BusinessMagazin

Blog

  • Furtuna la Bursa

    Bursa a aratat ca istoria se repeta, astfel ca dupa un an avem din nou parte de corectii puternice pe piata de capital. Ce a determinat de aceasta data caderea?

     

    Dupa cresterile importante de la inceputul anului, piata a intrat cu circa o luna in urma intr-o zona de echilibru fra-gil, preturile stabilizandu-se la niveluri apropiate de maxime pentru unii emitenti – si toata lumea se intreba cand se va rupe acest echilibru. Semnalul a fost clar: lichiditatea din ce in ce mai redusa din ultima perioada prevestea o cadere in piata, la fel cum scaderea brusca a presiunii atmosferice precede furtuna.

     

    Ruptura s-a produs saptamana trecuta si a avut ca element declansator doua stiri negative – propunerea de modificare a legislatiei privind pragul de detinere la SIF-uri si hotararea Parchetului de a impune sechestru asigurator asupra unui pachet de 25% din actiunile Petromidia detinute de actionarul majoritar Dinu Patriciu -, venind pe fondul scaderilor generalizate de pe pietele din regiune.

     

    Informatiile negative privind sase din marile companii de la Bursa, respectiv Rompetrol Rafinare si cele cinci SIF-uri, nu puteau avea decat un singur efect, ca piata sa se duca in jos, ceea ce s-a si intamplat, din piata evaporandu-se circa 1 mld. euro in mai putin de o saptamana. Cele mai puternice scaderi s-au inregistrat spre finalul saptamanii, cand in randul investitorilor romani s-a instaurat un sentiment de panica, pe fondul vanzarilor mai mari realizate de unii investitori straini. La finalul saptamanii trecute, capitalizarea Bursei de Valori a coborat la 18,9 mld. euro, fata un maxim de 20,3 mld. euro la inceputul lui februarie.

     

    „Caderea din piata de saptamana trecuta s-a datorat suprapunerii corectiilor generalizate de pe pietele din regiune cu scandalurile privind pragul de detinere la SIF-uri si sechestrul asupra actiunilor Petromidia“, sustine Octavian Molnar, presedintele IFB Finwest din Arad. Indicele BET, care urmareste evolutia celor mai puternice zece companii de la Bursa, exceptand SIF-urile, s-a depreciat saptamana trecuta cu aproape 5%, in conditiile in care actiunile Petrom, cea mai mare companie de la Bursa, au pierdut 4,1%, iar titlurile BRD au scazut cu 6,8%. Astfel, valoarea de piata a Petrom s-a redus cu circa 400 mil. euro, in timp ce capitalizarea BRD a coborat cu aproape 260 mil. euro. Scaderile arata ca unii investitorii straini au iesit la vanzare, in conditiile in care toate pietele din regiune au inregistrat corectii semnificative.

     

    Indicele Bursei de la Budapesta a pierdut saptamana trecuta 6,4%, iar in Cehia si Austria indicii bursieri s-au depreciat cu 3%, respectiv 2%.

     

    Brokerii spun ca aceste scaderi sunt legate de decizia Bancii Centrale Europene (BCE) de a majora rata dobanzii de referinta cu un sfert de punct procentual, pana la 2,5%. Aceasta a determinat unele fonduri sa-si mute o parte din bani de pe piata de capital in instrumente monetare, cu risc mai scazut.

     

    „Toate pietele din Europa Centrala si de Est au inregistrat scaderi, dupa ce majorarea dobanzii de referinta a BCE a determinat transferul unor bani pe piata monetara. Si la noi, unii dintre investitorii straini s-au hotarat sa vanda, fapt relevat de scaderile actiunilor Petrom si BRD, dar si de revenirea cursului euro pe final de saptamana, care indica o presiune la cumparare ce poate sugera iesirea unor bani din tara“, a explicat Molnar.

     

    Aceste miscari au determinat agitatie si chiar panica in randul investitorilor romani, care asteptau mai demult corectii mai importante. Totusi, poate cel mai important factor determinant pentru scaderile de saptamana trecuta a fost pro-punerea de modificare a legii privind pragul la SIF-uri, care prevede ca pragul de detinere de 1% sa se aplice si grupurilor de investitori care actioneaza in mod concertat. Aceasta stire negativa, care a venit dupa o perioada lunga in care nu au mai existat informatii pozitive legate de SIF-uri, a determinat scaderi pentru actiunile acestora, in conditiile in care multi investitori s-au grabit sa-si marcheze profiturile la pretul din piata.

     

    Indicele BET-FI a scazut cu peste 8% saptamana trecuta, coborand sub nivelul de la sfarsitul lui 2005, iar din capitalizarea SIF-urilor s-au evaporat circa 157 de milioane de euro. Totusi, brokerii spun ca aceasta propunere de modificare legislativa nu va fi adoptata probabil in forma initiala, dupa ce a starnit o reactie profund negativa in randul investitorilor.

     

    Investitorii au primit si o veste buna, dupa ce SIF Banat-Crisana a anuntat ca intentioneaza sa realizeze o majorare de capital social prin acordarea de actiuni gratuite, exemplu care ar putea fi urmat si de celelalte SIF-uri.

     

    Cel mai important factor de incertitudine ramane in continuare Rompetrol Rafinare, dupa ce scandalul in care sunt implicati omul de afaceri Dinu Patriciu si ceilalti membri din anturajul sau a luat din nou amploare. Decizia de a impune sechestru asigurator asupra unui pachet de 25% din actiunile Petromidia ar putea avea efecte negative asupra companiei, dar si asupra pietei de capital. Saptamana trecuta, actiunile Rompetrol Rafinare (Petromidia) au pierdut 7,4%, atingand chiar un minim de 0,091 lei/actiune. „In acest moment exista pericolul de nefinantare din partea bancilor care ar duce la blocarea productiei si, implicit, la falimentul firmei care s-ar resimti puternic si pe piata de capital, avand in vedere ca Rompetrol Rafinare este unul din pilonii Bursei. Totusi, nu cred ca se va ajunge atat de departe“, a aratat Octavian Molnar.

  • Principalii perdanti

    Bursa a pierdut peste un miliard de euro intr-o saptamana. La finalul saptamanii trecute, capitalizarea Bursei de Valori a coborat la 18,9 miliarde de euro, fata un maxim de 20,3 miliarde de euro la inceputul lunii februarie.

     

    Companie

    Pret la 3 martie (lei/actiune)

    Pret la 10 martie (lei/actiune)

    Evolutie pret (%)

    Evolutie capitalizare (mil. euro)

    Petrom

    0,615

    0,59

    -4,1%

    -400,0

    BRD

    19

    17,7

    -6,8%

    -258,8

    Rompetrol Rafinare

    0,101

    0,0935

    -7,4%

    -45,2

    SIF Oltenia

    2,76

    2,5

    -9,4%

    -43,1

    Oltchim

    0,425

    0,39

    -8,2%

    -35,5

    SIF Moldova

    2,41

    2,18

    -9,5%

    -34,1

    SIF Transilvania

    2,27

    2,08

    -8,4%

    -29,6

    SIF Banat-Crisana

    2,41

    2,24

    -7,1%

    -26,6

    SIF Muntenia

    1,7

    1,6

    -5,9%

    -23,0

     

  • Piata dragostei

    Of, cate discutii despre marele razboi intre sentiment si libido, intre sex si dragoste! Se pierd in istorie miile de pagini dedicate temei. Sunt doua imparatii ale sentimentelor pe care omul contemporan se amageste ca le-ar putea impaca: sexul si dragostea.

     

    Din pacate sau din fericire, faptul ca se scriu zeci de retete despre felatia perfecta sau despre cum sa ai un megaorgasm in 30 de secunde nu afecteaza in nici un fel opozitia stramoseasca intre doua mari industrii. Ati inteles bine! Industrii! Una a sexului si cealalta a dragostei.

     

    Despre industria sexului se scrie cu delicii si in tabloide, si in cele mai scrobite publicatii financiare. Pentru ca sexul pare fara secrete, e simplu de tradus in cuvinte, imagini sau cifre, dupa caz. Cand spui industria XXX toata lumea stie despre ce e vorba. Cu mult mai multa retinere se vorbeste despre o industrie a dragostei.

     

    Dragostea (iubirea sau cum vreti sa-i spuneti) este un subiect fragil, ocolit de analisti, iar simplul fapt de a-l aseza in sintagma „industria dragostei“ este in sine deja o mare blasfemie. Sunt doua mari perspective asupra dragostei care par sa domine „piata“. Viziunea macho, pe de o parte, in care dragostea este „chestia“ aia dintre pauzele de sex. Si mai e, apoi, viziunea extrem feminizata, telenovelistica, in care dragostea este „chestia aia“ extraordinar de importanta in care sexul e un mic amanunt in comparatie cu intensitatea sentimentelor.

     

    Un lucru foarte important s-a intamplat in ultimii ani in Romania. Mari intelectuali au descoperit avantajele industriei amorului. In timp ce foarte tinerii scriitori inca adora pornografia, Mircea Cartarescu filozofeaza molcom, matur pe o tema frivola, deloc hard: „De ce iubim femeile“. A fost un hit editorial, cartea s-a vandut excelent. Cat despre textele insele, unele sunt delicioase. Au fost, bineinteles, prilej pentru masele frustrate de scriitori romani (care nu se vand) sa deplanga comercializarea, prostituarea lui Cartarescu. Dar de cand sa scrii despre dragoste se cheama prostitutie? Miscarea lui Cartarescu a fost una extrem de inteligenta, una de scriitor care nu a stat degeaba in Vest, a mai si invatat cate ceva pe acolo. Principala lectie: un scriitor mare are nevoie de un public mare.

     

    Mai nou, a aparut o antologie de poezie de dragoste alcatuita de Ioana Parvulescu si cu un CD pe care sunt imprimate lecturile lui Gabriel Liiceanu. Liiceanu este un sustinator aprig al elitelor, vede fenomenul cultural in ierarhii, il vede mai ales impartit in alesi si neofiti. De aceea poate parea surprinzatoare o astfel de productie comerciala venita din zona Humanitas. O credinta conservatoare despre ordinea lumii culturale naste o sanatoasa viziune comerciala. Ce poate fi mai frumos!

     

    Avem o dilema. Am vrea ca piata dragostei sa fie ocupata numai de insipide lucrari de genul „100 de cai de a-l innebuni“, „50 de secunde pana la orgasmul absolut“, „Cum sa-ti vrajesti partenerul“, „150 de texte care o cuceresc definitiv“? Deja aici suntem in zona de comercial extrem. Este zona in care dragostea se intalneste cu detergentii, dar si cu produsele XXX. E la fel de monotona precum intrigile ritmice dintr-un film porno. De aceea e indicat ca marele public sa aiba acces la poeme de dragoste alese de un filolog, de un cunoscator.

     

    Multe dintre optiunile Ioanei Parvulescu sunt previzibile pentru un cunoscator. Evident, pot aparea si conflicte intre gusturi poetice. Nu inteleg, de exemplu, cum de lipseste Arghezi cu formulari amuzant-comerciale, numai bune de retinut („Pasunea mea tu sa fii / Cu papadii. / Eu sa fiu boul tau alb si nevinovat / Care te-as fi pascut si te-as fi rumegat“ sau, mult mai simplul vers, „Nu stiam ca ma voi vindeca de mine cu tine“), in conditiile in care Voiculescu e prezent. Putem dezbate la nesfarsit, e placerea carcotasa a cititorului, pana la urma. Si de ce n-am pune si versurile unor trupe recente care agita inimile tinere in ziua de azi cum o facea povestea lui Werther odata?

     

    Sa mergem in alta zona din piata dragostei, zona in care s-a inregistrat, probabil, cel mai spectaculos succes din istoria noastra mediatica: Acasa TV. Un tsunami de sentimente felurite, cu intrigi previzibile, cu tone de cliseu. Dar asa e dragostea, monotona. Cert e ca aduce mai multi bani decat ar putea-o face vreun canal cu sex explicit vreodata. Publicul e preponderent feminin, publicitatea la margarina si detergenti curge in valuri. Nu intamplator diversi scriitori contemporani vizionari (Michel Houellebecq) si cam misogini prevad stingerea treptata a speciei masculine si a sexului traditional. Barbatii nu vor pierde batalia genetica, ci batalia comerciala. Sunt mult mai prosti cumparatori decat femeile. Glumesc (sper).

     

    Dragostea e o piata. Dragostea ne frustreaza cel mai mult in actul comunicarii. Cand esti indragostit, primul lucru pe care esti gata sa-l spui nu e traditionalul si deja agasantul „te iubesc“, ci „nu am cuvinte sa spun ce simt“. Ei bine, toata aceasta frustrare retorica  trebuie umpluta cu tone de cuvinte de duh, telenovele, poezii ieftine sau poezii foarte fine, texte despre amor scrise excelent sau scrise cu picioarele, fiecare dupa dorinta si putinta. Ce e cu adevarat incurajator este ca scriitorii buni incep sa prinda gustul comercial al dragostei. De ce sexul poate fi vazut ca un business, iar dragostea nu? Asadar, intr-o competitie anatomica, putem avea uneori scoruri surpriza: cordul vinde mai bine decat zonele erogene. Iar poeziile de bun-gust pot fi mai comerciale decat retetele aiuristice de succes in amor.

  • Regia: Groucho Marx

    Citesc intr-unul dintre cele mai importante si serioase cotidiene italiene un titlu pe mai multe coloane: „Infruntare Berlusconi-Prodi“. A se slabi, cum se zice prin partile mele. Avand in vedere ca suntem intr-o perioada electorala si ca rivalii in cauza sunt chiar Berlusconi si Prodi, la ce v-ati fi asteptat, sa plece impreuna pe furis si sa-si petreaca week-end-urile intr-un motel ca doi indragostiti?

     

    Ce stire ar fi putut fi, in cursul ultimelor alegeri americane, sa vorbesti despre o infruntare Kerry-Bush? Si totusi, acest lucru se intampla, in cursa mass-media de a gasi in fiecare zi subiecte dramatice, ca si cum nu ar ajunge cele din celelalte pagini, unde se vorbeste despre asalturi asupra ambasadelor, de gripa aviara sau de scandalurile de pe piata gazelor. Acestea sunt, fara doar si poate, niste alegeri sub semnul nebuniei, ce par a fi regizate de Groucho Marx (care spunea ca „nu voi deveni niciodata membru al unui club dispus sa-l primeasca pe unul ca mine“).

     

    Ceea ce eu am invatat de tanar, scapat din fascism si initiat in misterele democratiei, este faptul ca intr-o campanie electorala, doua sau mai multe formatiuni se concureaza reciproc si ca pe tot parcusul procesului electoral, cei ce fac parte din formatiunea A trebuie sa vorbeasca frumos de formatiunea A, ridicandu-i in slavi capacitatea de a guverna, si sa vorbeasca urat de formatiunea B. Acum insa, ceea ce-i preocupa cel mai mult pe membrii fiecarei grupari in parte pare a fi sa vorbeasca de rau propriul partid si sa ridice in slavi factiunile interne. Acest lucru nu este valabil doar in cazul Uniunii1), care a facut din asta un sport de-acum consacrat, ci si de Casa Libertatilor2), unde singura libertate este cea de a defaima cu lovituri de maciuca.

     

    Chintesenta, sau sinteza exemplara a acestei tendinte, am vazut-o atunci cand la Matrix3) a aparut Marco Ferrando4). Acest domn are anumite opinii cam greu de impartasit, dar si altele care, in cursul unei conversatii calme, nu ar parea neaparat delirante. Tocmai pentru a-si apara aceste opinii, Ferrando a facut tot posibilul sa-si reechilibreze comportamentul si sa excluda interpretarile excesiv de rauvoitoare; in compensatie insa a dedicat mare parte din timpul sau incercarii de a demonstra ca programul lui Prodi este la fel cu cel al lui Berlusconi, daca nu si mai rau, iar critica sa nemiloasa i-a adus probabil Polului5) o mana de voturi (sau Uniunii o mana de abtineri).

     

    Desigur ca este de apreciat curajul celui ce vrea sa spuna cu orice pret ceea ce considera el a fi adevarul, dar cine face aceasta alegere trebuie sa renunte a mai face politica – sau cel putin nu incearca sa fie ales parlamentar in cadrul unei formatiuni pe care o dispretuieste, facand o figura ingrata de opozant in interiorul acesteia. Politica este arta compromisului, si daca ai ales sa fii de o anumita parte a baricadei, trebuie sa faci tot ce poti pentru a nu o cobori in ochii publicului. Cel putin nu in timpul campaniei electorale. Cine vrea sa coboare in arena n-are decat sa amane certurile interne pentru mai tarziu.

     

    Spectatorii (cum sugera mereu Mentana6), incercand, dupa ce el insusi o declansase, sa opreasca emfaza sinucigasa a invitatului sau) cred ca au avut impresia ca Ferrando este pe statul de plata al lui Berlusconi. Impresie cu siguranta eronata, pentru ca ipoteza cea mai rationala (si putin cam tragica) este ca acesta face ceea ce face in mod absolut gratuit.

     

    Nebuniile electorale nu se opresc aici. Uitati-va la razboiul sondajelor. In principiu, cine comanda un sondaj ar trebui sa-l tina secret, avand in vedere ca astfel poate capata avantajul de a afla ceva ce adversarul nu stie. Dar acum sondajul si-a asumat functia de formator de opinie: trebuie sa-i mobilizeze pe nehotarati, plecand de la principiul ca acestia sunt o mana de subdezvoltati al caror unic ideal este sa se dea de partea invingatorului – sau a celui ce se proclama ca atare dinainte.

     

    Avand in vedere ca aceasta este imaginea pe care Berlusconi o are despre intreg electoratul sau, si nu numai despre cei indecisi, este evident ca nu-i pasa daca sondajele sunt sau nu reprezentative. Ar putea sa i le incredinteze chiar si Vannei Marchi7), si probabil ca o va face. Dar de ce sa-ti orchestrezi singur o campanie defavorabila pentru a demonstra ca sondajele de stanga sunt mai bune? Adevaratii indecisi care ar putea vota pentru Uniune nu prea sunt dispusi sa-l iubeasca pe invingator (dimpotriva, multi adora sa sustina opozitia). Acestia sunt cei deziluzionati de centru-stanga, dar care sunt inca terorizati de ideea ca Berlusconi va invinge din nou. De aceea, ar putea fi atrasi la vot tocmai lasand sa se inteleaga ca (prin abtinerea lor) Berlusconi mai are inca posibilitatea de a invinge.

     

    Pierzandu-se in razboiul sondajelor, Uniunea risca sa lase sa cada in gol nenumarate minciuni ale adversarului. Polul a pus in circulatie manifeste pe care scrie „Armata obligatorie? Nu, multumesc“ si mi se pare ca membrii Uniunii care apar la televizor ar trebui sa aminteasca in fiecare moment cu voce tare ca armata obligatorie a fost abolita chiar de guvernul de centru-stanga – si ca, asadar, Berlusconi isi manifesta inca o data neinfricata sa incredere in lipsa de pregatire si in memoria slaba a electoratului.

     

    Umberto Eco este autorul romanelor „Baudolino“, „Numele trandafirului“ si „Pendulul lui Foucault“.

    Puteti citi urmatorul comentariu al lui Umberto Eco in editia BUSINESS Magazin care apare in 29 martie.

     

    Traducerea si adaptarea de Cecilia Stroe

     

     

    Notele redactiei:

    1) Coalitia de opozitie de centru-stanga, condusa de Romano Prodi;

    2) Coalitia de centru-dreapta, condusa de premierul Silvio Berlusconi

    3) Talk-show pe Canale 5;

    4) Politician de stanga, liderul gruparii Progetto Comunista din cadrul PRC, partidul comunist italian;

    5) Polul Libertatilor, fosta denumire a Casei Libertatilor (vezi nota 2);

    6) Enrico Mentana este jurnalist de televiziune, moderatorul emisiunii Matrix;

    7) Vanna Marchi este o femeie de afaceri devenita celebra in urma unor emisiuni de teleshopping, in prezent acuzata de escrocherie.

  • Cine ia publicitatea la tigari dupa intrarea in UE?

    In mai putin de un an, cateva canale importante pentru publicitatea la tigari se vor face scrum. Panourile publicitare si presa scrisa sunt cele mai cunoscute exemple. Cine are de pierdut si de castigat din cenusa acestor bugete de reclama?

     

    Pe strada nu mai e picior de panou publicitar cu reclame la tutun. Reclamele la tigari din ziare si reviste au disparut. Iar castigatorii promotiilor prin SMS sau la concursurile de pe plaja nu mai primesc drept cadou umbrele, sepci sau tricouri personalizate cu o anumita marca de tigari. Cam asa ar arata, pe scurt, peisajul publicitar din 2007 – in ipoteza in care Romania va fi admisa in UE.

     

    Chestiunea restrictiilor la publicitatea la tutun  a mai fost dezbatuta, dar problema bugetelor de reclama existente s-a pus mai putin pe tapet. Ce se va intampla cu banii pe care companiile de tutun ii investesc azi in presa scrisa si in publicitatea outdoor? Si cat de tare se vor resimti afacerile publisherilor si ale companiilor de outdoor? Intrebarile se pun cu atat mai mult cu cat miza in principalele canale interzise din 2007 – outdoor-ul si presa scrisa – nu este deloc neglijabila.

     

    Din calculele BUSINESS Magazin (facute pe baza estimarilor companilor de outdoor, a oamenilor din publicitate si din presa scrisa), miza depaseste 11 milioane de euro, suma ce totalizeaza – cu aproximatie – investitiile celor trei mari companii de tutun. Balanta inclina clar in favoarea outdoor-ului, care, conform acelorasi estimari, ar atrage spre 80% din valoarea de mai sus (presei scrise revenindu-i, asadar, restul de aproximativ 20%).

     

    Mai concret a fost Bogdan Ghita, director executiv la Kinetic Worldwide Romania, companie  specializata in servicii media pentru outdoor, care face parte din grupul WPP. El crede ca producatorii de tutun asigura circa 35-37% din totalul bugetelor de publicitate stradala, care s-ar situa la circa 25 mil. euro. Ar rezulta deci ca cele trei mari companii de tutun – British American Tobacco, Philip Morris si Japan Tobacco International (JTI) – ar investi circa 9 mil. euro in outdoor, anual. Deocamdata.

     

    Ce se va intampla din 2007 cu golul lasat in buzunarele companiilor de outdoor? Ghita spune ca nu va fi o mare tragedie. Din ianuarie se va elibera mare parte din panouri, „care vor fi ocupate imediat de alte companii cu bugete mai mici, este adevarat“, spune Ghita, „dar care vor fi in numar mai mare“. Cu alte cuvinte, vor fi bugete mai mici aruncate in joc, dar numeroase. Sunt clienti care abia asteapta sa intre pe panourile care se vor elibera din 2007, mai spune acesta, aducand drept exemplu clienti din categorii ca racoritoarele, automobilele, bunurile de larg consum sau serviciile financiare (cu o expunere mai scazuta in outdoor pana acum).

     

    Pentru a-si intari afirmatia, directorul Kinetic aduce in discutie exemplul Ungariei, tara in care investitiile in publicitatea stradala se ridicau la valoarea de 56 mil. $ in 2003, iar in 2005 – cand producatorii de tutun au iesit din outdoor – piata a fost de 70 mil. euro. Deci piata si-a urmat dezvoltarea.

     

    Andrada Seitan, director de vanzari la Euromedia (numarul unu pe piata de outdoor), pare sa ii dea dreptate lui Bogdan Ghita. Ea spune ca nu-si face probleme in privinta clientilor de la anul. Motive de ingrijorare s-ar putea gasi, eventual, in tabara acelor companii de outdoor de talie medie si mica, al caror business este asigurat in proportie de 90% de investitiile companiilor de tutun. „Probabil ca multi vor disparea sau se vor reorienta“, crede Andrada Seitan. Ca si Ghita de la Kinetic sau Seitan de la Euromedia, nici oamenii de vanzari din presa scrisa nu simt un mare gol, in perspectiva.

     

    De pilda, Cristi Mihalache, director de vanzari la Evenimentul Zilei, crede ca publisherii nu vor fi foarte afectati in 2007. Un indicator bun poate fi o comparatie a investitiilor din acest an cu cele din 2005, inceputul lui 2006 fiind „sub nivelul“ veniturilor de anul trecut. „JTI de exemplu a fost mai circumspect in achizitii de reclama, preferand sa se concentreze pe investitiile in distributie.“ Mihalache admite totusi ca revistele vor resimti mai pregnant aceasta pierdere, iar saptamanalele si ziarele – mai putin. Dar un gol la bugete ar fi fost simtit la inceputul anilor 2000, spune Sorel Radu, director de vanzari la Media Pro. El povesteste ca acum 4-5 ani, investitiile in presa scrisa din partea companiilor de tutun reprezentau circa 30% din intregul consum de publicitate in acest segment. Astfel ca o retragere a lor, atunci, ar fi fost o grea lovitura pentru presa. Nu mai este cazul acum, cand procentul investitiilor in print a coborat la un prag de maximum 5% (fata de 30% acum 4-5 ani).

     

    „Producatorii de tutun stiau de aceste restrictii (valabile din 2007 – n.r.) inca de acum doi-trei ani si nu au mai crescut investitiile in publicitatea prin presa“. Cum s-a umplut golul lasat de tigari in balanta veniturilor? „Au crescut masiv alte categorii de advertiseri (financiar si auto, de exemplu), astfel ca aceasta retragere nu va fi resimtita ca un soc pe piata de print“, explica Sorel Radu. Adica s-a intamplat ceea ce se estimeaza ca se va petrece si in publicitatea stradala de la anul: sunt companii care probabil au dat deja mana cu firmele din outdoor pentru a ocupa cele mai bune locatii lasate vacante de tigari incepand cu ianuarie 2007. Si totusi, ce se va intampla cu banii pe care acum companiile de tutun ii investesc in panouri si machete?

     

    „Se vor gasi alte metode de comunicare“, spune Gilda Lazar, director Corporate Affairs JTI. Care vor fi acestea, „va depinde de fiecare companie in parte“, a spus Lazar. Ca principale suporturi de comunicare pentru JTI incepand cu 2007 (deja active si in prezent), ea enumera punctele de vanzare (POS), personalizarea obiectelor promotionale care au legatura cu fumatul – scrumiere sau brichete (restul promotionalelor fiind interzise din 2007), dar si inserturile si onserturile.

     

    Referitor la dimensiunea bugetelor de marketing, reprezentantul JTI a spus ca, in conditiile instabilitatii fiscale, „este greu sa iti faci planuri de afaceri normale, inclusiv proiectii de marketing“. Ea a precizat totusi ca bugetele vor fi constante. Philip Morris nu a comentat, iar BAT nu a fost disponibil pentru acest articol. Dar, daca si acestea isi vor mentine constante investitiile in marketing, intrebarea care se naste este urmatoarea: cine va absorbi aceste bugete?

     

    Marketingul direct ar fi un raspuns. Tudor Fulea, director al Cupon Pro (companie de couponing – un segment nou in Romania), pare de acord cu ipoteza. El crede ca piata de marketing direct – inca la inceput de drum – va fi stimulata in mare masura de reorientarea bugetelor companiilor de tigari. „Asa ca cele cateva milioane asteptate din partea companiilor de tutun de la anul vor impulsiona cert acest segment al industriei de publicitate“, a spus directorul Cupon Pro. In afara de cei care fac afaceri in marketing direct, cine ar mai putea absorbi bugetele investite momentan in outdoor si presa scrisa de companiile de tutun? Productia publicitara ar fi un alt raspuns.

     

    „Indiferent de viitoarele optiuni de publicitate, o multinationala ramane o multinationala“, spune Radu Parlog, director general la Klass Prodexport, una dintre cele mai mari companii pe piata de publicitate indoor si outdoor. Ce vrea directorul Klass sa dea de inteles este faptul ca, atat timp cat bugetele de marketing ale producatorilor de tutun vor fi constante, business-ul furnizorilor lor va fi securizat. Cu alte cuvinte, o companie de productie publicitara care are un astfel de client nu ar avea motive sa-si revizuiasca business-plan-ul pe anii urmatori. Poate in sens pozitiv. Pentru ca „va creste segmentul publicitatii indoor, cu siguranta. Multi din banii de marketing ai producatorilor de tutun se vor varsa in promovarea la locul de vanzare (magazine, chioscuri) sau de consum (cluburi, baruri)“, spune Parlog.

     

    Si agentiile de publicitate spun ca nu au motive sa-si revizuiasca planurile de afaceri. Pot insa face doua lucruri. Unu: sa-si mentina clientul. Doi: sa se adapteze noilor nevoi de comunicare ale acestuia (si chiar sa-si dezvolte alte servicii – de strategie, BTL sau marketing direct). De pilda, Grupul Leo Burnett, care gestioneaza clientul Philip Morris, spune ca in contextul noilor restrictii va fi „o provocare“ sa gaseasca „modalitati noi si creative“ de comunicare.

     

    „Va fi un exercitiu interesant“, spun reprezentantii Leo Burnett. Cat de interesant va fi exercitiul creativ al agentiilor in gene-ral, se va vedea din 2007. In cutia postala, pe telefonul mobil, in cluburi si baruri sau la magazin. Oricum, indoor.

  • CHIMIE SI PUBLICITATE

    Savantul Antoine Lavoisier spunea ca in natura nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma. Sintagma pare valabila si in publicitate. Din 2007, restrictiile la publicitatea la tigari vor goli unele buzunare, dar vor umple altele.

     

    IN MINUS:

    1. Editorii de presa scrisa, in special de reviste;

    2. Companiile de outdoor de dimensiuni medii si mici al caror business e generat majoritar de contractele de publicitate cu companiile de tutun

    3. Tipografiile cu rulaj mare din partea acestora.

     

    IN PLUS:

    1. Companiile de productie publicitara indoor si furnizorii lor;

    2. Companiile de marketing direct;

    3. Agentiile de BTL (below-the-line, adica publicitate neconventionala);

    4. Locatiile – baruri, discoteci, hoteluri, restaurante – ceea ce specialistii numesc HoReCa (petrecerile si concursurile sponsorizate de marcile de tigari, ca si parteneriatele pentru distributie exclusiva a marcilor unui producator sunt generatoare de venituri);

    5. Operatorii telecom (parteneriate pentru promotiile prin SMS);

    6. Agentiile de casting (furnizarea de personal pentru sampling si gazde ale evenimentului).

     

    SURSA: ESTIMARI BUSINESS MAGAZIN

  • Scad si la noi

    Vanzarile de ziare generaliste scad si in Romania, arata cele mai recente cifre de difuzare ale Biroului Roman de Audit al Tirajelor (BRAT).

     

    Urmand tendinta mondiala, ziarele generaliste romanesti au scazut in vanzari anul trecut, arata datele BRAT, citate de agentia Mediafax. Ca elemente demne de mentionat ar fi caderea Jurnalului National (JN) si a Evenimentului Zilei (EvZ), cu circa 38.000, respectiv 10.000 de exemplare pe parcursul unui an. Astfel, JN a coborat de la 129.505 exemplare in decembrie 2004 la 91.386 in decembrie 2005. Iar EvZ a avut o medie anuala de aproape 75.000 de copii vandute, fata de 85.000 in ianuarie 2005 (la sfarsitul anului, EvZ avea o pierdere de 31 de procente la nivel de tiraj vandut, fata de decembrie 2004).

     

    Adevarul a avut o scadere brusca a tirajului dupa plecarea blocului redactional catre Gandul. In septembrie, tirajul vandut era de peste trei ori mai mic fata de perioada similara a lui 2004. Iar Gandul, lansat anul trecut, a avut in mai un tiraj vandut de 51.236 de exemplare, pe editie, in decembrie scazand la 36.117 de copii. La nivel intregului an, ziarul a vandut, in medie, 43.209 de exemplare. Romania Libera a avut o evolutie relativ constanta, cu o medie anuala de 61.761 de exemplare (o scadere a vanzarilor de aproximativ 1.000 de copii fata de 2004).

     

    Ziarul Financiar (ZF) este unul dintre putinele cotidiene care a avansat constant. De la 13.440 de copii vandute in septembrie 2004, ZF a crescut pana la 15.210 de exemplare in luna similara a lui 2005. Pentru perioada ianuarie 2005 – septembrie 2005, media vanzarilor a fost de 14.748 de copii pe editie. Spectaculoasa a fost insa evolutia in segmentul presei sportive.

     

    Gazeta Sporturilor a vandut, in medie, 64.150 de exemplare pe editie (salt de la 43.000 in decembrie 2004 la peste 54.000 in decembrie 2005). Iar Pro Sport a avut o evolutie notabila, cu o crestere a tirajului de peste 40% in decembrie trecut fata de decembrie 2004. Pro Sport a vandut, in medie, circa 67.063 de exemplare pe editie anul trecut. Insa Libertatea ramane cel mai vandut ziar, cu peste 250.000 de exemplare pe editie.

     

    Pentru publicatiile Ziua si Curentul nu exista inca date disponibile pentru intreg anul 2005. Iar Cotidianul, Gardianul, Averea, 7 Plus si Azi nu au tirajul auditat de BRAT.

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Izvor de energie

    Client: Romaqua

    Brand: Borsec

    Agentie: Grey Worldwide Romania (WPP)

    Canale: TV

     

    Timp de aproape o luna, ruleaza pe TV spotul de promovare a marcii Borsec, semnat de Grey. Prin sloganul „Izvor de energie“, agentia spune ca puncteaza noua atitudine Borsec, „energia naturala“. „Traditia este acum completata cu noi valori ale marcii – energie, vita-litate, dinamism – reiesite din cercetarea asupra consumatorilor de apa minerala“, spune agentia.

     

    Ca obiective de  marketing ale campaniei, Grey enumera cresterea gradului de fidelizare in randul consumatorilor Borsec, in special consumatorii cu fidelitate medie sau consum dual, si – in secundar – atragerea targetului mai tanar din mediul urban. Conform agentiei, regizorul acestui spot este Randy Cook, care a luat trei Oscaruri pentru efectele speciale din trilogia „Lord of the Rings“ si care a fost implicat si in productia „King Kong“.

  • CeBIT 2006 sau IT&C-ul viitorului

    Sloganul comun al celor 6.200 de expozanti prezenti la editia de anul acesta a CeBIT, cel mai mare targ de IT&C din lume, pare sa fie „lasati vizitatorii sa vina la noi. Pentru ca nu o vor face oricum, ci cu gura cascata“. De altfel, targul sta sub semnul uimirii: in tehnologie, nu exista limite.

     

    An de an, noutatile pe care marii producatori de electronice si IT ai lumii tin sa le etaleze la targul de primavara din orasul german Hanovra sunt subiect de discutie cel putin pentru o saptamana – atat cat tine CeBIT – pentru oamenii de afaceri, pasionatii de tehnologie sau simplii vizitatori. Iar la editia de anul acesta, un cuvant s-a aflat pe buzele tuturor: primul/ prima. La CeBIT a fost prezentat primul telefon dotat cu o camera video de 10 megapixeli – ati citit bine, nu e nici o greseala de tipar -, primul calculator cu un procesor cu o viteza de 5,6 GHz, primul televizor LCD cu diagonala de 80 de inci in varianta comerciala, primul computer ultramobil, iar lista e doar la primul lot de „nominalizari“.

     

    Si tot la CeBIT s-au trasat cateva dintre „trendurile“ urmatoarei perioade: imbunatatirea tehnologiei Blu-Ray, succesorul DVD-ului, marirea vitezei de navigare pe dispozitivele mobile, transformarea VoIP in tehnologie fara fir (wireless) sau dezvoltarea de PC-uri care sa devina centrul universului digital. Blu-Ray si HD-DVD „promit“ capacitati de stocare de 40 si 50 GB, adica de zece ori mai mari decat ale DVD-urilor actuale. Ca sa nu mai vorbim ca, in 2008, noile discuri vor putea depozita 200 GB de informatie digitala, adica de aproape de trei ori mai mult decat memoria unui desktop bun din zilele noastre. Pentru inceput insa, pretul unei unitati de scriere si al unui disc vor fi  prohibitive pentru publicul larg: 800 de euro, respectiv 20 de euro. O alta prioritate a industriei va fi aducerea programelor de televiziune pe telefonul mobil, iar Campionatul Mondial de fotbal din vara ar putea reprezenta „agatatoarea“ ideala pentru promovarea acestui gen de servicii.

     

    Tot in materie de tendinte, principiul „all in one“, cu aplicabilitate mai ales in cazul echipamentelor de birou pentru printare, va „migra“ si el inspre zona divertismentului digital: PC-ul va fi si combina audio, si DVD player, si punct de acces la Internet. Tendinta a fost sesizata inca de anul trecut si de catre distribuitorul de electronice si electrocasnice Altex, care a lansat pe piata Davio Media Center, un „all in one“ in materie de IT.

     

    Unul din punctele de atractie ale CeBIT a fost si minicomputerul cunoscut pana inainte de lansare sub numele de cod Origami. Proiectul poarta semnatura celei mai mari companii software din lume, Microsoft, care a colaborat la realizarea acestuia cu trei producatori de hardware cu traditie: ASUS, Founder si Samsung. Noul Ultra Mobile PC va avea greutatea de sub un kilogram si va fi o varianta intermediara intre laptop si palmtop. Costul estimat al noului gadget este cuprins intre 500 si 1.000 de euro.

     

    Dincolo de sonoritatea performantelor tehnice, care este in fond utilitatea acestor gadget-uri ultraperformante care vor ridica la cote greu de imaginat acum cativa ani pretentiile consumatorilor din intreaga lume? Sunt cei zece megapixeli ai camerei foto instalate pe noul telefon Samsung cu adevarat necesari? Asta in conditiile in care restul telefoanelor cu camera au performante „foto“ de 3-5 ori mai mici, iar aparatele digitale pentru amatori se apropie cu greu de nivelul noului Samsung SCH-B600. In opinia lui Simon Rhee, director Samsung Electronics Austria GmbH, in subordinea caruia intra zece state, inclusiv Romania, este incorect sa pui pro-blema in termeni de genul „de ce avem nevoie de atatea performante?“.

     

    „Important este sa produci o tehnologie ultraperformanta la un cost rezonabil pentru a putea fi acceptata de piata“, spune Rhee. Abia ulterior, cand noul produs revolutionar va fi vandut unei mase critice de clienti, el va deveni standard. Aceeasi lege se aplica, de fapt, tuturor gadget-urilor cu performante tehnice iesite din comun.

     

    Practic, CeBIT este un bun prilej pentru gigantii industriei sa faca spectacol, insa dincolo de placerea de a fi in „luminile rampei“ targul german are si o dimensiune pragmatica, deloc neglijabila. Din cate spun organizatorii, din cei aproape jumatate de milion de vizitatori care vin in fiecare an la Hanovra, circa 80% sunt oameni de afaceri sau profesionisti care folosesc tehnologia ca instrument de lucru. Astfel, CeBIT este si un mare eveniment B2B, la care se semneaza contracte, se descopera noi furnizori sau se regandeste intreaga filosofie de lucru a unei companii, prin folosirea unor instrumente de lucru digitale. Acesta este si motivul pentru care o parte din companiile romanesti prezente la editia din 2006 a expozitiei nici nu si-au inchiriat stand, preferand o formula mai putin vizibila: au inchiriat un birou in incinta targului, unde reprezentanti ai companiei poarta discutii cu potentiali parteneri.

     

    Exemplul distribuitorului roman de IT&C Flamingo International. La standul Romaniei din CeBIT, s-au prezentat anul acesta aproximativ 40 de companii, in special din industria software, printre acestea aflandu-se de acum „clasicii“ GeCAD si Softwin. Compania lui Radu Georgescu a promovat divizia sa de callcenter Cvanatage, iar Softwin, producatorul antivirusului BitDefender, a fost reprezentat de ramura sa din Germania.

     

    In afara de cele doua firme de soft, la standul Romaniei au mai fost prezenti Intouch – cu o solutie de info-chioscuri – si Condiment – producator de web-site-uri. CeBIT-ul de anul acesta s-a intins pe o suprafata de peste 310.000 de metri patrati – dimensiune aproximativ egala cu cea de anul trecut – pavilionul Romaniei reprezentand 0,09% din intreg spatiul expozitional. Chiar daca firmele romanesti au expus si in afara standului de tara (cazul companiei de software AROBS), este clar ca nu ele au fost vedetele targului, titlu adjudecat de producatorii traditionali de telefoane mobile, tehnica de calcul si software, dar si de furnizorii de servicii telecom si de Internet.

     

    Nici despre producatorii de electronice nu s-ar putea spune ca au nimerit intr-un con de umbra, standul Panasonic fiind unul dintre „magnetii“ care au atras valuri de vizitatori. Pe langa monstrii sacri IBM, Nokia, Samsung, SAP, Microsoft, T-Mobile, la editia de anul acesta a targului au luat parte si multi producatori cvasinecunoscuti, insa cu o oferta larga de electronice si produse IT; este vorba indeosebi de companii din state asiatice, precum Taiwan, Thailanda sau Hong Kong.

     

    Daca sofisticarea dusa la extrem a fost „litera de lege“ pentru majoritatea participantilor, au existat si cateva „exceptii“ care au preferat simplitatea si utilitatea. Chiar langa standul Samsung – compania ale carei cele mai noi modele de telefoane mobile concureaza de la egal la egal cu aparatele profesioniste de filmat si fotografiat –  un producator cu un nume fara nici un soi de rezonanta printre romani promova telefoane mobile pentru persoane cu varste de peste 50 de ani. Pe scurt, este vorba despre un telefon cu functii extrem de simple, cu taste mari si cu ecran monocrom, „adaptat“ acestei categorii de „consumatori“. In acest caz, revolutia tehnologica este sinonima cu „slefuirea“ variantelor primitive.

     

    Cat de repede vor ajunge ultimele aparitii de la CeBIT si pe piata romaneasca? – a fost una dintre cele mai frecvente intrebari ale jurnalistilor romani prezenti la Hanovra. O parte dintre ele, chiar din cursul acestui an. De exemplul, telefonul cu camera de 10 megapixeli va fi disponibil pe piata locala din luna septembrie, potrivit lui Jae Cheon Park, director pentru Romania al Samsung Electronics. Despre pret nu se stie insa nimic. Pe piata asiatica telefonul-minune costa aproximativ 900 de dolari si este disponibil doar in retelele CDMA.

     

    Multe noutati, multe produse revolutionare. Cate  vor trece insa testul pietei? Cate vor fi acceptate de consumatori si cate se vor dovedi fiabile la o utilizare de uzura? Autorii unui studiu despre tendintele de anul acesta, publicat pe site-ul oficial al targului – www.cebit.com – mai tempereaza din entuziasmul pasionatilor de tehnologie, facand urmatoarea observatie: „in fiecare an, producatorii de computere isi autoproclama pionieratul in dezvoltarea mai multor tehnologii, insa multi dintre ei dau rateuri“. Chiar si in cazul unui esec, pentru cei mai pasionati dintre pasionati, simpla idee ca un producator a reusit sa creeze un prototip care arunca in aer standardele actuale ramane un motiv suficient de satisfactie. Iar in esenta, exact acesta este spiritul CeBIT.

  • Cine se teme de Google?

    Google, o success-story de manual – in numai sapte ani a reusit sa devina cel mai mare jucator de pe Internet -, este, de fapt, o companie vulnerabila, se aude tot mai des in ultima vreme printre analistii din piata.

     

    La inceputul anului, unii specialisti de pe Wall-Street estimau ca o actiune Google, la acea vreme in valoare de peste 450 de dolari, va ajunge sa valoreze 600 de dolari pana la finalul anului. Au fost si superoptimisti care vorbeau chiar de 800 de dolari. Si totusi, actiunile companiei s-au dovedit mult mai nesigure. In ianuarie si februarie au inregistrat doua puncte de cotitura, scazand cu 15%, apoi cu alte 7%, ajungand in primele zile ale acestei luni la o valoare unitara de aproximativ 375 de dolari.

     

    O evolutie graitoare pentru parcursul de inceput de an al companiei conduse de Sergey Brin si Larry Page: Google dezamageste. Iar analistii n-au ratat prilejul sa puna pe tapet o serie de motive pentru care compania, considerata nu cu mult timp in urma un gigant invincibil, poate fi etichetata astazi drept vulnerabila.

     

    Celor de la Google li s-a reprosat faptul ca nu reusesc sa castige bani si din altceva decat din publicitatea online, dar si „abdicarea“ in fata pretentiilor de cenzura ale guvernului chinez, dupa cum nu au fost trecute cu vederea nici controversele iscate de proiectul Google Print (de scanare a unora dintre marile opere literare ale lumii) sau de aplicatia Google Earth (harti digitale realizate prin prelucrarea de fotografii preluate din satelit). Motive suficient de solide pentru a schimba imaginea pe care Google si-o crease cu atata grija pe piata. De altfel, motto-ul companiei, „Do no evil“ (Nu face rau – n.r.), a inceput sa fie luat peste picior de indata ce Google s-a trezit implicat intr-o serie de scandaluri.

     

    Cum s-a ajuns aici? Pe scurt, dupa ce compania a intrat pe piata din China, autoritatile de la Beijing au cerut cenzurarea site-ului local. Pentru a nu fi „expulzat“, Google s-a conformat fara prea multe comentarii, iar cautarile care contineau termeni „sensibili“ pentru guvernul chinez (cum ar fi Tien An Men sau Tibet) au inceput sa nu mai returneze rezultate – lucru ce a atras multe proteste din partea organizatiilor pentru drepturile omului. Pe de alta parte, Google a avut de pierdut si odata cu lansarea Google Earth. Cateva dintre tarile „scanate“ de Google, cum ar fi Australia, Coreea de Sud sau India, au reclamat faptul ca pe hartile furnizate de gigantul online apareau cladiri sau zone de importanta strategica. Va intrebati daca figurau cumva si obiective militare sensibile din Statele Unite? Ati ghicit, nici vorba. 

     

    Iar imaginea deja botita a Google a mai incasat un pumn odata cu proiectul Google Print, compania fiind acuzata ca incalca drepturile de autor pentru cartile pe care le pune la dispozitie online gratuit pentru orice utilizator de Internet. Totusi, problema cea mai arzatoare pentru investitori este dificultatea pe care Google o are in a-si diversifica sursele de venituri.

     

    In ultimii doi ani, compania a lansat peste 100 de aplicatii software, printre care celebrul serviciu de e-mail Google Gmail (serviciu care a oferit pentru prima oara un spatiu enorm de stocare, de doua sute de ori mai mult decat orice alt furnizor de e-mail la acea vreme), programul de mesagerie online Google Talk, aplicatia de cautare pe computer Desktop Search,  si, recent, Google Video Store. In plus, Brin si Page au mai avut si alte idei, unele foarte costisitoare – au achizitionat 5% din rivalul AOL pentru 1 miliard de dolari in decembrie 2005, totodata, declarandu-se gata sa puna la punct un proiect gigantic, prin care sa ofere internet wireless pe intreaga suprafata a orasului San Francisco. Si, cu toate astea, 98% din veniturile sale vin in continuare din publicitatea online.

     

    Dar cat de mare este, de fapt, Google? Recent, capitalizarea companiei a depasit 100 de miliarde de dolari. Anul trecut, a avut venituri de 6,14 miliarde de dolari, in crestere cu 92% fata de cele 3,19 miliarde obtinute in 2004. Cota de piata a Google a ajuns in ianuarie la 41,4%, cu peste 6% mai mult fata de aceeasi perioada a anului trecut, conform unui studiu realizat de compania de cercetare a pietei comScore Networks.

     

    Pe de alta parte, cotele de piata ale principalilor sai competitori – Yahoo!, MSN si Time Warner Network – au fost in scadere in ultima perioada. Cautarile din reteaua Yahoo! au scazut cu 3,1%, pana la o cota de piata de 28,7%, MSN a pierdut 2,3% – ocupand acum 13,7% din piata cautarilor, iar Times Warner are o cota de 7,9%, in scadere cu 1,7 procente fata de anul trecut. Doar Ask Jeeves, care de curand si-a schimbat numele in Ask.com, a reusit sa isi creasca cota de piata in ianuarie, de la 5,1% la 5,6%.Totusi, Google avea sa dea primele semne vadite de slabiciune la finalul lunii trecute, la scurt timp dupa ce directorul financiar al companiei George Reyes indica o incetinire a ritmului de crestere.

     

    „In mod clar, ritmul nostru de crestere se incetineste. Se poate vedea acest lucru in fiecare semestru. Trebuie sa gasim noi metode de aduce bani in afacere“, a spus Reyes, care a motivat aceasta incetinire a companiei prin „legea numerelor mari“, referindu-se la faptul ca Google nu va putea sustine o crestere semnificativa pe masura ce devine tot mai mare. Ceea ce pentru multi specialisti a parut o declaratie absolut normala din partea directorului financiar, a declansat in piata o adevarata „furtuna“, care a dus la caderea actiunilor cu 7% intr-o singura zi. O scadere care a sters, dintr-o singura miscare, cate 900 de milioane de dolari din conturile cofondatorilor Sergey Brin si Larry Page. E drept ca fiecare are in continuare o avere de peste 11 miliarde de dolari.

     

    „Nu inteleg cum aceasta asa-zisa stire este o stire cu adevarat“, a declarat Cody Willard, directorului unui fond de investitii specializat in tehnologie. „Eu consider ca directorul financiar pur si simplu a repetat ceea ce compania a spus din prima zi, ca trebuie sa gaseasca noi metode de a creste“, a adaugat el. Multi specialisti sunt de parere ca volatilitatea actiunilor Google este cauzata in mare parte de politica celor doi fondatori de a nu da prea multe detalii despre situatia financiara si despre planurile de viitor ale companiei. Intr-o incercare de a mai calma spiritele in randul investitorilor si al analistilor, a iesit la rampa directorul executiv Eric Schmidt, care a promis o crestere a afacerii pe segmentul cautarilor online – principala activitate a companiei -, dar si asumarea unui rol mai important in lumea publicitatii „offline“.

     

    Cu alte cuvinte, publicitatea marca Google ar urma sa intre si pe sectoare traditionale, extinzand business-ul de pe Internet. Schmidt a subliniat chiar faptul ca, din punctul de vedere al conducerii, Google activeaza pe intreaga piata de publicitate a lumii, a carei valoare se situeaza, conform estimarilor, la 600-800 de miliarde de dolari.

     

    Nu este prima oara cand actiunile Google se dovedesc volatile. In ianuarie, cand compania a dat publicitatii cel mai recent raport financiar, actiunile Google au scazut imediat cu circa 15%. Motivul? Cu toate ca rezultatele financiare au fost in crestere, nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor de pe Wall Street.

     

    Unii analisti nu ezita sa puna instabilitatea actiunilor pe seama imaginii serios sifonate a Google. Poate ar fi un pic prea mult spus ca Google este un gigant cu picioarele de lut  sau ca Google merge pe sarma, pregatind semnalul pentru un nou crah al companiilor dotcom. Totusi, riscul exista. Un editorialist din presa britanica se intreba, intr-un articol de saptamana trecuta, ce s-ar intampla daca cei mai mari actionari ai Google, Fidelity si Capital Research (care detin impreuna actiuni in valoare de 15 mld. dolari) ar intra cumva in panica din cauza speculatiilor care inconjoara compania si ar incepe sa vanda masiv. Scenariul panicii pare improbabil, dar, pe de alta parte, si primele semne ale crahului din 2000 au fost asemanatoare.