Blog

  • Citeşte în noul număr Business Magazin de luni, 25 noiembrie


    COVER STORY: Foşti ziarişti de business, în lumea afacerilor

    Nu puţini sunt oamenii din mediul de afaceri cu background de jurnalist, cu precădere în presa economică. supusă în perioada postrevoluţionară unei permanente schimbări, presa a parcurs mai multe etape: cea romantică, în deceniul ‘90, cea de profesionalizare, în deceniul trecut, şi, în ultimii cinci ani, cea de adaptare la noile tehnologii. Fiecare dintre aceste valuri de jurnalişti a oferit mediului de afaceri şi câte un grup de parteneri: bancheri de investiţii, manageri, antreprenori, specialişti în comunicare. Cum presa de afaceri are deja o istorie, credem că poveştile celor pentru care jurnalismul s-a constituit într-un MBA la locul de muncă merită spuse.


    ANALIZĂ: De ce au stricat comercianţii români Black Friday


    STRATEGIE: IKEA şi planurile sale din România în agricultură


    ANTREPRENORIAT: Şi-a construit o carieră în ingineria pantofilor


    MARKETING: Omul care l-a descoperit pe ciobanul Ghiţă


    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay.


  • Tânărul de 29 de ani care l-a descoperit pe Ghiţă Ciobanul, omul care are jumătate de milion de fani pe Facebook

    “LA NOI S-A ACTIVAT ÎN ULTIMUL TIMP O MÂNDRIE NAŢIONALĂ: dacă acum zece ani  voiam să fim mai mult ca alţii şi luam exemple de afară, acum ne regăsim identitatea din ce în ce mai mult şi am început să apărăm ce avem în ţară„, descrie Cătălin Dobre, executive creative director în cadrul agenţiei de publicitate McCann Erickson, unul dintre fenomenele care se repetă în peisajul advertisingului recent. Absolvent al Facultăţii de Filosofie din Bucureşti, Dobre lucrează de nouă ani în publicitate şi a devenit un abonat al premiilor din industria de profil: are în palmares doisprezece Lei Cannes şi un Leu de Titan pentru campania desfăşurată pentru ciocolata Rom, unul dintre cele mai vândute branduri de dulciuri din România. Este director executiv şi coordonează împreună cu Alexandru Dumitrescu o echipă formată din 50 de oameni. Compania McCann Erickson a avut în 2012, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe, o cifră de circa 220 de milioane de lei.

    Regăsirea identităţii naţionale este unul dintre motivele care l-au condus spre una dintre cele mai cunoscute campanii de publicitate din a doua jumătate a anului, proiectul „ciobanului Ghiţă„ din cadrul campaniei „Români cu iniţiativă„ realizate de Vodafone. La scurt timp după lansare, Ghiţă a devenit a treia personalitate românească de pe Facebook ca popularitate, cu aproximativ 400.000 de like-uri înregistrate: „În primele trei zile creştea cu un ritm de 50.000 like-uri pe zi, iar după prima expunere la TV, oamenii intrau pe reţeaua socială să verifice autenticitatea proiectului”.

    Gheorghe Dănuleţiu, alias Ghiţă, are 29 de ani şi a fost ales de Cătălin Dobre după o preselecţie la care au participat circa zece candidaţi. Baciul din reclamă a terminat opt clase la şcoala din sat şi este cioban de la 14 ani. Este singurul băiat dintr-o familie cu încă cinci fete şi duce prin oierit o tradiţie începută de strămoşii familiei. Alături de ceilalţi ciobani din Jina (Sibiu), practică transhumanţa mergând aproape 300 de kilometri până la Zalău, unde rămâne din octombrie şi până în aprilie.

    Ghiţă a câştigat în defavoarea celorlalţi datorită caracterului sociabil: „Este exact genul acela de personaj care te întâmpină şi care nu te lasă să pleci până nu îţi pune ceva de mâncare în faţă„. Ideea a venit ca soluţie pentru promovarea atipică a creşterii zonei de acoperire cu servicii de date a reţelei, primul punct din cadrul proiectului. „Trebuia să găsim un personaj pentru care reţeaua şi viteza de date pot să schimbe total modul de viaţă, nu ca la oraş, unde interconectarea este o normalitate şi a fost folosită deja în mai multe campanii publicitare.”

    ÎNTÂLNIREA CU GHIŢĂ A FOST FACILITATĂ DE FOTOGRAFUL DRAGOŞ LUMPAN, care a realizat o expoziţie pe tema transhumanţei şi care i-a pus pe reprezentanţii agenţiei în legătură cu tinerii păstori. Planificarea campaniei a durat câteva luni, dar implementarea proiectului Ghiţă a fost făcută în circa trei săptămâni, perioadă în care Ghiţă şi familia lui au primit dese vizite de la echipele de creaţie, producător, reprezentanţi ai clientului, dar şi de la echipa de filmare condusă de regizorul Radu Munteanu. „Am încercat să nu îi modificăm viaţa normală, ce prinde la el este autenticitatea, iar, dacă stricăm asta, ne tăiem singuri craca”, argumentează Dobre vizitele din Jina, unde i-a cunoscut pe tatăl, mama, soţia, copilul şi cele cinci surori (dintre care trei sunt prezentate în clipul publicitar). Proiectul nu a creat probleme, iar „singurele nopţi nedormite au fost din cauza ţuicii primite de la Ghiţă”, glumeşte Dobre.

    CHIAR DACĂ OAMENII NU SE REGĂSESC ÎN CIOBAN, atracţia consumatorilor se justifică prin conţinutul inedit: Ghiţă se trezeşte, mănâncă, nu îi place ziua de luni, dar toate acestea vin din partea unui personaj care stă pe un munte izolat şi este expus la un mod de viaţă atipic. „Majoritatea oamenilor sunt fascinaţi că astfel de personaje încă există şi că nu toată lumea are programul zilnic tras la indigo; o masă «supertare» nu este un restaurant din oraş, ci mămăliga cu brânză preparată de el, dimineaţa nu înseamnă urcat în maşină şi stat în trafic, ci alergat după oi şi admirat priveliştea.„
    Cu ce îl ajută pe cioban promovarea recentă? Dobre spune că Ghiţă era oricum o persoană sociabilă, dar situaţia lui îl punea la kilometri distanţă de un oraş unde ar fi putut să îşi facă prieteni.

    De aceea, ideea paginii de Facebook a venit chiar din partea lui, potrivit lui Dobre, iar agenţia îi oferă sfaturile despre cum să creeze conţinut şi despre cum să răspundă cerinţelor oamenilor: „Nu a devenit milionar peste noapte, iar remuneraţia este aceeaşi cu a personajelor folosite în proiectele anterioare. Publicitatea îl ajută pe Ghiţă ca om: tehnologia îl ajută să îşi mărească universul. Asta s-ar putea să îi deschidă oportunităţi, fie că vorbim despre o posibilă afacere de turism sau despre creşterea cantităţilor de brânză  vândute„. Sau despre deschiderea unei afaceri care să monetizeze popularitatea obţinută în campania din care a făcut parte: Adrian Boţan, creative partner în cadrul McCann, spunea săptămâna trecută în cadrul ZF Live că „Ghiţă este astăzi (20 noiembrie – n.r.) în Bucureşti, pentru că vrea să-şi deschidă un magazin, pentru a vinde produse marca Ghiţă. Noi o să-i facem campania”.

  • Capitalistul săptămânii: Tomáš Jan Bat’a

     Bata este cel mai mare producător şi retailer mondial de pantofi, potrivit Guinness World Record, cu peste 14 miliarde de perechi de pantofi vândute până în prezent. Baťa s-a născut în capitala cehă Praga, în fami-lia industriaşului Tomáš Baťa Sr., cel care a fondat com-pania în 1894, în  Zlín, Ceho-slovacia. După o perioadă de ucenicie la fabrica din Zlín, Bata Jr. a preluat atribuţiile de conducere ale companiei la doar 18 ani, după ce tatăl lui a murit într-un accident de avion, în 1932.

    A studiat în Anglia, iar apoi în Canada, într-o perioadă când nazismul era la apogeu în ţara lui natală. A anticipat venirea celui de-al doilea război mondial şi, împreună cu alte 100 de familii din Cehoslovacia, s-a mutat în Canada în 1939. Au fondat acolo o fabrică de pantofi şi un centru de inginerie, într-un oraş care şi acum poartă numele companiei: Batawa, Ontario. Bata a introdus noi tehnologii în domeniu şi a ridicat mai multe fabrici.

    Depozitul companiei din Cehoslvacia avea prima instalaţie automatizată din Europa şi un sistem mecanic repetitiv de producţie, la fel ca şi cel folosit de Ford în producţia de maşini. Spre deosebire de el, Bata era preocupat şi de angajaţi, care, pe lângă salarii, erau încadraţi în programe sociale şi dispuneau de facilităţi sportive spon-sorizate de companie. La mijlocul anilor 1930, în perioada marii crize economice (1929 – 1933), compania s-a confruntat cu o dilemă: Mussolini avea nevoie de cizme pentru armată.

    Cehii se confruntau în acea perioadă cu rate uriaşe ale şomajului, iar Bata trebuia să fie pragmatic pentru a salva compania şi viaţa angajaţilor, prin urmare a obţinut contractul. După încheierea războiului, fabrica din Cehia a fost naţionalizată de comunişti, care îl numeau pe Bata „diavol capitalist„. Compania avea sediul central în Toronto, iar între 1946 şi 1960 au fost deschise 25 de noi fabrici; producţia şi vânzările s-au extins în 79 de ţări, compania avea 66 de fabrici şi 4.100 de magazine.

    Până la începutul anilor ’90, Bata vânduse aproape 300 milioane perechi de pantofi pe an şi avea peste 80.000 de angajaţi. După căderea comunismului în Cehoslovacia, în decembrie 1989, Bata s-a întors triumfal în oraşul lui natal, la cererea preşedintelui Vaclav Havel. În 2000, fabrica din Batawa (Canada) a fost închisă, iar în 2004 sediul central al companiei a fost mutat în Elveţia, sub conducerea fiului lui Baťa, Thomas G. Baťa. Bata estimează că vinde zilnic pantofi pentru mai mult de un milion de clienţi şi are 30.0000 de angajaţi, 5.000 de magazine şi 27 de fabrici.

  • Cel mai sărac preşedinte din lume îşi donează 90% din salariu

    El a refuzat locuinţa de lux pe care statul i-a pus-o la dispoziţie şi a ales să stea la ferma soţiei sale, undeva la capătul unui drum de pământ, lăngă Montevideo. Locuinţa nu are apă curentă, ci fântână, iar la momentului vizitei unei echipe de reporteri BBC ferma era păzită de doi poliţişti şi de un căţel cu trei picioare. Din salariu îşi păstrează circa 770 de dolari, un venit la nivelul mediu lunar al unui cetăţean din Uruguay.

    În 2010 pe declaraţia sa de avere apărea un Volkswagen Broscuţă, în valoare de 1.800 de dolari. În 2012 a adăugat jumătate din averea soţiei sale – pământ, utilaje agricole şi o casă – care au ajuns la 215.000 de dolari. Mujica a fost luptător de gherillă în anii ’60 şi ’70, a fost împuşcat de şase ori şi a stat 14 ani în închisoare.
    “Nu mă simt sărac”, spune el. “Săraci sunt oamenii care muncesc pentru menţinerea unui stil de viaţă costisitor şi îşi oresc mai mult şi mai mult”.

    “Este o chestiune de libertate. Dacă nu ai multe posesiuni, atunci nu ai nevoie să munceşti toată viaţa ca un sclav pentru a te susţine, şi, prin urmare, ai mai mult timp pentru tine”, adaugă Mujica.

    La summitul Rio din 2012 a întrebat, retoric, dacă modelul occidental de dezvoltare şi consum este de dorit şi de aplicat în toată lumea. “Ce s-ar întâmpla cu planeta în cazul în care indienii ar avea automobile în aceleaşi proporţii ca germanii? Cât oxigen ar fi? Are planeta resurse pentru ca şapte sau opt miliarde de oameni să aibă acelaşi nivel de consum şi de deşeuri ca societăţile bogate?”
    El îi acuză pe liderii lumii că sunt obsedaţi de creşterea consumului, ca şi cum contrariul ar însemna sfârşitul lumii.

  • Pro şi contra Moş Crăciun. Cum v-aţi pregătit pentru Moşi?

    Moş Crăciun a rezolvat (brusc în unele cazuri şi treptat în altele) o sumedenie din problemele de părinţi care ne-am mai pierdut din aura de zei în ochii copilului nostru. in fiecare an aşteptarea Moşului începe de prin septembrie iar pregătirile devin – de la an la an – din ce în ce mai minuţioase.

    O prietenă bună îmi spunea anul trecut că se gândeşte să-i spună copilului ei că Moş Crăciun, de fapt, suntem fiecare dintre noi. A argumentat serios în favoarea acestei idei, dar în ciuda raţionamentului logic nu m-a convins.

    Cred şi acum că bucuriile copiilor legate de Moş Crăciun ţin de suspans, de aşteptare, de semne de întrebare, de încrederea nestrămutată în supranatural. {terse cu buretele, surpriza cadourilor, deşi reală, este cumva sine qua non pentru îndatoririle de părinţi. Iar copilul ştie că ”e treaba părinţilor să iubească la nesfârşit copilul”. Deci, să facă unul (sau mai multe, după caz), cadouri. Pentru că lista din care moşu’ poate să aleagă e lungă…

    Nu mai sunt decât două săptămâni până la pregătirea ghetuţelor, care da oficial startul vizetelor aducatorilor de cadouri. Voi cum v-aţi pregătit pentru Moşi?

  • Cea mai ieftină pârtie de schi din România. Tarifele sunt de trei ori mai mici faţă de Valea Prahovei – GALERIE FOTO

    Preţul pentru o urcare este de doi lei pentru un adult şi de 1,5 lei pentru copiii sub 14 ani, în timp ce un abonament pentru o zi costă 45 de lei pentru adulţi şi 35 de lei pentru copii. Tarifele sunt de trei ori mai mici în comparaţie cu staţiunile de pe Valea Prahovei. Pârtia este dotată cu două instalaţii de teleschi cu o capacitate de 670 de persoane pe oră. Schiorii de nivel avansat pot folosi pârtia Bradul cu o lungime de 500 de metri, în timp ce începătorii pot folosi pârtia Măgheruş, de 1,2 kilometri.

    “70% dintre cei care vin la pârtie sunt din judeţul Mureş, mai ales din oraşele Reghin şi Târgu Mureş, dar există şi turişti care vin din Iaşi, Piatra Neamţ şi Bistriţa”, spune Victor Cotfas, multiplu campion naţional la schi, originar din Topliţa.

    Într-o zi de weekend, peste 1.000 de persoane vin să schieze pe pârtia de la Topliţa în sezonul de iarnă. Oraşul este amplasat la 100 de kilometri de Târgu Mureş, 145 de kilometri de Piatra Neamţ şi 180 de kilometri de Braşov, iar accesul se face folosind drumurile europene modernizate în 2012.

    “Există două şcoli de schi care operează pe pârtie, dar şi monitori de schi, de aceea foarte mulţi părinţi vin aici să îşi înveţte copiii să schieze, ca urmare a tarifelor mici la cazare, închiriere echipanent şi folosirea pârtiei”, mai spune Victor Cotfas. Preţul pentru cazare în oraş variază între 50 de lei/noapte pentru o cameră dublă la pensiuni şi 130 de lei/noapte la hotelul din oraş.

    Cunoscut drept “polul frigului”, municipiul Topliţa este una dintre cele mai friguroase localităţi de pe teritoriul României, temperaturile ajungând în nopţile geroase de iarnă la -30 de grade Celsius.

  • Comisiile amână dezbaterea bugetului MAE. Borbely: Aşa au solicitat colegii

     Comisiile de politică externă ale Senatului şi Camerei Deputaţilor aveau programată vineri, la ora 10.00, o şedinţă comună pentru a dezbate proiectul bugetului Ministerului Afacerilor Externe pe 2014.

    Ziariştii sosiţi la ora 10.00 la sala de şedinţă au constatat că aici nu se află nimeni. Iniţial, membri ai celor două comisii pe care jurnaliştii au încercat să îi contacteze nu au răspuns la telefon. În cele din urmă, vicepreşedintele Comisiei de politică externă Natalia Intotero (PSD) a transmis prin SMS că, urmare a deciziei preşedinţilor celor două comisii, reuniunea a fost amânată pentru duminică, la ora 17.00.

    Contactat de MEDIAFAX, preşedintele Comisiei de politică externă a Camerei Deputaţilor, Laszlo Borbely, aflat la Târgu Mureş, a declarat că votul final pentru bugetul MAE, care ar fi trebuit să aibă loc vineri, a fost amânat pentru duminică, la ora 17.00, la cererea colegilor din comisiile celor două camere.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Kelemen Hunor: Dacă arătăm interesul comun româno-maghiar, poate va veni momentul unui dialog normal

     Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat, vineri, la deschiderea conferinţei “Construim pe valorile comunităţii noastre”, care se desfăşoară la Palatul Administrativ din Târgu Mureş, că în prezent se elaborează un proiect de autonomie “care să completeze proiectul actual de autonomie culturală” şi care ar urma să fie prezentat Parlamentului la începutul sesiunii de primăvară din 2014.

    “În elaborarea proiectului de autonomie care să completeze proiectul actual de autonomie culturală, am vorbit de această existenţă de mozaic, a diferitelor comunităţi maghiare din Ardeal. Până la sfârşitul anului să fie gata, iar până la începutul sesiunii parlamentare de primăvară să prezentăm Parlamentului documentul”, a spus el.

    Kelemen a subliniat necesitatea utilizării dialogului politic instituţional cu partea română, ca unică formă de a obţine promovarea acestui proiect.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Berlusconi a alterat probe şi a cumpărat martori în cazul Ruby, arată Tribunalul din Milano

     În motivaţia hotărârii, publicată joi de presa italiană, Tribunalul relevă “capacitatea” lui Il Cavaliere de a “persista în infracţionalitate” şi anume prin “alterarea sistematică a unor probe” şi “cumpărarea unor martori”.

    S-a dovedit, adaugă judecătorii, că Berlusconi era “cel care punea în scenă exhibiţii sexuale ale unor tinere (şi) cel care dădea undă verde aşa-ziselor serate Bunga Bunga, în timpul cărora invitatele de sex feminin acţionau să îi satisfacă dorinţele”.

    Pe 24 iunie, magnatul media a fost condamnat în cazul Ruby, numele de scenă al tinerei marocane care se afla în centrul atenţiilor lui Il Cavaliere. În afară de pedeapsa cu închisoarea, i s-a interzis să mai exercite, pe viaţă, vreun mandat public.

    El a făcut apel împotriva acestei hotărâri, iar un nou proces este prevăzut în 2014.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Directorul general OMV: Marea Neagră înseamnă gaz pentru Europa. Vrem să facem din România un exportator de gaze

     “Marea Neagră înseamnă gaz european pentru Europa. (…) Ţinta noastră este să facem din România un exportator de gaze”, a afirmat Roiss, într-o conferinţă de presă susţinută la Viena.

    El a adăugat că în viitor creşterea OMV va veni din exploare, sector în care grupul austriac are investiţii anuale de 700 milioane euro.

    De asemenea, grupul va majora în perioada 2014-2016 investiţiile anuale totale de la 2,8 miliarde euro la 3,9 miliarde euro.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro