pas – ca să enumăr doar câteva elemente. Deocamdată cred că mi-a ieşit bine acest lucru şi sunt mândră de felul în care fiica mea a crescut şi s-a format ca tânără adultă. Aştept cu multă curiozitate şi bucurie etapa următoare.

    Cum integrezi valorile personale în stilul de business? Există o legătură între pasiunile tale şi zona profesională?

    Cred că valorile personale se reflectă în comportamentul fiecăruia dintre noi, fie că suntem conştienţi sau nu de acest lucru. În cazul meu, două dintre valorile care îmi influenţează stilul de leadership sunt corectitudinea şi loialitatea.

    În privinţa pasiunii, mi-au plăcut numerele întotdeauna. Ca elev, matematica a fost mereu zona mea de confort. În businessul şi produsele la care lucrez acum, folosim intens algoritmi complecşi de machine learning (ML), modele matematice şi noţiuni avansate de statistică, lucru care mi se pare extrem de interesant şi motivant.

    Ce te motivează în fiecare dimineaţă să mergi mai departe? Este o persoană, o dorinţă personală sau o aspiraţie care te conduce?

    Convingerea că ceea ce fac aduce valoare şi creează impact pozitiv în viaţa cuiva sunt printre factorii care mă motivează cel mai mult, pentru că dau sens activităţii mele.

    Altfel, nu cred că mă motivează ceva sau cineva anume. De-a lungul timpului am încercat să îmi cultiv capacitatea de automotivare astfel încât ea să devină implicită şi în mare parte cred că am reuşit acest lucru.

     

    HOBBYURI & INSPIRAŢIE PERSONALĂ

    Ce hobbyuri sau activităţi te ajută să te relaxezi şi să te reîncarci cu energie pentru a face faţă provocărilor din business?

    Un hobby pe care îl practic aproape zilnic este lectura. Mi-au plăcut mereu cărţile, iar în ultimii ani am reuşit să îmi fac mai mult timp pentru citit. O altă activitate care mă încarcă cu energie este antrenamentul fizic, pe care îl practic regulat. Am început acest lucru acum aproxmativ doi ani şi sunt foarte mulţumită de faptul că am reuşit să îl transform într-un obicei de la care mă abat doar în mod excepţional.

    Care este locul sau activitatea care te inspiră cel mai mult atunci când ai nevoie de o pauză pentru a-ţi clarifica viziunea?

    În general ieşitul în aer liber mă ajută cu acest lucru. Fie că este vorba de o plimbare scurtă în cartier sau în parc, ambele mă ajută când am nevoie de claritate sau de idei pentru a rezolva o problemă. Alteori, simpla schimbare a mediului poate stimula creativitatea şi claritatea. Fie că este vorba de o călătorie scurtă într-un loc nou sau chiar o plimbare cu maşina pe un drum liniştit, o schimbare de decor poate oferi o perspectivă proaspătă.

    Există o carte, un film sau o piesă de artă care te-a influenţat profund şi care reflectă valorile sau viziunea ta? Dacă da, de ce?

    Sunt multe cărţi care de-a lungul timpulul m-au influenţat însă una pe care am citit-o relativ recent este „Winning from Within”, de Erika Ariel Fox. Este o carte de leadership personal, care evidenţiază mai multe practici centrate pe a câştiga cea mai complicată negociere, cea cu tine însăţi, pentru a deveni un lider mai bun.

    Una dintre ideile principale surprinse în carte cu care eu am rezonat este legată de cele patru arhetipuri interne care ne influenţează
    procesul de luare a deciziilor: Visătorul
    („CEO-ul” intern), care se focusează pe viziune şi posibilităţi, Gânditorul („CFO-ul” intern), care analizează opţiunile şi implicaţiile acestora, Empaticul („VP-ul de HR”), care se preocupă de conexiunile umane, emoţionale, şi Luptătorul, care ia acţiune şi urmăreşte atingerea obiectivelor. Înţelegerea şi balansarea acestor arhetipuri interne pot influenţa un stil de leadership mai eficient.

    Dacă ai putea să înveţi o nouă abilitate sau să explorezi un nou hobby, ce ai alege şi de ce?

    Aş alege abilitatea de a adopta mai des o atitudine de tipul „Why so serious?” – adică de a trata implicit multe lucruri într-un mod mai relaxat, dându-le mai puţină importanţă.

    Ce loc din lume te inspiră cel mai mult şi de ce? Există o destinaţie pe care visezi să o vizitezi în viitor?

    Locul care mă inspiră şi mă încarcă cel mai mult cu energie este casa părintească. Ori de câte ori merg acolo, mă decuplez de orice mă preocupă şi mă umplu cu acelaşi tip de bucurie necondiţionată pe care o simţeam în copilărie.

    O destinaţie externă la care visez de mult timp este China, iar în vara aceasta, în iulie (n.red. – 2025), voi merge acolo.

    Ce te motivează să continui drumul spre excelenţă în ciuda provocărilor? Există o valoare sau un principiu personal care îţi oferă această putere?

    Principiul personal după care mă ghidez este ca, în orice aleg să fac, să pun suflet şi să fac cât pot eu de bine la acel moment. Satisfacţia şi motivaţia urmează implicit. Am preluat acest principiu din familie şi cred în el. De aceea, ori de câte ori am ocazia, încerc să îl transmit mai departe.  

    BUSINESS Magazin a lansat anul trecut şi catalogul 100 Cele mai puternice femei din business. Ne-am propus ca în cadrul ediţiei din 2025 să punem accentul pe conceptul Vision Board, un instrument utilizat de liderii din întreaga lume pentru a-şi vizualiza obiectivele şi aspiraţiile. Diana Ţarfulea, Sr Director of Engineering, Adobe România, este una dintre doamnele prezentate în această ediţie a proiectului.

  • Cine este moştenitoarea uneia dintre cele mai mari afaceri de familie din România, un imperiu de sute de milioane de euro şi mii de angajaţi?

    „Un lider adevărat are momente în care trebuie să fie ferm şi trebuie să inspire prin viziune şi conduită întotdeauna”spune Theodora Popa-Liteanu, vicepreşedinte al Transavia. Ea povesteşte că un moment definitoriu din parcursul său profesional a fost acela în care a înţeles că, deşi este implicată într-o afacere de familie, trebuie să demonstreze prin propriile fapte că merită să fie acolo.

    Rolul de lider presupune provocări şi decizii complexe, atât în plan profesional, cât şi personal, povesteşte reprezentanta Transavia. „Pentru mine, adevărata reuşită înseamnă să evoluez constant, atât în business, cât şi ca om, fără să pierd din vedere ceea ce este cu adevărat important.”

    Transavia este liderul pieţei locale de carne de pui, cu o istorie de 34 de ani. Compania are în prezent peste 2.300 de angajaţi, care activează preponderent în cele 31 ferme de creştere a păsărilor şi în cele patru ferme de producţie vegetală, în fabrica de nutreţuri combinate, în cele trei abatoare de ultimă generaţie şi în fabrica de procesare a cărnii.

    În fermele proprii, localizate în opt judeţe din România, se produc anual peste 100.000 de tone de carne de pui. Aproximativ 30% din producţia anuală a companiei merge către export, în mai multe state europene şi de pe alte continente.

    VISION BOARD, PRINCIPII & MOTIVAŢIE

    Care este citatul cheie care îţi defineşte viziunea profesională sau personală? Cum te motivează acesta în activitatea zilnică?

    Mereu am admirat leadershipul tatălui meu, care a construit, cu viziune şi determinare, una dintre cele mai respectate afaceri de familie din estul Europei, o companie solidă, bazată pe principii clare şi pe un angajament constant faţă de excelenţă. De la el am învăţat că excelenţa nu este un obiectiv, ci un mod de a lucra şi de a interacţiona, o mentalitate care defineşte fiecare decizie şi fiecare colaborare. Astfel, în tot ceea ce facem la TRANSAVIA, ne ghidăm după două principii fundamentale: competenţă şi grijă. Facem lucrurile aşa cum trebuie şi respectăm fiecare colaborator, fie că vorbim despre angajaţi, parteneri, colaboratori externi sau consumatori.

    Cum arată „imaginea centrală” de pe vision board? Ce simbolizează aceasta pentru tine şi ce rol joacă în drumul profesional şi personal?

    Deşi nu am o un vision board creat în jurul unei imagini centrale, dacă ar fi să aleg o astfel de imagine, cred că ar fi o balanţă perfect echilibrată între tradiţie şi inovaţie. Pe o parte a balanţei aş pune o fotografie cu tatăl meu în primele zile ale companiei, muncind cu pasiune, construind fundaţia acestui business de familie solid. Pe cealaltă parte, aş alege o imagine a viitorului, care pentru mine simbolizează continuitatea şi evoluţia şi mai ales responsabilitatea pe care o am ca „a doua generaţie”, respectiv să onorez moştenirea familiei, dar şi să am curajul de a inova şi adapta compania la noile realităţi. Aceste elemente sunt un reminder că succesul nu vine doar din respectarea trecutului, ci şi din viziunea pentru viitor. Pe plan profesional, acest simbol mă ajută să rămân fidelă valorilor companiei şi să am şi deschiderea necesară pentru schimbare, iar pe plan personal, îmi aminteşte de importanţa echilibrului, între respectul pentru cei care au construit acest companie puternică şi dorinţa mea de a o duce mai departe cu propria viziune.

    Care sunt cele mai importante trei obiective pentru următorii cinci ani în business şi în viaţa personală?

    Îmi doresc ca produsele Transavia, recunoscute pentru calitate şi standarde înalte, să ajungă la cât mai mulţi consumatori care apreciază excelenţa. Consolidarea poziţiei de lider în ţară şi extinderea pe piaţa internaţională este un obiectiv firesc pentru noi, având în vedere expertiza şi reputaţia pe care le-am construit în cei aproape 34 de ani de la înfiinţarea companiei. Cred cu tărie că putem deveni un reper la fel de solid şi admirat şi la nivel internaţional, păstrând aceleaşi principii de responsabilitate şi transparenţă care ne definesc.

    Îmi doresc ca Transavia să rămână un reper de excelenţă, un pionier şi un model pentru piaţă în ceea ce priveşte calitatea produselor, inovaţia şi sustenabilitatea în toate formele ei. De aceea, fiecare decizie pe care o luăm este ghidată de un angajament ferm faţă de viitor, pentru că adevărata performanţă nu înseamnă doar rezultate de moment, ci o creştere responsabilă, sustenabilă şi durabilă. În viziunea mea, performanţa şi responsabilitatea nu sunt opuse, ci trebuie să evolueze împreună, construind un viitor mai bun pentru toţi.

    „Facem lucrurile aşa cum trebuie şi respectăm fiecare colaborator”

    Rolul de lider presupune provocări şi decizii complexe, atât în plan profesional, cât şi personal. Pentru mine, adevărata reuşită înseamnă să evoluez constant, atât în business, cât şi ca om, fără să pierd din vedere ceea ce este cu adevărat important. Îmi doresc să fiu un exemplu pentru copilul meu, arătându-i că succesul nu trebuie să vină în detrimentul timpului de calitate petrecut alături de cei dragi. Cred cu tărie că poţi construi ceva solid şi durabil, fără să renunţi la bucuria momentelor autentice împărtăşite cu familia.

    LEADERSHIP & CARIERĂ

    Ce te inspiră cel mai mult când iei decizii importante? Există un moment definitoriu sau o persoană care a influenţat acest stil de leadership?

    Fără îndoială, inspiraţia mea principală este tatăl meu, dr. ing. Ioan Popa. Am crescut văzându-l cum pune suflet în ceea ce face, cum îşi respectă angajaţii, cum îşi asumă decizii grele fără să-şi piardă umanitatea. Dincolo de strategii şi cifre, ceea ce m-a învăţat este că un lider adevărat are momente în care trebuie să fie ferm şi trebuie să inspire prin viziune şi conduită întotdeauna. Un moment definitoriu pentru mine a fost când am realizat că, deşi pornesc dintr-o afacere de familie, trebuie să demonstrez prin propriile fapte că merit să fiu aici.

    Cum îţi foloseşti influenţa şi leadershipul pentru a genera un impact social sau pentru a susţine alte femei în business?

    Cred că cea mai importantă influenţă vine din exemplul personal şi să ai pe cineva care să creadă în tine şi să îţi spună „Da, poţi!”. Sunt convinsă că femeile pot excela în orice domeniu, inclusiv în industrii percepute ca fiind dominate de bărbaţi. În cadrul companiei noastre, promovăm implicarea femeilor în poziţii de conducere şi avem un colectiv echilibrat din toate punctele de vedere, aspect surprins de Rapoartele noastre de Sustenabilitate pe care le publicăm de mai bine de cinci ani. Prin prezenţa mea în diverse iniţiative şi evenimente dedicate antreprenoriatului feminin, împărtăşesc din experienţa mea şi încerc să le ofer altor femei încrederea că pot depăşi orice barieră. Ştiu cât de important este să ai un model, pe cineva care să îţi arate că succesul nu are gen şi că pasiunea, determinarea, munca şi viziunea sunt cele care fac diferenţa.

    Care este cea mai mare realizare personală de care eşti mândră, dincolo de cariera profesională?

    Dincolo de cariera profesională, cea mai mare realizare a mea este, fără îndoială familia mea.

    Cum integrezi valorile personale în modul în care conduci echipa sau compania? Există o legătură între pasiunile tale şi business?

    Pentru mine, valori precum integritatea, respectul şi excelenţa nu sunt doar principii de business – sunt parte din mine, din felul în care am fost crescută şi în care trăiesc. Îmi place să spun că o companie este o extensie a liderului său, aşa că mă asigur că fiecare decizie pe care o iau reflectă aceste principii. Legătura dintre pasiuni şi business este clară: când faci lucrurile din pasiune, ele capătă un alt sens. La fel, pasiunea noastră pentru calitate şi sustenabilitate se reflectă în toate preocupările echipei Transavia, iar cea pentru crearea de experienţe memorabile se vede în tot ceea ce fac colegii noştri de la resortul Theodora Golf Club.

    Ce te motivează în fiecare dimineaţă să mergi mai departe? Este o persoană, o dorinţă personală sau o aspiraţie care te conduce?

    În fiecare dimineaţă, mă trezesc cu dorinţa să fiu mai bună decât ieri. Mă motivează dorinţa de a duce mai departe moştenirea familiei, de a construi un viitor bun pentru copilul meu şi pentru generaţiile viitoare. Mă inspiră oamenii extraordinari din echipa Transavia, care îmi dau încredere că împreună putem realiza lucruri remarcabile. Şi, poate cel mai important, mă motivează ideea că fiecare zi este o oportunitate nouă. Poate nu există un „mâine perfect”, dar ştiu că în fiecare zi avem şansa de a face alegeri mai bune, de a construi mai mult, de a fi mai buni decât ieri.

    BIO: Reprezentantă a celei de-a doua generaţii de lideri ai uneia dintre cele mai mari afaceri de familie din România, este un executiv cu o viziune strategică clară şi abilităţi de management strategic, leadership, negociere, investiţii de capital, marketing şi sustenabilitate. Cu studii la IMD Business School, Harvard, Oxford şi Columbia Business School, combină expertiza academică şi experienţa practică pentru a consolida poziţia Transavia pe piaţa internaţională.

    HOBBY-URI & INSPIRAŢIE PERSONALĂ

    Ce hobby-uri sau activităţi te ajută să te relaxezi?

    Schiul este, de departe, hobbyul meu favorit. Este acel moment în care mă deconectez complet iar mintea mi se limpezeşte. Fie că este vorba de o coborâre tehnică sau pur şi simplu de bucuria de a fi în mijlocul naturii, schiul îmi oferă echilibrul perfect între provocare şi relaxare. Pe lângă asta, sunt pasionată de călătorii, de descoperirea unor locuri şi culturi noi. Fiecare destinaţie îmi aduce o perspectivă diferită, mă inspiră şi îmi oferă idei pe care le pot aplica inclusiv în business. Îmi place să interacţionez cu oameni noi, să înţeleg tendinţe globale şi să văd cum pot integra aceste experienţe în viziunea noastră de dezvoltare. Şi, nu în ultimul rând, golful, mai ales atunci când am timp să joc la resortul nostru, Theodora Golf Club.

  • O întrebare incomodă: Ce taxe trebuie să plătească miliardarii societăţii care le-a permis să îşi construiască averi personale ce rivalizează cu economia unor ţări?

    De-a lungul ultimelor decenii, California şi-a impus agenda politică asupra restului Statelor Unite şi, în multe privinţe, asupra lumii occidentale. De la protecţia mediului la drepturile comunităţii LGBTQ şi reforma justiţiei, statul a fost adesea laboratorul unor transformări sociale majore, scrie Bloomberg.

    Acum, următoarea etapă a bătăliei privind inegalitatea veniturilor pare să înceapă tot aici. Întrebarea este clară: cât ar trebui să plătească cei foarte bogaţi şi ce responsabilitate au în susţinerea unui sistem social aflat sub presiune ?

    Vara trecută, cel mai mare sindicat al angajaţilor din sănătate din California a analizat impactul proiectului legislativ promovat de administraţia Trump, One Big Beautiful Bill Act, şi a concluzionat că acesta ar crea un gol de 150 de miliarde de dolari în sistemul de sănătate al statului în următorii zece ani.

    Pentru a evita închiderea spitalelor rurale, pierderea locurilor de muncă pentru asistente şi excluderea a milioane de persoane din sistemele de asigurare, sindicatul a lansat o iniţiativă de vot denumită 2026 Billionaire Tax Act. Propunerea prevede o taxă unică de 5% aplicată averilor rezidenţilor cu o valoare netă de cel puţin 1,1 miliarde de dolari, care se poate achita în rate anuale de 1% pe parcursul a cinci ani.

    Reacţia a fost imediată.

    Fondatorii Google, Larry Page şi Sergey Brin, şi-au schimbat reşedinta pentru a evita taxele.

    David Sacks, responsabil la Casa Albă pentru inteligenţă artificială şi criptomonede, a declarat la Forumul Economic Mondial de la Davos:

    „Aceasta nu este o taxă, este confiscare de active”, adăugând că nu înţelege de ce statul ar avea nevoie de venituri suplimentare.

    Lideri locali de afaceri, inclusiv unii dintre miliardarii care părăsesc statul, au direcţionat fonduri către comitete politice pentru a bloca iniţiativa înainte ca aceasta să strângă cele aproape 900.000 de semnături necesare pentru a ajunge pe buletinul de vot din noiembrie.

    Guvernatorul Gavin Newsom se află într-o poziţie delicată. Deşi susţine în general o impozitare mai progresivă, el se opune acestei propuneri, în pofida sprijinului de care se bucură în rândul unei părţi a electoratului său.

    Emmanuel Saez, economist la University of California, Berkeley, implicat în elaborarea iniţiativei, admite amploarea reacţiei.

    „Mă aşteptam să atragă atenţia, dar nu mă aşteptam să se inflameze atât de repede”, spune acesta.

    El descrie iniţiativa drept expresia cea mai dură a dezbaterii despre redistribuire.

    „Miliardarii sunt cei care au câştigat cel mai mult în această economie, iar întrebarea este dacă vor contribui mai mult pentru a susţine programele care îi ajută în principal pe cei din jumătatea inferioară a societăţii.”

    California nu este singurul stat care caută soluţii fiscale pentru a-şi echilibra bugetele. În Michigan, Rhode Island, Virginia şi Washington se discută taxe pentru cei mai bogaţi sau impozite speciale pe active financiare precum acţiuni şi obligaţiuni. La New York, primarul Zohran Mamdani a făcut campanie pentru majorarea cu 2% a impozitului pe venit pentru persoanele care câştigă peste un milion de dolari anual, comparând deficitul bugetar estimat cu dificultăţile extreme cu care oraşul s-a confruntat după criza financiară globală din 2008.

    În spatele acestor iniţiative se află o realitate statistică greu de ignorat. Potrivit unui studiu publicat de Saez şi alţi economişti de la Berkeley, averea cumulată a celor mai bogate 400 de familii americane reprezenta în 1982 aproximativ 2% din produsul intern brut al SUA. Astăzi, ponderea a ajuns la 20%.

    În aceeaşi perioadă, averea lor medie, ajustată cu inflaţia, a crescut cu 7,5% anual, în timp ce veniturile americanilor obişnuiţi au avansat cu doar 1,5% pe an.

    În acest context, listarea planificată a noii companii rezultate din fuziunea SpaceX şi xAI ar putea face ca Elon Musk să devină primul trilionar din lume.

    Pe măsură ce averile cresc, devine tot mai vizibil faptul că sistemele fiscale din SUA şi Europa nu taxează eficient marile averi. În 2011, Warren Buffett scria în The New York Times că secretara sa plătea o rată efectivă de impozitare mai mare decât el.

     „Averile uriaşe, de tip dinastic, nu sunt de dorit pentru societatea noastră”, argumenta investitorul.

    Michael Bloomberg a propus şi el creşterea impozitelor pentru cei bogaţi în campania prezidenţială din 2020. Iar fostul senator republican Mitt Romney a sugerat taxarea câştigurilor de capital la momentul decesului şi condiţionarea beneficiilor Medicare şi Social Security de nivelul veniturilor.

    Problema centrală, susţin criticii sistemului actual, este că salariile sunt uşor de impozitat, în timp ce acţiunile şi alte investiţii sunt taxate doar la vânzare. Astfel, fondatori şi directori executivi cu salarii relativ mici, dar cu pachete consistente de acţiuni, pot evita plata unor sume importante, mai ales că pot contracta împrumuturi garantate cu aceste active fără a le vinde.

    Potrivit studiului economiştilor de la Berkeley, rata efectivă de impozitare pentru primele 100 cele mai bogate gospodării din SUA este în medie de 22%, comparativ cu 30% pentru populaţia generală şi 45% pentru cei care obţin majoritatea veniturilor din salarii.

    Ray Madoff, profesor la Boston College Law School, sintetizează situaţia astfel:

    „Problema este că sistemul nostru fiscal a evoluat în aşa fel încât cei mai bogaţi americani nu mai sunt obligaţi, în practică, să plătească impozite.”

    Totuşi, numeroşi experţi avertizează că taxele pe avere la nivel de stat pot fi ineficiente. Miliardarii sunt mobili şi pot schimba rapid jurisdicţia fiscală. În plus, evaluarea activelor nelistate, a colecţiilor de artă sau a altor bunuri rare ar pune presiune pe administraţiile fiscale.

    Unii economişti susţin că soluţia ar trebui să vină la nivel federal, prin taxarea câştigurilor de capital similar veniturilor obişnuite şi prin impozitarea acestora la momentul decesului, practică aplicată deja în ţări precum Canada, Japonia şi Coreea de Sud.

    Din punct de vedere economic, argumentele pentru o impozitare mai fermă a marilor averi par consistente. Din punct de vedere politic însă, ecuaţia este complicată. În 2022, când democraţii controlau ambele camere ale Congresului şi preşedinţia, propunerile de majorare a taxelor pentru cei foarte bogaţi nu au avansat.

    Rămâne de văzut dacă presiunea deficitelor bugetare şi riscul reducerii programelor sociale vor forţa un consens. În lipsa unei reforme federale, iniţiative precum cea din California ar putea deveni tot mai frecvente.