BusinessMagazin

Blog

  • RAPORTUL privind suspiciunea de plagiat la doctoratul Olguţei Vasilescu: Are formulări preluate de autoare fără să indice că nu-i aparţin

    Referitor la regulile de redactare a tezei de doctorat, în raportul Cosimei Rughiniş de la Comisia de Etică a Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială din Universitatea din Bucureşti (UB) se precizează că “bibliografia nu permite identificarea lucrărilor consultate de autoare în vederea redactării lucrării” şi că “din lucrare lipsesc unele capitole şi subcapitole menite a evidenţia elementele de noutate pe care autoarea îşi propune să le introducă prin intermediul tezei”. De asemenea, conform raportului, practicile de atribuire a surselor ideilor care alcătuiesc conţinutul tezei nu permit discriminarea contribuţiei autoarei la subiectul tratat şi nici verificarea afirmaţiilor pe care ea le atribuie altor surse.

    RAPORTUL DE EXPERTIZĂ

    Doctoratul Olguţei Vasilescu a fost analizat şi prin prisma normelor de bună practică în autoratul ştiinţific. Astfel, conform raportului, s-a constatat că numeroase citate din lucrare sunt cu localizare incompletă a sursei (propoziţii, între ghilimele, fără informaţii complete privind sursa de provenienţă; pot lipsi una sau mai multe din următoarele informaţii: autor, lucrare, pagină) sau fără localizarea sursei (propoziţii între ghilimele fără informaţii privind sursa de provenienţă).

    În doctorat apar şi “formulări preluate identic sau aproape identic de autoare din lucrări care nu îi aparţin, fără a indica, prin utilizarea ghilimelelor, faptul că nu sunt formulările sale”, se mai precizează în raport.

    Tot în teza “Contribuţia lui Vilfredo Pareto la dezvoltarea sociologiei moderne”, realizată de Olguţa Vasilescu sub conducerea prof. univ. dr. Dumitru Otovescu, majoritatea textului din capitolul 3 constă în reformulări ale textului iniţial al lui Pareto de tip propoziţie cu propoziţie, fiind foarte rare sintetizări de paragrafe sau subcapitole, se mai precizează în raport.

    În plus, capitolul 7 se găseşte în totalitate pe internet, fără a se putea stabili autorul textului respectiv, se arată în acelaşi raport.

    Universitatea Bucureşti a solicitat Consiliului Naţional de Etică (CNE) să verifice teza de doctorat a primarului Craiovei, Olguţa Vasilescu, suspectată de plagiat.

    Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti s-a autosesizat în cazul tezei de doctorat cu titlul “Contribuţia lui Vilfredo Pareto la dezvoltarea sociologiei moderne”, susţinută de Olguţa Vasilescu în 2007, la Facultatea de Sociologie.

    “Comisia a luat în discuţie acest caz în 2013, dar nu a fost în măsură atunci, din motive obiective, să se pronunţe”, arăta Universitatea Bucureşti în sesizarea trimisă, în 18 decembrie, Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvolării Tehnologice şi Inovării.

    Comisia a precizat că a solicitat un referat de expertiză privind suspiciunea de plagiat în cazul tezei de doctorat a Olguţei Vasilescu.

    UB preciza că a fost sesizat Consiliul Naţional de Etică pentru a face verificări în acest caz întrucât, potrivit OUG 28/2011, doar CNE poate să examiuneze suspiciunile de abateri de la conduita ştiinţifică şi de cercetare în cazul persoanelor cu funcţii de demnitate publică.

    Totodată, Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti i-a transmis primarului Olguţa Vasilescu o înştiinţare că s-a autosesizat în cazul tezei sale de doctorat şi că a solicitat CNE să facă verificări pentru suspiciunea de plagiat.

    Lia Olguţa Vasilescu a declarat că o va da în judecată pentru calomnie pe profesoara Cosmina Rughiniş, care a întocmit referatul de expertiză privind suspiciunea de plagiat în cazul tezei sale de doctorat, adăugând că va merge şi la Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti pentru a-şi prezenta lucrarea

    Primarul Craiovei a mai spus că a fost informată de presă că există suspiciunea de plagiat în cazul tezei sale de doctorat, susţinând că profesoara Cosmina Rughiniş, de la Facultatea de Sociologie, care a realizat referatul de expertiză, “nu a fost aproape deloc cercetată”, existând foarte puţine studii despre aceasta, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    “Este inutil să vă spun că acest sociolog nu a fost aproape deloc cercetat. Există foarte puţine note şi studii despre el. Când m-am apucat de această lucrare, mi s-a spus de comisia de doctorat că o să fie foarte greu, că nu există materiale pe care aş putea să le citesc, dar m-am înhămat şi la traducerea lui Vilfredo Pareto. Am aici cele trei volume pe care eu le-am tradus. Trataul de Sociologie Generală are patru volume, trei le-am tradus deja şi înţeleg că această doamnă de care nu am auzit, s-ar putea să fie o somitate, dar la ce gafă a făcut, are a-şi cere scuze – Cosmina Rughiniş – care spune că o parte din lucrarea mea de doctorat, un întreg capitol ar fi plagiat”, a spus Lia Olguţa Vasilescu.

    Ea a precizat că “există un program de detectare a plagiatului, cel după care toate instituţiile se ghidează” şi că ea a accesat acest program, constatând că şapte la sută din teza sa de doctorat este plagiată, însă acest procent reprezintă de fapt rezumatul lucrării sale, scris tot de ea.

    Olguţa Vasilescu este primarul municipiului Craiova din iunie 2012, anterior ea fiind senator PSD.

    Lia Olguţa Vasilescu a absolvit Facultatea de Litere şi Istorie a Universităţii din Craiova, specializarea Română-Italiană, în 1997, Colegiul Naţional de Apărare, în 2001, iar în 2007 a obţinut doctoratul în sociologie la Universitatea din Bucureşti. De asemenea, a avut burse de studii în Italia, Danemarca şi Belgia, potrivit datelor de pe site-ul Primăriei Craiova.

    Vasilescu a fost deputat de Dolj în mandatul 2000-2008, ulterior, până la preluarea funcţiei de primar al municipiului Craiova, fiind senator. Ea a fost lector asociat la Universitatea de Vest din Timişoara, în perioada 2009 – 2012.

    Olguţa Vasilescu a notat, în Curriculum Vitae, că a scris lucrările ştiinţifice “Cultura – factor de securitate naţională” şi “Vilfredo Pareto şi contribuţia la dezvoltarea sociologiei moderne” şi a tradus din italiană în română “Tratatul de sociologie generală”, de Vilfredo Pareto.

    Primarul Craiovei a fost membru PRM din 1991 până în 2008, când a trecut la PSD, fiind până în 2013 vicepreşedinte PSD Dolj şi ulterior preşedintele organizaţiei municipale PSD Craiova.

  • Rusia a testat cu succes o versiune grea a noii rachete de tip Angara: Consolidăm în mod serios securitatea Rusiei

    Lansarea modelului Angara A5, supervizată de către preşedintele rus Vladimir Putin printr-o videoconferinţă, a avut loc la baza de la Pleseţk, în nordul Rusiei, la ora 5.57 GMT (7.55, ora României), a anunţat Ministerul Apărării într-un comunicat.

    Versiunea uşoară a rachetei de tip Angara a fost lansată prima dată în iulie, la puţin timp după un prim test eşuat la sfârşitul lui iunie. Ea este prezentată ca fiind prima creată de Rusia după dezmembrarea fostei Uniuni Sovietice şi urmează să înlocuiască lansatorul de tip Proton, afectat de eşecuri în ultimii ani.

    Modelul greu lansat marţi cântăreşte 773 de tone şi are o capacitate de 24 de tone. În septembrie, Guvernul şi-a dat acordul pentru o versiune ultra-grea.

    Putin a salutat, prin videoconferinţă, un “eveniment foarte important” atât pentru industria spaţială, cât şi pentru Rusia, subliniind că racheta de tip Angara A5 ar putea transporta în spaţiu sateliţi de vârf, atât civili cât şi militari.

    “Ele sunt destinate sistemelor de prevenţie antirachetă, informaţiilor, navigării, telecomunicaţiilor şi transmisiunilor. Consolidăm, astfel, în mod serios, securitatea Rusiei”, a subliniat el.

    Catalogată de premierul rus Dmitri Medvedev drept o rachetă de o “importanţă strategică”, Angara urmează să permită Moscovei să-şi reducă dependenţa faţă de cosmodromul de la Baikonur, în Kazahstan, atât pentru lansări comerciale, cât şi militare.

    Angara utilizează o tehnologie mai “curată”, deoarece este propulasată de un amestec de kerosen şi oxigen lichid, mai puţin poluant decât carburantul toxic folosit de lansatoarele de tip Proton.

    Programul spaţial rusesc este celebru pentru trimiterea primului om în spaţiu, în 1964, considerat o mândrie naţională.

    Dar Rusia, ale cărei lansatoare de tip Soyouz asigură transportul echipajelor la Staţia Spaţială Internaţională, s-a confruntat cu o serie de probleme în ultimii ani, în domeniul spaţial.

  • Marcel Bărbuţ, AdePlast: “Ne aşteaptă un an la fel de complicat. Dar ne-am obişnuit”

    Producătorul de materiale de construcţii AdePlast estimează că va închide anul 2014 cu cifră de afaceri de 299 milioane de lei (aproximativ 67 milioane de euro).

    “Am avut un an incredibil de bun pentru climatul economic general în care ne-am desfăşurat activitatea, bazându-ne pe o creştere de aproximativ 19 procente. Dar asta nu înseamnă că a fost un an uşor. Este posibil să fi fost cel mai tumultos şi mai ciudat an din istoria noastră. Piaţa a înregistrat suişuri şi coborâşuri neregulate pe tot parcursul anului, nu am avut deloc predictibilitate, iar investiţiile au fost mărunte. Ne aşteaptă un an la fel de complicat. Dar ne-am obişnuit. Ştim ce avem de făcut, strategia e pregătită şi vom intra urgent în 2015 cu toate motoarele turate”, a declarat Marcel Bărbuţ, proprietarul Adeplast.

    Pe parcursul anului toate platformele AdePlast de la Oradea, Ploieşti şi Roman au funcţionat la capacitate. Platforma Roman a înregistrat cea mai mare creştere, de 33% şi este urmată de Ploieşti cu 14%. Din punct de vedere funcţional, AdePlast este împărţită pe trei divizii: mortare uscate, vopsele şi polistiren. “Pe fiecare divizie am obţinut rezultate mulţumitoare. La mortare suntem aproape la acelaşi nivel cu anul trecut, la vopsele am avut o creştere de 14 procente, iar la polistiren aproape 16 procente. Am reuşit, în acelaşi timp, să ajungem lideri pe piaţa de polistiren extrudat, cu 107.000 metri cubi vânduţi, ceea ce înseamnă 11% pondere în cifra noastră de afaceri”, precizează Marcel Bărbuţ.

    AdePlast a finalizat în 2014 implementarea unei strategii de IT şi automatizare în care s-au investit peste 330.000 euro, la care se adaugă cei 775.000 euro pentru dezvoltarea centrului de cercetare de la Ploieşti şi un upgrade în zona de producţie. “Anul acesta am făcut cei mai importanţi paşi în dezvoltarea şi cercetarea de produse noi şi în creşterea calităţii produselor existente.

    În 2014 exporturile companiei au ajuns la 3.080.000 de euro, în condiţiile în care anul trecut acestea s-au cifrat la 2.000.00 de euro.

    „Anul 2014 a fost pentru AdePlast anul cercetării şi al dezvoltării calitative. În 2015 ne vom orienta multe eforturi către mediu, iar primul pas pe care îl vom face va fi să înnoim parcul auto cu 20 de camioane euro 6, pentru aceasta având aprobat un leasing de 2.000.000 euro”, mai adaugă Marcel Bărbuţ.

  • Cum să te îmbogăţeşti din predicţii Google

    Înainte de a începe efectiv să croiască şi că coase rochii, a făcut o cercetare de piaţă legată de competiţie, chiar şi magazinele off-line, şi a constatat că sunt două categorii de rochii de ocazie: ”cele ieftine, până în 300 de lei, care sunt făcute din materiale foarte proaste şi rochiile de peste 1.000 de lei”. În segmentul de mijloc, pe palierul 300-1.000 de lei, nu există variante. ”În mediul online nu există nimic în acest segment, iar cele ieftine arată odios”, arată Dascălu.

    Aşa s-a schimbat, de trei luni, întregul focus al afacerii, care înainte se axa pe vânzarea de rochii de zi, de tip office sau pentru cocktail, la preţuri de circa 150 de lei. Preţul rochiilor de ocazie, pe care mizează de trei luni, este de 500 de lei, iar încasările lunare se plasează acum la 10.000 de euro, cu un profit net de 2.500-3.000 de euro.

    Carmen Dascălu ştie exact ce are cerere şi îi spune precis designerului ce fel de rochii de ocazie au căutare. ”Pe Google, într-o singură lună, s-au înregistrat 30.000 de căutări pentru <rochie de seară lungă, neagră, cu spatele gol>. Designerul propune şi alte modele, mereu am discuţii cu el şi îi spun că încă nu a venit vremea pentru idei de acest fel”. Adică pentru modele gândite, realizate şi impuse de casele de modă.

    Acum, în atelierul de câteva zeci de metri pătraţi de lângă biserica Sfântu Gheorge din Capitală, Carmen Dascălu lucrează între 10 şi 12 ore pe zi împreună cu doi angajaţi şi un designer pentru a onora comenzile. ”Înainte de a mai angaja pe cineva trebuie să mă asigur că numărul de comenzi se menţine suficient de mare pentru a justifica încă un salariu”, explică ea. Lista de planuri nu este scurtă, dar expune în termeni clari paşii, strâns legaţi de eficienţă, volumul investiţiilor, costuri şi profit.

  • Topul greşelilor făcute de antreprenori

    În special cei cu capabilităţi tehnice au probleme în a ţine un cash-flow foarte strâns. “La început 90% dintre afaceri au probleme cu banii, să începi cu bani puţini, să încerci să te descurci este foarte greu fără cineva cu spirit de contabil, care să încerce să îşi ţină cheltuielile din scurt.
    Aşa se îneacă foarte multe afaceri, după ce trec de prima etapă, în care începi să mişte ceva şi ajung să aibă nişte venituri cât de cât. Antreprenorul începe să cheltuie fără să ştie pe ce şi se trezeşte că ajunge pe roşu, fără să ştie cum, când, de ce, de când. “Până te trezeşti eşti cu un picior în groapă. Eu am sfătuit pe oricine să ia, măcar part-time, un contabil sau pe cineva din afara businessului tău, căruia să-i pui în faţă excelul şi să te sfătuiască”.

    Pe al doilea lor în topul greşelilor stă partea de branding, căreia un antreprenor ar fi tentat să nu-i dea suficientă importanţă, în detrimentul părţii tehice, de exemplu. “Apple are produse bune, cu o imagine extraordinară. Încearcă mulţi să-i depăşească, unii au şi reuşit, pe nişe sau pe diferite canale, dar, în ansamblu, produselor celorlalţi nu sunt Apple”, spune Scărlătescu.

    Există greşeli de maturitate a afacerii? “Cred că o greşeală pe care o fac mulţi este un soi de autosuficienţă, să ai sentimentul că nu ţi se mai poate întâmpla nimic, că lucrurile merg de la sine şi implicarea ta trebuie să fie din ce în ce mai redusă.
    Experienţa mea arată că unui astfel de mecanism îi cresc şansele să nu funcţioneze cu cât este lăsat mai liber. Asta nu înseamnă că trebuie să treci în cealaltă extremă, dar că trebuie să ai tot timpul ochii asupra pieţei, să vezi unde este concurenţa, să ai parteneri”, spune Mihai Scărlătescu.

    Un alt pericol pentru afacerile mature stă în lipsa de transparenţă asupra centrelor de profit, deficienţe de management strategic şi financiar, ignorarea preferinţelor clientului, supraevaluarea capabilitaţilor echipei de management în condiţiile în care aceasta e depaşită de situaţia pieţei şi nivelul de maturitate sau mărime la care a ajuns compania, spune Cristian Bişa.

    Eugen Păturan, care se ocupă de peste zece ani de franciza Bata în România, povesteşte ce înseamnă ignorarea pieţei: “În baza faptului că în 2006 – 2007 piaţa era într-o vervă nemaipomenită şi se vindea aproape orice, am decis să investesc şi să aduc pe piaţa din România un nou brand, fără a mai studia atent segmentul de piaţă căruia mă adresam, bazându-mă doar pe faptul că aveam o concurenţă redusă.
    La finele anului 2008 am adus brandul respectiv şi după  o investiţie totală de 300.000 de euro am pornit afacerea, prin deschiderea primului magazin într-un centru comercial important din Bucureşti”. Nouă luni de mai târziu antreprenorul a constat că vânzările nu se situau la nivelul bugetat, fără un motiv aparent.

    “Am mers la Statistică, am achiziţionat un set de statistici şi am descoperit că doar 33% din consumatori se încadrau drept potenţiali clienţi ai segmentului respectiv. Poate de aceea nici concurenţa nu era atât de mare. Descoperind Am realizat că vânzarea estimată iniţial de mine nu va putea fi atinsă niciodata. Am reusit sa vând afacerea, la un preţ ce reprezenta doar o mică parte din cât am investit iniţial, dar tot a fost mai bine decât nimic”. 

  • Cum poţi greşi atunci când mânuieşti banii companiei tale?

    Şi am văzut că acest lucru deja se întâmplă în cazul antreprenorilor care ne-au răspuns. Dacă anul trecut procentul celor care nu erau familiarizaţi cu concepte precum private equity, venture capital, angel investor era destul de mare, în acest an aceste tipuri de investitori apar printre soluţiile care ar putea avea un impact important în ecosistemul de finanţare românesc în următorii ani”. Pe de altă parte antreprenorul trebuie să caute finanţarea care se potriveşte stadiului afacerii sale.

    Nu este bine să încerce să ia credit bancar când business-ul este abia înfiinţat sau în stadiul de startup. De obicei băncile acordă credit firmelor cu istoric şi situaţii financiare pe câţiva ani. “Dar nici nu te gândi că nu ai acces la finanţare pentru că eşti startup. Gândeşte “out of the box” şi ia în considerare opţiunile inovative de finanţare apărute în anii de criză, de exemplu crowdfunding-ul”, spune Mihaela Matei.

    “Tot legat de finanţare, nu te gândi că vei reuşi doar prin fondurile proprii să dezvolţi o afacere. Bineînţeles că nu e o regulă general valabilă, dar, de cele mai multe ori, fără fonduri suficiente afacerea nu se va dezvolta în ritmul necesar sau nu va rezista dincolo de zona de start-up. Nu aştepta să ajungi la această concluzie după 2-3 ani în care să îţi spui că nu e şi cazul tău şi că tu vei reuşi fără fonduri din exterior. Echipa se va demotiva sau chiar va părăsi start-up-ul”.

    Relaţia antreprenorului cu banii nu înseamnă numai finanţarea activităţii, ci şi mânuirea disponibilităţilor companiei.  Cristian Bişa de la manageranticriză.ro spune că, cu cat nivelul de avuţie al societăţii scade cu atât utilitatea resurselor financiare deţinute este mai mare şi aversiunea la risc mai accentuată.”Una este să investeşti 100.000 de euro atunci când ai numai 120.000 de euro şi alta să inveştesti 100.000 de euro atunci când deţii în cont un milion”.

    Depăşind acestă situaţie, antreprenorul se poate trezi într-o altă situaţie, la fel de neplăcută. “Este foarte greu de înţeles şi de acceptat, dar şi de gestionat faptul că cel puţin 24 plus 16% din veniturile obţinute (sigur, prin munca si priceperea ta) nu îţi aparţin ţie, ci statului”, spune expertul contabil Emilia Ţuluca.

    Dacă nu puteţi accepta asta, atunci angajaţi pe cineva care să vă amintească; antreprenorul Mihai Scărlătescu subliniază nevoia angajării sau implicării în afacere a cuiva cu expertiză în zona financiară, un “om cu duşul”, care să tempereze orice elanuri risipitoare.
    Există proprietari de afaceri care se “joacă” cu banii companiei – ridicări nejustificate de numerar, care ridică soldul casei şi care ar trebui cheltuiţi în interesul acesteia, fapt care se întâmplă mai rar. Iar achiziţiile persoanale efectuate în numele sociatăţii nu fac decât să crească lista fondurilor fixe şi bătăile de cap ale contabililor, dar sporesc şi riscurile în cazul unui control, spune Daniela Niţu, expert contabil.

    Un lucru simplu la capitolul bani, care înseamnă de fapt fineţe şi analiză: o greşeală este să nu faci un exit la momentul potrivit, când ai ajuns la punctul de maturitate pe curba de dezvoltare a afacerii.

  • Scurt ghid de atragere a banilor într-un start-up: Este folositoare o platformă de crowdfundig?

    Crowdfunding ar putea fi un salt major în paradigma de investiţii globale, pentru că simplifică lucrurile, iar antreprenorii se pot întâlni mai uşor cu investitorii decât în paradigma tradiţională, spune antreprenorul Marius Ghenea. Este echivalentul Bitcoin în domeniul valorilor mobiliare. “Dar în momentul de faţă nu este foarte clar cum sunt motivaţi investitorii, cum îi transformi în parteneri. Sistemul ar putea emula o bursă, o piaţă de capital publică.

    Dar cred că un asemena  tip de activitate va exploda în momentul în care se va putea discuta de acţiuni”. Până atunci, finanţările pe care le obţin unele proiecte ieşite din tipare nu sunt neapărat un lucru bun, pentru că se poate da impresia greşită că un proiect este cu atât mai bun cu cât este mai trăsnite. “Proiectele bune sunt cele bazate pe idei şi pe concepte existente, dar care fac lucrurile un pic mai bine”.

    Pe de altă parte, o platformă crowdfunding este un instrument de testare: oamenii care aleg să investească o sumă, oricât de mică, într-un proiect, îşi manifestă nu atât amuzamentul, cât faptul că li se pare o idee bună. Un vot de încredere de la 100.000 de mici investitori este o confirmare că ideea este bună.

    “Dacă în viitor va fi reglementat şi modul de distribuire a acţiunilor, atunci va fi o explozie”, spune Ghenea. Aceasta şi pentru faptul că în domeniul tehnologie sunt foarte multe eşecuri, dar proiectele care reuşesc, reuşesc la nişte valori impresionate, iar 10 dolari investiţi într-un asemena proiect se pot transforma în sume importante, de câteva mii de dolari, într-o perioadă relativ scurtă.

  • Scăderea preţului petrolului a fost ştirea anului 2014 după jumătate de deceniu de stabilitate

    O întâlnire a Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol, care controlează 40% din piaţă la nivel mondial, a avut loc la Viena la sfârşitul lunii noiembrie, cei mai mulţi dintre participanţi având un interes legitim şi urgent de aşezare a preţului petrolului la un nivel similar ultimilor cinci ani.

    Rezultatul întâlnirii a fost însă surprinzător, OPEC luând decizia să men-ţină producţia la 30 de milioane de barili pe zi, ceea ce a ridicat multe sprâncene şi semne de întrebare în piaţă. Cu alte cuvinte, OPEC şi-a asumat riscul unei scăderi şi mai mari a preţului, care ar putea ajunge şi la 40-45 de dolari pe baril. Mulţi analişti cred că OPEC s-a angajat într-un adevărat război al preţurilor contra producătorilor din afara cartelului, în principal împotriva Statelor Unite şi Rusiei, ipoteză infirmată însă de şeful OPEC, Abdullah al-Badri: „Au fost voci care au afirmat că decizia a fost îndreptată către SUA şi gazele de şist. Nu este adevărat. De asemenea, nu este adevărat nici că ar fi fost îndreptată către Iran şi Rusia“.

    Cotaţiile petrolului au scăzut cu peste 45% anul acesta. Preţul petrolului Brent a scăzut în 12 decembrie la 62,83 de dolari pe baril, în timp ce petrolul West Texas Intermediate a coborât la 58,9 dolari pe baril, acestea fiind cele mai reduse niveluri din iulie 2009 până în prezent. OPEC a estimat că cererea mondială de petrol va scădea în 2015 la cel mai redus nivel din ultimii 12 ani în timp. La numai o zi diferenţă, Agenţia Internaţională pentru Energie (AIE) a redus, pentru a patra oară în ultimele cinci luni, prognoza privind creşterea de petrol de anul viitor, alimentând temerile privind intrarea în incapacitate de plată a unor companii şi chiar a unor state cu expunere ridicată pe sectorul petrolier.

    Dincolo de pierderile pe care căderea preţului petrolului le aduce ţărilor producătoare, precum Rusia, Nigeria, Iran sau Venezuela, preţul în scădere accelerată duce cu gândul la vara lui 2008, când preţul petrolului a scăzut brusc şi a fost urmat de cea mai profundă criză economică. Sunt motivele de scădere a preţului aceleaşi? Cât de mult din această scădere de preţ indică o scădere generalizată a economiilor lumii? Conform analiştilor de pe pieţele internaţionale, citaţi de Economist, motivele nu sunt aceleaşi, dar efectele ar putea fi similare. Cererea pentru petrol este scăzută deoarece activitatea economică este scăzută, o scădere dintr-o parte antrenând cealaltă parte. Un alt motiv este că ţări tensionate politic, precum Irak şi Libia, au continuat să producă în acelaşi ritm. În paralel însă, America şi-a îndeplinit visul de a deveni cel mai mare producător de petrol din lume, iar, în tot acest context, saudiţii şi aliaţii din Golf nu vor să cedeze din cota lor de piaţă pentru a restabili preţul sau pacea globală. În acest context, decizia OPEC de a păstra ritmul producţiei intact se explică prin faptul că, dacă ar produce mai puţin, preţul s-ar echilibra, dar din asta ar câştiga mai mult producători precum Rusia sau Libia. 

    Deşi ar trebui să fie o veste bună pentru pieţele consumatoare (net importatoare), scăderea de preţ nu se simte peste tot la fel.  În SUA, preţul benzinei reflectă constant evoluţia cotaţiei petrolului şi a ajuns la mijlocul lui decembrie sub 3 dolari galonul (1 galon are aproximativ 3,8 litri) pentru prima dată după 2010, iar în Franţa, a doua economie ca mărime din UE, benzina a continuat să se ieftinească în decembrie, ajungând la 1,4 euro pe litru, iar motorina, care reprezintă 80% din consum, a ajuns la 1,2 euro. 

    În România, preţurile la benzină şi motorină au scăzut la minimul ultimilor trei ani, preţul mediu la benzină fiind acum de 5,52 de lei, la fel ca în octombrie 2011, în timp ce motorina costă circa 5,63 lei. Americanii consideră că un preţ pe galon mai mare de 3 dolari (aproximativ 2,7 lei pe litru) este mult prea mare. Românii nu au o părere, iar faptul că vânzările de carburanţi au scăzut nesemnificativ atunci când benzina ajunsese la 6,5 lei înseamnă că preţul mare chiar nu este un motiv pentru români de a nu mai merge cu maşina.

  • Multe veşti neaşteptate în energie în 2014: Enel şi Electrica au fost capete de afiş

     Insistenţa cu care Enel a licitat şi a vrut cu tot dinadinsul să cumpere Electrica Muntenia Sud nu poate fi uitată uşor de oamenii care au asistat în 2006 la tot procesul de privatizare. Atât insistenţa, dar şi suma pe care italienii au acceptat să o plătească, de 820 de milioane de euro, au atras admiraţia şi convingerea că Enel va fi una dintre companiile care vor face istorie pe piaţa energiei din România. Cu atât mai surprinzătoare a fost ştirea din data de 11 iulie, când Enel a anunţat că vrea să-şi lichideze poziţiile din piaţa de furnizare şi distribuţie a energiei într-un efort de a-şi reduce datoriile la nivel de grup (care ajunseseră la 43 miliarde de euro după primele şase luni din an). Enel are în România un business de peste un miliard de euro, cu un profit operaţional consolidat de 289 de milioane de euro în 2013, care acoperă trei re-giuni, Banat, Dobrogea şi Muntenia Sud.

    Mai precis, Enel deţine o treime din piaţa distribuţiei de energie şi vrea să vândă 64,4% din Enel Distribuţie Muntenia şi Enel Energie Muntenia, 51% din Enel Distribuţie Banat, Enel Distribuţie Dobrogea şi Enel Energie, precum şi 100% din compania de servicii Enel România (deţinută prin Enel Investment Holding BV). Alături de activele din România, Enel a scos la vânzare şi producţia energetică din Slovacia şi aştepta ca în total să obţină 4,4 miliarde de euro din vânzări până la sfârşitul acestui an.

    Sfârşitul de an nu a adus însă finalizarea acestor tranzacţii. Electrica şi Nuclearelectrica se află printre companiile care au ofertat pentru activele din România, pe care Enel le evaluează la 1,8 miliarde de euro, potrivit unor surse din piaţă citate de ZF. Activele ar valora însă doar 850 milioane de euro, după calculele realizate de analiştii de la Société Générale şi citate de Wall Street Journal, în timp de Fondul Proprietatea estimează pachetul la 1,1 miliarde de euro. Ofertele nu au fost însă satisfăcătoare pentru grupul italian, dat fiind că Luca D’Agnese, care conduce în prezent activitatea grupului în Europa de Est, a spus într-un interviu acordat The Wall Street Journal că „ideea a fost să avem mai multe opţiuni, deoarece compania nu a fost niciodată într-o situaţie fără ieşire. Nu suntem nevoiţi să vindem chiar la orice preţ”.

    Nefinalizarea tranzacţiei ar fi una dintre cele mai mici probleme ale Enel pe piaţa locală în acest an. Com-pa-nia a fost acuzată de umflarea facturilor la energie printr-o înţelegere cu ANRE şi Elec-troalfa, un business de 38,7 milioane de euro con-tro-lat de Gheorghe Ciubotaru, un om de afaceri din Botoşani. În sep-tembrie, statul român decide să deschidă la Tribu-nalul Internaţional de Arbitraj de la Paris o acţiune împotriva italienilor, solicitând plata a 521 de milioane de euro. Peste toate acestea, în noiembrie, Matteo Cassani, directorul general al Enel Energie şi Enel Energie Muntenia şi primul oficial italian mutat în România pentru dezvoltarea businessului, a murit în condiţii suspecte după ce s-ar fi aruncat de la etajul doi, de la fereastra biroului său.

    Enel a generat aşadar cele mai importante ştiri ale anului pe zona de energie. Dar anul a început cu a doua intrare în insolvenţă a Hidro-electrica. Prima insolvenţă a companiei fusese în iunie 2012, cauzată de contractele nefericit încheiate ale companiei, atât în ceea ce priveşte vânzarea de energie, cât şi investiţiile la preţuri supra-eva-luate fără niciun impact con-cret în producţia com-paniei. Cauza insolvenţei este legată de companiile care cumpărau direct energie de la Hidroelectrica şi care au acţionat în instanţă producătorul de energie după ce contractele lor au fost reziliate, furnizorii cerând în schimb banii pe care ar fi urmat să îi obţină dacă aceste contracte erau în continuare derulate. Tribunalul Bucureşti a decis că aceste contestaţii sunt inadmisibile, Hidroelectrica ieşind din prima insolvenţă la jumătatea lui 2013. Decizia de a rejudeca aceste contestaţii a trimis însă din nou în insolvenţă Hidroelectrica.

    Piaţa energetică a adus însă şi veşti bune. Electrica, cel mai mare jucător din piaţa distribuţiei şi furnizării de energie electrică, cu un portofoliu de 3,6 milioane de clienţi, a fost lis-tată simultan pe bursa de la Bucureşti şi pe cea de la Londra, într-o operaţiune prin care în con-turile companiei au intrat circa 2 miliarde de lei pentru 51% din acţiuni. Aceasta a fost cea mai mare operaţiune pe piaţa de capital realizată de statul român.

    În discuţiile privitoare la construcţia a două reac-toare noi la Cernavodă, statul român a încercat să atragă mai mulţi investitori, dar până la urmă negocierile se poartă doar cu chinezii de la China General Nuclear Power Corporation (CGN). În ceea ce priveşte hidrocentrala Tarniţa-Lăpuşteşti, com-pa-nia de proiect Hidro Tarniţa a prelungit din nou, la finalul lunii noiembrie, cu aproape două luni, până la 30 ianuarie 2015, perioada în care inves-titorii pot depune oferte de precalificare pentru construirea hidrocentralei din judeţul Cluj, proiect în valoare de peste 1 miliard de euro. Decizia a fost luată ca urmare a creşterii inte-resului investitorilor pentru proiectul Tarniţa-Lăpuşteşti şi a solicitării acestora, potrivit reprezentanţilor Hidro Tarniţa SA.

    Deşi anul acesta interesul inves-ti-torilor pentru energia verde a scăzut din cauza schimbărilor legislative, au început să apară semne despre un nou boom de investiţii în regenerabile, în zona proiectelor mici. ANRE a elaborat deja o metodologie de stabilire a preţurilor reglementate de vânzare şi a regimurilor de comercializare a energiei electrice produse din surse regenerabile de energie în centrale electrice cu puteri instalate mai mici de 500 kW pe centrală. Potrivit celor mai recente estimări lan-sate de reprezentanţii ANRE, în perioada 2015-2020 se vor dezvolta circa 500 MW de mici proiecte mai ales pe biomasă, biogaz şi microfotovoltaic pe acoperişurile caselor.

  • Cei mai admiraţi CEO din România 2014: Florin Talpeş, locul al şaselea

    Compania sa este astăzi producătorul uneia dintre cele mai performante şi eficiente game de soluţii de securitate informatică atestate pe plan internaţional, fiind totodată cel mai exportat produs românesc după volum.

    În fiecare zi, tehnologia Bitdefender protejează datele digitale ale peste jumătate de miliard de utilizatori de pe toate continentele.

    Florin Talpeş face parte din promoţia celor mai admiraţi CEO din 2014 şi a fost premiată în cadrul Galei Business Magazin. Citeşte în premieră alte 99 de poveşti de succes ale celor mai admiraţi executivi din România în a V-a ediţie a catalogului 100 Cei Mai Admiraţi CEO, lansat de Business Magazin în luna noiembrie.

    Catalogul este disponibil pentru comandă mai jos la preţul de 35 de lei:

    Cantitate: buc.

    * Editiile print sunt valabile in limita stocului disponibil. In cazul in care stocul se epuizeaza va fi livrata editia electronica. Taxele de livrare ale editiilor print vor cadea in sarcina cumparatorului .