BusinessMagazin

Blog

  • Si caii se impusca, nu-i asa?

    Declarativ, unul dintre argumentele transformarii PD in partid popular il reprezinta dorinta de a continua alianta cu liberalii in Parlamentul European. Oare?

    Bulgarele a luat-o la vale chiar mai repede decat ma asteptam, capatand deja dimensiuni si consistenta. Ceea ce ieri era doar o ipoteza de lucru, astazi e aproape realitate. Odata declansat procesul, o intoarcere din drum este extrem de dificila, daca nu cumva de-a dreptul o imposibilitate. 

    Doua sunt consecintele mai putin evidente ale virajului PD spre dreapta. In primul rand, ar fi crearea oportunitatii politice a unei fuziuni in trepte PD-PPCD, benefica pentru ambele parti. Pe scurt, PD-ul ar capata dintr-un foc consistenta doctrinara si onorabilitate, atat pe plan intern cat, mai ales, pe plan extern, si toate acestea cu pretul unui minim sacrificiu de functii, date fiind dimensiunile actuale ale partidului lui Ciuhandu. 

    Pe de alta parte, PPCD ar izbuti astfel sa iasa din cercul vicios in care a intrat inca dinainte de 2000, pastrandu-si totodata nestirbita integritatea morala si doctrinara. Mandria pestelui celui mic care, cel putin pe plan simbolic, il inghite pe cel mare, ar trebui sa fie suficienta pentru a domoli eventualele orgolii crestin-democrate. In al doilea rand, o asemenea intrare in forta a PD (PPCD?) pe culoarul din dreapta ar semnaliza sfarsitul lunii de miere intre cele doua componente ale Aliantei D.A. (a mai auzit cineva pomenindu-se public aceasta titulatura, pana mai ieri prezenta pe buzele tuturor?) si inceputul luptei pentru suprematie. In definitiv, chiar daca ambele orientari se revendica a fi „de dreapta“, liberalii si popularii se situeaza doctrinar pe pozitii aproape diametral opuse. Desigur, nu este vorba aici de o contrapunere simplista a „stangii“ cu „dreapta“, ci mai degraba de nuante. Dar, chiar si in politica, diavolul se ascunde in detalii. 

    Pe de o parte, filosofia liberalismului este centrata pe individul inteles la modul abstract (ceea ce Hegel numea nivelul de intelegere al societatii civile), promovand secularismul, drepturile omului, statul minimal, piata libera etc. De cealalta parte, prioritatile popularilor sunt exact pe dos: valori traditionale (crestine), cu accentul pus pe comunitate, pe o viziune organic-corporatista a statului, direct si puternic implicat la diferite niveluri ale societatii. Liberalii sunt ostili sindicatelor, popularii imbratiseaza breslele etc. Cata vreme au in fata un adversar comun – socialistii la nivel european, PSD pe plan intern – popularii si liberalii sunt aliati aproape firesti. Cand, insa, acest adversar dispare, la fel de firesc tensiunile existente intre cele doua „filosofii politice“ se acutizeaza. Si, oricat de originala, politica romaneasca nu va face exceptie.

    In mai putin de o saptamana, ambele prognoze au inceput sa capete consistenta. Urmand sugestiile transparente ale presedintelui Basescu, atat Boc cat si Blaga si-au anuntat, disciplinati, intentia de a candida la sefia PD, pe baza unor motiuni populare. 

    Este de asteptat ca membrii PD, dand dovada de aceeasi disciplina, sa consfinteasca asadar orientarea populara a partidului. Tot saptamana trecuta, grupul Partidului Popular din Parlamentul European (PPE) si-a anuntat intentia de a descinde la sfarsitul acestei saptamani in Capitala, pentru a lamuri afilierea politica a PD si PC. 

    Ca vizita nu este nici pe departe una oarecare o demonstreaza si prezenta atat a liderului grupului parlamentar, Hans-Gert Poettering, cat si a presedintelui PPE, Wilfried Martens. Inca dinaintea intalnirii, surse confidentiale sustin ca PPE s-a aratat interesat de o fuziune intre PPCD si PD. 

    Este foarte probabil, asadar, ca intalnirea Ciuhandu-Boc, mediata de Martens, sa-si arate roadele nu mai tarziu decat sfarsitul acestei saptamani. (O ocazie fericita pentru Boc de a se dovedi mai „popular“ decat contracandidatul sau, Blaga.) De cealalta parte, in tabara liberala, nervozitatea provocata de ultimele miscari de trupe ale PD (si de Basescu insusi) a atins cote alarmante. Din pacate, insa, aceasta nervozitate, altminteri benefica pentru un partid prea lesne tentat de traiul tihnit, este, pentru moment, prost gestionata.  Doua sunt liniile de contraatac dezvoltate de PNL. Prima, apartinand premierului Tariceanu, se opune cu indarjire si fatis anticipatelor, presupunand, altminteri justificat, o diminuare a ponderii PNL in viitoarea formula guvernamentala. O asemenea atitudine este gresita de doua ori; o data pentru ca este perdanta din start – daca Basescu secondat de un PD fidel se incapataneaza sa vrea anticipate, va avea anticipate; si a doua oara, pentru ca opunandu-se fatis anticipatelor, PNL se plaseaza in ochii electoratului, pe drept sau pe nedrept, in aceeasi barca cu partidul lui Voiculescu (o sfiala ma impiedica inca sa-i spun, formal, Partidul Conservator). Orice taraganare se va traduce prin depunctari electorale la adresa PNL.

    A doua mutare liberala, lucrata in culise de multisor de catre Valeriu Stoica, mult mai subtila, ca de obicei, se bazeaza pe un principiu Zen. Sau, mai simplu spus, pe principiul bicicletei – unde, pentru a evita caderea, trebuie sa rasucesti ghidonul in directia spre care te inclini, nu invers. (Tariceanu, ca si copiii, nu pare inca a se fi familiarizat cu acest principiu, doar in aparenta ilogic.) Din cate stiu pana la aceasta ora, Stoica va incerca, direct sau prin interpusi, sa-i convinga pe liberali sa vireze „popular“ inaintea PD-ului, fie luandu-i astfel „fata“, fie „fortand“ unificarea pana nu e prea tarziu pentru a fi niciodata.  In ciuda subtilitatii solutiei, ma indoiesc sincer de sansele sale de reusita. PNL este un partid mult prea heterogen, cu mult prea multe centre de putere, pentru a fi convins sa savarseasca, fara smucituri, o atare invartire de ghidon.

    Un lucru e sigur: la sfarsitul lunii de miere dintre PNL si PD, cineva se va alege cu genunchii zgariati.

  • Prea mici pentru un Iukos

    Sa ne intelegem din capul locului: ingerii exista numai in picturile pe teme religioase si, eventual, in Paradis. In nici un caz in afaceri. Si nu cred ca exista persoane care, luate la bani marunti-marunti, sa nu aiba ceva de explicat cuiva. Mai ales in afaceri.

    Retinerea presedintelui Rompetrol, Dinu Patriciu, este noul subiect de analiza si dezbatere nationala. Intre potentiale reactii populare de genul brutalei expresii „asa-i trebuie“ – cumul de invidie naiva si nemultumire legata de nivelul de trai, pe de o parte, si scenarii elaborate, care il opun liberalilor pe presedintele Traian Basescu, telul fiind acceptarea anticipatelor intens fluturate de Cotroceni, pe de alta parte – cazul nu poate lasa indiferent pe nimeni. Pentru ca lucrez intr-o organizatie care cumuleaza mai multe institutii de presa, am norocul de a veni in contact cu o suma importanta de capacitati de analiza si de pareri logice, o gandire colectiva ce depaseste cu mult posibilitatile unui individ. 

    Atinsi de patima scenariilor, impreuna cu colegii mei de la Mediafax si de la Ziarul Financiar am intors pe toate fetele cazul Patriciu la finele saptamanii trecute si am ajuns la o concluzie care la momentul scrierii acestui text mi se pare cea mai fezabila explicatie a scandalului. 

    Este vorba de un razboi, intr-adevar, dar acesta nu le apartine politicienilor, ci unei mari parti a celor angrenati in justitie. Reforma justitiei este de o buna bucata de vreme calul de bataie al societatii romanesti iar intentiile declarate ale ministrului Monica Macovei au starnit nemultumiri profunde in breasla. De multe ori in asemenea cazuri nici nu trebuie o indicatie clara sau un plan organizat, oamenii actioneaza cumva instinctiv atunci cand se simt amenintati. Asa ca, pe fondul nemultumirii, vrei sa fii vazut sau simtit; asa ca se ia un afacerist / fruntas liberal / adica cu legaturi cu puterea / adica unul din cei ce vor sa ne reformeze si se ancheteaza. 

    Cu riscul de a nu respecta anumite proceduri. Pentru ca Puterea, indiferent de cine este reprezentata, de Monica Macovei, de Traian Basescu sau de premierul Tariceanu, sa priceapa ca nu-i de gluma cu justitia.

    Restul celor angrenati in piesa – Ioan Talpes, Ion Iliescu, Traian Basescu, Calin Popescu-Tariceanu, o suma de alti politicieni – sunt de data aceasta mai mult simpli actori si mai putin regizori. 

    Folosesc nuantele relative pentru ca fiecare isi poarta luptele personale, dar sefia razboiului nu apartine nimanui; sau poate lipsei de initiativa in care ne-am complacut, ca natie, in ultimii 15 ani. 

    Faptul ca in Romania marile decizii s-au luat in 99% din cazuri la presiunea altcuiva  – institutii financiare internationale, Uniunea Europeana – si mai putin din dorinta sincera a politicienilor de a curata sau de a simplifica sau de a imbunatati.

    Romania nu va avea Iukosul ei, este prea mica ca sa-si permita asa ceva. Dar, daca lucrurile nu se schimba si societatea romaneasca nu va constientiza ca mai mare si mai important decat luptele personale este razboiul economic mondial, ne paste un soi de faliment colectiv.

  • Cine, ce, cat mai citeste?

    Datele de audienta a presei scrise – culese in perioada mai 2004-aprilie 2005 – au pus unii publisheri pe ganduri. Pentru altii, au fost prilej de bucurie.

    Pe ganduri au cazut, in special, editorii revistelor up-market pentru femei. Studiul National de Audienta – SNA (livrarea a 12-a), pus la dispozitia industriei de media si publicitate saptamana trecuta de Biroul Roman de Audit al Tirajelor (BRAT), a indicat acest lucru. In afara de Avantaje – care a crescut cu 3% in audienta – toate celelalte sase publicatii din studiu au pierdut cititori. Cea mai „dramatica“ pierdere a avut-o Tabu (Grupul Catavencu): -8,9% cititori. Liderul acestui segment, Avantaje (Edipresse AS), are 376.000 de cititori in medie pe editie.

    Nu aceeasi situatie se inregistreaza in segmentul revistelor mass-market, aflat in crestere. Cea mai spectaculoasa urcare a avut-o Acasa Magazin (Publimedia): 13,3%, cu 349.000 de cititori in medie pe editie. Astfel, Acasa Magazin pare sa o prinda puternic din urma pe Ioana (Burda Romania), care a avut o crestere de numai 0,9%.

    In ce priveste cotidienele centrale, Jurnalul National (Intact) a devansat Evenimentul Zilei (Ringier). Astfel, Jurnalul National a avut 777.000 cititori (9,6%), iar Evenimentul Zilei – 697.000 (-1,7%). Gazeta Sporturilor (Intact) isi continua cresterea in fata Pro Sport (Ringier). Cu 532.000 de cititori in medie pe zi, Gazeta a castigat 3,7%, in timp ce Pro Sport a pierdut 1,6% (ajungand la 490.000 de cititori). Dar Libertatea ramane liderul detasat al cotidienelor: 1.099.000 de cititori.

    Pe piata publicatiilor economice, au avut loc doua scaderi si doua cresteri. Au scazut Capitalul editat de Ringier (-4,4%) si Adevarul Economic (-6,1%). Si au crescut Ziarul Financiar (Publimedia)  si Banii Nostri (Media On) – fiecare cu cate 1,8%.

    Probabil ca o consecinta a lansarii revistei ApropoTV (un ghid TV premium, care nu apare inca in SNA), toate celelalte ghiduri au pierdut cititori, cele mai mari scaderi procentuale avandu-le TV Story (Sanoma Hearst), cu -9,1% si TV Mania (Ringier), cu – 7,6%. Liderul segmentului – ca de altfel al tuturor saptamanalelor din Romania – ramane insa Pro TV Magazin (Publimedia), cu peste un milion de cititori saptamanal.

    Perioada de culegere a datelor a fost 3 mai 2004-24 aprilie 2005. Universul studiului sunt persoanele cu varsta intre 14-64 ani din orase cu peste 50 de mii de locuitori.

  • Kotler dixit

    „O afacere trebuie sa se bazeze pe doua lucruri: inovatie si marketing. Sunt singurele active care produc rezultate. Restul, sunt costuri.“ Acesta este, probabil, cel mai categoric mesaj pe care Philip Kotler l-a transmis comunitatii de afaceri din Romania saptamana trecuta. Care a fost cel mai categoric mesaj catre guvernanti? „Preluati modelul Irlandei.“

    Mesajele lui Kotler nu isi au radacinile in teoriile sale despre marketing, nici in principiile de management ale mentorilor sai. Ci in exemple concrete de business, respectiv de progres al unei natiuni. In primul caz, Kotler a dat exemplul unor companii care au capatat statut de leadership tocmai datorita inovatiei si marketingului inteligent, active pe care multe companii din Romania inca le neglijeaza. „Lui Morita (Akio Morita – n.r.), unul dintre fondatorii Sony, ii placea sa asculte muzica. Ar fi ascultat tot timpul. Dar nu-i placea sa mearga cu un aparat in brate mereu, pentru acest lucru. Asa ca si-a chemat angajatii si le-a spus sa inventeze un aparat care sa combine utilul cu placutul, adica mobilitatea cu muzica. Asa a aparut walkman-ul“, a exemplificat Kotler. Inventarea walkman-ului este ceea ce in teorie Kotler numeste marketing in amonte („upstream marketing“). La polul opus, se afla marketingul in aval („downstream“), care dezvolta tehnici de vanzare a unui produs deja existent.

    Dar marketingul in amonte pare sa fie cel mai important, in viziunea lui Kotler. Pentru ca, prin intermediul lui, compania poate penetra mintea consumatorului, pentru a-i depista nevoi si dorinte din subconstientul sau. Este acel „ceva“ pe care consumatorul nu-l are la un moment dat, dar si-l doreste neaparat (exemplul lui Morita, care isi dorea walkman-ul, dar nu-l putea defini in cuvinte). Insa inovatia nu este totul, spune Kotler. Aceasta are nevoie de un marketing inteligent, pentru a putea vinde. Un exemplu dat de Kotler este cel al papusilor Barbie. Producatorul nu numai ca a devenit lider pe segmentul papusilor, dar a inregistrat si un succes „lateral“, prin adaptarea produsului la specificul fiecarei tari. Vestimentatia papusii varia de la tara la tara, astfel ca, volumul ridicat de productie de „hainute“ a transformat producatorul papusii Barbie in cel mai mare producator de imbracaminte din lume (ca numar de unitati). Succesul walkman-ului Sony si al papusilor Barbie sunt doar doua dintre exemplele enumerate de Kotler la conferinta „Cum sa creezi, sa cuceresti si sa domini pietele“ de saptamana trecuta.

    La baza acestora – si al afacerilor de succes, in general – stau cercetarea atenta a pietei, personalizarea relatiilor cu clientii, cunoasterea cu precizie a ritualurilor de consum ale acestora, anticiparea nevoilor lor si promovarea eficienta. Dar si armonizarea proceselor de lucru din cadrul companiei, in special intre departamentele de marketing si vanzari. In ce masura aceasta „reteta“ poate fi eficienta in cazul marketingului de tara? „Intru totul“, spune Kotler. De pilda, cercetarea atenta a pietei poate insemna o cunoastere amanuntita a „activelor“ Romaniei, care pot genera valoare corporativa – capital de imagine, in cazul de fata. Care sunt activele pasive ale Romaniei, care, odata „activate“, i-ar putea imbunatati imaginea? Personalitatile si locatiile turistice. Printr-o promovare „la tinta“ (ceea ce Kotler numeste „precision marketing“), acestea pot creste substantial intrarile turistilor in Romania. La randul lor, acestia pot promova Romania mai departe, odata intorsi acasa („word-of-mouth marketing“). 

    Dar cum s-ar traduce armonizarea proceselor de lucru din cadrul companiei, in cazul marketingului de tara? Kotler ofera Irlanda ca exemplu: activitatile de export, investitii straine si turism – echivalentele unor departamente dintr-o companie – au fost subordonate unui ministru de marketing, responsabil cu indeplinirea „planului de afaceri“: atragerea banilor investitorilor straini, promovarea imaginii Irlandei in tarile de export si cresterea numarului de turisti. 

    Concret, ce trebuie sa faca Romania? In primul rand, sa adopte acelasi sistem de taxe incurajatoare ca Irlanda: pentru inceput, sa elimine taxele pentru afacerile noi. In al doilea rand, sa desemneze o formula guvernamentala similara. Si, nu in ultimul rand, sa-si imbunatateasca legile pentru stoparea concurentei neloiale – legi care exista in SUA si care franeaza „batalia preturilor“ intre competitori. Referitor la acest ultim aspect, Kotler constata cu tristete ca plaja marketerilor din Romania se ingusteaza la acest element din mixul de marketing. „Rolul marketerului este sa gaseasca solutii complexe, nu sa ofere discounturi“, spune el. Si sa practice un marketing atat de inteligent incat „sa faca publicitatea inutila“.

    Dar pe ce pune accent marketingul inteligent? Pe creativitate si viziune sau pe chestii palpabile – cum ar fi cifrele concrete si datele din piata? Balanta este echilibrata, spune Kotler. „Cercetarea de piata genereaza ideile creative.“

    Prin aceasta, Kotler incearca „sa impace“ disputele dintre tabara creativa si cea tehnocrata a marketingului. Ambele sunt la fel de importante, esential este sa fie bine integrate. Si, „daca ai noroc, mai ai parte si de marketing oral“ („word-of-mouth marketing“ – n.r.) – care poate contribui nebanuit la eficienta unei campanii“, completeaza Kotler.

    Un exemplu de succes al acestui tip de marketing este Kotler insusi. Intrebat de BUSINESS Magazin cum si-a construit brandul, Kotler a spus: „Nu mi-am facut marketing mie insumi“. Brandul Kotler a crescut si s-a dezvoltat pentru ca a identificat exact acea nisa neexploatata in cercetarea economica, acum 40 de ani: „Marketing-ul era stiinta care lipsea atunci. Eram oarecum suparat pe economisti, pentru ca nu acordau atentie pietei, consumatorilor – deci deciziilor care stau la baza macroeconomiei“, spune cel care el insusi a studiat economia alaturi de doi castigatori ai premiului Nobel (Milton Friedman si Paul Samuelson). Si totusi, nu simpla cercetare a unei piete virgine a facut din Kotler un brand, ci „livrarea unui produs de calitate“ (peste 20 de carti despre marketing, precum si consultanta unor companii precum IBM, General Electric, AT&T, Honeywell, Banca Americii). De aici pana la se vorbi despre el in industrie, nu a mai fost mult. „Eram sunat atat de des, incat nu am avut nevoie de un impresar“. Brandul Kotler a crescut pentru ca – asa cum probabil ar spune si Kotler despre el insusi – a avut parte de „inovatie si marketing inteligent“. Adica exact spre ceea ce a aratat Kotler companiilor din Romania. 

  • In culise

    Philip Kotler a povestit despre „experienta Romania“ si despre el insusi, exclusiv pentru BUSINESS Magazin: 

    • Si-a facut cercetarea despre Romania de pe Internet  
    • A fost interesat sa cunoasca in ce masura teoriile si pildele sale de marketing se aplica in companiile din Romania 
    • Pana acum, expertul in marketing nu a oferit consultanta pentru nici o tara din aceasta zona a Europei  
    • De regula, timpul sau se imparte astfel: 25% este dedicat cercetarii; 25% preda; 25% ofera consultanta; 25% se relaxeaza 
    • A fost curios sa afle prenume romanesti, cu rezonanta latina.

  • Unda verde pentru franciza in publicitate

    Franciza este un termen prea putin intalnit in randul agentiilor de publicitate din Romania. De fapt, in acest domeniu, franciza lipseste aproape cu desavarsire. Deocamdata. Spunem „deocamdata“ pentru ca multinationalele au dat deja semn ca vor mai mult de la prezenta lor in Romania. Adica un business mai bun.

    O trecere in revista a celor mai importante agentii de publicitate non-autohtone arata ca marile retele au preferat sa penetreze piata romaneasca prin participare de capital. Nu prin franciza, ca in alte industrii (cum ar fi bauturile racoritoare si alcoolice, industria materialelor de constructii sau a serviciilor bancare). Asa reiese dintr-un sondaj BUSINESS Magazin in randul a peste zece agentii de publicitate din Romania care activeaza sub nume international.

    „Afilierea la retea“ este termenul care defineste, preponderent, statutul agentiilor in care retelele globale detin actiuni. Fie ca este vorba de pachet minoritar (exemple: Graffiti/BBDO Bucuresti, Lowe & Partners Romania, Scala JWT) sau majoritar (exemplul McCann Romania). In afara de „afiliere“, un alt termen intalnit in industrie este acela de „proprietate a retelei“. Situatia este specifica agentiilor detinute in proportie de 100% de retelele globale (cazul Grey Worldwide Romania si Ogilvy Group Romania). 

    Numai ca, timid dar sigur, un nou termen isi face loc in industrie: acela de franciza. A spart gheata compania franceza Publicis Groupe, al patrulea grup de comunicare in lume la ora actuala, care a finalizat recent formalitatile contractului de franciza cu Focus Advertising – cunoscuta in piata ca Focus/Publicis – detinuta de Teddy Dumitrescu. Este primul semn oficial ca multinationalele de publicitate vor mai mult de la partenerii lor locali.

    „Un contract de franciza este mult mai puternic decat unul de afiliere“, explica Dumitrescu. „Este ca si diferenta dintre logodna si casatorie“, spune el zambind. Mai in gluma, mai in serios, proprietarul si presedintele Publicis Romania spune ca metafora este edificatoare. „Natura unei relatii intre parteneri se schimba dupa casatorie. Devine mult mai stransa, mult mai ferma. Cu mai multe responsabilitati, dar si cu mai multe drepturi.“

    Cu alte cuvinte, dupa o „logodna“ de zece ani intre Focus si Publicis Groupe, a venit casatoria. Adica intarirea si oficializarea relatiei dintre companii. De ce abia acum? „Am considerat ca acum relatia a ajuns intr-o noua faza de dezvoltare. Hotararea de ne strange mainile si de a semna acest contract de franciza a venit din partea amandurora. A fost ca o cerere in casatorie reciproca si simultana“, continua el in acelasi registru de gluma, dar pe un ton serios, in timp ce isi toarna o bere Ursus in pahar. „Si beau Ursus pentru ca imi place, nu pentru ca este brand din portofoliul agentiei.“

    Dumitrescu are 37 de ani si si-a inceput cariera la Radio Nova (1990-1991). In radio, a mai lucrat si la Radio Pro FM, dar perioada „de glorie“ a fost in TVR, unde realiza emisiunile muzicale – in voga atunci – Gaudeamus (Top G) si America’s Top Ten. Aparitia „pe sticla“ l-a facut repede cunoscut in industrie. A inceput sa filmeze videoclipuri muzicale, „perioada in care diversi clienti cautau oameni priceputi la conceptia de spoturi TV“, isi aminteste el. Asa ca a inceput sa lucreze ca free-lancer, in studioul sau de creatie, First Entertainment Media (1993), apoi a infiintat Focus Advertising in 1994. Dupa circa un an, Focus a semnat contractul de afiliere cu Publicis Groupe – valabil pana de curand.  Dupa reafirmarea statutului sau, agentia a luat si numele „de casatorie“ – Publicis Romania – iar la scurt timp au urmat si „copiii“, respectiv Publicis Dialog si Publicis Relations. O data cu noul statut, agentia a fost organizata ca toate agentiile din retea, explica Teddy Dumitrescu. „Dupa care am redefinit toate procesele de functionare intre agentii, dupa modelul Publicis.“ Dumitrescu mai spune ca, in cadrul retelei, o structura similara mai exista doar in Polonia, pentru ca in alte piete din aceasta parte a Europei nu exista „un potential atat de ridicat ca aici“. Romania aspira la statutul de a doua piata din regiune, dupa Polonia. Inaintea Ungariei? „Da“, spune el. „Desi Ungaria este peste Romania, ca incasari, nu are acelasi grad de «sofisticare» ca piata din Romania“. Prin „sofisticare“, Dumitrescu se refera la varietatea serviciilor oferite, pe de o parte, si la diversificarea investitiilor in publicitate, pe de alta. „Publicitarii din Ungaria «merg» de regula pe canalele clasice, TV si outdoor. Nu au fost dispusi sa inoveze. Pe cand la noi, bugetele mici te imping sa gasesti mixuri de comunicare tot mai diverse si mai creative.“ 

    Cu alte cuvinte, simtind potentialul de crestere a pietei – deci a business-ului in Romania -, compania franceza a vrut o intarire a relatiei cu partenerul local. La randul sau, agentia din Bucuresti a vrut drepturi mai mari in retea (statut egal cu oricare alta agentie din Publicis Groupe), dar si un acces mai mare la resursele retelei: know-how, in-strumente si proceduri de lucru.  Dar si responsabilitatile unei agentii care functioneaza sub franciza sunt mult mai mari decat in cazul in care ar fi doar afiliata, subliniaza Dumitrescu. 

    Franciza se practica destul de mult in publicitate, spune el. Mai putin in Romania. Un motiv poate fi acela ca, in cazul francizei, efortul financiar al agentiei este mai mare decat in cazul afilierii la retea. Dumitrescu nu a spus care este „pretul“ pe care il plateste pentru acest statut, dar a oferit un indiciu: „este o diferenta mare“ (fata de perioada cand agentia era afiliata – n.r.). „Contractul de afiliere nu implica un anumit angajament financiar, ci doar plata unor comisioane din incasari“, mai spune el.  Si totusi, care este practica financiara uzuala in domeniul francizelor? CHR Consulting, companie specializata in piata francizelor din Romania, spune ca  taxa de intrare variaza, in sectorul serviciilor, intre 500 de euro (cazul agentiilor imobiliare) si 2.000.000 de euro (servicii hoteliere). O alta cheltuiala a francizatului sunt redeventele, adica acea suma pe care francizatul o plateste lunar. Aceasta redeventa variaza, in acelasi sector, intre 5-20% din cifra de afaceri neta (fara TVA). Separat, mai exista contributiile francizatului la bugetele de publicitate ale retelei pentru promovarea globala a marcii (intre 0-6% din cifra de afaceri neta, in domeniul serviciilor). Puse cap la cap, cheltuielile sunt mari, iar amortizarea se face in trei-patru ani, dupa estimarile companiei. Sunt aceste date valabile si in industria de publicitate? CHR Consulting nu s-a putut pronunta in acest sens, intrucat un exista „infomatii certe“ in acest sector.

    Si totusi, Focus/Publicis – acum Publicis Romania – pare sa nu fie prima agentie din tara care functioneaza sub franciza. Surse BUSINESS Magazin spun ca un statut similar il are si Saatchi & Saatchi, agentie care face parte din aceeasi retea globala ca si Publicis Romania. Contactata de BUSINESS Magazin, Saatchi & Saatchi nu a facut nici un comentariu: agentia nici nu a confirmat, dar nici nu a infirmat aceasta informatie. Conform Registrului Comertului, Saatchi & Saatchi SRL este detinuta in proportie de 99% de o companie din Cipru, Peziona Enterprises Ltd, restul de 1% apartinand lui Radu Florescu, managing director al agentiei. Asadar, in ipoteza in care ar exista un contract de franciza intre compania franceza si Saatchi & Saatchi Romania, acesta ar fi derulat via compania din Cipru, ai carei proprietari nu se cunosc.

    Asa cum BUSINESS Magazin prezenta intr-una dintre editiile anterioare, o alta legatura intre Saatchi & Saatchi Romania si Publicis Romania – in afara de apartenenta la aceeasi retea globala – sunt brandurile de media din portofoliul acestora: Zenith Media (parte din Saatchi & Saatchi) si Optimedia (parte din Publicis Romania). La nivel international, cele doua companii sunt o entitate unica: ZenithOptimedia. In ce masura noul statut al agentiei Publicis va afecta viitorul celor doua companii in Romania? Teddy Dumitrescu, care administreaza Optimedia, spune ca cele doua companii vor functiona in continuare separat. La randul sau, Zenith Media spune ca au existat deja „discutii preliminare“ despre combinarea operatiunilor celor doua companii, dar ca „nu exista un termen limita“. Ce pozitie ar ocupa pe piata noua companie, in eventualitatea in care aceasta unificare s-ar produce? Teddy Dumitrescu estimeaza ca s-ar situa pe locul al doilea sau al treilea, ca volum de activitate, „dupa Mindshare si Universal McCann si inainte de Media Direction si Grey“. Cum vede Dumitrescu viitorul publicitatii in Romania? „O aspiratie pertinenta ar fi sa ajungem la nivelul industriilor din Italia sau Spania. Nu la nivelul pietelor din Anglia sau Germania“. De ce? „Pentru ca mentalitatea si cultura influenteaza direct pietele de publicitate. De exemplu, nemtii nu au umor. Ei se bazeaza mai mult pe date statistice decat pe umor in publicitate. De pilda, in Germania se face de trei ori mai multa cercetare decat in Italia.“ Pana atunci insa, industria trebuie sa fie unita, iar agentiile sa lupte pentru a stopa zvonurile legate de licitatiile aranjate, care decredibilizeaza industria. „Daca se mai pune la socoteala si natura subiectiva a publicitatii, plus un pseudo-balcanism al relatiilor din industrie, rezulta un climat de business care nu este tocmai sobru si nici foarte precis.“ Acest climat trebuie sa dispara si sa se apropie de cel european, conchide oficialul Publicis. 

    Primele semnale au inceput sa apara: miscarea grupului francez – de a incheia un contract de franciza cu partenerul local – ar putea fi prima dintr-o serie.

  • De stiut

    La solicitarea BUSINESS Magazin, CHR Consulting a intocmit un scurt dictionar al afacerilor sub franciza, pe specificul industriei de publicitate: 

    • Operarea in regim de franciza presupune un statut absolut independent al agentiei francizate, atat juridic cat si economico-financiar. 
    • Agentia  este „legata“ de compania sub numele careia actioneaza pe piata locala doar in temeiul unui contract comercial de franciza. 
    • Raporturile sunt contractuale, de parteneriat, nu de subordonare. In cazul agentiilor afiliate, conditiile concrete in care functioneaza sunt informatii confidentiale.
    • Operarea in franciza presupune, in orice domeniu, dobandirea dreptului de a functiona sub un brand cunoscut si de a beneficia de know-how-ul detinut de francizor (proprietarul marcii respective). Acest drept se dobandeste in temeiul unui contract de franciza, care presupune plata unei taxe de intrare in reteaua de franciza, precum si plati ulterioare periodice (redevente).

  • Pro si contra francizei

    Desi balanta pare echilibrata, statisticile arata ca o afacere demarata in regim de franciza are de cinci ori mai multe sanse de reusita decat in cazul unui start-up.

    PUNCTE TARI

    • Notorietatea brandului sub care activeaza francizatul (agentia)
    • Instruirea si asistenta permanenta pe care francizorul (reteaua de publicitate) le  ofera partenerului sau pe perioada de derulare a afacerii in franciza
    • Beneficiul folosirii unor baze de clienti comuni ai retelei de franciza, precum si beneficiul campaniilor de promovare realizate la nivel global
    • Raportul de succes al afacerile demarate in sistem de franciza fata de cea a afacerilor „pe cont propriu“, in afara unei retele, este  de 5:1.

    PUNCTE SLABE

    • Obligatia francizatului de a achita anumite taxe si contributii francizorului 
    • Obligatia francizatului de a respecta intocmai regulile, principiile si standardele impuse de francizor
    • Riscul francizorului de a nu face cea mai buna alegere. Partenerul poate fi incapabil sa conduca afacerea in aceleasi conditii de eficienta si poate dauna imaginii retelei
    • Imposibilitatea francizorului de a avea un control atat de strict incat sa previna orice incercare sau modalitate de fraudare a intereselor (financiare) ale francizorului.

  • Cinci scenarii pentru telefonul mobil

    Avem 3G. Ce facem cu el? „Convorbirile mai ieftine si videocall-ul sunt deja banale. Consumatorii vor mai multe servicii. Ce le vom oferi?“, par sa se intrebe, in cor, companiile de telecomunicatii. Industria de profil cauta modele de business viabile si profitabile pentru toata lumea, care sa profite de vitezele tot mai mari a traficului de date din retelele mobile. Financial Times a strans numele grele ale lumii telecom la o dezbatere pe aceasta tema. Iar BUSINESS Magazin a fost singura publicatie din Estul Europei care a participat.

    Londra. Orasul in centrul caruia de trei ani cabinele de telefon public au ecrane de 14 inch si tastatura, pentru ca sa poti accesa Internetul. Unde, daca nu la Londra, s-ar fi putut intalni mai marii lumii telecomunicatiilor pentru a analiza oportunitatile de viitor ale industriei de profil? Si cine, daca nu prestigiosul cotidian Financial Times, sa-i fi strans la un loc? Motivul? Acum, ca tehnologia 3G a devenit realitate, sutele de milioane de dolari investiti trebuie recuperate. Asa ca operatorii, furnizorii de platforme si aplicatii, dezvoltatorii de jocuri si continut trebuie sa gaseasca modele de business viabile pentru ca tot mai multi utilizatori sa treaca la 3G. Operatorii telecom mai cauta inca celebra „killer application“, asa-numita aplicatie „ucigatoare“, care sa scoata bani multi din buzunarele consumatorilor.

    Iar socoteala de acasa nu se potriveste intotdeauna cu cea de pe piata. Multi ar putea avea surpriza ca ceea ce pare o adevarata afacere, de exemplu televiziunea pe mobil, sa nu fie validata de piata. Iar alte afaceri, despre care se vorbeste doar pe la colturi, cum ar fi videochat-ul erotic, sa fie masini de bani. Sau, peste cativa ani, s-ar putea ca tehnologia sa evolueze de asa maniera incat mobilul se va conecta direct cu serverul de acasa, ceea ce ar scoate din joc o gramada de furnizori de programe TV sau de muzica pe telefon. Daca tot se poate sa vezi sau sa asculti, atunci cand esti pe strada sau in autobuz, ceea ce ai stocat deja in computer, de ce sa mai platesti pentru a descarca din retea? La fel de bine s-ar putea ca peste doi-trei ani sa avem de a face deja cu 4G, care va oferi posibilitatea de a functiona altor aplicatii sau solutii care cer o viteza foarte mare a conexiunilor la Internet. „Oricare ar fi modelul tehnologic sau de business care se dovedeste de succes, noi il vom adopta“, marturisea, in pauza dintre doua dezbateri, Raghu Venkatamaran, director de commercial planning in departamentul Global Brand Marketing & Products al Orange. „La urma urmei, am investit foarte multi bani in noile retele si licentele 3G.“

    Asadar, al cui va fi viitorul? Care dintre solutii si aplicatii vor fi mai pe placul clientului? Deocamdata, Occidentul e cuprins de febra BlackBerry. Care nici macar nu e o solutie care ruleaza in retele 3G. „Dar vom dezvolta BlackBerry si pentru 3G“, spune Mike Lazaridis, presedintele fondator si co-director general al companiei canadiene Research In Motion. Evident, veniturile pe care canadienii le au de pe urma utilizatorilor GSM pot fi completate substantial cu cele care vor veni de pe urma clientilor operatorilor de retele UMTS (standardul european 3G, implementat de multi operatori si in America).

    Oricine isi putea da seama de BlackBerry-mania care i-a cuprins pana si pe cei mai seriosi oameni de afaceri doar aruncandu-si un ochi in sala de conferinte de la London Marriott Hotel din Grosvenor Square. Putini se puteau abtine sa nu arunce un ochi pe email-urile care venisera pe serverul de la serviciu, primite instantaneu si pe mobil prin intermediul acestei tehnologii. Am putea spune: iata un exemplu de aplicatie de succes, adoptata pe scara larga. (Nu va temeti, din aceasta vara BB-mania va lovi si Romania, atat prin intermediul Orange cat si al Connex.) O solutie simpla, care permite comunicarea instant si acces in timp real la mail-ul de acasa sau de la serviciu si la gestionarea contactelor si a termenelor.

    „Sa va spun un secret. Pe telefonul mobil nu folosim e-mail, ci text. SMS-uri. Asa e cultura noastra“, spune Lazaridis, care si-a cladit succesul afacerii transformand email-urile in mesaje text. Dar succesul BlackBerry – deja cu peste trei milioane de utilizatori, un milion fiind adaugat in ultimele sase luni –  nu se bazeaza numai pe simplitatea sa, ci si pe 10 ani de cercetari si incercari repetate de a rezolva o problema aparent fara iesire. „Am stiut ca securitatea va fi principala problema de atacat. Ca sa convingi companiile sa adopte solutia ta pentru angajati, trebuie sa convingi mai intai managerii IT“, spune Lazaridis. „Cand le-am prezentat prima varianta a BlackBerry, IT managerii au zis «No way! Noi blocam firewall-ul (program care restrictioneaza si autorizeaza traficul de date din si catre o retea – n.r.) la tot ce vine din afara. Puneti la punct securitatea!»“, isi aminteste inventatorul BlackBerry.

    Asa ca succesul acestei solutii de comunicatii nu sta in simplitatea ei, ci in cei zece ani in care Lazaridis si compania au incercat sa rezolve o problema complicata de securitate. Cum sa faci ca mobilul sa treaca de firewall, dar sa fii sigur ca dispozitivul nu e manuit de altcineva? Pana la urma, ideea a venit: nu mobilul va contacta serverul si va incerca sa treaca de firewall. Ci serverul, aflat sub controlul managerului IT, e singurul care poate accesa dispozitivul mobil. „Am inversat tot procesul si politicile de autentificare“, spune Lazaridis.

    Dispozitivele mobile ale viitorului vor avea acces la baze de date importante, 24 de ore din 24. „Nu exista lacat pentru hoti“, spune o veche zicala. Daca mobilele nu vor convinge ca, in loc de dispozitive de acces permanent la comunicare si resurse, sunt mai degraba portite pentru intrusi, atunci conceptul de mobilitate fara limite pentru consumator, spre care tind toti „greii“ lumii IT&C va ramane in stadiul de concept. Cum e cazul, in prezent, cu televiziunea pe telefonul mobil. Inclusiv la noi, operatorii au incheiat contracte cu televiziunile pentru ca acestea sa furnizeze continut.  E tentant sa stii ca poti viziona oricand ultimul buletin de stiri, un preview al filmului din seara respectiva sau, in clipele de relaxare, un videoclip muzical. 

    „Daca am uni piata utilizatorilor de telefoane mobile cu cea a consumatorilor de programe TV, am avea o reducere importanta de costuri in ambele parti“, afirma David Williams, Chief Technology Officer la operatorul britanic O2. „Ne uitam si la alte tehnologii, nu numai la 3G. Vrei si alte servicii, nu numai sa vezi o bucatica de videoclip. Suntem in negocieri pentru a implementa tehnologia DVB-H (Digital Video Broadcasting) cu televiziunile si producatorii de terminale, cum este Nokia“, anunta Williams. Seful de la O2 crede ca nu competitia ci complementaritatea intre telefonia celulara si alte retele este cheia succesului. In acest mod am putea avea imagini mult mai variate si servicii mai atractive pe dispozitivele mobile. Operatorul va demara un „trial“ in zona centrala a Londrei, in care va oferi 16 canale de televiziune si terminale Nokia adaptate la servicii video de calitate.

    Dar cand mai avem timp si pentru a ne uita la TV? „Circa 70% din traficul in retelele mobile este indoor. Comunicam mai ales din interiorul cladirilor, de acasa sau de la birou“, explica Marc Rouanne, COO al diviziei Mobile Comunication Group de la Alcatel, rezultatele unui studiu efectuat de furnizorul de echipamente de telecomunicatii. „La ora actuala, operatorii de retele incep sa isi imbunatateasca acoperirea in interiorul cladirilor. De ce? Pentru ca acolo va fi piata.“

    Cea mai mare parte din timpul in care utilizam mobilul suntem fie la serviciu, fie acasa, unde putem porni pur si simplu televizorul daca vrem sa vedem un program. Mai petrecem o buna bucata de vreme in automobil sau mergand pe strada, in magazine sau la intalniri. In toate aceste cazuri, e putin probabil ca cineva sa se uite la TV pe mobil. Studiile arata ca toata lumea e incantata ca poate accesa canale TV sau servicii video cand doreste – dar cei care au condus studiile nu par sa-i fi intrebat pe intervievati daca o si fac. David Williams nu crede ca aceasta ar fi o problema. „Cred ca exista multe posibilitati de a urmari programe TV pe telefonul mobil. Cand esti in calatorie cu trenul sau iei autobuzul, de exemplu“, exemplifica el. 

    De acord. Deocamdata insa, chiar si apelurile de voce mai sufera de intreruperi atunci cand trenul te poarta cu 150 de kilometri la ora dintr-o celula in alta. Cand televiziunile vor putea oferi o acoperire buna a semnalului terestru, prin statii de emisie numeroase, poate ca televiziunea mobila va fi „the next big thing“. Dar e un cerc vicios. De ce ar dori televiziunile sa emita terestru, pe o infrastructura proprie sau inchiriata daca nu sunt sigure ca cineva se va uita la TV pe mobil? Si cum sa te uiti la TV pe mobil daca esti in tren si tocmai ai intrat intr-o zona in care semnalul TV nu mai are acoperire? Toata lumea stie ca o imagine poate valora cat o mie de cuvinte.

    Provocarea e cum sa livrezi imaginea respectiva consumatorului oriunde s-ar afla el? Si ce anume ii livrezi? „Faze din meciurile de fotbal si cateva filme sunt cele care se cumpara in sistemul pay-per-view. Ganditi-va si la faptul ca te costa 2,16 euro sa descarci o melodie in reteaua mobila a Vodafone, 1,14 euro in magazinul virtual iTunes al Apple si nu costa nimic daca descarci acelasi cantec prin Kaazaa, de pe Internet“, spune Steve Blazier, presedinte al companiei de analiza Canalys. „Ar trebui sa ne punem si problema daca nu cumva taxam consumatorul de doua ori. In fond, el poate plateste deja abonamentul la cablu sau la televiziunea prin satelit si noi il mai taxam o data pentru ca se uita la acelasi lucru, dar pe mobil“, adauga Blazier. „Cred ca, pana la urma, modelul de business il va decide consumatorul.“ Asadar, la ce ne uitam pe mobil si de ce ne uitam? Ce ne-ar putea determina sa platim pentru cateva secvente de imagine?

    Cativa au intuit niste nise. Sportul, in primul rand. Daca esti fan adevarat, nu poti rata golul marcat de echipa favorita nici chiar daca esti in calatorie. O alta nisa ar fi clipurile muzicale. Dar nu cele pe care deja le ai in computerul de acasa. „Incercam in acest moment sincronizarea promotiilor noastre cu cele ale vanzatorilor de muzica. Putem oferi astfel o avanpremiera a unui album care va fi scos in perioada urmatoare“, explica Attilo Somma, vicepresedinte al operatorului italian TIM. 

    Ei bine, asa da. Vor fi multi care doresc sa afle cum suna viitorul album al trupei preferate.  „Importanta e supradistributia. E un sistem care iti permite sa tarifezi ce trimite un consumator altuia. Implementarea unor asemenea sisteme se impune, din punctul de vedere al managementului continutului digital si al drepturilor de autor“, precizeaza Somma. Si mai sunt si alte modele de business care pot specula performanta actualelor retele mobile. „Nimeni nu isi va pune un screensaver hardcore pe mobil, dar continutul de natura erotica va fi cautat“, crede Julia Dimambro, proprietarul companiei Cherry Media. „Cred ca noi vom fi principalul furnizor de astfel de continut in retelele mobile. Girls, Games and Gambling (fete, jocuri si pariuri – n.r.), asta e adevaratul 3G“, afirma ea. Curajos, nu? Nici Internetul nu a rezolvat inca pe deplin problemele de reglementare a furnizarii si accesului la continutul erotic. Iata o bataie de cap pentru operatorii mobili. Cum sa neglijezi o astfel de cerere din partea consumatorilor, in virtutea moralitatii si a pastrarii imaginii onorabile a companiei? „Trebuie combatute miturile!“, afirma cu tarie Julia Dimambro. „De ce sa nu oferi o asistenta virtuala in bikini, care sa iti aduca aminte de intalnirile importante din agenda? De ce sa nu poti sa ii iei un interviu privat starletei Jenna Jameson? Nu e stiinta spatiala, furnizarea de astfel de continut e posibila. Cine nu vrea sa valorifice banii pe care oamenii ii cheltuie pentru continut erotic? Eu una vreau!“ Cam asa suna declaratiile unei persoane care se arata extrem de hotarata sa faca bani in „epoca 3G“. 

    Dar nu cumva industria de comunicatii nu vede padurea din cauza copacilor? Toata lumea e hotarata sa ofere cat mai multa viteza pentru traficul de date in retelele mobile, dispozitive cat mai inteligente care sa fie bune la toate si continut cat mai atractiv, pe masura ce viteza permite descarcarea sau accesarea de fisiere tot mai mari. De anul viitor, cand a doua etapa a 3G, asa-numita tehnologie HSDPA, va fi implementata, viteza traficului de date va fi, in medie, de 3-4 Mb/s. In aceasta situatie, va veni in mod sigur cineva care sa ne propuna cea mai buna afacere. Dupa modelul BlackBerry, care sincronizeaza instantaneu continutul de pe server cu cel din mobil, smartphone-ul viitorului se va sincroniza cu fisierele din media-centerul de acasa. Pe care il vei putea accesa ca sa deschizi televizorul si sa te uiti la meci pe mobil, sa asculti muzica sau sa vizionezi o prezentare. Fara ca toate acestea sa fie prezente pe telefonul mobil drept continut. Le vom accesa de la distanta, prin 3G sau 4G. 

    Acesta ar putea fi modelul de business cel mai drag operatorilor. Vor putea taxa utilizatorul pentru ca are trafic in retea cand isi asculta melodia favorita, fara a-si mai bate capul sa posteze pe un portal respectiva piesa, furnizata de o alta companie cu care trebuie sa aiba contract, compusa de un autor care vrea drepturi de autor si asa mai departe. Daca abonatul isi plateste cablul, sa se uite la programele TV pe care le are acasa, prin telefonul mobil! De ce atata tevatura cu toate companiile care se bat pe furnizarea de continut pentru retelele mobile?

    Acest concept este sprijinit si de producatorii de echipamente si terminale, care se bat pentru a furniza pe piata cel mai destept dispozitiv mobil, cele mai avansate retele. „De ce nu s-a gandit nimeni la iPod inainte? Pentru ca trebuia sa ai mai intai standardul de stocare digital MP3, PC-ul si Internetul. De abia cand vom avea toate standardele de convergenta intre retelele mobile, va incepe provocarea adevarata iar business-ul va creste“, sustine David Poticny, presedintele Lucent Technologies Europe. Iar convergenta, comunicarea intre retele se va face pe baza protocoalelor de Internet (IP), crede acesta. In fond, oamenii nu cumpara iPod sau BlackBerry, ci produse simple cu care sa poata comunica sau sa se poata distra. Nu ii intereseaza ce fel de tehnologie folosesc atat timp cat aceasta le e utila si adaptata gusturilor fiecaruia.

    „Am trei cuvinte cheie pentru a defini ce vor vrea utilizatorii: personalizare, personalizare si personalizare!“, spune David Brown, presedintele Motorola Limited UK. „Oamenii vor mobilitate completa si acces permanent la resurse. Nu vor o continuitate de biti ci o continuitate a experientei traite. Ar fi simplu sa fie vorba doar de o continuitate de biti…“ Pe la mijlocul anilor ‘90, operatorii telecom si furnizorii de echipamente au implementat in retele o tehnologie care anticipau ca va fi revolutionara: WAP. Adica Wireless Application Protocol. Tehnologia era foarte buna si frumoasa, permitea utilizatorilor, pentru prima data, sa acceseze pagini de Internet, intr-un format simplificat. Azi, multi dintre noi folosesc WAP-ul pentru a consulta cursul valutar sau starea vremii. Pe vremea aceea insa, circula o alta traducere a termenului WAP: „Where Are the Phones?“ (unde sunt telefoanele?)“. Pe cand Nokia a iesit pe piata cu mobilul 7110, operatorii si furnizorii de echipamente aveau pregatita o alta tehnologie, GPRS. Viteza mai mare de acces permitea deja vizualizarea paginilor de Internet intr-un format mai bogat decat cel oferit de WAP. Asa ca un model de business a ramas neutilizat la maxim. Uneori, prea multa graba strica. Dar ce te faci cu utilizatorii care cer din ce in ce mai mult?

  • Modele de business

    Unele solutii dezvoltate de companii promit lucruri spectaculoase. Dar cine vor fi consumatorii? 

    TV PE MOBIL: Studiile arata ca multi potentiali utilizatori sunt incantati ca vor putea urmari programe de televiziune pe dispozitive mobile. Problema este ca nu mai avem timp sa ne uitam nici la televizorul de acasa.

    CONTINUT EROTIC: Furnizorii au inceput sa apara. Nu se stie cum vor trece de autoritatile de reglementare si cum va fi primita oferta lor din punctul de vedere al operatorilor.

    JOCURI SI PARIURI: Pare cel mai de succes model de business pentru furnizorii de continut. Jucatorii inraiti si pariorii vor utiliza intens mobilul pentru a fi conectati direct cu pasiunea lor. Legislatia in ceea ce priveste jocurile de noroc si pariurile e foarte diferita de la tara la tara.

    MUZICA SI VIDEOCLIPURI: Majoritatea dispozitivelor mobile permit descarcarea de continut direct din computer, iar muzica se poate procura gratis de pe Internet. Se pare ca succesul va fi sa oferi piese muzicale in avanpremiera lansarii oficiale.

    SINCRONIZARE A CONTINUTULUI CU COMPUTERUL: Viteza mare a traficului de date in retelele mobile va permite accesarea fisierelor stocate pe PC prin mobil. In acest caz au de castigat operatorii, dar furnizorii de continut ies din afacere.