Muzica de film intre accesoriu si arta

Un prieten are  ca ringtone  melodia din Prison Break iar la petreceri e un “must” sa ascultam Brecovic din “Pisica alba, pisica neagra” si “Underground”.

Muzica din filme, fie ca este scrisa special pentru pelicula sau e interpretata de staruri, Iti transmite o stare, te face sa traiesti, sa Intelegi intensitatea momentului sau sa anticipezi miscarile personajului.

Ce ar fi un film horror fara notele acelea care te fac sa Iti Infingi unghiile in scaun asteptand momentul sperieturii? Cum ar fi sa urmaresti Pulp Fiction fara sonor?

Cand un regizor are filmul gata vine randul compozitorului sa Isi faca treaba. Teoretic score-ul este muzica originala dintr-un film si de cele mai multe ori orchestrala, iar soundtrack-ul, muzica din film sau inspirata de acesta. Initial CD-urile contineau  numai melodii din soundtrack, Insa maiestria compozitorilor de score a facut ca azi compilatiile sa contina melodii atat din score, cat si din soundtrack.

Desi poate parea un element destul de semnificativ, sau care nu conteaza la fel de mult ca distributia sau decorurile, muzica filmului a devenit unul dintre cele mai bine lucrate si gandite elemente ale limbajului cinematografic.

Functia score-ului este de a defini perioada, locul in care are loc actiunea, tipul de actiunea, modul in care trebuie interpretata scena respectiva.Un exemplu folosit in cartile de specialitate este prima scena din Legendele Toamnei, James Horner a ales sa aduge peisajului o melodie “dulce” pentru a sublinia frumusetea. Daca scena ar fi ramas muta, sau cu un alt tip de muzica, privitorul ar fi captat o stare de singuratatate.

Pentru  “Space Odissey”, Stanley Kubrick a lucrat cu Alex North, pana cand regizorul a decis sa nu foloseasca nimic din ce compusese acesta si sa apeleze la  melodii deja existente. Avea nevoie de linii melodice care sa se muleze pe scenariu si a ales Strauss si compozitiile avangardistului Gyorgy Ligeti, pe care l-a promovat la nivel mondial, desi acesta nu-si daduse acordul. Ceea ce a impresionat a fost ca soundtrackul ales nu era o reprezentare audio a imaginilor, ci mai mult o ironie, o antiteza, o poveste in sine.

Unele filme sunt re-editate pentru a se adapta muzicii. De exemplu, pentru finalul de la “The Good, the Bad and the Ugly”, Ennio Morricone compusese deja muzica, asa ca Sergio Leone a editat scenele pentru ca acestea sa se potriveasca. “Once Upon a Time in the West” si “Once Upon a Time in America” sunt de asemenea filme care au fost editate in functie de compozitiile lui Morricone, care scrisese toata muzica Inainte de productia filmului. 

Compozitori ca Hans Zimmer, John Williams, Ennio Morricone, Gabriel Yared, nu numai ca au castigat zeci de premii pentru munca lor dar si-au facut un nume care astazi garanteaza calitatea unei coloane sonore. Am ales doar cateva exemple, “Lion King”, “Gladiator” si “Crimson Tide” marca Hans Zimmer, “Lolita” si  “The Mission” a lui Morricone, premiat cu Premiul de Onoare la Oscaruri, sau “Cold Mountain” si “The English Patient” care  i-au adus premii lui Gabriel Yared.

Dar ce ne prinde pe noi este soundtrackul, care de multe ori ne poate determina sa mergem la cinema. Cate soundtrack-uri nu ne sunt cunoscute desi nu am vazut filmul? Parca ieri telefonul unui prieten  suna “I wonder if we know how they live in Tokyo” iar el nici nu auzise de “Tokyo Drift”. A fost “a simple bear necessity” sa vad “Jungle Book” si stiam pe de rost versurile de la “I will always love you” Inainte sa vad “Bodyguard”.

Dar trebuie sa marturisesc ca nici pana azi nu am vazut “Armaggedon” desi “Don’t wanna miss a thing” e la favorite In playlist-ul meu.

Soundtrack-ul este cel care vinde, care sparge topurile, este artificial care uneori poate pune in umbra valoarea artistica a compozitorilor de muzica de film.

In 1952 producatorii au observat potentialul si imensul success al  cantecului “ Do Not forsake me Oh My Darling” din filmul “High Noon”.

A urmat apoi succesul melodiilor din “The Graduate”si a fost indeajuns ca Hollywood-ul sa creeze o noua industrie. O industrie care astazi aduce incasari de milioane de dolari si vinde milioane de albume, deci o industrie de milioane.

In topul Amazon.com am gasit  o lista a celor mai bine-vandute coloane sonore din toate timpurile. Pe locul intai troneaza “The Bodyguard” cu 17 milioane de unitati vandute, pe locul doi “Saturday Night Fever” cu 15 milioane de unitati, iar suprinzator, locul al treilea e ocupat de “Purple Rain” cu 13 milioane de unitati vandute.