BusinessMagazin

Blog

  • Cosmote, tanar si nelinistit

    2000 de minute… in fiecare luna, timp de un an…la orice ora din zi si din noapte…cu orice numar din retea… si cu doar 3 dolari… Tinerii au reactionat imediat si s-au inghesuit la magazinele de verde deschis pentru a-si lua portia de “all you can talk”. Asa a inceput Cosmote. Acum, numarul celor care au trecut pragul magazinelor verzi devenind clienti Cosmote a depasit cifra de 2 milioane, iar povestea continua.

     

    Strategia Cosmote in lupta cu doi giganti Orange si Vodafone

    “Candam intrat pe piata era si, de altfel, este si acum, o perioada dificila, din cauza ca piata prezinta un grad ridicat de penetrare a telefoniei mobile. In prezent aceasta este de 85%, iar la momentul venirii noastre, acum un an si jumatate, era de 72 %. In conditiile unui grad mare de pentrare a pietei si existentei unei concurente a doi mega jucatori internationali mai puternici decat noi, strategia noastra a fost diferentierea. Am facut acest lucru la inceput si-l facem si acum. Ne diferentiem de concurenta nu doar din punctul de vedere al ofertei, dar si prin felul in care comunicam. Am venit pe piata cu oferte agresive, accesibile, relevante pentru consumatori si inovatoare, oferte care sa faca diferenta si pe care consumatorii sa le aprecieze. Apoi, comunicarea abordata de noi are o strategie diferita. Competitorii nostri se concentreaza mai mult pe imagine si pe partea emotionala, comunicarea noastra din ultimele 15-16 luni este una rationala bazata pe situatii din viata reala, cu oameni reali care duc o viata reala si se confrunta cu probleme reale”

     

    Obiective Cosmote

    “Vrem sa incepem sa castigam market share, sa imbunatatim imaginea generala a companiei care a fost destul de prost perceputa in trecut, dorim sa recastigam increderea consumatorilor, preferinta pe piata si notorietate. Pentru noi cel mai important obiectiv este sa avem oferte cu care sa ne mentinem in topul preferintelor consumatorilor. Poti obtine notorietate prin cheltuirea unui buget important. Fie ca investesti 10 milioane sau 100 de milioane, «awarenessul» tau va creste, dar va ajunge la o limita de unde nu va mai avea cum sa creasca. El se gaseste in stransa legatura cu cat cheltuiesti pe publicitate. Preferinta, insa, are legatura cu relevanta. Astfel, fie ca investesti 10 milioane, fie ca investesti 100 de milioane, poti sa cresti ca notorietate, dar ca preferinta sa nu ai rezultate bune. Asta se poate intampla din cauza ca oferta nu este relevanta pentru consumatori. Pentru noi este important sa atragem preferinta consumatorilor fata de brandul Cosmote, iar preferinta aduce succes”

     

    Despre 2 milioane de clienti

    “2 milioane de clienti a fost un obiectiv foarte important pentru noi. Ne-am dorit foarte mult sa atingem aceasta cifra. Dar, cum suntem nelinistiti, nu ne uitam la trecut, ci ne uitam spre viitor. Asta nu inseamna ca este usor sa ajungi la 3 milioane de clienti sau ca a fost usor sa ajungi la 2 milioane, dar timpul trece, gradul de penetrare al telefoniei mobile pe piata creste, competitia creste si ea, iar lucrurile devin mai complicate.”

     

    Investitii pentru primii trei ani

    “Planul nostru de investitii pe trei ani a fost  500 de milioane de euro. Aceasta a fost investitia minima. Suntem de un an jumate pe piata si la acest moment estimam ca vom depasi aceasta suma.”

     

     

    Pentru M&A, cele 2 milioane de abonati au fost un pretext pentru un dialog despre Cosmote cu Costas Kapetanopoulos, director de marketing si comunicare. Am discutat despre adaptarea unor concepte FMCG pentru telefonia mobila, despre noua campanie Cosmote in care brandul se asociaza cu imaginea lui Leonard Doroftei, despre planuri si obiective de atins… sau de depasit.

     

    Pe piata din Romania, Cosmote este un brand tanar si nelinistit, «consumer centered». “In ciuda celor mai putin de zece greci care lucreaza aici, restul de peste 600 de angajati sunt romani”, lucru ce face din Cosmote o companie romaneasca. La intrarea pe piata din Romania, Cosmote avea sa se confrunte cu doua mari provocari. Prima era trecutul Cosmorom, din cauza caruia compania a pornit in cursa cu un handicap de imagine de cativa metri, inainte de a lua startul. A doua provocare: concurenta.  In cursa se aflau doi giganti pe piata locala Orange si Vodafone, fiecare cu peste 8 milioane de utilizatori care s-au bucurat de rezultate performante si au castigat increderea publicului. Astfel, Cosmote trebuia sa-si gaseasca propriul traseu si si-a propus sa faca tot ceea ce nu facuse competitia. Importanta era pozitionarea.

     

    Imi amintesc faptul ca, la momentul intarii pe piata, culoarea Cosmote semana foarte bine cu verdele Connexului (intre timp Connex s-a transformat in Vodafone si a preluat culoarea rosie) de atunci. Eram curioasa daca aceasta suprapunere de culori a avut vreun efect asupra brandului, daca l-a ajutat sau, mai degraba, l-a incurcat. “Vorbind despre asemanarea de culoare nu poate fi vorba de ceva care ne-a ajutat. Culoarea verde este culoarea pe care Cosmote o are de mult timp si s-a intamplat ca in Romania sa coincida cu acea pe care Connex o avea pe atunci. Asemanarea nu are nimic de a face cu succesul. E ca si cum ai avea doua persoane care arata la fel, dar care au o personalitate diferita. Cred, totusi ca pana la urma, nu ne-a ajutat in niciun fel, dar nici nu ne-a facut vreun rau. Faptul ca am fost relevanti si atragatori este ceea ce a facut diferenta.”

     

    Cu siguranta, EO 2000 a facut diferenta.  A fost o oferta care a revolutionat tot ceea ce insemna telefonia mobila pana in acel moment. Oferta lor atragatoare a avut la baza un concept imprumutat de la strategiile FMCG, mai exact Pizza Hut cu “all you can eat”. Desi strategia a fost un esec pentru branduri FMCG importante (nu doar Pizza Hut, ci si Coca-Cola si Pepsi), pentru Cosmote Romania a functionat si inca foarte bine. “A fost de fapt startul Cosmote pe piata.” Totul s-a schimbat. Oferta a schimbat comportamentul consumatorilor eliberandu-i de un stres si anume pretul. “Awarenessul a crescut semnificativ si Cosmote a inceput sa fie cunoscut ca o marca romaneasca.” Ideea imprumutata s-a dovedit a nu fi un simplu foc de artificii, ea constituind punctul de pornire din care s-a dezvoltat intreaga strategie Cosmote – “o balanta echilibrata ce ofera multe minute la un pret rezonabil”.

     

    Un sandvis A o portie de cartofi prajiti A o bautura racoritoare a combo meal. Minute A sms-uri A mms-uri A  minute romtelecom a combo deal.

     

    Spre deosebire de industria FMCG, industria telefoniei mobile este una tanara, cu doar 11 ani de experienta in Romania si 15-16 ani in tarile mai dezvoltate. Neavand un trecut si o cultura cu retete de succes, creativitatea nu are limite. Este mediul propice pentru ca ideile bune sa-si vada rezultatele chiar de a doua zi. “Nu trebuie sa astepti. Rezultatele sunt imediate, ca la loterie. Stii a doua zi daca ai pierdut sau ai castigat. Pentru mine, asta face ca totul sa fie foarte sexy.”

     

    “A brand is what a brand does.”

    Cosmote a venit pe piata atat cu campanii de imagine, cat si cu campanii tactice promotionale. Daca pana acum a pus accentul pe construirea campaniilor promotionale care mergeau pe un stil direct si rational, acum Cosmote isi propune sa construiasca si pe partea emotionala pentru a crea legaturi cu abonatii si pentru a le castiga increderea. “Vrem ca abonatii nostri sa se simta bine cu Cosmote nu doar pentru ca le ofera un serviciu foarte accesibil. Ne dorim ca brandul Cosmote sa devina un brand cu care sa le faca placere sa fie asociati.”

     

    Noua campanie de imagine ce-l are ca protagonist pe Doroftei  a luat nastere tocmai din dorinta brandului de a se apropia de clientii sai. Cosmote a ales sa se asocieze cu persoane cu care impartaseste aceleasi valori, iar Doroftei este una dintre ele. Traseul Cosmote seamana mult cu cel strabatut de Doroftei. Au inceput de jos si au fost nevoiti sa lupte in fiecare zi pentru a reusi. «Doroftei e o persoana care a luptat din greu, a inceput de la zero si a devenit un invingator. Este o persoana iubita in Romania pe care toata lumea o admira».

     

    In urmatoarele luni, Cosmote planuieste sa se adreseze si altor segmente care nu au fost abordate pana acum. Unul dintre ele este cel de business. In acelasi timp doreste sa isi extinda serviciile, lansarea i-mode fiind cel mai nou proiect in acest sens.Muzica si sportul sunt doua domenii considerate foarte interesante pentru dezvoltarea imaginii Cosmote pe viitor. Iar daca vorbim despre sport, nu putem neglija sportul rege: fotbalul. Acum mai ramane de vazut doar daca brandul Cosmote se va dovedi a fi stelist, dinamovist sau rapidist…

  • The New Yorker

    The New Yorker  este un barometru social. Insa unul care nu aliniaza cifre in tabele, ci surprinde printr-o rima care isi pastreaza rezonanta de peste 80 de ani: scriitura si caricatura. The New Yorker este un brand pentru ca a reusit sa dea o savoare aparte scrisului prin imbinarea dintre jurnalism si literatura si sa imbogateasca imaginea prin alaturarea dintre ilustratie si fotografie.

     

    Istoric

    The New Yorker este o revista americana care s-a impus in constiinta cititorilor prin publicarea de reportaje, cronici, esee, poezie si fictiune, toate puse in contextul generos al ilustratiei. Initial saptamanala, revista are acum 47 de numere pe an,  cu 5 numere (de obicei mai scumpe) care acopera doua saptamani. The New Yorker  a fost lansat la 17 februarie 1925. A fost fondat de Harold Ross si sotia sa, Jane Gant, pe atunci reporter la New York Times. Ross vroia sa creeze o revista cu un umor sofisticat –  in contrast cu frivolitatea altor publicatii de gen, precum Judge, unde lucrase si el sau Life. Astfel, Ross s-a asociat cu omul de afaceri Raoul H. Fleischman si au infiintat F-R Publishing Company. Primele birouri ale revistei au fost pe 25 West 45th Street, in Manhattan. Ross a fost redactorul sef al revistei pana in 1951, canda incetat din viata. Revista si-a pastrat componenta de umor sofisticat si, in acelasi timp, si-a castigat statutul de forum publicistic pentru jurnalism si fictiune de calitate si si-a construit un renume prun traditiile editoriale. La rubrica “Profiles”, a publicat articole despre oameni importanti din cele mai variate domenii, de la Ernest Hemingway, Henry R. Luce si Marlon Brando la magicianul Ricky Jay si matematicienii David si Gregory Chudnovsky. Alte rubrici de lunga durata sunt “Goings On About Town” – o trecere in revista a evenimentelor culturale si de divertisment din New York si “The Talk of the Town” o selectie de comentarii sau secvente neconventionale surprinse din viata New Yorkeza. Dincolo de cateva modificari inevitabile, revista si-a pastrat linia generala, prin layout, fonturi si spiritul copertei. Fontul semnatura al revistei – folosit pentru logo, titluri si caseta editoriala – este Irvin, denumit astfel dupa creatorul sau designerul si ilustratorul Rea Irvin. Ross a fost urmat de William Shawn (1951-1987), apoi de Robert Gottlieb (1987-1992) si Tina Brown (1992-1998). Brown a adus cele mai multe schimbari in revista si, implicit, cele mai multe controverse. Ea a inclus culoarea (cativa ani in urma si New York Times introdusese tiparul color in paginile sale) si fotografia, folosirea a cat mai putine fonturi pe fiecare pagina si, in general, un layout mai modern. La nivel de continut, a adus mai multe subiecte din zona celebritatilor si a personalitatilor din business cu averi impresionante si a introdus in rubrica “Goings on About Town,” un comentariu picant si foarte sugestiv despre viata de noapte din Manhattan. Actualul redactor sef, David Remnick, a preluat revista in 1998.

     

    De la finalul anilor ‘90, The New Yorker si-a consolidat si prezenta pe  Internet, in special prin promovarea materialelor de arhiva. The New Yorker are un website pentru numarul curent al revistei (plus continut exclusiv pentru web) la www.newyorker.com. De asemenea, caricaturile  The New Yorker pot fi cumparate de pe www.cartoonbank.com.

     

    Cartoons

    Multi ani, functia de editor artistic a fost ocupata de Lee Lorenz, care a fost colaborator al revistei din 1958. A ocupat aceasta functie intre 1973 si 1993, canda fost inlocuit de Francoise Mouly. Cartea sa, “The Art of the New Yorker: 1925-1995” (Knopf, 1995), este primul studiu complet asupra graficii revistei. Portofoliul The New Yorker include talentati caricaturisti americani, printre care Charles Addams, Charles Barsotti, George Booth, Roz Chast, Sam Cobean, Helen Hokinson, Mary Petty, George Price, Charles Saxon, Otto Soglow, Saul Steinberg, William Steig, Richard Taylor, Barney Tobey, James Thurber and Gahan Wilson.

     

    Politica

    In mod traditional, politica publicatiei este un liberala si obiectiva. Insa, in  ultimii ani, stafful editorial a abordat o pozitie  partizana. Acoperirea alegerilor prezidentiale din 2004, conduse de Hendrik Hertzberg si de corespondentul politic de atunci, Philip Gourevitch, au favorizat in mod evident candidatul democrat, John Kerry. In numarul din noiembrie 2004, revista si-a aratat sustinerea fata de Kerry, prin publicarea unui lung editorial, semnat “The Editors”, in care critica politicile administratiei Bush.

     

    Dupa atacurile din 11 Septembrie artistul Art Spiegelman (care este casatorit cu editorul artistic al revistei, Françoise Mouly) a creat impreuna cu Mouly, pentru numarul din 24 septembrie 2001, o coperta memorabila negru pe negru, cu siluetele intunecate ale “Gemenilor” vizibile doar dintr-un anumit unghi, intr-o anumita lumina. Mai tarziu el demisioneaza ca protest fata de cenzura editoriala in acoperirea subiectelor politice. Revista il angajeaza pe jurnalistul de investigatii Seymour Hersh pentru a acoperi subiectele militare si de securitate. El scrie numeroase articole despre invadarea Iraqului, in 2003 si de ocuparea ulterioara de catre trupele americane. Dezvaluirile sale din The New Yorker despre abuzurile din inchisoarea de la Abu Ghraib au fost preluate de presa din intreaga lume.

     

    “Filmografie”

    Fostul editor al revistei, William Shawn, este portretizat in “Capote” (2005) si “Infamous” (2006). Revista a fost o sursa pentru scenariile a numeroase filme. Dintre cele mai recente, “Brokeback Mountain”(2005) este adaptarea unei nuvele de Annie Proulx, care a aparut pentru prima data in numarul din 13 octombrie 1997. De asemenea, “The Namesake” (2007) s-a bazat pe nuvela lui Jhumpa Lahiri, publicata in The New Yorker.

     

    Intr-un episod din serialul “Seinfeld” (intitulat “The Cartoon”), Elaine arata prietenilor sai o caricatura, pentru a testa daca ei inteleg gluma. Pentru ca niciunul dintre ei nu o intelege, ea stabileste o intalnire cu editorul revistei. Intr-un final, si acesta recunoaste ca nu intelege poanta din caricatura…

     

    Intr-un episod din “Friends”, Chandler Bing are replica, “Ce ar fi daca ar trebui sa imi dau demisia? Probabil ca as scrie pentru The New Yorker  si as fi platit sa fiu amuzant…”

     

    In bestseller-ul din 2003 al lui Lauren Wiesberger, “The Devil Wears Prada”, Andrea Sachs se angajeaza la o revista de moda, ca o etapa intermediara pentru a-si atinge scopul final de a scrie pentru The New Yorker,

    In numeroase episoade din “Sex and the City”, The New Yorker este pomenit adesea. Miranda Hobbes il citeste cu religiozitate, iar Carrie Bradshaw il citeste ocazional, la biroul psihologului ei.

     

     

    Editor: David Remnick

    Profil: Politica, social, pop culture

    Frecventa de aparitie: 47 de numere/an

    Tiraj: 1.062.310 exemplare

    Primul numar: 17 februarie 1925

    Compania: Advance Publications

    Website: www.newyorker.com

  • Salvati-l pe Lambo!

    O «campanie sociala» pentru Lamborghini, initiata de Radu Pilat, copywriter McCann Erickson

     

    Buna ziua. Numele meu e Lambo si am doar cativa ani. Sunt galben si m-am nascut in Italia. Parintii mei sunt celebri si, de aceea, am fost crescut cu multa grija. Ereditar am mostenit formele astea dracesti si vreo sase sute si ceva de cai sub capota.

     

    Cand m-am nascut mi-am dat seama cat de norocos sunt. Pentru ca o gramada de oameni au avut grija sa fiu sanatos si cu reviziile la zi. Curse zilnice  ma mentineau in forma. Nu mai vorbesc de nenumarate poze pentru reviste.

     

    Apoi s-a intamplat ceva foarte ciudat…Parintii m-au invelit cu o husa care mi-a luat vederea. Am fost urcat in camion si dupa doua zile de hurducaieli am ajuns intr-un loc absolut bizar.

     

    Fratii mei ma avertizasera ca va avea loc o calatorie, dar ei pomeneau de ape intinse si orase stralucitoare cu nume frumoase: Nisa, San Remo, Cannes. Locul asta in care am ajuns eu e altfel. Pana si numele sunt altfel: Ghimpati, Adunatii Copaceni, Bucuresti.

     

    Nu ma prea odihnesc pe malul marii in fata cazinoului. Nici nu mai alerg cu totul la rosu pe un circuit mazgalit de cauciucuri care isi dau duhul. Nu iau curbe la limita aderentei, n-am pietris de tete-a-queue. Nu-mi lipeste nimeni numere de concurs. Nu mai sunt fulgerul galben care mananca kilometri de autostrazi ca un obez nebun. Nu dansez valsul mortii prin munti inalti pe care un ticnit a scuipat o panglica serpuita de asfalt.

     

    Totul e altfel aici. In primul rand orice parcare e insotita de o lovitura la membre. Trebuie sa sar multe borduri. Sunt lasat cu botul in gunoi in fata unui club jerpelit pe afara, pana dimineata. Si, drept multumire, sunt condus pana acasa de cineva cu alcoolemia prea mare ca sa evite multele gropi si canale. Inghit mult praf, suport tacut chei trecute pe la subrat si multe claxoane. Traiesc intr-un trafic in care nu-mi gasesc locul. Am ajuns sa-mi fi dorit sa nu ma fi nascut.

     

    Dar cel mai rau sufar de inactivitate. Simt ca ma ingras si ca imbatranesc urat. Cea mai lunga si plina de adrenalina cursa a fost undeva intre doua semafoare, cam pe 300 de metri. Sau un drum la mare pe o autostrada in constructie, unde am depasit, spre rusinea mea, pe banda de siguranta. Cel mai mult timp mi-l petrec parcat prin centru si stand la coada la semafor. Si as deschide capota sa eliberez caii astia care incep sa mucegaiasca.

     

    Stiu ca tonul meu nu e disperat. Poate ca am inceput sa ma complac, poate ca am inceput sa iubesc piatra cubica si minijupele de piele care se freaca de pielea de pe locul din dreapta. Poate ca, de fapt, imi plac acceleratiile la podea in gol si programul City. Am inceput sa rad de batranii surprinsi pe trecere, carora le tai fata. Sau de fraierii cu masini normale care sunt obligati sa ma primeasca inapoi in coloana. Sau de politistii care transpira canddeschid geamul si se uita in alta parte candsunt parcat aiurea sau o iau pe contrasens.

     

    Nu sunt disperat. Dar mi-e dor de vremuri mai bune. Poate ma ajutati cumva.

     

    Multumesc.

  • B-ESTIVAL powered by…

    AMR: aproximativ o luna pana la cel mai mare eveniment muzical de anul acesta. Startul la B-estival se da pe 29 iunie. Asa ca luati-va gandul de la Sziget sau de la Exit pentru ca la Bucuresti vin Alice Copper, Marilyn Manson, Reamonn, Morcheeba, Wu-Tang Clan, Faithless, Pink si multi altii. 20 de trupe din afara, dar si autohtone se vor da In spectacol la Romexpo.

     

    Organizatorii, eMag!c Entertainment, vor amenaja o scena principala, tribune, o scena secundara si un cort Silent Disco. Pentru cei veniti cu masinile vor fi puse la dispozitie 60.000 de locuri de parcare, iar pentru cei care detin un cort, organizatorii au obtinut aprobare pentru amenjarea unu camping de peste 10.000 de metri patrati.

     

    Sponsorul principal al B-estival este ClickNet, iar despre implicarea in acest proiect ne-a spus mai multe, Alfred Borcan, Director Comunicare-Marketing, Romtelecom. „B-estival este un eveniment complex, care nu dureaza doar o zi, ci trei, si care aduce pe aceeasi scena numai trupe internationale de top. Este primul festival din Romania conceput dupa exigentele internationale, care aduce aduce valoare, dar mai ales valori, pentru cei 70.000 de specatori pe care Ii asteptam acolo. Era normal sa ne implicam In acest proiect, In calitate de sponsori principali pentru ca B-estival este acel gen de eveniment care se <<muleaza>> perfect pe ceea ce Inseamna brandul ClickNet. Cautam un eveniment care sa exprime cat mai bine brandul ClickNet, asa IncAt propunerea de colaborare de la eMag!c a venit la fix.

     

    Prezenta noastra la B-estival este Inca o dovada ca suntem alaturi de cei tineri, ca Intelegem si sustinem calitatea, forta, inovatia, indiferent In ce forma se manifesta acestea. Fie ca vorbim de ClickNet pur si simplu sau de orice alt gen de manifestare. De ce ar face exceptie B-estival?!”

     

    Festivalul este powered  by Heineken si Coca-Cola,  doua brand-uri care au deja o traditie  in implicarea in astfel de evenimente.

     

    “Conceptul Heineken Music reprezinta modul nostru direct si original de a ne apropia de consumatori, oferindu-le evenimente moderne si muzica pe care o apreciaza. Am reusit deja sa aducem in Bucuresti o serie de DJ renumiti precum John Digweed, Tiesto sau Armin Van Buuren. Conceptul <<Heineken Music Thirst>> reprezinta unul dintre atuurile intangibile pe care compania il aduce acestui festival, avand in vedere amploarea pe care a luat-o acesta in intreaga lume. DJ-ul roman care va fi castigatorul competitiei Heineken Music Thirst 2007 va avea ocazia de a a performa live in prima zi a  mult-asteptatului B-estival” , ne-a spus Ilco Kwast, Group Brand Manager Heineken.

     

    Cine nu si-a cumparat inca bilete, ar face bine sa se grabeasca. Biletele pentru prima zi costa 60 RON, pentru a doua si respectiv cea de-a treia zi -75 RON ;  puteti achizitiona si abonamente pentru sambata si duminica cu 125 RON sau pentru toate cele trei zile cu 180 RON.

  • Gerard Corbiau

    „Chiar daca esti un regizor care nu face clipuri pubicitare, cand Chanel iti cere sa faci un film este o onoare imensa.”

     

    Gerard Corbiau a facut parte din juriul competitiei de lungmetraj a B-EST International Film Festival B-EST IFF. Regizor si scenarist, Gerard Corbiau a avut numeroase nominalizari internationale – Oscar pentru Cel mai Bun Film Strain, Globul de Aur, Premiile Cesars. Gerard Corbiau s-a nascut la Bruxelles in 1941. In 1968, si-a  inceput cariera de documentarist la RTBF si a realizat aproximativ 50 de filme pentru unele dintre cele mai populare emisiuni ale televiziunii nationale belgiene.

     

    In 1987 a debutat cu primul film de cinema “Le Maitre de Musique”, film nominalizat la Oscar. Regizeaza apoi „ L’Annee de l’Eveil” (1990), urmat de „Farinelli „(1994), film pentru care a primit Globul de Aur pentru cel mai bun film strain si o nominalizare la Oscar. In 2000 a realizat „Le Roi danse” pentru care a primit trei nominalizari la premiile Cesars. Cel mai recent film, „ Jose van Dam, 25 ans aprcs” prezinta un protret al bunului sau prieten, artistul Jose van Dame.

     

    Despre filme premiate si publicitate

     

    Gerard Corbiau e un artist. Isi priveste filmele cu detasarea unui critic dar se precipita daca ataci statutul de arta al cinematografiei. Pentru el filmul e arta, arta e creatie, creatia inseamna ceva unic. Pentru el acestea sunt filmele care exista.

     

    Gerard Corbiau nu crede in retete si tendinte. Filmele sunt imprevizibile, tendintele nu exista, iar succesul unui film nu este predictibil. Crede in importanta unui buget mare, insa creativitatea nu poate fi cumparata si nici potentata de bani. De aceea apreciaza si sustine festivaluri mici cum este B-est, pentru ca publicul poate sa vada filme la care altfel nu ar avea acces.

     

    „Acestea sunt filmele care conteaza. Sunt filme de calitate pe care publicul nu ajunge sa le vada si filme de proasta calitate la care insa lumea are acces. Nu cred ca exista o tendinta si mai mult, cred ca e gresit sa gAndim asa. Poate ca banii sunt o reteta pentru a avea cei mai buni actori din lume, dar nu sunt o solutie pentru creativitate, pentru lucrurile unice.”

     

    Gerard Corbiau este si regizor si scenarist. „Acum foarte mult timp spuneam ca prefer scriitura. Dar asta, acum foarte mult timp. Am inceput insa sa fiu mult mai atras de regie, de realizare. Acum imi face placere sa lucrez cu actorii, imi face placere sa lucrez cu un anumit tip de imagine, cu genurile muzicale”.

     

    In anii  ’90 Carole Bouquet era imaginea Chanel no 5. Unul dintre cele mai apreciate filme publicitare realizate la vremea respectiva a purtat semnatura Corbiau. Din pacate, acel clip nu mai poate fi gasit acum. „Chanel 5 a fost un film care a ajuns pe ecranele din toata lumea. A fost un scenariu bun, am avut orchestra, muzica, iar Carole Bouquet este magnifica. Chiar daca esti un regizor care nu face clipuri pubicitare, cand Chanel iti cere sa faci un film este o onoare imensa.”

     

    Gerard Corbiau nu apreciaza lumea publicitatii tocmai pentru ca exista mult prea multe constrAngeri. Pentru Chanel insa a avut libertate de exprimare, de creatie. „Eu am facut un film publicitar nu o reclama. Reclama vinde un produs imediat, este facuta pentru acel moment. Dar filmul publicitar nu vinde un produs ci un spectacol cinematografic. Impinge lucrurile mai departe, in filmul publicitar tu esti un instrument, filmul in sine devine un instrument pentru a oferi un spectacol.”

     

    In ceea ce priveste drumul de la o idee buna pana la un produs de calitate, obstacolul este intr-adevar bugetul. „Eu spun ca asa cum muzica este parte a limbajului cinematografic, asa si banii sunt un alt element.” Intrebarea care il framanta este daca arta mai este arta si daca este constrAnsa de bani. Si reclama si filmul depind de buget, si asa cum face Corbiau comparatia, este ca si cum ai scrie si ti s-ar termina pasta din pix.

     

    Artistul nu-si doreste sa mai faca publicitate si nici nu se gandeste la acest domeniu, desi spune ca „ daca e sa includ inca ceva in filmografia mea, atunci cu toata mandria pot sa spun ca este acest film publicitar la Chanel. Despre altele nu vreau sa vorbesc.”

  • Despre unul din buricele Pamantului

    Principalul folos din excursia mea si a lui „Maldini” la Roma a fost ca am inteles pe deplin expresia „buricul pamantului”. Nu stiu ce zice Maldini (prieten si art director McCann despre care fetele zic ca e foarte dragut si io zic ca e printre putinii fani Steaua echilibrati si lucizi), dar eu cand auzeam „Cine esti tu, ma, buricul pamantului?” nu intelegeam clar faza.

     

    Ei bine, Roma mi-a dat o senzatie pe care am mai trait-o doar la Moscova: ca stai intr-un loc din care s-a condus la un moment dat lumea. Bineinteles, fara sa ai niciun fel de contributie sau relatie cu locul ala – esti doar o marioneta care a vazut unde duce una dintre ate. Si atunci mi-am dat seama ca Roma, ca si Moscova, e un buric al Pamantului.

     

    Roma e mare, plina de pietre vechi de 2000 de ani si de edificii care bat in dimensiune si solemnitate multe cladiri moderne asa-zis „impunatoare”. Roma e mica, cu stradute pline de carciumi unde oamenii stau in picioare si beau in fata localului, vorbind (probabil) nimicuri. Si Maldini a observat o chestie reconfortant de misto: sunt naturali, sunt foarte liberi si nu se rusineaza ca au venit cu un scuter, si nu cu un Audi TT. Indiferent de scara sociala. Vorba lui: „Cum sa te duci la noi la agatat gagici cu un scuter? Nu, la noi orice blonda frumoasa se viseaza intr-un Mertzan.” E adevarat, in bula asta de sapun in care traieste clasa medie in formare nu-i asa, dar la restul lumii nu-i foarte departe de adevar.

     

    Roma e un mare muzeu in aer liber si un mare centru de shopping. E locul unde sunt cozi de cativa kilometri ca sa intri la Vatican si sunt cozi de un om-doi ca sa iei o pizza de pe strada (cea mai buna, dupa parerea mea). Roma e intr-un continuu proces de restaurare si reinnoire, Roma e murdara si plina de homeless.

     

    Roma e orasul unde fanii de fotbal indeamna la munca un jucator care n-a depus suficient efort („Al lavoro, mascalzone!”) si locul unde aceiasi fani aplauda o simulare reusita. Dar, daca am ajuns la fotbal, sa mai stam putin. E incredibila atmosfera unui derby in capitala Italiei.

     

    Am vazut Lazio – AS Roma si meciul n-a insemnat aproape nimic – un 0-0 intr-un joc definit foarte bine prin cliseul „meci tacticizat”. Dar atmosfera a fost incredibila – cu bune si rele. Am vazut acolo cei mai agresivi fani din viata mea. Si nu neaparat in disputele dintre ei – astea de obicei erau cateva schimburi de pumni si picioare. Dar bataile cu politia… mama, mama! Dupa ce s-a acumulat tensiunea, un fan i-a dat casca jos unui politist, cu o miscare brusca, dupa care i-a crapat o sticla de bere in cap. In cateva secunde s-au adunat masinile de politie, dupa care a inceput contraofensiva fortelor de ordine, intampinate de tifosi cu o ploaie de sticle de bere (da, in tampenia lor vand bere la sticla fix in fata stadionului – nu inteleg de ce…). Nici macar gazele lacrimogene nu i-au potolit. A fost nevoie de politia calare sa-i imprastie si sa-i impinga in stadion. Dupa care, in timpul meciului, aceiasi fani au cantat si au facut o atmosfera extraordinara, de-ti dadeau lacrimile (si nu de la grenadele politiei). Aceiasi oameni…

     

    Buricul Pamantului aflat in Italia e suma calitatilor si defectelor care vin de undeva de pe vremea romanilor – o civilizatie care a pornit de la Republica bazata pe onoare si barbatie si a sfarsit in Imperiul macinat de vicii si decadenta. Buricul Pamantului aflat in Italia e paradoxal; si de-aia e frumos.

  • Filmele de top au in distributie: branduri de top

    Filmul a devenit suportul ideal pentru promovarea brandurilor. Cum prezenta lor pe fundal ca simpli figuranti nu satisface intotdeauna exigentele companiilor, brandurile au devenit “mici actori” integrandu-se in actiune atat cat sa atraga atentia, dar sa nu deranjeze pe nimeni. Ceilalti actori fac referire la ele, se folosesc de ele si le scot in evidenta intr-un mod cat se poate de natural.

     

    Plasamentul produselor in filme nu este o alternativa descoperita de curand, ci dimpotriva a luat nastere odata cu filmul si s-a dezvoltat alaturi de el. Daca la inceput,  bauturile erau turnate in sticle fara eticheta, iar pachetele de tigari nu aveau numele inscrise pe ele, odata cu aparitia serialelor TV lucrurile au inceput sa se schimbe. Motivul este unul simplu: programele care difuzau aceste seriale se aflau in proprietatea a diverse companii interesate sa exploateze toate alternativele de promovare a produselor lor. Plasamentul acestora in filme a fost una dintre ele. Pentru ca un brand sa iasa in evidenta in scenele unui film, dar in acelasi timp sa nu afecteze naturaletea actiunii, acestea sunt incluse in poveste prin asa numitul “story point product placement”. Cercetarile arata ca brandurile care apar doar pe fundalul unei scene sunt observate doar de 25 % dintre privitori, pe cand daca acestea se integreaza in poveste, lucrurile se schimba: 50% dintre privitori isi amintesc de ele.

     

    In anii ‘80, producatorii de filme negociau cu companiile pentru ca acestea sa le ofere sprijin in activitatile lor. Ambele parti erau interesate de intelegere, producatorii de filme pentru ca productiile lor sa aiba un buget cat mai mare, iar proprietarii de companii sa-si faca brandurile cunoscute de cat mai multe persoane. Faptul ca succesul sau insuccesul unui film nu poate fi prevazut complica mult misiunea pe care o au marketerii. Cum nici un brand nu-si doreste sa fie asociat cu un esec, deciziile lor sunt incarcate de multa responsabilitate, iar hotararile lor pot fi definitorii pentru brandul pe care il reprezinta. Poate cel mai celebru plasament de produs din toate timpurile este cazul Hershey Chocolate din filmul E.T. The Extra-Terrestrial. Chiar daca Steven Spielberg putea fi considerat o garantie a succesului, directorii John si Forrest Mars au refuzat ca bomboanele M&M’s sa-l ispiteasca pe micul extraterestru. Pe de alta parte, Hershey Chocolate a indraznit sa riste. Reese’s Pieces, in acel moment considerate un brand de mana a doua, urmau sa joace rolul de ispita dulce. Jack Dowd, vicepresedintele companiei, a acceptat sa cheltuiasca 1 milion de dolari pentru promovarea unui film al carui script nu i-a fost permis sa-l citeasca. Insa cand filmul a devenit un blockbuster, vanzarile Reece’s Pieces au crescut cu 65%.

     

    Un alt punct de referinta in istoria plasamentului de branduri in filme este secventa in care personajul James Bond comanda un martini cu vodca in Dr. No, lansat in 1962. Industria bauturilor alcoolice considera ca acest moment constituie elementul cheie ce a declansat  schimbarea preferintei consumatorilor de la gin la vodca. In decursul anilor, vodca prezentata in filmele James Bond a cunoscut o schimbare de brand de la Smirnoff la Finlandia.

     

    Aceste exemple demonstreaza importanta pe care o are un plasament reusit de produs in cadrul unui film reusit. Ca multe alte metode de publicitate, plasamentul de produse se poate dovedi a fi un succes, dar si un adevarat dezastru. Dar despre branduri nemultumite de aparitia lor in filme… in numarul viitor.

  • Top 10: Brandurilor in filme lansate in 2006.

    Realizat de brandchannel.com

     

    Ford

    Prezent in 17 filme de top: Acasa la Coana Mare 2, Borat: Invataturi din America pentru ca toata natia Kazahstanului sa profite, Zapand prin viata, Echipa de incredere, Omul din interior, Jackass: Number Two, Misiune Imposibila III, O noapte la muzeu , Scary Movie 4, Silent Hill, Avionul cu serpi, Vitezomanu’ Ricky Bobby, Despartiti, dar impreuna, Conjuratia tacerii, Codul lui Da Vinci, Cartita, X-men: Ultima fortareata.

     

    Apple

    Prezent in 13 filme de top: Acasa la Coana Mare 2, Borat: Invataturi din America pentru ca toata natia Kazahstanului sa profite, Masini, Cum sa dai afara din casa un burlac de 30 de ani, Omul din interior, Jackass: Number Two, Miami Vice, O noapte la muzeu, Excursie cu surprize, Scary Movie 4, Avionul cu serpi, Despartiti, dar impreuna, Pantera Roz.

     

    Coca-Cola

    Prezenta in 12 filme de top: Acasa la Coana Mare 2, Borat: Invataturi din America pentru ca toata natia Kazahstanului sa profite, Zapand prin viata, Cum sa dai afara din casa un burlac de 30 de ani, Glory Road, Echipa de incredere, Hostel, Misiune Imposibila III, Silent Hill, Vitezomanu’ Ricky Bobby, Conjuratia Tacerii, Cartita.

     

    Chevrolet

    Prezent in 11 filme de top: Borat: Invataturi din America pentru ca toata natia Kazahstanului sa profite, Masini, Zapand prin viata, Omul din interior, Invincible, Jackass: Number Two, Madea’s Family Reunion, Miami Vice, Vitezomanu’ Ricky Bobby, Cartita, In cautarea fericirii.

     

    Budweiser

    Prezent in 10 filme de top: Borat: Invataturi din America pentru ca toata natia Kazahstanului sa profite, Zapand prin viata, Cum sa dai afara din casa un burlac de 30 de ani, Madea’s Family Reunion, Misiune Imposibila III, Superman Revine, Vitezomanu’ Ricky Bobby, Despartiti, dar impreuna, Cartita, In cautarea fericirii.

     

    Mercedes

    Prezent in 9 filme de top: Acasa la Coana Mare  2, Borat: Invataturi din America pentru ca toata natia Kazahstanului sa profite, Madea’s Family Reunion, Miami Vice, Misiune imposibila III, Excursie cu surprize, Codul lui Da Vinci, In cautarea fericirii, X-Men: Ultima infruntare.

     

    Pepsi

    Prezent in 9 filme de top: Omul din interior, Invincible, Madea’s Family Reunion, Miami Vice, Avionul cu serpi, Vitezomanu’ Ricky Bobby, Despartiti, dar impreuna, In cautarea fericirii, V de la Vendetta.

     

    Dell

    Prezent in 9 filme de top: Acasa la Coana Mare  2, Cum sa dai afara din casa un burlac de 30 de ani, Omul din interior, Misiune Imposibila III, Avionul cu serpi, Cartita, Pantera Roz, V de la Vendetta,

    X-Men: Ultima infruntare.

     

    Volkswagen

    Prezent in 8 filme de top: Borat: Invataturi din America pentru ca toata natia Kazahstanului sa profite, Masini, Cum sa dai afara din casa un burlac de 30 de ani, Omul din interior, Scary Movie 4, Conjuratia Tacerii, Codul lui Da Vinci, Pantera Roz.

     

    Nike

    Prezent in 7 filme de top: Cum sa dai afara din casa un burlac de 30 de ani, Echipa de incredere, Jackass: Number Two, Madea’s Family Reunion, Miami Vice, O noapte la muzeu, Apel misterios.

  • Cand banda desenata intalneste silver screen-ul

    Grafica invadeaza cinematografia. Si seduce cu un mesaj sincer si autentic, in ton cu timpurile si cu sensibilitatea contemporana. Vizionat in primul weekend al aparitiei in 3230 de cinematografe si realizand un record de incasari de 30 000 000 dolari, Sincity nu e doar un film frumos si bine realizat.

     

    Cifrele vorbesc in acest caz de la sine: un box office impresionant care include incasari interne de 75 milioane de dolari, externe 85 milioane si per total o suma fabuloasa de 160 de milioane de dolari. Dovada concreta ca o abordare out of the box a unui subiect neobisnuit ca hard comiscsurile nu reprezinta doar un spectacol estetic ci si un potential financiar demn de luat in seama si de exploatat pe viitor.

     

    Rezumat: Jessica Alba, o prostituata senzuala si lasciva, executand un dans erotic intr-un bordel murdar; Elijah Wood, un freak cu ochelari, tacut si sinistru; Mickey Rourke, ultimul romantic al secolului vitezei –  desprinsi dintr-un scenariu SF? Nu, mai degraba un film de Robert Rodriguez, dupa un scenariu al celui mai apreciat autor de romane grafice, Frank Miller. Cu participarea excentricului Tarrantino, prezent doar ca sa sublinieze nota stranie de nebunie a unui film care debordeaza de violenta si depravare.  Iar asta e un punct pozitiv.

     

    De la print pe ecran

    Inscriindu-se intr-o serie de elita a adaptarilor pe marele ecran ale comicsurilor americane (Spiderman, Superman, X-men, Batman, care au reusit in ceea ce si-au propus), Sincity creeaza un standard, fiind o pelicula de referinta pentru tot ce se va realiza de acum incolo in filmul digital. Romanul grafic al lui Miller este ideal pentru ecran iar realizarea vizuala atat de spectaculoasa reuseste sa puna in valoare caracteristicile si emotia unui comics real. Pentru pasionati, este o calatorie reala in lumea intunecata si terifianta a lui Miller. Ca si cum, in fata ochilor s-ar derula cele 4 paneluri de hartie pe care Miller si-a desenat povestea, iar Marv, Dwight, Hartigan si gasca de amazoane moderne prind viata. Pentru ceilalti spectatori, Sincity este o experienta cinematografica incendiara.   Un Cult Classic si o interpretare unica a filmului noir cum nu s-a mai facut,  Sincity nu e doar un film onest, ci o fidela transmutare de la print la ecran. Lipsesc doar un storyboard si un bubble de dialog.  Nu e usor de privit, mai ales daca nu stii la ce sa te astepti, dar este unul dintre cele mai bune, daca nu cel mai bun film, la nivel vizual creat vreodata. Nu exista niciodata mai mult de una sau doua culori pe fundalul celor 2 nonculori alb si negru, picaturile de ploaie cad de parca ar fi zgaria ecranul cu mana, siluetele sunt dure si fantasmagorice. Si succesul real consta in faptul ca te absorb in aceasta lume a desfraului, violentei si mistificarii oricaror sentimente umane.

     

    De ce e Sincity cool?

    Fiecare frame al filmului este postprodus, actorii filmand in totalitate pe chroma, dar nici un moment nu pare fals. Sincity este o combinatie atipica de cateva elemente neutilizate in comun pana acum: scenariu de comics, regie de film, vizual grafic, tehnica de film noir, pe scurt, un bd aliat cu un  film noir din anii 35 semnat de John Altman. Cliseele din dramele criminale hollywoodiene revin obsesiv: detectivul privat cinic si harsait, vampa fatala, care starneste pasiuni si crime oribile, atmosfera impanzita de violenta si mister, proceduri politienesti la limita legii, flashback-uri obscure si imprevizibile, voci din off profetice. Creand mai mult un stil decat un gen in sine, Rodriguez foloseste unghiul chiarobscurului dramatic, influenta fotografiei misterioase de detaliu si sugestia destinului implacabil in acelasi mod in care comicsurile se definesc prin  supereroi si naratiuni abreviate.

     

    Ca si Tarrantino, cei doi regizori inventeaza istorii personale despre violenta, dar Sincity nu face violenta sa para cool, ci face ca violenta de pe ecran sa fie cool. Rodriguez creeaza un film care este placut, in aceeasi masura in care e provocator, e violent, e sexist, e cliseistic, e trashy. Iar, ca niciodata, acestea sunt puncte bune.  Sincity exceleaza printr-un mod nou de a povesti, incredibil, inovativ, chiar daca utilizeaza o tehnologie de care ne-am plictisit  (gen Sky captain, Star wars, etc). Stilistic, imaginea este absolut fabuloasa. Panelurile austere albe/negre ale lui Miller au fost supuse unor socuri electrice si o doza de viata li s-a suflat in vena.

     

    Metafore in nonculori si nuante isterice. Iar asta se datoreaza modului in care culoarea capata un rol principal. Uita tot ce stii despre culoare. Odata ce vezi Sincity, culoarea va reprezenta un nou concept, la care cu siguranta nu te-ai mai gandit pana acum.

     

    Desi este prezentat intr-o paleta alb/negru, exista pete de culoare indraznete si vibrante, presarate inteligent (un ruj rosu intens pe o pereche de buze seducatoare, albastrul metalizat al strazilor alunecoase, tenul palid al unui violator). Culorile capata substanta,  devin personaje, un mod subtil de a exprima viziunea nonconformista cu care Rodriguez incearca sa lase in urma Pulp Fictionul lui Tarantino. De regula, filmele folosesc chroma si mijloace digitale pentru efecte speciale cool. Rodriguez, ca si in cazul culorii, le foloseste pentru a spune altceva. Pentru a vinde o cauza, nu un efect de box office. Filmul e aproape  in intregime alb negru, personajele sunt actori reali, tot restul nu este. Culorile se izbesc de ecran exact in cele mai potrivite momente: figura palid galbuie a criminalului pervers, conversii rosii ca focul cu care Clive Owen intra in scena, ochii albastri inocenti ai prostituatei neimblanzite si sangele care “spala” totul in culoarea violului si a dragostei. Culoarea subliniaza cele mai importante momente, accentueaza caractere si intensifica emotii. Spre deosebire de gratuit  violentul Kill Bill, in Sincity culoarea are alta functie: forta  sa estetica sta exact in puterea de a crea personaje individuale prin subminarea unor trasaturi de caracter. Este ca si cum, prin tehnologie, filmul noir autentic a reinviat, dar cu o nuanta psihotica de hyper violenta. 

     

    Punctata si filigranata, culoarea se simte ca un pumn de apa rece aruncata in fata celor pentru care Hollywood inseamna doar mediocritate. A fost nevoie de un trio neconventional regizor-scenarist-vizionar, dintre care unul nu e de profil cinematografic, pentru a realiza unul dintre cele mai bune filme  originale in care tehnologia, creativitatea si pasiunea nu realizeaza un mariaj de convenienta ci unul de referinta.

     

    Ilustrativ si schematic, Sincity este crud si curajos, un asalt asupra simturilor si o poveste neagra, dura in care personajele se lupta sa faca bine facand rau. Nu exista un final fericit, si ca in orice banda desenata repectabila, frumusetea schemei nu depaseste mesajul ci il pune in evidenta.  Lasand impresia de scenariu futuristic alb si negru, Sincity este o opera de arta in sine, care imbina perfect grafica cu tehnologia cinematografica.

  • Muzica de film intre accesoriu si arta

    Cand am vazut “10 things I hate about you” nu am fost foarte impresionata de film, dar am ramas blocata cautand peste tot melodia de la final. Am fost sa vad “Gladiator” de trei ori la rand si nu doar pentru ca filmul m-a cucerit, ci si pentru ca eram obsedata de coloana sonora. Dansam si fredonam melodiile din Grease Inainte sa vad filmul. 

     

    Un prieten are  ca ringtone  melodia din Prison Break iar la petreceri e un “must” sa ascultam Brecovic din “Pisica alba, pisica neagra” si “Underground”.

     

    Muzica din filme, fie ca este scrisa special pentru pelicula sau e interpretata de staruri, Iti transmite o stare, te face sa traiesti, sa Intelegi intensitatea momentului sau sa anticipezi miscarile personajului.

     

    Ce ar fi un film horror fara notele acelea care te fac sa Iti Infingi unghiile in scaun asteptand momentul sperieturii? Cum ar fi sa urmaresti Pulp Fiction fara sonor?

     

    Cand un regizor are filmul gata vine randul compozitorului sa Isi faca treaba. Teoretic score-ul este muzica originala dintr-un film si de cele mai multe ori orchestrala, iar soundtrack-ul, muzica din film sau inspirata de acesta. Initial CD-urile contineau  numai melodii din soundtrack, Insa maiestria compozitorilor de score a facut ca azi compilatiile sa contina melodii atat din score, cat si din soundtrack.

     

    Desi poate parea un element destul de semnificativ, sau care nu conteaza la fel de mult ca distributia sau decorurile, muzica filmului a devenit unul dintre cele mai bine lucrate si gandite elemente ale limbajului cinematografic.

     

    Functia score-ului este de a defini perioada, locul in care are loc actiunea, tipul de actiunea, modul in care trebuie interpretata scena respectiva.Un exemplu folosit in cartile de specialitate este prima scena din Legendele Toamnei, James Horner a ales sa aduge peisajului o melodie “dulce” pentru a sublinia frumusetea. Daca scena ar fi ramas muta, sau cu un alt tip de muzica, privitorul ar fi captat o stare de singuratatate.

     

    Pentru  “Space Odissey”, Stanley Kubrick a lucrat cu Alex North, pana cand regizorul a decis sa nu foloseasca nimic din ce compusese acesta si sa apeleze la  melodii deja existente. Avea nevoie de linii melodice care sa se muleze pe scenariu si a ales Strauss si compozitiile avangardistului Gyorgy Ligeti, pe care l-a promovat la nivel mondial, desi acesta nu-si daduse acordul. Ceea ce a impresionat a fost ca soundtrackul ales nu era o reprezentare audio a imaginilor, ci mai mult o ironie, o antiteza, o poveste in sine.

     

    Unele filme sunt re-editate pentru a se adapta muzicii. De exemplu, pentru finalul de la “The Good, the Bad and the Ugly”, Ennio Morricone compusese deja muzica, asa ca Sergio Leone a editat scenele pentru ca acestea sa se potriveasca. “Once Upon a Time in the West” si “Once Upon a Time in America” sunt de asemenea filme care au fost editate in functie de compozitiile lui Morricone, care scrisese toata muzica Inainte de productia filmului. 

     

    Compozitori ca Hans Zimmer, John Williams, Ennio Morricone, Gabriel Yared, nu numai ca au castigat zeci de premii pentru munca lor dar si-au facut un nume care astazi garanteaza calitatea unei coloane sonore. Am ales doar cateva exemple, “Lion King”, “Gladiator” si “Crimson Tide” marca Hans Zimmer, “Lolita” si  “The Mission” a lui Morricone, premiat cu Premiul de Onoare la Oscaruri, sau “Cold Mountain” si “The English Patient” care  i-au adus premii lui Gabriel Yared.

     

    Dar ce ne prinde pe noi este soundtrackul, care de multe ori ne poate determina sa mergem la cinema. Cate soundtrack-uri nu ne sunt cunoscute desi nu am vazut filmul? Parca ieri telefonul unui prieten  suna “I wonder if we know how they live in Tokyo” iar el nici nu auzise de “Tokyo Drift”. A fost “a simple bear necessity” sa vad “Jungle Book” si stiam pe de rost versurile de la “I will always love you” Inainte sa vad “Bodyguard”.

     

    Dar trebuie sa marturisesc ca nici pana azi nu am vazut “Armaggedon” desi “Don’t wanna miss a thing” e la favorite In playlist-ul meu.

     

    Soundtrack-ul este cel care vinde, care sparge topurile, este artificial care uneori poate pune in umbra valoarea artistica a compozitorilor de muzica de film.

     

    In 1952 producatorii au observat potentialul si imensul success al  cantecului “ Do Not forsake me Oh My Darling” din filmul “High Noon”.

     

    A urmat apoi succesul melodiilor din “The Graduate”si a fost indeajuns ca Hollywood-ul sa creeze o noua industrie. O industrie care astazi aduce incasari de milioane de dolari si vinde milioane de albume, deci o industrie de milioane.

     

    In topul Amazon.com am gasit  o lista a celor mai bine-vandute coloane sonore din toate timpurile. Pe locul intai troneaza “The Bodyguard” cu 17 milioane de unitati vandute, pe locul doi “Saturday Night Fever” cu 15 milioane de unitati, iar suprinzator, locul al treilea e ocupat de “Purple Rain” cu 13 milioane de unitati vandute.

     

    1.

    The Bodyguard- 17 milioane unitati

    2.

    Saturday Night Fever- 15 milioane de unitati

    3.

    Purple Rain- 13 milioane unitati

    4.

    Dirty Dancing- 11 milioane unitati

    5.

    Titanic-11 milioane unitati

    6.

    The Lion King- 10 milioane unitati

    7.

    Footloose- 9 milioane unitati

    8.

    Top Gun-9 milioane unitati

    9.

    Grease-8 milioane unitati

    10.

    Waiting to exhale- 7 milioane unitati

    11.

    O Brother , Where Art Thou? -7 milioane de unitati

    12.

    The Big Chill-6 milioane unitati

    13.

    Flashdance- 6 milioane unitati

    14.

    Pure Country- 6 milioane unitati

    15.

    Forrest Grump- 6 milioane unitati

    16.

    Space Jam-6 milioane unitati

    17.

    City of Angels- 5 milioane unitati

    18.

    Seepless in Seattle- 4 milioane unitati

    19.

    Armageddon- 4 milioane unitati

    20.

    8 mile- 4 milioane unitati