Ionuţ Rusu, 24 de ani, şi Alexandru Petrescu, 25 de ani, doi tineri din Râmnicu Vâlcea cu studii de comunicare în Danemarca au pus o picioare o afacere inedită. Cei doi vând covrigi corporatiştilor dintr-o rulotă amplasată, cu precizie, într-o zonă din Pipera. Brandul Sunday Bagels and Coffee este inspirat de micii comercianţi din New York, capitala covrigului, aşa cum o numesc cei doi. “Timp de o săptămână am mâncat la toate covrigăriile premiate din Manhattan, de două-trei ori pe zi mergeam şi le gustam. Cred că nici unul dintre noi nu a mai mâncat atât de multă pâine niciodată.”
“Noi suntem colegi şi prieteni de multă vreme, mulţi ar spune că nu e reţeta succesului însă cred că depinde de la o persoană la alta”, povesteste Ionuţ Rusu. “Totul a fost luat din aproape în aproape, în sensul că am vrut mai întâi să vedem unde ne putem afirma antreprenorial cu capacităţile de care dispunem, pe de-o parte, asta implicând şi sfera financiară. Şi, ca un alt aspect, am vrut să ne pliem bine şi pe modul de business din România şi să mergem către o industrie care să ne primească pentru cine suntem şi ceea ce putem noi să dăm şi în care să nu fie nici costurile de intrare foarte mari.”
Firma a început activitatea în urmă cu două luni, iar cei doi antreprenori spun ca au ales aceasta zonă de retail pentru că le permitea să îşi creeze propriul brand. “Am mers şi noi pe valul “hai să mă afirm prin food” şi am început să explorăm tipuri de produse pe care am putea să le lansăm în România, precum şi tipuri de clienţi la care am putea să ne adresăm.” Alex adaugă că “primul lucru pe care l-am făcut a fost să cercetăm zonele în care am putea intra, şi ne-am dat seama că panificaţia este una dintre industriile care nu au scăzut pe timp de criză, ba din contră. Aşa ne-am dat seama că e un sector bun.”
Niciunul dintre cei doi nu are vreun fel de pregătire în domeniul produselor de panificaţie sau cursuri de gătit, motiv pentru care au ales un produs “simplu şi memorabil”, aşa cum îl numesc cei doi. “Noi aşa l-am văzut de la început: un produs în jurul căruia putem construi un brand. E destul de popular în afară, deci e dovedit ca un produs de succes şi de aceea l-am ales. Se vede şi la noi, e destul de simplu ce facem; nu avem nevoie să gătim cu uleiuri, noi avem un cuptor şi cremele noastre de brânză; e destul de simplu modelul acesta de business.”
Provocarea, povesteşte Ionuţ, a venit din zona antreprenorială. “La noi provocarea a fost alta, pentru că suntem amândoi oameni de comunicare. Noi nu suntem bucătari care să se afirme prin businessul lor, noi suntem oameni de comunicare care crează un brand în jurul unui produs. Iar produsul a fost ales din zona de food tocmai pentru a fi siguri că putem transmite o parte din ceea ce ne place nouă să facem.”
După experienţa din Statele Unite, cei doi s-au întors în ţară cu gânduri mari, însă s-au lovit imediat de mai multe probleme. “Când am ajuns în România am făcut o serie de teste, am lucrat cu ingineri tehnologi. E fascinant ce se poate ascunde în pâine. Apoi ne-am lovit de o problemă, am aflat cât de mult diferă calitatea grâului de la o şarjă la alta. În Franţa şi în alte ţări din vest, grâul se cultivă cu anumiţi parametri la bob, pe când la noi el poate să difere radical. Producătorii trebuie să umble apoi la făină şi să garanteze aceeaşi calitate. Următorul pas a fost să găsim un producător de încredere, pentru că noi suntem la început şi e uşor pentru cineva să ne păcăleascş. Am vrut să fim siguri că nu se pune nimic în grâu, că nu pun chimicale ca să îl crească pentru că şi acolo e o întreagă discuţie.”
Au ales să pornească o firmă de tipul SRL-D, formulă ce le permite ca, la un anumit moment dat, să acceseze fonduri din partea statului. Nu au folosit însă banii statului pentru începerea businessului. Speră însă să îşi recupereze investiţia mai repede decât perioada prevăzută în business plan. “Investiţia iniţială a fost de 23.000 de euro, totul de la existenţa rulotei, brand, materiale, absolut tot. La cum arată lucrurile în momentul ăsta, undeva în doi ani, doi ani şi jumătate ar trebui să ne recuperăm investiţia. Poate chiar mai repede”, adaugă Ionuţ.
Targetul lor de vânzări este unul rezonabil, iar cei doi antreprenori susţin că sunt aproape, după doar două luni, să îl atingă. “Pe noi ne interesează să vindem o sută de produse pe zi. Orice ar fi, trebuie să vindem o sută de produse pe zi. Şi după o perioadă foarte scurtă de activitate, ne apropiem foarte repede de asta. Potenţialul locaţiei e însă mai mare, poate să servească uşor 150 de oameni pe zi.” Cât despre încasări, cei doi tineri consideră că folosirea unei rulote este cheia care îi va duce spre profit. “Avantajul nostru faţă de alte afaceri, de genul celor deschise la parterul unei clădiri de afaceri, este că noi suntem mulţumiti dacă încasăm 300 de lei pe zi. Pentru ei e un dezastru, pentru că au de plătit chiria.”
Ambii sunt de acord că au învăţat multe lucruri în ultimul an şi că investiţia ar fi mult mai mică dacă ar deschide un nou business. Costurile, spun ei, ar fi mult mai mici, motiv pentru care au un singur sfat pentru alţi tineri antreprenori: “Trebuie să vorbeşti cu oamenii. Trebuie să faci research şi de fiecare dată când vrei să afli ceva, cel mai bine este să mergi şi să îi întrebi pe alţii care fac asta deja.”