Blog

  • Tara chaebolurilor

    Regimul politic din Coreea a incurajat aparitia conglomeratelor industriale private (chaeboluri), garantandu-le creditele de la banci pentru a putea concura cu marile grupuri industriale din economiile cu traditie. Si chaebolurile au aparut.

     

    Nume

    Domeniu principal

    Cifra de afaceri (mld. euro)

    Samsung Group

    Electronice

    67

    Hyundai Kia Automotive

    Auto

    51

    SK Group

    Industria chimica

    44

    LG Group

    Electronice

    52

    Lotte

    Retail

    25

    Posco

    Metalurgie

    21

     

    Sursa: fortune global 500 2007

  • GHID DE PENSII: Sa stii tot despre fondul tau si ceva pe deasupra

    Alegerea unui fond de pensii facultative, dar si decizia de a-i ramane sau nu fidel trebuie sa se faca pe baza unor informatii foarte clare. O parte dintre acestea sunt oferite in mod gratuit de catre administratori, insa cunoasterea altor detalii ramane in grija contribuabililor.

     

    Pentru cei ce decid sa participe la un fond de pensii facultative, prospectul schemei de pensii este instrumentul de informare cel mai important. Alegerea unui fond trebuie sa se faca pe baza unor informatii foarte clare (contributie minima, comisioane, strategie de investitii etc.), chiar daca decizia finala are si o componenta oarecum subiectiva (renumele companiei pe piata locala sau pe pietele in care mai activeaza, in domeniul pensiilor sau in sectoare asemanatoare).


    Pentru prima categorie, sursa cea mai buna de informare este, fara doar si poate, prospectul de emisiune al schemei respective. Prospectul este un document elaborat de administrator si autorizat de catre Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), care descrie schema de pensii facultative, termenii contractului de administrare, precum si alte informatii de baza. Spre exemplu, in prospect este descrisa modalitatea de dobandire a calitatii de participant la fondul respectiv, conditiile de eligibilitate a participantilor la fond si procedura semnarii actului de aderare. Actul de aderare trebuie semnat personal de catre participant, nefiind permisa semnarea prin reprezentare.


    Tot in prospect exista si informatiile referitoare la contributia minima si maxima la fond; legal, contributia maxima poate fi de 15% din venitul salarial brut lunar sau din venitul asimilat acestuia al participantului. Contributia poate fi impartita intre angajat si angajator, fara a depasi insa suma maxima legala. La fondurile care au inceput deja vanzarea, suma minima variaza intre 30 si 60 de lei pe luna. Tot in prospectul de emisiune al schemei de pensii se regasesc si informatii referitoare la politica de investitii, principiile investitionale si riscurile aferente luate in calcul. De asemenea, el trebuie sa contina informatii privind nivelul si structura cheltuielilor (comisioanele si taxele suportate din contributii si din activul fondului), precum si modalitatile de transfer la un alt fond de pensii si penalitatile ce apar in aceasta situatie.


    In privinta strategiei de investire a contributiilor, prospectul permite administratorilor o oarecare libertate de miscare, fara ca acestia sa fie nevoiti sa informeze participantii sau sa le ceara acordul. Mai precis, prin prospectele de emisiune, administratorii pot stabili limite minime si maxime pentru un anumit tip de investitii, precum si un portofoliu-tinta (pe care, de altfel, il si comunica). Altfel spus, procentele de investire pot fi modificate oricand in limitele stabilite de la bun inceput, pentru a permite administratorilor sa se „miste“ rapid, pentru a putea profita de anumite oportunitati sau a evita anumite pericole.


    Agentii de marketing ai companiilor de pensii sunt singurele persoane ce au dreptul legal sa ofere informatii de marketing legate de fondul respectiv. Agentii, la randul lor, sunt in mod obligatoriu autorizati sau avizati de CSSPP, dupa ce urmeaza in prealabil un program de training organizat de companie. Pentru a verifica daca un agent de marketing este sau nu autorizat de catre CSSPP, website-ul Comisiei include o baza de date cu toate persoanele ce au dreptul sa vanda pensii facultative. Pe acelasi site, www.csspp.ro, exista si informatii privind administratorii de fonduri de pensii facultative, depozitarii si auditorii avizati, precum si brokerii ce au voie sa vanda pensii.


    Intr-o etapa ulterioara, administratorul are obligatia, fara a percepe nicio taxa, sa transmita anual, in scris, informatii referitoare la activul personal (respectiv la numarul de unitati de fond si la valoarea acestora).


    In cazul in care participantul solicita, pe langa informatiile obligatorii la care are dreptul, si alte informatii suplimentare, administratorul este obligat sa i le ofere, dar contra cost. Tariful acestui serviciu se stabileste anual de catre CSSPP, insa administratorul poate decide, la alegerea sa, sa nu perceapa acest tarif.


    In orice moment, compania trebuie sa informeze participantii in maxim 10 zile daca are loc o schimbare a regulilor schemei de pensii. Legal, o companie ce administreaza fonduri de pensii poate decide oricand sa-si modifice prospectul schemei, dar pentru a putea face acest lucru trebuie sa urmeze o serie de pasi – printre care si informarea participantilor la schema. Mai precis, dupa ce primeste avizul Comisiei privind modificarea prospectului, in maxim zece zile el trebuie sa publice propunerile de modificare in cel putin o publicatie de circulatie nationala si pe website-ul propriu. In termen de 30 zile de la data aparitiei in presa a propunerilor, participantii se pot opune acestor schimbari, insa pentru a putea impiedica schimbarea respectiva, numarul opozantilor trebuie sa depaseasca jumatate din totalul participantilor.


    In plus, in fiecare an, cel mai tarziu la finele lunii mai, administratorii trebuie sa publice un raport, pe care il vor pune la dispozitia participantilor, cu informatii privind activitatea desfasurata in anul precedent.

  • Puncte cheie

    ALEGEREA. In etapa de alegere a unui fond de pensii facultativ, prospectul schemei de pensii ofera cele mai importante informatii. Agentul de marketing (obligatoriu autorizat de catre Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private – CSSPP) este cel care are obligatia de a prezenta clientilor informatii despre fond si prospectul sau. Prospectul unei scheme de pensii facultative este un document elaborat de catre administrator si autorizat de catre CSSPP, care descrie schema de pensii facultative, termenii contractului de administrare si alte informatii despre functionarea schemei respective.

     

    INFORMATII GRATUITE. Pentru contribuabilii la un fond de pensii facultative, administratorul schemei respective are obligatia sa furnizeze gratuit o serie de informatii. Mai precis, el trebuie sa transmita anual fiecarui participant informatii despre activul personal – respectiv numarul de unitati de fond acumulate si valoarea acestora. Practic, din contributiile facute la fondurile de pensii se deduc mai intai comisioanele administratorilor, rezultand o contributie neta – iar aceasta se transforma in unitati de fond, a caror valoare initiala este de 10 lei. Administratorul investeste banii colectati in diferite instrumente financiare, potrivit politicii de investitii, definita in prospectul schemei. Suma care se acumuleaza in contul contributorului (egala cu numarul de unitati de fond inmultit cu valoarea la zi a unei unitati de fond) este activul sau personal – care se transforma, dupa perioada legala de contributii, in pensie facultativa.

     

    NOUTATI PE PIATA. Cel mai recent intrat pe piata pensiilor facultative, Raiffeisen Asset Management (RAM) a primit autorizatia pentru o schema de pensii cu grad mediu de risc, Raiffeisen Acumulare. Dupa ce va parcurge si ultimele doua etape de autorizare (atragerea primilor 100 de membri si autorizarea fondului), RAM va incepe distributia prin unitatile Raiffeisen Bank. Comisioanele de administrare practicate de Raiffeisen Acumulare sunt de 3,5% cel initial si de 1,5% cel anual. Contributia minima lunara este stabilita la 45 de lei. Pe piata, oferta se extinde: Allianz-Tiriac Pensii Private administreaza AZT Vivace (risc ridicat) si AZT Moderato (risc mediu), ING Asigurari de Viata administreaza ING Optim (risc moderat) si ING Clasic (risc moderat), Aviva administreaza fondul Pensia Mea (risc moderat), BCR Asigurari de Viata are fondul BCR Prudent (risc scazut). Cel mai probabil, in august li se va alatura si OTP Garancia cu primul sau fond, OTP Strateg Fond de Pensii Facultative, ce va avea un grad de risc mediu.

  • STUDIU DE CAZ: Cum s-a nascut centrul "Casa ta" de la Raiffeisen

    CONTEXTUL: Dupa cativa ani in care creditul de consum a fost rege, de anul trecut lupta bancherilor s-a mutat pe teritoriul finantarilor pentru locuinte – produse mai potrivite pentru retentia clientilor pe termen lung, dar ceva mai greu de vandut.

    DECIZIA: In martie 2006, Raiffeisen Bank a inceput sa deschida centre specializate strict in acordarea de finantari pentru locuinte. Continuand aceasta idee, austriecii au lansat in cursul acestui an si conceptul de Mortgage Corner („coltul ipotecii”), ce delimiteaza doar pentru vanzarea de credite ipotecare o anumita zona si personal specializat in cadrul agentiilor. 

    EFECTELE:  Primul centru Raiffeisen „Casa ta“ a ajuns sa detina, la sfarsitul anului 2006, 10% in totalul creditelor imobiliare acordate de banca. De la data respectiva au mai fost deschise inca cinci astfel de centre si tot atatea sunt deja in plan.

    Pentru multi dintre cei ce isi doresc sa imprumute bani de la banca pentru a-si cumpara o locuinta, doar gandul la dosarul voluminos cu documente pe care trebuie sa le completeze si la procedurile complicate pe care trebuie sa le urmeze e un motiv suficient pentru a renunta la orice demers de acest fel.

    Chiar daca in ultima vreme formularistica bancherilor s-a simplificat mult (spre exemplu, unii nu mai cer copie dupa cartea de munca drept dovada a veniturilor), iar pasii s-au mai imputinat, creditul imobiliar sau ipotecar ramane unul dintre cele mai complicate produse pentru populatie. Pentru clienti, un consilier bancar dedicat, care sa le explice in toate fazele ce au de facut si cum trebuie sa completeze formularele, poate face diferenta intre a accesa sau nu un astfel de produs. Un produs care din punctul de vedere al bancherilor este (alaturi de card) carligul perfect pentru a prinde clienti pe termen lung – datorita scadentelor de 20-30 de ani ale acestui tip de imprumut.

    Acesta este motivul pentru care, la finele lunii martie 2006, austriecii de la Raiffeisen Bank, a treia banca din sistem in functie de active, au decis sa lanseze si pe piata romaneasca un concept pe care il foloseau deja si in Slovenia – cel de centru specializat pentru acordarea de credite imobiliare. Primul astfel de centru a fost deschis in centrul Bucurestiului, acolo unde cererea pentru astfel de produse este cea mai mare. In anul scurs de la momentul primei lansari, austriecii au deschis alte cinci asemenea centre specializate – un al doilea tot la Bucuresti, apoi la Constanta, Timisoara, Pitesti si Cluj. „Urmeaza sa deschidem si la Targu-Mures, Brasov, Iasi, Oradea si Sibiu“, declara pentru BUSINESS Magazin Madalina Teodorescu, director pentru zona de credite pentru persoane fizice la Raiffeisen Bank. In mod evident, credite pentru locuinte se pot contracta in continuare in oricare din cele peste 320 de sucursale cate sunt in reteaua bancii, insa in cadrul acestor centre specializate lucreaza exclusiv specialisti in finantari imobiliare, care pot da toate datele despre acest produs. Clientii pot primi aici informatii detaliate despre tipul de credit care li se potriveste cel mai bine, despre valoarea maxima a creditului pe care il pot obtine si sunt consiliati in privinta actelor pe care trebuie sa le depuna la dosar. 

    Principalele avantaje ce deriva din conceptul de specializare sunt, dupa Madalina Teodorescu, explicatiile detaliate pentru clienti, „care atunci cand ies din centru au o lista completa de documente necesare si pasi ce trebuie urmati“, expertiza mai buna decat intr-o sucursala obisnuita in gestionarea diferitelor situatii ce pot sa apara in derularea unui credit ipotecar sau garantat cu ipoteca, reducerea timpului de procesare, solutii de finantare adaptate fiecarui client. In plus, in cadrul acestor centre banca are si oferte promotionale pentru credite pentru locuinte, cu dobanzi mai mici sau scadente mai indelungate decat in mod uzual. Spre exemplu, cand au lansat primul astfel de centru din Bucuresti, austriecii au promovat (pe o perioada de cateva luni si numai in cadrul acestui centru) un credit imobiliar „Casa ta“ cu o dobanda de 7,5% la creditele in euro. Abia dupa finalizarea promotiei, creditul a fost acordat cu o dobanda de 9% si in sucursalele obisnuite.

    In prezent, banca promoveaza in aceste centre creditul ipotecar/imobiliar „Casa ta“, prin care clientii pot lua  cu imprumut sume intre 5.000 si 200.000 de euro (sau echivalent in lei, dolari sau franci elvetieni), pe o perioada de 3-30 de ani si cu un avans de 25%. La creditele in euro cu dobanda fixa in primul an, nivelul acesteia este de 6,65% pe an, iar la cele in franci elvetieni, dobanda fixa pentru primul an este de 4,9%. In varianta cu dobanda variabila, aceasta este de 9% pentru creditele de achizitie a locuintei si 9,5% pentru creditele de achizitie de teren, modernizare, construire de imobile, in timp ce pentru franci elvetieni dobanda variabila este de 8,4% pe an.

    Efectele deciziei de specializare se vad in cifre, sustine Madalina Teodorescu: in urma acestei abordari a strategiei de vanzare, volumele de credite acordate au crescut de peste patru ori. Motivele sunt doua, explica ea: „pe de o parte datorita ratei clientilor retinuti astfel de catre banca, iar pe de alta parte datorita valorii crescute a creditului“. In totalul creditelor acordate pentru persoane fizice, ponderea finantarilor imobiliare a crescut in primul semestru din 2007 la 14,4%, fata de 7,8% in aceeasi perioada a anului trecut. Pe ansamblu, volumul total de credite de retail acordat de Raiffeisen la finele lui 2006 (portofoliu ce include atat imprumuturile pentru persoane fizice, cat si pe cele pentru companii cu cifra de afaceri de pana la 5 mil. euro) era de circa 3,3 miliarde de lei (977,65 mil. euro). Reprezentanta bancii spune ca acest rezultat este cu aproape 80% mai mare decat cel de la sfarsitul anului 2005. Rezultatele obtinute de banca prin specializarea pe centre dedicate finantarilor imobiliare au fost incurajatoare pentru a continua aceasta strategie: primul centru Raiffeisen „Casa ta“ (cel din Bucuresti) a ajuns la sfarsitul anului sa detina o pondere de 10% in totalul creditelor imobiliare acordate, din punctul de vedere al volumului.

    Mergand in continuare pe ideea specializarii in vanzarea produselor de credite garantate cu ipoteca, Raiffeisen Bank a lansat in cursul acestui an un alt concept similar centrelor „Casa ta“. „Este vorba de Mortgage Corner“, explica Madalina Teodorescu, ce delimiteaza o anumita zona si personal specializat in cadrul agentiilor Raiffeisen, care se ocupa exclusiv de activitatea de consultanta si analiza pentru finantarile ipotecare sau garantate cu ipoteca. „Strategia pe termen mediu este aceea de a acoperi 75% din potentialul de afaceri in zona creditelor garantate cu ipoteca prin intermediul retelei de tip Mortgage Center sau Mortgage Corner“, afirma directorul de la Raiffeisen Bank.

  • CU CINE LUPTA ROMSTAL

    Ariile principale de activitate ale Romstal sunt trei: distributie auto, productia de tevi si distributia echipamentelor termo-hidro-sanitare. Concurenta are alt nume pe fiecare segment.

     

    OBIECTE SANITARE. Pe segmentul de obiecte sanitare, unul din principalii concurenti este producatorul Mondial din Lugoj, detinut de grupul german Villeroy & Boch, care a avut anul trecut o cifra de afaceri de 32,4 milioane de euro, in crestere cu 25% fata de 2005. Pe piata de obiecte sanitare mai sunt prezenti Urbis Armaturi Sanitare, Romceram Roman (preluat de polonezii de la Cernasit) si distribuitori precum Delta Distribution sau SSAB Impex. In segmentul articolelor termo-sanitare, Romstal este concurat de distribuitorul Merloni TermoSanitari Romania, care a realizat anul trecut o cifra de afaceri de circa 25 de milioane de euro.

     

    TEVI. Divizia de productie de tubulatura din mase plastice este concurata de companii ca Teraplast, Palplast Sibiu (care face parte din grupul petrolier Rompetrol) si Rehau Polymer, subsidiara grupului german Rehau. Volumul de afaceri al grupului Teraplast a ajuns anul trecut la 60 de milioane de euro, in timp ce Rehau Polymer a realizat 49 de milioane de euro.

     

    AUTO. Divizia auto din grupul Romstal, Autoklass, ocupa locul al doilea in piata, prima pozitie fiind detinuta de DaimlerChrysler Automotive Romania, un joint-venture intre concernul german si firma Autorom din grupul TiriacAuto. DaimlerChrysler controleaza 51% dintre titlurile noii companii. Autorom a avut anul trecut o cifra de afaceri de aproape 50 de milioane de euro.

  • AFACERILE ROMSTAL

    Grupul infiintat de italianul Enrico Perini are in prezent 9 firme, dupa ce a vandut anul trecut Romstal Leasing catre grupul financiar KBC.

     

    Romstal Imex. Comerciantul de produse pentru instalatii sanitare are cea mai importanta pondere (aproape doua treimi) in cifra de afaceri care la nivel de grup a ajuns in 2006 la 200 mil. euro. Aproape o treime din veniturile companiei, infiintata in 1994, se datoreaza activitatilor de peste hotare, respectiv din Bulgaria si Ucraina.

     

    Valrom Industrie. Este a doua firma ca marime din grup, a fost infiintata in 1996 si produce tevi si fitinguri din materiale plastice. Din 1999, compania a infiintat o retea proprie de desfacere, prin doua magazine in Bucuresti, in prezent lantul ajungand la circa 20 de spatii. Cifra de afaceri din 2005 a fost de aproape 39 de milioane de euro.

     

    Valplast Industrie. Compania, infiintata in 2002, produce tevi si fitinguri din PVC pentru retele de canalizare, sisteme de drenaj si alte instalatii industriale.

     

    Autoklass Center. Prezenta pe piata din 1996, compania ocupa locul al doilea pe piata dealerilor Mercedes din Romania si a inregistrat in 2005 o cifra de afaceri de aproximativ 16 milioane de euro. Compania este dealer pentru autovehiculele Mercedes-Benz, Chrysler, Jeep, Dodge si Daewoo, oferind si servicii de service.

     

    Belform. Infiintata in 2004, firma are ca obiect de activitate productia de obiecte din acril si mobilier din lemn si metal pentru birou, magazine si expozitii. Cifra de afaceri previzionata pentru anul in curs este de 3,5-4 milioane de euro.

     

    IOS Software Solutions. Infiintata in 2006, firma are ca activitate principala furnizarea de solutii IT si de management al companiilor, previziunile pentru anul in curs referindu-se la o cifra de afaceri de un milion de euro.

     

    City Garden Distribution. Din 2000, firma este prezenta in comertul cu produse pentru amenajari interioare si exterioare. Cifra de afaceri previzionata pentru anul in curs este de circa doua milioane de euro.

     

    Dezim si Center Service Instal. Firme ce se ocupa, in proportie de 80%, de servicii interne pentru grup. Dezim are activitati in domeniul imobiliar, iar Center Service Instal presteaza lucrari de service pentru echipamente de instalatii.

  • AJUNG LA UN MILIARD IN CINCI ANI

    Enrico Perini, unul dintre cei mai discreti oameni de afaceri din Romania, declara pentru BUSINESS Magazin ca grupul Romstal, ce cuprinde noua firme, va ajunge in 2012 la vanzari de peste un miliard de euro. Daca si-ar vinde afacerea acum, italianul ar putea incasa intre 100 si 150 de milioane de euro.

     

    In urma cu 15 ani, italianul Enrico Perini, impreuna cu un prieten de-al sau, aduceau din Italia calorifere si pantofi pe care ii vindeau cu duba pe litoralul romanesc, in perioada verii. Initial, italianul a vrut sa cumpere aici o firma din acelasi domeniu cu mica firma pe care o avea atunci in Italia (tevi si profile), dar desi a avut diverse discutii, acum crede „ca lumea nu ma lua in serios, pentru ca eram prea tanar“. Solutia a fost construirea unei afaceri de la zero. „Desi pe vremea aceea potential era si pentru pantofi – fiind doar trei magazine mai rasarite in Bucuresti -, am ales caloriferele“, spune italianul intr-o limba romana fara cusur, deprinsa intr-un deceniu si jumatate de stat in Romania, tara unde si-a intemeiat si familia.

     

    Cel mai mare vis de tinerete al lui Enrico Perini era sa-si faca o firma si sa aiba o cifra de afaceri de 250.000 de euro. Acum, la 40 de ani, italianul controleaza in Romania o afacere ce valoreaza intre 150 si 200 de milioane de euro, conform unui  specialist in evaluare care a luat in considerare marja de profit net de 11% din 2005. In grupul Romstal mai sunt inca alte opt firme, a caror valoare este estimata de acelasi specialist la 50-100 de milioane de euro. Tragand linie si adunand, valoarea totala a grupului, din care Enrico Perini detine 51%, se plaseaza in intervalul de 200-300 de milioane de euro.

     

    Cum a ajuns insa italianul in Romania? „Inconstienta tineretii, la 25 de ani totul pare foarte simplu“, spune Perini acum. Pe vremuri, in Italia, isi aminteste vag amuzat, lucra la o firma cu 12 angajati, iar patronul i-a refuzat o marire de salariu de 1,5 euro pe zi, ceea ce inseamna 45 de euro pe luna. „Seara, de suparare, stateam cu un prieten in balansoare pe terasa casei si ne-am hotarat sa facem o firma.“ Recunoaste insa ca daca ar fi ramas in Italia, n-ar fi putut construi o firma de asemenea dimensiuni ca Romstal, pentru ca acolo piata este asezata si sansele de a creste astfel sunt aproape nule. Intamplarea este insa cea care l-a adus aici: la 25 de ani s-a gandit sa-si faca vacanta undeva la schi si la acea vreme Romania era cea mai ieftina varianta pentru acest sport, asa ca a ales Poiana Brasov. Prima noapte la Poiana Brasov si-a petrecut-o in mare parte chiar in zapada, facand carari intre hoteluri. Abia dupa ce „a dat ciubuc“, dupa cum spune chiar el, a primit cazare intr-un hotel de doua stele, dar in prima noapte a dormit in hol.

     

    Nu s-a ales insa cu idei preconcepute („in rest a fost frumos“) si a intuit ca Romania ii poate oferi multe sanse. Romania anului 1992 i s-a parut „ca un film cu John Wayne: toti cowboy-ii la start si sansa de partea celui ce alearga mai repede“. Tara oferea la acel moment o oportunitate unica, zice el, care nu se mai repeta, si multi au profitat – „chiar si eu, dar in mod onest, pentru ca am poate prea multe scrupule“. Spune ca, desi nu a facut decat opt clase, a vazut ca din aceasta tara lipseau, in 1992, o multime de lucruri pe care oamenii nici macar nu si le doreau. „Si nu era decat o chestiune de timp pana cand lumea ajungea sa le doreasca, sa lupte si sa aiba lucruri ca in Italia.“

     

    Asa ca s-a intors, la doua luni dupa vacanta de la Poiana Brasov, sa faca afaceri; dar n-a luat calea aleasa de ceilalti italieni – sa stea la hotel si sa manance in restaurante selecte – si nu s-a apropiat de comunitatea lor de aici, fiind, dimpotriva, „asimilat imediat“ de romani. A pornit cu o cheltuiala initiala de 30.000 de euro si cu credit de la furnizorii cu care lucra si in Italia. „Lucrurile erau destul de simple, pentru ca atunci cand aveam nevoie de bani, imi trimitea partenerul meu din Italia“ – cel cu care infiintase firma in tara natala. Si-a inchiriat in cartierul bucurestean 13 Septembrie un apartament de patru camere, dintre care doua erau folosite in interes de „business“ – una birou, alta depozit. A invatat romana in mai putin de un an, incepand sa vorbeasca „brusc, dintr-odata, desi nu cred ca vorbeam prea bine“.

     

    La 15 ani de atunci, cand vorbeste de investitii, Perini pronunta la tot pasul „milioane“ (de euro), macar pentru ca pentru urmatorii doi ani grupul are un program de investitii de 100 de milioane de euro, cate jumatate in fiecare an. Trei sunt liniile de actiune principale ale afacerii Romstal: instalatiile sanitare – Romstal Imex, companie despre care Perini estimeaza ca se plaseaza pe primul loc in domeniu; comert si service pentru automobile Mercedez-Benz, firma Autoklass fiind a doua de pe piata; productia de tevi – „unde suntem probabil pe locul unu“.

     

    Romstal Imex va ajunge, spune Perini, la vanzari de 270 de milioane de euro, din care 190 pe piata romaneasca. Diferenta de 80 de milioane de euro se datoreaza afacerilor din Moldova si Ucraina, iar cresterea previzionata pentru anul in curs este de cel putin 35% fata de rezultatele inregistrate de companie anul trecut. In 2007 se finalizeaza si constructia a trei depozite (Bucuresti, Bacau, Deva) ce vor deservi zone importante in strategia de acoperire a intregii tari. In ciuda dimensiunilor afacerii, Perini considera ca aceasta e „foarte mica“, dar da ca termen de comparatie companii multinationale si nu firme romanesti ce au plecat tot de la zero.

     

    Reteaua de vanzare de instalatii sanitare a Romstal are 157 de magazine, dintre care 120 in Romania, 19 in Ucraina, 17 in Republica Moldova si unul in Italia. Tinta pentru aceasta divizie este, conform planului pe termen lung, ca in cinci ani sa ajunga la o cifra de afaceri la nivel regional de 600 de milioane de euro. Cat priveste concurenta, datorita diviziilor numeroase pe care le detine (termo, hidro, sanitare, electrice, ceramica), practic nu are concurent direct. Pe fiecare din segmente insa, Romstal are cativa competitori directi puternici, cum e cazul producatorului de obiecte sanitare Mondial din Lugoj, ce a inregistrat anul trecut afaceri de 32,4 milioane de euro. 

     

    Tot in planul de investitii se inscriu si cheltuielile de 40-45 de milioane de euro pentru extinderea celorlalte afaceri. Numai pentru dealerul auto Autoklass sunt bugetate 15 pana la 20 de milioane de euro, destinate deschiderii a doua sau trei noi showroom-uri. Concurentul direct al Autoklass este DaimlerChrysler Automotive Romania, compania ce a preluat din acest an importul si distributia pe piata locala a marcilor Mercedes, Chrysler, Jeep sau smart. De la intrarea pe piata a DaimlerChrysler, dupa mai bine de 15 ani in care a fost reprezentat pe piata de compania Autorom a omului de afaceri Ion Tiriac, vanzarile de autoturisme Mercedes-Benz au crescut cu 36%.

     

    Cea de a treia arie de activitate a grupului Romstal este productia de tubulatura din materiale plastice, domeniu in care este prezenta prin intermediul companiilor Valrom Industrie si Valplast Industrie. Si in acest domeniu piata este fragmentata, unul dintre cei mai importanti concurenti ai Romstal fiind Teraplast, dar si Rehau sau Palplast a grupului Rompetrol.

     

    Pentru dezvoltarea de peste hotare, grupul are bugetate peste 30 de milioane anual, in 2007 si 2008. Pana acum, grupul s-a extins catre Moldova si Ucraina. „Si in maxim un an vrem sa mai intram inca in doua tari“, declara Perini, specificand ca variantele luate in calcul sunt Serbia, Bulgaria sau Rusia. Cea mai mare parte a atentiei este canalizata insa catre Ucraina, unde grupul va investi anul acesta in jur de 1,5 milioane de euro, in centrul de productie ce apartine companiei Valrom, parte a grupului. Fabrica a fost inaugurata la finalul anului trecut, in urma unei investitii initiale de 3,5 milioane de euro, valoarea totala a proiectului fiind estimata la 10 milioane de euro.

     

    „Ucraina este o tara foarte buna, in care avem cresteri mari, de 20-30%“ – dar si bazele de plecare sunt mici, vanzarile din acest an urmand sa ajunga la 22-23 de milioane de euro. Fabrica produce tevi, insa mai mult pe stoc acum, pentru ca „nu ne-au asteptat pe noi sa le aducem apa in casa, exista deja companii puternice pe piata, iar noi avem statutul ultimului venit“. Italianul spune ca, desi incearca de trei ani, nu a reusit sa cumpere teren, pentru ca in Ucraina exista o mare problema in privinta proprietatii. „Poti sa ajungi la notar si vanzatorul sa nu aiba acte pe cladire sau daca le are pe cladire sa nu aiba pentru teren. Sau sa constati ca a concesionat terenul pentru 49 de ani si totusi vrea sa-l vanda!“

     

    Chiar si asa, piata ucraineana este tentanta, pentru ca este de doua ori mai mare decat cea romaneasca, cresterea economica anuala e de 5-6% si unele orase sunt mult mai dezvoltate decat cele de aici. Dezavantajul principal al Ucrainei – cel putin fata de Romania – este dimensiunea pietei negre, „acolo toata lumea se plimba cu valizele de bani“, iar cresterea afacerii este franata. Pe piata romaneasca insa, o companie mare, daca are bani si idei, poate sa creasca linistita „si nu te streseaza nimeni. Cu o conditie: sa nu faci afaceri cu cine nu trebuie“, spune Perini. Romania ii inspira acum foarte multa incredere. Chiar si prin comparatie cu Italia, unde un camion de cupru „si nu de aur“ se fura de pe autostrada, soferul fiind amenintat cu pistolul la tampla, zice el. In plus, „aici nu poti sa faci decat afaceri la vedere, daca ai o dimensiune mare“. Legalitatea deplina, sustine italianul, este calea pe care a ales-o mereu, pentru ca este mult mai usor – „si dormi linistit, nu trebuie sa te gandesti daca nu cumva te-ai incurcat in declaratii“. Strategia a fost folositoare grupului mai cu seama cand a dorit sa-si auditeze afacerile si dosarele nu i-au fost niciodata returnate pentru completari sau nelamuriri, indiferent ca a lucrat cu KPMG sau PricewaterhouseCoopers.

     

    Perini are ca principala grija strategia de extindere si pentru asta isi petrece jumatate din timp in deplasari peste hotare. 15 zile din fiecare luna nu e in tara, dar plecarile inseamna pentru el un fel de concediu, pentru ca „oricum mai mult de patru zile nu pot sa-mi iau liber“. Si aceasta in ciuda faptului ca nu participa decat la decizii strategice, in genere, „atunci cand e nevoie de multi bani pentru un nou showroom sau pentru un teren“. In rest, fraiele companiilor sunt, spune italianul, in mainile unor oameni in care are incredere.

     

    Combinatia dintre cele trei divizii principale de activitate – auto, productia de tevi si distributia de echipamente termo-hidro-sanitare – a fost, ca mai toate alegerile din businessul lui Perini, „intamplatoare“. La cativa ani de cand venise in Romania, a hotarat sa faca o fabrica pentru tevi, impreuna cu un alt italian bun prieten, ce are „o afacere destul de mare in Italia“. Argumentul a fost experienta pe care unul o avea in productie, iar celalalt pe piata romaneasca. Acum, aria de actiune e mai larga cu cateva granite si compania este una dintre putinele din Romania ce si-au facut curaj sa ridice pretentii la nivel de regiune.

     

    Dar Perini se gandeste de doua ori inainte sa cheltuiasca bani pentru extinderea in regiune, „pentru ca te intrebi daca merita sa duci banii peste hotare – poate castigi la fel si aici“. Pentru ca, spune presedintele grupului Romstal, indiferent in cate tari va ajunge vreodata grupul, cea mai importanta piata ramane tot Romania, ca volum de business mai presus de toate. Omul de afaceri, naturalizat in Romania, cu cetatenie in toata regula, spune ca grupul de firme pe care il controleaza are capital romanesc, iar cartea de vizita peste hotare prezinta compania ca fiind romaneasca. In afara de pachetul majoritar controlat de italian la Romstal, actionari mai sunt compania Framan SRL (40%), cu sediul in Italia si Ovidiu Henter, care detine 9% din titluri. Ovidiu Henter este si el implicat activ in afacere, fiind director general executiv al Romstal.

     

    Insa indiferent ca sunt destinati extinderii intre sau peste hotare, banii nu sunt o problema pentru grupul Romstal, macar pentru ca in conturi i-au intrat anul trecut bani noi, dupa ce a vandut divizia de leasing a grupului, Romstal Leasing, pentru 70 de milioane de euro, catre grupul financiar belgian KBC. Planurile cu bataie scurta includ inaugurarea unui nou spatiu de productie pentru instalatii sanitare in Pantelimon, in cursul acestui an, in urma unei investitii de 5 milioane de euro. Nu mai putin de 30 de milioane sunt dedicate unei noi fabrici ce va fi deschisa in doi-trei ani in judetul Arges, unde Romstal a cumparat deja un teren de 30 de hectare. In spatiul ce va fi gata la finalul anului viitor sau in prima parte din 2009, Perini vrea sa transfere productia din Bucuresti, urmand ca in circa zece ani sa finalizeze un alt proiect mult mai complex – o alta fabrica, dotata cu un centru de cercetare si unul pentru scolarizarea personalului. Astfel de proiecte sunt mai degraba „necesare“ decat vizionare, intr-o piata care creste rapid si „te impinge odata cu ea, pentru ca nu poti sa stai nemiscat“, riscul inertiei fiind echivalent cu disparitia din lumea afacerilor.

     

    Desi vanzarile companiei au crescut an de an, Perini recunoaste ca a pierdut cota de piata, pentru ca, sustine el, „am tinut la calitate: am scrupule si vreau sa dorm bine“. Or, in prezent conteaza de foarte multe ori pretul, mai ales ca explozia sectorului din constructii, vedeta anului 2007, pune mult pret pe cantitate. Pierderea terenului, in cote de piata, mai are un argument: grupul a preferat o extindere prudenta, fara sa se indatoreze masiv la banci, desi finantatorii l-au curtat mereu si n-a avut niciodata probleme in obtinerea unui credit. „Acum regret ca n-am riscat mai mult in urma cu cativa ani, am fi putut fi cu 50-60% mai mari in acest moment daca ne-am fi imprumutat si ne-am fi extins“. Si italianul mai are un vis neimplinit, pe care nu vrea sa-l uite: i-ar fi placut, daca nu ar fi fost Romstal, sa faca arhitectura sau „sa construiesc case frumoase“.

     

    De sase-sapte ani se considera bogat, mai degraba „prin ceea ce am realizat“ si nu atat prin banii pe care-i are la dispozitie, „pentru ca desi n-am scos bani din firma (nici Perini si nici Henter, n.red.) ca sa facem cine stie ce prin casa, am tot ce mi-e necesar“. Il tine in priza placerea de a concura si inca se distreaza cu afacerea lui, chiar daca totul e acum mult mai complicat ca la inceputuri si nu mai e la fel de „fun“ ca in perioada 1993-1995. Pana si colectivul s-a schimbat, in comportament, si oamenii cu care lucreaza sunt mult mai formali. Dar acesta este unul din dezavantajele cresterii unei afaceri, pana la urma, iar schimbarea atmosferei este una din caracteristicile unei firme ce trece din era de antreprenoriat la corporatie. Grupul are, spre exemplu, acreditari ISO, ce „nu conteaza prea mult in afaceri, dar ne-au ajutat foarte mult in organizarea interna, la care mai avem totusi de lucru“.

     

    Perini spune ca nu are idee cat valoreaza afacerea lui, pentru ca niciodata nu si-a pus problema sa vanda. Pana acum, nu a existat nicio discutie „serioasa“ pentru vanzarea afacerii, desi Perini admite ca sunt „oameni interesati“ de cateva divizii ale Romstal. Dupa vanzarea Romstal Leasing catre KBC, spune ca il incearca regretele intr-o oarecare masura, pentru ca afacerea a fost „ca un copil“ pe care l-a crescut, dar crede ca a fost o alegere corecta, pentru ca afacerile grupului incepusera sa se disipeze si era nevoie sa se intoarca la „core business“.

     

    Intr-un fel, italianul se declara multumit de ceea a realizat, dar nu pe deplin, „pentru ca nemultumirea este cea care te impinge sa evoluezi, iar atunci cand ajungi sa fii pe deplin multumit, probabil trebuie sa vinzi“. Dar „cel putin deocamdata nu vrem sa vindem, pentru ca mai sunt multe lucruri de facut. Peste 4-5-6 ani o sa tragem linie si o sa vedem“.

  • Piata poloneza, inundata de bani

    Infuziile de capital in fondurile de investitii de pe piata poloneza au crescut in iunie cu nu mai putin de 1,3 miliarde de euro fata de luna precedenta, scrie cotidianul Gazeta Wyborcza.

    Daca in iunie anul trecut, activele administrate de fondurile de investitii erau de 3,3 miliarde de euro, in iunie 2007 valoarea acestora a crescut la 10,2 miliarde de euro. Evolutia fondurilor de investitii a coincis si cu o crestere semnificativa a plasamentelor in fonduri mutuale, sustinute de campanii publicitare agresive. Afluxul de bani a inundat si piata bursiera: WIG, principalul indice al Bursei din Varsovia, a castigat 14-15% in fiecare din ultimele trei trimestre. Emil Szweda de la firma de consultanta financiara Open Finance spune ca sumele mari intrate in piata creeaza pericolul unui colaps si ca „riscul creste pe zi ce trece“. Tot mai multi brokeri isi sfatuiesc acum clientii sa renunte la o parte din portofoliul de active poloneze si sa investeasca pe alte piete din regiune.

  • Coca-Cola, inca o fabrica in Rusia

    Coca-Cola a cumparat, pentru 191,5 milioane de euro, 100% din actiunile producatorului rus de bauturi racoritoare Aqua-Vision de la firma britanica Health Tech Corporation (HTC).

     

    Achizitia va permite companiei americane sa-si majoreze productia pe piata rusa cu 15%. HTC a definitivat in 2005 constructia fabricii Aqua-Vision de langa Moscova, cu o capacitate de 500 de milioane de litri pe an si care a costat 95 de milioane de euro. Vahagn Manukyan, directorul HTC, a spus ca decizia de a vinde a fost luata in urma cu doua luni si jumatate. Oferta inaintata de Coca-Cola a fost de departe cea mai buna dintre ofertele primite de HTC. Yana Guskova, director de relatii publice la Coca-Cola Hellenic Bottling Company, a declarat ca firma va mari capacitatea de productie a noii unitati pana la 750 de milioane de litri pe an. De aici vor iesi pe piata doar produse din portofoliul Coca-Cola. Produsele din brandul botaniQ, detinut de HTC, vor fi produse in continuare la fabrica Multon din St. Petersburg, cumparata in 2005 de compania americana cu 389 de milioane de euro.  

  • Commedia dell’Internet

    Internetul e deja plin de comedii ieftine – numai YouTube ofera o colectie de clipuri recomandate drept haioase (unele chiar sunt, cele mai multe nu). Dar acum, multi comici experimentati, agenti si finantisti vad Internetul ca pe un mod de a promova productii comice profesioniste si de a castiga de pe urma lor.

    Lui Will Ferrell, care incaseaza cam 20 de milioane de dolari pentru filme ca „Anchorman” sau „Blades of Glory“, sa joace intr-un clip de pe Internet s-ar putea sa nu-i para cel mai fericit mod de a-si petrece timpul. Dar intr-o dupa-masa de la inceputul lui martie, Ferrell a mers in casa de oaspeti de la resedinta lui din Los Angeles, cu o echipa mica in care era si Adam McKay, partenerul sau de productie si regizorul peliculei „Anchorman“. Cu o camera video pornita, Ferrell a improvizat un scheci in care juca rolul unui chirias ghinionist haituit de o proprietareasa beata, care injura tot timpul. Actrita din rolul proprietaresei era Pearl, fiica de 2 ani a lui McKay.

    „Proprietareasa“, care a fost filmat in 45 de minute si n-a costat aproape nimic, a fost postat pe noul site FunnyOrDie.com pe 12 aprilie. Sceneta a fost vazuta de peste 30 de milioane de ori si fragmentele proaspat postate din film au fost vazute de peste 1,6 milioane de ori. (Fiind vorba de Hollywood, Ferrell si Pearl au filmat deja o continuare: „Good Cop, Baby Cop“ – un joc de cuvinte dupa sintagma „good cop, bad cop“ – „politistul bun si sticletele rau“).

    Ferrell si McKay au inceput site-ul cu sprijinul financiar al Sequoia Capital, firma de investitii cu capital de risc din Silicon Valley care si-a facut un nume – ca sa nu mai vorbim de miliarde de dolari – investind inca de foarte devreme in YouTube si Google. Pe Internet abunda oferta de comedie ieftina, de la filmuletele virale pana la multimea de clipuri produse de anonimi si postate pe YouTube, care se recomanda drept haioase. Acum insa, comicii profesionisti, impresarii lor si finantatorii au descoperit in Internet o cale de a-si promova productiile si de a scoate profit din aceasta. In ianuarie, spre exemplu, Turner Broadcasting a lansat SuperDeluxe.com, care gazduieste clipuri create de comici deopotriva profesionisti si amatori. Si anul trecut, IAC/InterActiveCorp, controlata de magnatul Barry Diller, a cumparat 51% din compania care detine CollegeHumour.com, specializat pe filme, poze si povestioare haioase trimise de studenti de colegiu, pentru o suma estimata la 20 de milioane de dolari.

    FunnyOrDie, care prezinta clipuri scurte ale comicilor veterani precum Ferrell, dar si filmulete trimise de amatori, este deja in discutii cu potentiali ofertanti de publicitate. Actorul si colegii lui au adunat cativa prieteni faimosi care sa-si ofere gratuit serviciile. Brooke Shields, actualmente maritata cu Chris Henchy, scenarist si partener in FunnyOrDie.com, joaca intr-unul din clipuri rolul unei mamici pe terenul de joaca. Si Bill Murray are de gand sa joace intr-un astfel de filmulet, spune McKay.

    Intr-un interviu, Ferrell a recunoscut ca la inceput a fost destul de ezitant in legatura cu site-ul. „Dar apoi ne-am gandit: poate ar merge“, spune el. „Nu mai punem atat de multa presiune pe fiecare detaliu ca sa iasa perfect. E doar ceva amuzant, niste situatii pe care le observam. Incercam sa nu mai slefuim totul atat de mult.

    Alaturarea intre talentele de Hollywood si finantistii din Silicon Valley are aerul cunoscut degajat de continuarea unui film celebru. Cand primul boom al Internetului si-a atins apogeul la sfarsitul anilor ’90, multi actori, scenaristi si regizori au facut pelerinaje de-a lungul Sand Hill Road, in Menlo Park, California, la sediile firmelor de investitii cu capital de risc, ca sa caute finantare pentru a crea divertisment pentru Internet. Multe dintre acele intreprinderi au esuat, in mare parte pentru ca show-urile traditionale pe Internet erau costisitoare si tehnologia acelor vremuri facea o adevarata aventura din vizionarea filmuletelor online. Printre initiativele care au esuat s-au numarat Pop.com, Digital Entertainment Network sau Icebox.

    Alta realitate cruda este ca e greu sa fii tot timpul amuzant. Vara trecuta, spre exemplu, Time Inc. si-a inchis site-ul OfficePirates.com, ce propunea o abordare satirica asupra problemelor de la locul de munca, pentru ca nu avea public suficient. O mare schimbare fata de sfarsitul anilor ‘90, totusi, este ca acum exista la dispozitie o tehnologie mult mai performanta pentru rularea fisierelor video, iar publicul pare mai dispus sa le urmareasca, ceea ce-i face pe multi investitori si pe multi producatori de la Hollywood sa vada aici o oportunitate.

    „Responsabilitatea noastra este sa continuam sa-l imbunatatim“, a spus Mark D. Kvamme, un partener de la Sequoia, despre FunnyOrDie.com. „Daca nu reusim, e greseala noastra“. Ideea site-ului a inceput cu Kvamme, care i-a abordat pe cei de la Creative Artists in 2006 cu oferta de a finanta un site pentru comici experimentati. „Daca va uitati la alte site-uri, mare parte dintre ele au sectiuni de comedie“, spune el. „Dar e un talmes-balmes. Nu e niciunul care sa aiba laolalta o oferta buna de filmulete profesioniste si continut generat de utilizatori.“

    Agentii de la Creative Artists l-au prezentat pe Kvamme lui Ferrell si McKay anul trecut. Apoi, Kvamme i-a vizitat pe cei doi pe platourile de la „Blades of Glory“, ca sa-i convinga sa adere la noul proiect. Ferrell si McKay, care lucrasera din greu impreuna la „Saturday Night Live“, au fost reticenti la inceput. „Nu prea stiu multe despre Internet“, a recunoscut Ferrell. Perspectiva de participa la trei sedinte saptamanal si de a petrece ore in sir urmarind filme si scriind diverse comentarii pentru site i-a cam pus pe ganduri, ca sa nu mai vorbim ca-i distragea de la filmele si carierele lor de televiziune, care le aduceau mai multi bani.

    Totusi, cei doi au ajuns sa vada proiectul ca pe o posibilitate de a face experimente cu propriul lor material si de a primi in plus idei de la alti comici, pe care apoi sa le dezvolte in show-uri de televiziune si in filme. Din momentul cand a inceput sa faca filmulete, lui Ferrell i-a placut. „Ajungi la aceleasi reflexe ca la un show obisnuit“, spune el, referindu-se la perioada petrecuta la „Saturday Night Live“. McKay a introdus categorii pe care utilizatorii le folosesc ca sa voteze filmuletele lor preferate – „nemuritor“, daca filmul a fost foarte bun, „la groapa“, daca a fost prost. Si, desi urmaresc tot timpul cele mai populare 20 dintre filmuletele de pe site, McKay si Ferrell trebuie sa aiba grija nici sa nu cenzureze site-ul. Cand un utilizator a postat un filmulet in care se amuza pe seama lui Alec Baldwin, actor pe care cei doi il stiau de la „Saturday Night Live“, imediat l-au scos de pe site; ulterior l-au pus la loc insa, pentru ca nu au vrut sa creeze un precedent interzicand filmuletele care-i ironizau pe prietenii lor.

    Sequoia si Gary Sanchez Productions – compania lui Ferrell, unde McKay este partener – au refuzat sa dea mai multe detalii despre investitia lor initiala, desi McKay a spus ca el si Ferrell au primit un buget de 5.000 de dolari ca sa creeze primele filmulete. (Restul banilor – pe care Kvamme l-a estimat undeva in zona „sutelor de mii de dolari“ – a fost cheltuit la constructia site-ului.) Dar, din cauza traficului intens de pe FunnyOrDie.com, Sequoia si-a majorat investitia la cateva milioane de dolari si a recrutat 10 angajati cu norma intreaga, cu planuri de a mari numarul de angajati la 25.

    McKay spune ca spera sa imparta veniturile si cu alti producatori de clipuri comice, odata ce site-ul va incepe sa faca bani. Pentru moment, totusi, important e ca site-ul le da comicilor si actorilor o cale de a atrage un public potential imens, fara ajutorul unui studio de la Hollywood.

    Creative Artists, despre care Kvamme a spus ca detine de asemenea o participatie in afacere, foloseste deja site-ul ca sa-si promoveze clientii. Michael Yanover, directorul de dezvoltare al Creative Artists, spune ca i-a abordat pe Ferrell si pe colegii lui pe tema unei inregistrari video cu Oscar de la Hoya, inaintea meciului sau de pe 5 mai cu Floyd Mayweather. Cei doi au fost de acord si, in 30 de minute, au si filmat clipul „Lupta de dupa lupta“. „In esenta, De La Hoya a primit o reclama, finantata si facuta de altcineva“, spune Yanover. Dar McKay avertizeaza ca orice filmulet care prezinta semne de manipulare de la Hollywood va fi pentru vizitatori semnalul ca nu mai e de stat pe un asemenea site. „Atunci incepe un site sa miroasa a facatura“, spune el.

    Traducere si adaptare: Mihai MITRICA