BusinessMagazin

Blog

  • Arma cu doua taisuri a grecilor de la Cosmote

    La trei luni de la relansare, Cosmote a „aruncat“ pe piata o noua oferta tarifara pentru clientii prepay, care transforma telefonia mobila intr-un serviciu aproape gratuit: 2.000 de minute in retea, pentru doar trei euro pe luna. Care este insa strategia din spatele acestei oferte agresive de pret?

     

    Pe 6 decembrie 2005, cand Cosmote si-a anuntat intrarea pe piata romaneasca prin resuscitarea defunctului Cosmorom, managerii companiei au promis mai multe surprize pentru utilizatorii romani de telefonie mobila.

     

    La acea vreme, afirmatia lor a parut mai degraba o formulare-cliseu decat o declaratie de intentie demna de luat in seama. Numai ca, pe 2 martie 2006, directorii Cosmote au convocat o conferinta de presa in care au anuntat inceputul unei asa-zise revolutii: lansarea unei cartele preplatite cu valoarea de trei euro – suma in care sunt incluse 2.000 de minute in reteaua Cosmote.

     

    Altfel spus, pentru trei euro, un utilizator al serviciului operatorului grec de telefonie poate vorbi 33 de ore pe luna, adica ceva mai mult de o ora/zi. Cu cat sunt mai mici noile tarife pentru prepay ale Cosmote fata de oferta „greilor“ pietei Connex-Vodafone si Orange? Inca din decembrie, Cosmote lansase o cartela ale carei tarife erau cu pana la 47% mai mici decat cele ale principalilor sai competitori. Atunci, tariful unei convorbiri, indiferent de retea, era de 0,16 euro/minut. In noile conditii, un minut in reteaua Cosmote se „prabuseste“ la 0,0015 euro, tarif care face inutila orice comparatie cu preturile celorlalti operatori GSM. De altfel, oficialii companiei vorbesc despre o economie (raportat la ofertele concurentei) de 420 de euro pe luna.

     

    Si totusi, care este secretul gratie caruia operatorul elen isi permite tarife atat de joase? In esenta, nu este vorba despre nici un secret. Cu atat mai putin despre minuni. Cosmote nu a lansat noua oferta pentru a-si creste veniturile, primordiala fiind cresterea accelerata a bazei de clienti – principalul activ al unei companii de telefonie mobila.

     

    In momentul relansarii serviciului, Nikolaos Tsolas, CEO Cosmote Romania, estima numarul de clienti ai companiei la circa 50.000. In raportul anual pe 2005, compania a raportat 48.984 de utilizatori, din care 30.000 au fost atrasi in ultima luna a anului. Cum se explica diferenta in minus? Oficialii companiei au afirmat ca, de-abia acum, numarul clientilor este cel real, pentru ca o mare parte din cei raportati initial erau clienti inactivi. Pe de alta parte, o baza de 50.000 de clienti nu inseamna nimic raportat la cei peste 13 milioane de clienti pe care ii impart Connex-Vodafone, Orange si Zapp, ponderea apartinandu-le detasat primilor doi operatori.

     

    „E o tentativa de a atrage o masa mare de clienti“, considera analistul de telecomunicatii Nicolae Oaca. O masa mare de clienti, intr-un timp scurt. Acest lucru este probat prin durata limitata de activare a cartelelor: intre 2 si 31 martie 2006, potrivit unui comunicat al companiei. De asemenea, oferta Cosmote este limitata in timp, in sensul ca tariful de trei euro pentru 2.000 de minute/luna  este valabil pe durata a 12 luni. Ulterior, managerii companiei spera ca utilizatorii de cartele preplatite sa se „metamorfozeze“ fie in abonati, fie in clienti ai unor servicii prepay mai scumpe. Ambele mai apropiate de costurile reale. In esenta, Cosmote deruleaza acum o campanie de atragere de clienti, astfel ca nici nu poate fi vorba despre un calcul de rentabilitate (pentru noii clienti prepay), in conditiile in care tarifele sunt mult sub nivelul pietei.

     

    Analistul de telecomunicatii Nicolae Oaca sugereaza ca ar putea fi relevanta o comparatie intre raportul investitie/numar de abonati al celor doi mari operatori si cel al Cosmote. Orange, numarul unu din piata, investise pana la finele lui 2005 (din 1997), aproximativ un miliard de euro. La sapte milioane de utilizatori, investitia per client este de 142 de euro. In cazul Cosmote, acelasi parametru este de 7.000 de euro (daca luam in calcul investitiile din ultimii cinci ani, inclusiv cele ale Cosmorom). Practic, din 2000 incoace, compania din Grecia a investit aproape 350 de milioane de euro, atragand mai putin de 50.000 de clienti.

     

    Dintr-o perspectiva pur teoretica, la un nivel mai mic al investitiei pe abonat iti poti permite tarife mai mici, insa in cazul analizat lucrurile stau exact invers. Judecata in termeni de volum, strategia Cosmote de a atrage clienti prepay nu are nici o fisura: circa 60-65% din clientii de telefonie mobila folosesc servicii preplatite (cartele valorice). De asemenea, „in ultimii ani, cresterile (ca numar de utilizatori – n. red.) se fac in principal pe prepay“, admite Amalia Fodor, director de comunicare in cadrul Orange Romania.

     

    Numai ca, in termeni de venituri si, mai ales, profit, abonatii sunt cei care asigura bunastarea unui operator de telefonie mobila pe termen mediu si  lung. Ca sa nu mai spunem ca profiturile vin in general de la clientii business. Insa acestia din urma, spre deosebire de piata de consumer, nu se uita exclusiv la tarife, punand accent si pe calitatea serviciilor. Deocamdata, Cosmote are un grad de acoperire de 80% din populatia tarii, oficialii companiei estimand ca pana in iunie 2006 acesta va creste la 90%.

     

    De altfel, infrastructura va reprezenta principala destinatie a investitiilor anuntate de companie: 450 de milioane de euro in primii trei ani de activitate. Strategia Cosmote de a atrage cu orice pret multi clienti prepay pe termen scurt nu poate fi decat un prim pas, iar batalia pentru profituri trebuie dusa in alta parte: pe segmentul abonatilor si, in special, al celor business. Un oficial Cosmote a declarat ca in lunile urmatoare va fi lansata si o oferta speciala pentru clientii business.

     

    De altfel, si oferta actuala atinge o parte din acest segment al pietei: este vorba de companiile mici, potrivit afirmatiilor lui Costas Kapetanopoulos, director de marketing si comunicare la Cosmote Romania. Totusi, oferta prepay vizeaza in principal studentii si elevii sau grupurile de prieteni. Pana acum cel putin, operatorul GSM s-a pozitionat ca un furnizor de servicii care face „telefonia mobila accesibila tuturor romanilor“, ceea ce reprezinta o abordare orientata acum mai mult catre piata de consumer autohtona.

     

    Este insa clar ca noul operator, chiar daca va reusi sa produca agitatie in piata si sa atraga in egala masura atat clientii business cat si persoanele fizice, va trebui sa accepte un nivel al EBITDA (profitul inainte de plata dobanzilor, a taxelor si inainte de scaderea deprecierii si a amortizarii) mai scazut decat cele cu care s-au obisnuit Connex-Vodafone si Orange in ultimii ani: circa 40%. Oricum, nivelurile de pana acum ale EBITDA in telefonia mobila au fost unele din cele mai ridicate la nivelul intregii economii, pe fondul gradului scazut de penetrare si al existentei unei concurente restranse.

     

    Cat despre numarul de clienti pe care Cosmote intentioneaza sa-i atraga pana la sfarsitul campaniei, este greu de facut o estimare. Cu atat mai mult cu cat operatorul grec nu a mai derulat un astfel de experiment in celelalte tari in care are operatiuni: Bulgaria, Albania, Macedonia, Grecia. Spre deosebire de Romania, pozitia sa pe aceste piete este considerabil mai buna, intrucat compania a reusit sa se impuna o data cu competitia, lucru pe care, cel putin deocamdata, l-a ratat aici.

     

    Cum reactioneaza competitia la noua oferta a Cosmote? Cu exceptia unor declaratii diplomatice, principalii doi operatori concurenti, Connex-Vodafone si Orange, nu au detaliat daca, si in ce masura, sunt influentati de „bomba“ aruncata in piata de Cosmote. Cert este insa ca nici dupa relansarea operatorului grec din decembrie 2005, intr-o perioada in care tarifele pentru prepay erau cu pana la 47% mai mici decat ale concurentei, nici Connex-Vodafone, nici Orange nu au facut nici o miscare de contracarare. Foarte probabil, Cosmote inca nu reprezinta un pericol real pentru ei.

  • COSMOTE IN CIFRE

    NUMAR DE UTiLIZATORI: 50.000

    VENITURI: 8 milioane de euro (2005)

     

    PIERDERI OPERATIONALE: 20 mil. euro

    GRAD DE ACOPERIRE:  80% din populatie

     

    INVESTITII: 450 mil. euro (pentru 3 ani)

    NUMAR DE ANGAJATI: 400 (dec. 2005)

  • Putin galben, va rog

    Mai intai verde. Acum verde + galben. Dupa care, din nou, verde. Acesta este traseul coloristic al brandului Cosmote in Romania. De ce acest slalom?

     

    Probabil ca nu a fost om de publicitate sau simplu cetatean care sa nu fi avut pe buze „Connex“ cand operatorul grec a inceput sa comunice in verde crud, acelasi pe care marca romaneasca il imbracase cu circa un an in urma. Miscarea a fost interpretata de specialisti in publicitate fie ca o eroare de strategie de brand, fie ca un act de curaj. „Cea mai mare gafa si, in acelasi timp, cea mai indrazneata miscare“, comenta atunci Cristina Oncescu, account director la agentia TBWA/Merlin, imediat dupa lansarea Cosmote in Romania.

     

    „In mod sigur, prima reactie (a romanilor, n.r.) va fi: „Uite, au copiat culoarea Connex!“, dar probabil ca, la nivel subliminal, vor percepe Cosmote drept un altfel de Connex“, era, atunci, comentariul lui Serban Alexandrescu de la Headvertising – cunoscut in industrie pentru contributia creativa adusa la dezvoltarea marcii Connex, cu ani in urma. Tot el sublinia acum trei luni ca „va depinde numai de noul operator daca isi va crea o imagine distincta in mintea consumatorilor“. A reusit Cosmote acest lucru?

     

    Raspunsul poate fi cautat in noua platforma vizuala a marcii, ce a fost comunicata o data cu startul campaniei „Incepe revolutia“. Este vorba despre introducerea culorii galben in identitatea de brand. De ce aceasta schimbare? „Noua ajustare vizuala doar intareste diferentierea marcii si ofertelor noastre“, a spus Cosmote, care a precizat ca aceasta ajustare este „numai temporara“. Cu alte cuvinte, va veni vremea cand marca se va reinverzi complet.

     

    Cine sa fi bulversat planurile de branding ale Cosmote? O ipoteza ar fi amanarea trecerii Connex la rosu complet. Rebrandingul in Vodafone – implicit inrosirea Connex – fusese initial programat pentru aceasta primavara, insa miscarea a fost amanata cel mai probabil pentru vara, spun surse BUSINESS Magazin. Motiv pentru care operatorul grec a considerat ca ar fi strategic sa se diferentieze coloristic de Connex in acest interval. O alta ar tine de lezarea intereselor de business ale celor doi competitori: dintr-o confuzie de brand au de pierdut ambele parti.

     

    „Nu de putine ori veneau oameni la Connex sa cumpere cartele sau sa se aboneze la un serviciu de care aflasera din reclamele Cosmote“, povesteste un cunoscator al pietei, care a dorit sa-si pastreze anonimatul. „Cosmote se alege cu o lipsa de identitate puternica si, de ce nu, de clienti, iar Connex pierde timp pentru explicatii si chiar prestigiu, inducand dezamagire in randul celor interesati de oferta din reclame“, a mai spus acesta.

     

    Laurentiu Anghel, avocat cu expertiza in proprietatea intelectuala in domeniul telecom, comenteaza astfel ingalbenirea marcii Cosmote: „Probabil ca este rezultatul unei intelegeri rezultate in urma unor cercetari de piata cu caracter extrajudiciar care au confirmat existenta unei confuzii la nivelul serviciilor oferite de cei doi operatori. Ramane de vazut daca adaugarea galbenului poate elimina aceasta confuzie la nivelul utilizatorilor celor doua servicii“.

     

    Ce sanse ar fi avut Connex in instanta daca ar fi actionat Cosmote in judecata pentru insusirea verdelui-Connex? Daniel Costea, avocat la Voicu & Filipescu SCA, spune ca orice cunoscator de marketing stie ca un consumator va identifica un produs sau serviciu in primul rand prin culoare.

     

    „Daca operatorul MobiFon detine protectie exclusiva pentru culoarea verde atasata serviciilor de telefonie mobila, sansele de succes sunt foarte mari. In caz contrar, analiza similitudinilor trebuie efectuata mult mai amanuntit si un verdict este in mod sigur mai rezervat.“

     

    Cum comenteaza, acum, Alexandrescu  schimbarea culoristica a Cosmote? „Ca un fel de cedare in fata murmurului dezaprobator venit din partea comunitatii de marketing. Nu ma cheama tot Caragiale, ci Caragiale-Pop. Si nu sunt imbracat ca tine, ci am o batista diferita la butoniera. Ridicol. Toata culoriada asta n-are nimic OK in ea si tot ce poate face e sa ameteasca un pic consumatorii.“

  • Anunt de recrutare, caut investitori

    Sa scoti zeci de milioane de euro anual numai din plasarea de anunturi de angajare pare o utopie pentru Romania, o tara in care serviciile din domeniul resurselor umane de tipul head-hunting-ului sau al training-urilor nu depasesc cinci, respectiv 15 milioane de euro. Totusi, piata se misca.

     

    Niciodata nu s-au luat masurile si pulsul pietei anunturilor de angajare din Romania. Asta pentru ca, pana in acest an, nici o companie specializata n-a fost tentata sa investeasca in ea, dupa cum nici o agentie autohtona de mica publicitate nu s-a specializat in plasarea de anunturi de recrutare in publicatiile tiparite. Multe dintre anunturi sunt facute in continuare de secretare grabite, cu greseli de conceptie, cu design si text lipsite de originalitate, spun specialistii in resurse umane intervievati de BUSINESS Magazin.

     

    „Toate sunt construite dupa acelasi tipar“, explica Madalina Didea, director executiv al companiei romanesti de resurse umane Business Intelligence Alliance (BIA). Iar eficienta lor – a se citi gasirea candidatului cel mai potrivit pentru un anumit job – nu constituie o regula. Dimpotriva. Claritatea redactarii, originalitatea textului si a designului, dar si perioada in care a fost dat sau publicatia in care a fost plasat sunt cateva criterii de care depinde succesul unui anunt de angajare – care este, probabil, cel mai ieftin instrument de recrutare. Numai ca aceste criterii sunt adeseori omise din calcul de catre secretarele grabite si de agentiile de publicitate nespecializate.

     

    Pentru comparatie, in tari precum Austria, Finlanda, Noua Zeelanda sau Australia, companiile specializate in anunturi de angajare nu doar ca exista, dar chiar au motive serioase sa existe – asta daca suntem de acord ca sase zerouri in coada cifrei de afaceri poate fi numit un motiv serios. Nota bene: toate companiile in cauza au echipe de zeci de oameni, specializati pe o anumita „nisa“: creatie publicitara, resurse umane sau analiza media – pentru a identifica cele mai potrivite canale media pentru plasarea unui anunt de angajare. Doua lumi complet diferite – ar spune unii – care nu au nimic in comun.

     

    Totusi, perspectivele demonstreaza contrariul. La inceputul acestui an, compania austriaca de resurse umane Iventa intra pe piata din Romania cu servicii de head-hunting. Reprezentantii companiei au declarat pentru BUSINESS Magazin ca, din a doua jumatate a lui 2006, vor exporta si serviciul de anunturi de angajare, dupa ce au patruns cu el in Ungaria, Cehia si Slovacia. Anul trecut, serviciul de plasare a anunturilor de recrutare al Iventa a adus companiei o cifra de afaceri de aproximativ 13 milioane de euro numai in Austria.

     

    Iar Iventa nu este singura companie care si-a marturisit interesul pentru piata romaneasca a anunturilor de angajare. O intentie similara a fost exprimata de catre cei de la MPS-Enterprises Ltd., o companie de recrutare clasata intre primele 20 la nivel mondial, care spera sa-si faca intrarea in Romania din 2007. Veniturile companiei din anunturi de recrutare s-au ridicat anul trecut la peste trei milioane de euro, dintr-o cifra totala de afaceri de 60 de milioane de euro. Dupa ce au intrat cu acest serviciu in tarile baltice, Polonia si Rusia, reprezentantii companiei au urmarit piata romaneasca si au hotarat ca 2007 e momentul potrivit pentru a convinge angajatorii romani ca au nevoie de ei.

     

    „Vom intra in Romania probabil in 2007, cand vom cauta un partener local“, spune Thomas GrosJean, reprezentant al filialei finlandeze a companiei MPS. „Pietele au nevoie de timp sa se dezvolte si nu fac niciodata un salt direct spre servicii cu mare valoare adaugata“, explica finlandezul de ce MPS nu a fost interesata pana acum de Romania. „Se pare ca pietele nu pot fi fortate sa se dezvolte mai repede decat le sta in fire.“ Explicatia data de GrosJean este, de altfel, potrivita pentru modul in care sunt percepute de catre angajatorii romani si celelalte servicii de resurse umane: deocamdata, nici in recrutare, nici in training, lupta celor care ofera aceste servicii nu e de a demonstra ca sunt cei mai buni din piata, ci de a convinge angajatorii ca au nevoie de ei.

     

    Ce vor gasi aceste companii in Romania? Conform estimarilor BUSINESS Magazin, piata anunturilor de angajare (atat mica publicitate cat si publicitate standard) trece de 10 milioane de euro in cazul presei scrise, in valoare neta. Cel putin 4-5 milioane de euro net sunt castigate doar de publicatiile editate in Capitala, Romania libera atragand cam trei sferturi din aceasta suma. In ceea ce priveste anunturile de angajare publicate online, Calin Fusu, managerul general al Neogen – cel care detine liderul pietei de recrutare online BestJobs.ro, raportat la statisticile Traffic.ro -, avanseaza o estimare de un milion de euro, adica aproape jumatate din valoarea intregii piete de publicitate pe Internet. Milion la care BestJobs a avut un aport de 600.000 de euro.

     

    Pe de alta parte, nici angajatorii nu formeaza o piata prea educata, spun atat reprezentantii firmelor de recrutare cat si cei ai departamentelor de vanzari din cadrul unor publicatii, intervievati de BUSINESS Magazin. „50% dintre angajatori apeleaza direct la presa“, spune Dragos Hrisafi, director de vanzari la Ziarul Financiar. Iar 70% dintre cei care apeleaza la agentii vin cu un banal anunt in format word, fara idei de concept grafic si de text deosebite.

     

    Din cate spune Madalina Didea, director executiv al BIA, agentiile de recrutare au rareori ocazia sa discute despre forma anuntului cu un specialist in marketing din cadrul companiei angajatoare sau al agentiei de publicitate care intermediaza plasarea anuntului. Totusi, pentru conceputul grafic multe agentii si publicatii taxeaza angajatorii cu un extra  de 10 – 15% din costul anuntului. „Exista cateva companii care au incercat sa rupa cliseele, construind anunturi cu un plus de originalitate, dar incercarile sunt inca sporadice“, spune Didea, care crede ca un anunt original poate atrage candidati de calitate.

     

    Printre cei care au incercat sa sparga cliseele s-a numarat si Cosmina Noaghea, fostul manager de resurse umane al Ringier, in prezent publisher business press la PubliMedia International. Inca isi aminteste cu placere de un anunt prin care cauta un director de marketing, astfel: „Citesti reviste de cand te stii? Ce-ar fi sa le si vinzi?“. Anuntul a dat roade: au venit si oameni care voiau sa  vanda reviste, dar si oameni de marketing – printre care si cel cautat. Astfel, Noaghea a scutit compania de o investitie intr-un serviciu de head-hunting, care poate ajunge la 15 – 30.000 de euro.

  • TOPUL GRESELILOR

    O buna parte a anunturilor din presa locala se abat de la „canoanele“ genului, motiv pentru care de multe ori nu isi ating sco-pul. Specialistii in resurse umane consultati de BUSINESS Magazin au intocmit o lista a celor mai frecvente greseli in redactarea si publicarea unui anunt de angajare.

     

    TITLUL PREA MIC: Aplicantii nu au timp sa caute astfel de informatii, iar fiecare anunt concureaza cu celelalte din pagina. Ca atare, titlul trebuie sa fie scris cu litere mari.

     

    LIPSA PRECIZIEI: Angajatorii nu trebuie sa caute un „angajat“ – cu totii suntem angajati. Datele de contact de asemenea trebuie sa fie foarte clare.

     

    MARIMEA CONTEAZA: Nu te astepta sa gasesti candidati potriviti pentru o pozitie de CEO daca ai dat un anunt mic.

     

    MEDIA NEPOTRIVITE: Chiar daca Romania libera este publicatia care atrage in continuare cele mai multe anunturi de angajare, mai toate publicatiile de presa scrisa publica astfel de anunturi, iar alegerea celei potrivite tine de cunoasterea publicului-tinta al acestora.

     

    OMITEREA RECOMPENSEI: Multe companii gresesc cand scriu doar despre ceea ce cer, fara a preciza si ceea ce ofera.

  • CINE, UNDE, CUM

    Operatorii estimeaza ca in 2006 numarul curselor charter organizate spre destinatii exotice va creste cu 20-25% fata de anul trecut. Cresterile cele mai semnificative le-ar putea avea Spania si Grecia, numai catre insulele grecesti fiind programate peste 15 curse.

     

    VEDETELE: Cele mai multe chartere vor fi organizate spre Grecia – Creta (9), Salonic (5) si Corfu (4) -, si spre Spania – Mallorca (4), Costa Brava (4) si Malaga – Costa del Sol (3).

     

    TRADITIE: Spre Turcia (Antalya, Fibula & Kusadasi, Bodrum si Izmir) se vor organiza 12 chartere, la fel ca si anul trecut.

     

    NOU-VENITII: In acest an, vor pleca aproximativ 20 chartere din Timisoara, Cluj, Bacau si Sibiu.

     

    EXCLUSIVITATI: Insula greceasca Evia va fi operata si in acest an de o singura agentie, Aerotravel Lufthansa City Center, cu cate un zbor din Timisoara, Cluj si Bucuresti. Tot la capitolul exclusivitati intra si Malta Travel, care va opera si in 2006 o cursa din Bucuresti si una din Cluj, cu avioane de 138 de locuri (iunie-septembrie).

  • DESTINATII NOI

    INSULELE CANARE: Catre Tenerife se vor organiza doua curse charter: una prin Prestige Tours & Prompt Service, iar cea de-a doua prin J’Info Tours.

     

    CIPRU: Catre „tara Afroditei“, agentia Butterfly Tourism va organiza un charter in perioada iunie-septembrie, urmand ca in sezonul de varf (jumatatea lui iulie-jumatatea lui septembrie) sa zboare doua curse.

     

    CORFU: Prestige Tours & Prompt Service, J’Info Tours, Ali Baba Travel si Paralela 45 vor organiza cate o cursa pe saptamana.

  • Un nou nivel al dobanzii BNR?

    Dupa ce Banca Nationala a Romaniei a majorat dobanda de politica monetara cu un punct procentual, pana la 8,5%, la inceputul lunii februarie, „logic ar fi sa o faca din nou la urmatoarea intalnire“, cred analistii.

     

    Opinii conform carora este destul de probabil ca pe 27 martie, cand va avea loc urmatorul CA al BNR, dobanda la care banca centrala atrage banii de la banci sa creasca la 9,5%. Mai mult de atat, exista si opinii conform carora cresterea ar trebui sa mearga chiar si mai sus, „pana la 10%“, dupa cum spune vicepresedintele CFA, Dragos Cabat. La polul opus, exista multi bancheri pentru care nici cresterea din februarie nu era justificabila (vezi BUSINESS Magazin nr. 65).

     

    „Este posibila inca o majorare a dobanzii de politica monetara“, este de parere directorul general de la BRD/SG Corporate Finance, Aurelian Dochia. Totusi, decizia trebuie luata „cu atentie“, pentru ca dobanzile prea mari ar atrage fonduri speculative, deja foarte interesate de dobanzile bune si de miscarile de curs din Romania, ce le aduc profituri grase. Intrarile de fonduri preseaza pe cursul valutar, contribuind la aprecierea leului, care a castigat circa 5% de la inceputul anului. Care este riscul?

     

    „Un curs foarte apreciat conduce la adancirea deficitului de cont curent“, explica Ionut Dumitru de la Raiffeisen Bank, pentru ca ieftineste importurile, dar afecteaza si competitivitatea exporturilor. In ianuarie 2006, deficitul comercial a urcat la 637,7 mil. euro, cu 66% peste nivelul din prima luna a lui  2005, conform Institutului National de Statistica.

     

    Un astfel de dezechilibru, care in Romania arata acum „ca un bulgare care a ajuns destul de mare pentru a se sparge“ – spune Dochia -, poate face, daca se adanceste, ca multe dintre fondurile pe termen scurt „sa plece“. Ceea ce, in final, duce la o devalorizare brusca a leului, ce poate induce, la randul ei, o criza financiara. Motive suficiente pentru ca „BNR sa nu mai procedeze la o crestere a dobanzii in martie“, este de parere Ionut Dumitru, care adauga ca nu se astepta nici la majorarea din februarie. In opinia sa, faptul ca „bancile s-au convins ca BNR le «scapa» de excesul de lichiditate“ este un fapt suficient pentru a genera cresteri de dobanzi la depozite.

     

    Dupa ce o vreme a lasat bancile sa se lupte singure cu excesul de bani – pentru a determina o scadere a dobanzilor la creditele in lei -, de cateva luni incoace politica BNR s-a schimbat radical. Ghilotina unei inflatii ce nu se incadreaza in tintele stabilite face ca BNR sa nu mai vrea exces de lichiditate. „Semnalele bancii centrale ne fac sa credem ca va steriliza tot ce e in exces“, spune Dumitru, ceea ce lasa bancherilor loc sa creasca dobanzile la depozite, dar induce si o crestere a dobanzilor la credite.

     

    Pentru banca centrala „scumpirea banilor“ (cresterea dobanzilor) este importanta ca arma in lupta cu inflatia, motiv pentru care „nu se va opri pana ce aceste masuri nu vor da rezultate“, crede Liviu Voinea, director de cercetare la Grupul de Economie Aplicata. El crede ca inca o majorare, in martie, a dobanzii de politica monetara „este o masura logica in sensul obiectivelor BNR“.

     

    Si Florin Citu de la ING Bank crede ca „o crestere de dobanda e in planul bancii centrale“ pentru viitorul apropiat. In opinia sa, atat timp cat economia romaneasca are performante bune, investitiile de portofoliu  nu au nici un motiv sa iasa din piata „daca nu se intampla ceva foarte grav“.

     

    In opinia sa, atat timp cat deficitul comercial poate fi finantat – si acum este -, el nu reprezinta un pericol imediat. „Cred, insa, ca ne mutam dinspre o finantare pe baza de investitii directe catre una mixta – unde investitiile de portofoliu conteaza mai mult“, explica Citu.

     

    „Pe noi nu ne-a surprins majorarea dobanzii de politica monetara si nu ne-ar surprinde sa vedem o alta crestere in perioada urmatoare“, declara recent si vicepresedintele  BCR Dan Bunea. In opinia acestuia, BNR va monitoriza luna de luna evolutiile din piata „si va reactiona de cate ori va fi nevoie“.

  • Afaceri in minoritate

    Pe o piata inca sufocata de prejudecati, cum este cea a minoritatilor sexuale, exista afaceri care se incapataneaza sa ramana acolo, chiar daca de cele mai multe ori depasesc cu greu limita rentabilitatii. La mijloc e doar pasiune sau exista un viitor de business real?

     

    Daca m-ar fi interesat numai profitul, acum doi-trei ani renuntam la afacere“, marturiseste Madalina Manoila, cea care in urma cu trei ani a avut ideea deschiderii unui club al carui „public tinta“ sa fie comunitatea LGBT bucuresteana (lesby, gay, bisexual, transsexual).

     

    Dupa o lunga perioada de „tatonari“, Queens a „trecut“ pe profit acum cateva luni, buna parte din acesta fiind „reinvestit“ in stingerea datoriilor dintr-o alta afacere nerentabila – un internet café pentru gay. „Oamenii se plictisesc sa mearga in aceleasi locuri zi de zi“, crede Madalina Manoila ca ar putea fi o posibila explicatie a esecului primei sale investitii. Nu acelasi lucru se poate spune acum si despre clubul Queens, pentru anul in curs Manole estimand o cifra de afaceri cu cel putin 20% mai mare decat in 2005, cand a ajuns la doua miliarde de lei.

     

    In schimb, managerii altor afaceri adresate minoritatilor sexuale recunosc ca au apelat nu o data la buzunarele proprii pe post de sursa de finantare. Pentru a finanta lansarea paginii de internet 2G (date, web hosting si un magazin virtual), de exemplu, administratorii site-ului au optat pentru varianta unui credit de nevoi personale de 10.000 de euro. „O suma pentru care valoarea ratelor platite sa nu fie o povara prea mare pe care sa n-o putem suporta“, explica Valentin Nitu, administrator site 2G.

     

    In acest moment, pe piata din Romania exista cel putin patru pagini de internet destinate exclusiv comunitatii LGBT din Romania. Pionierul absolut este www.gaybucuresti.ro, un site de dating conceput de un pusti in varsta de 15 ani, care credea ca este „singurul gay de pe pamant“ si dorea sa vada daca mai sunt si altii ca el. Cu o vechime de opt ani pe piata, site-ul a reusit sa supravietuiasca din reclame, o sursa sigura de venituri, care s-a nascut si a crescut o data cu numarul vizitatorilor. Daca la inceput acestia puteau fi numarati pe degete, in prezent gaybucuresti are inregistrati peste 11.000 de membri.

     

    Pe de alta parte, pentru mai nou-venitii pe piata, 2G, profitul intarzie sa apara, chiar daca au ajuns acum la 2.000 – 2.500 vizitatori pe luna. „Mergem pe zero: nu avem nici profit dar, din fericire, nici pierdere“, afirma Nitu. Asta, chiar daca in urma cu trei ani 2G a primit titlul de cel mai bun site de informatii gay din Romania. Totusi, exista o „nisa“ din care administratorii 2G au de castigat: web hostingul – serverul lor gazduieste sapte pagini de internet care nu au tematica gay, dar ai caror proprietari sunt membri ai comunitatii LGBT.

     

    Din profiturile gaybucuresti, F.G. Alexander, administratorul site-ului, a investit 8.500 de euro intr-o cafenea/club pentru comunitatea gay – Dietrich. Cum cei 40 de metri patrati ai acesteia au devenit neincapatori, extinderea a fost un pas care a venit firesc. „Vechiul Dietrich nu facea fata numarului mare de clienti: intrau si plecau pentru ca nu mai aveau loc“, spune Alexander. Momentan, cafeneaua a fost inchisa, in asteptarea inaugurarii noului Dietrich, care va avea o suprafata de 600 mp, de aproape 15 ori mai mare decat vechea locatie. Iar un spatiu mai mare inseamna si o clientela mai numeroasa si, implicit, o rentabilitate mai mare a afacerii. Alexander se asteapta ca vanzarile sa depaseasca o medie zilnica de 500 de euro in medie pe zi, de zece ori mai mult fata de incasarile „primului Dietrich“, al carui numar de clienti era in medie de 20-30/zi peste saptamana si 60-90/zi de week-end.

     

    Desi estimeaza ca o cafenea „hetero“ e de aproape cinci ori mai rentabila decat una pentru clienti gay, Alexander se incapataneaza sa ramana pe o piata in care cafenele dedicate minoritatilor sexuale au dat faliment dupa primele luni de la inaugurare. In primul rand pentru ca nu au respectat o regula nescrisa: pentru o astfel de afacere e nevoie fie sa ai foarte multi prieteni, fie sa apartii comunitatii LGBT. Altfel, o asemenea afacere „e mai mult o loterie, iar daca nu cunosti comunitatea LBGT, cel mai probabil te indrepti spre un faliment“, spune Alexander, marturisind ca nu e interesat atat de profituri cat de satisfacerea unui hobby.

     

    Tot din pasiune s-a nascut si un alt business adresat comunitatii LGBT din Romania: revista Switch, care a reaparut pe piata la sfarsitul lui ianuarie, dupa ce initial fusese lansata in cursul anului trecut. Initiatorul proiectului este americanul Michael Labelle, caruia i-a venit ideea in momentul in care a constatat ca in Romania nu exista nici macar o publicatie care sa se adreseze exclusiv comunitatii LGBT. Chiar daca managerii „afacerilor LGBT“ recunosc ca acest tip de business nu este unul dintre cele mai rentabile, acestia sunt de parere ca cererea din piata ar justifica aparitia altor produse pentru minoritatile sexuale. „Cel putin inca cinci localuri pentru gay si lesbiene vor incerca sa-si faca loc in 2006“, crede Alexander.

     

    Gradul ridicat de risc pe care il are o asemenea afacere e demonstrat de simplul fapt ca toti managerii business-urilor deja existente au si alte surse de venituri. Dincolo de „miscarile pietei“ sau bilanturile contabile, „stigmatul social“ al unei astfel de afaceri este un factor care trage serios in jos cantarul profitabilitatii. Doua exemple banale: administratorii site-ului 2G spun ca fostul furnizor de internet le-a inchis site-ul fara un motiv intemeiat, in timp ce managerul Queens ii aminteste pe taximetristii care refuza sa transporte clientii cand afla care e destinatia acestora. 

     

    Pe de alta parte, majoritatea persoanelor gay prefera sa-si ascunda orientarea sexuala din teama de a nu fi concediati. In opinia administratorilor 2G, astfel de lucruri se intampla intrucat in Romania nu functioneaza legislatia contra discriminarii. „O plangere la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) nu ar rezolva problema. Din contra, situatia s-ar agrava deoarece cazul va deveni public si chiar daca ar castiga in instanta, pe urma li se vor inchide toate usile“, crede Valentin Nitu. Iar statisticile vorbesc de la sine: din 280 de sesizari adresate CNCD in 2005, doar noua au semnalat cazuri de discriminare pe criterii de orientare sexuala.

     

    Cu toate acestea, managerii afacerilor din domeniu isi mentin insa optimismul si speranta ca, o data cu integrarea in UE, lucrurile se vor schimba radical. Pe langa alinierea la legislatie, aderarea va aduce cu ea si posibilitatea extinderii spre pietele Uniunii. „Am constatat ca ceea ce la noi costa doi euro, la ei costa 15 euro“, spune Nitu despre piata italiana de web hosting, pe care spera sa o poata „ataca“ din 2007. „Costurile vor fi aceleasi, dar profitul se va schimba.“ Integrarea ar putea aduce o noua gama de servicii, produse si reclame dedicate exclusiv comunitatii LGBT. „In afara sunt reclame special pentru gay – la Coca-Cola, Gillette, credite bancare, asigurari, masini etc.“, mai spune  Nitu.

     

    Puse una peste alta, pionierii afacerilor LGBT sunt unanimi in a spune ca e un lucru bun ca business-ul lor exista. E bine, mai spun ei, si ca si-au facut un nume, iar in momentul in care piata va creste, ei vor fi deja „acolo“ si vor avea un avantaj in fata nou-venitilor. Iar pana la stabilirea unui echilibru intre cerere si oferta, cei care au deja afaceri se simt „inaintea timpului“.

  • INDUSTRIA AUTO: China isi pregateste armele pentru a intra pe pietele vestice

    China a gasit o tehnica originala pentru a-si propulsa industria constructoare de masini in postura de forta globala. Tehnica poate fi descrisa asa: cumperi unul dintre cei mai sofisticati producatori de motoare, il dezmembrezi bucata cu bucata, il transporti pe partea cealalta a globului si, acasa, il reasamblezi.

     

    Un ultim semn despre ambitiile Chinei in acest domeniu e tentativa unei companii chineze de a cumpara de la DaimlerChrysler si BMW – si mana in mana cu Partidul Comunist – o fabrica de motoare din Brazilia.

     

    Pentru ca o astfel de fabrica presupune atata sofisticare, este cu mult mai fezabil pentru Grupul Lifan – producatorul chinez – sa se chinuie sa o mute 13.350 de kilometri decat sa isi construiasca propria tehnologie in centrul industrial din vestul Chinei – dupa cum spune si presedintele companiei.

     

    Daca achizitia reuseste – demersurile sunt abia la inceput -, China ar putea face un salt, devansand dintr-o miscare competitori precum Coreea de Sud pentru a ajunge din urma Japonia, Germania si SUA in termeni de vanzari de masini cu eficienta energetica ridicata, dar totusi confortabile, cum sunt Honda Civic sau Toyota Corolla. 

     

    Esecul Chinei de a-si dezvolta propria versiune de motoare si solide, si sofisticate e cel mai mare obstacol tehnic cu care producatorii chinezi s-au confruntat in perioada in care si-au modernizat productia, pregatindu-se de export in SUA si Europa – asa spun analistii si directorii producatorilor auto din Occident. Decizia de a cumpara aceasta tehnologie din afara nu numai ca ar inlatura cel mai mare obstacol, dar ar si propulsa industria auto a Chinei intr-o pozitie buna in lumea producatorilor de masini care sunt deopotriva spatioase si cu consum mic de combustibil.

     

    Fabrica braziliana de motoare e una dintre cele mai faimoase si mai neobisnuite din industria auto. Construita in sudul Braziliei la sfarsitul anilor ‘90, cu o investitie de 500 de milioane de dolari la care au contribuit in mod egal Chrysler si BMW, uzina Campo Largo combina tehnologiile americana si germana de ultima ora, rezultatul fiind motorul Tritec de 1,6 litri, cu 16 valve.

     

    Lifan sustine ca e singurul competitor pentru cumpararea fabricii si ca vrea sa o aduca in China pentru a incepe productia de motoare in 2008. Desi Partidul Comunist Chinez este si el implicat in efortul de preluare, indrazneata miscare a Lifan e condusa de unul dintre cei mai remarcabili antreprenori ai Chinei: Yin Mingshan, unul dintre executivii cei mai de succes ai tarii, cu cele mai multe conexiuni in lumea politica si cu un trecut chinuit – care include 22 de ani in lagare de munca si inchisori prin care si-a platit convingerile politice. Iar fabulos de bogatul presedinte – si principal actionar – al Lifan si-a pus acum in cap sa faca export in Europa in 2008 si pe piata americana in 2009.

     

    Motorul Tritec este unul dintre motoarele cele mai avansate din punct de vedere tehnologic si mai eficiente din punct de vedere al combustibilului din lume, spune Yale Zhagn, analist la biroul din Shanghai al CSM Worldwide, o mare companie de consultanta auto cu sediul in suburbiile Detroitului. Yin spune ca ar vrea sa reconstruiasca fabrica braziliana pe un teren viran de langa uzina sa de asamblat autoturisme. Iar scopul lui e sa inteleaga tehnologia intr-atat de bine, incat sa poata produce motoare nu doar pentru Lifan, ci si pentru alti producatori auto chinezi.

     

    Lifan, care e deja unul dintre cei mai mari producatori mondiali de motociclete, cu vanzari in 112 tari, este gata sa inceapa, la un pret de 9.700 de dolari, exportul masinilor sedan – remarcabil bine facute – in statele in curs de dezvoltare din Asia, Orientul Mijlociu si Caraibe. Dar mai e nevoie de cativa ani buni de munca pana cand compania va fi pregatita sa concureze in tarile industrializate, spune Yin. „Presedintele Mao ne-a invatat: daca poti sa castigi, poarta razboiul; daca nu poti sa-l castigi, fugi“, spune el. „Vreau sa-mi antrenez armata in aceste piete mici si apoi, cand vom fi gata, ne vom muta pe pietele mai mari.“

     

    Obisnuiti sa fabrice masini usoare, cu consum redus, pentru familii chineze atente la costuri, producatorii auto din China vor sa-si foloseasca acum expertiza ca pe un avantaj in competitia mondiala, de vreme ce pretul petrolului ramane la niveluri ridicate. Geely, un alt producator chinez – care i-a surprins pe constructorii americani si europeni anuntandu-si la Salonul Auto de la Detroit din ianuarie intentia de a intra pe piata americana din 2007 -, a pus accent pe reducerea consumului de combustibil inca de dinainte de explozia preturilor titeiului din ultimii doi ani.

     

    Multinationalele se bat acum sa tina pasul cu apetitul in crestere al chinezilor pentru masinile cu consum redus. Producatori chinezi ca Chery sau Geely au acaparat un sfert din piata chineza anul trecut, de la mai putin de 10% in urma cu doar doi ani, spune Michael Dunne, presedintele Automotive Resources Asia, o firma de consultanta.

     

    „De unde explozia asta? Masini mici, cu motoare cu consum redus, care pleaca de la 4.000 de dolari“, spune Dunne. Raymond Bierzynski, presedintele Pan Asia Technical Automotive Center al companiei General Motors din Shanghai, spune ca pretul combustibililor a fost cu mult mai important pentru consumatorii din China decat pentru oricare altii tocmai pentru ca acesta a avut mereu o pondere mare in veniturile familiilor chineze modeste.

     

    Chrysler si BMW au inceput constructia fabricii Campo Largo in aprilie 1998, cu o luna inainte ca Daimler-Benz sa inceapa preluarea Chrysler, pe care a incheiat-o in noiembrie acelasi an. Semnalata in presa de specialitate a vremii drept poate cea mai avansata fabrica de motoare construita vreodata, uzina a devenit un „orfan corporatist“ in momentul in care a inceput productia, in septembrie 1999.

     

    Piata auto braziliana intrase in declin si Daimler avea deja capacitati proprii de producere a motoarelor – in plus, nu se simtea in largul sau sa colaboreze cu rivalul sau german, BMW. Acum, BMW foloseste jumatatea sa din motoarele produse aici la premiatele Mini Cooper. Dar a anuntat deja ca motoarele pentru aceste masini vor veni, in viitor, de la o fabrica din Franta, care este detinuta si operata de PSA Peugeot Citroën.

     

    Chrysler folosea motoarele facute in Brazilia la modelele sale compact Neon si PT Cruiser, dar acum vinde deja jumatate din productie chinezilor de la Lifan si Chery Automotive si unui joint-venture chinez al Mazda. Yin si purtatorii de cuvant ai DaimlerChrysler respectiv BMW au refuzat sa comenteze pe marginea pretului pentru care se poarta negocierile de vanzare a uzinei.

     

    Lifan si-a facut intrarea pe piata auto in februarie, cu sedanul Lifan 520, produs in noua uzina de asamblare a companiei – in care utilajele sunt vopsite in rosu aprins si in galben, culorile steagului Chinei. Lifan incearca sa copieze Honda, un alt producator de motociclete care a intrat pe piata auto – si, ca si Honda, e preocupat de designul eficient, care reduce consumul.

     

    Lifan a preluat de asemenea de la Honda si grija pentru calitate. Caracterele gigantice ale maximelor lui Yin impodobesc fabrica de motoare de motocicleta si pe dinauntru, si pe dinafara; pe o pancarta luminoasa de deasupra liniei de asamblare scrie: „Oricui va pricinui stricaciuni brandului Lifan, Lifan ii va pricinui stricaciuni in castronul cu orez“.

     

    Un test drive al modelului Lifan 520 a aratat ca masina este solida si ruleaza destul de lin chiar si pe drum accidentat – desi nu exista garantii pe termen lung pentru astfel de caracteristici. Pretul de 9.700 de dolari include scaunele de piele, doua air-baguri, un portbagaj imens si un sistem DVD cu ecran pentru pasagerul din fata – o combinatie care ar putea costa de doua ori mai mult la un sedan mediu echipat asemanator in SUA. Salariile de mai putin de 100 de dolari pe luna contribuie la mentinerea preturilor sub control. Fabrica de asamblare e mai bine organizata decat multe alte fabrici chineze, cu toate ca are stocuri masive de piese care asteapta asamblarea – si care sunt purtatoare de costuri.

     

    Yin nu se indoieste ca China poate intra in competitie cu SUA. „Americanii lucreaza cinci zile pe saptamana, noi in China lucram sapte zile“, spune el. „Americanii lucreaza opt ore pe zi si noi lucram saisprezece.“

     

    Traducere si adaptare de Mihai Mitrica

     

    * Acest articol a fost publicat in The New York Times si este reprodus de BUSINESS Magazin printr-un partaneriat intre cele doua publicatii

    * Articolul poate fi preluat partial/integral numai cu acordul scris al The New York Times

    * Copyright 2006 New York Times News Service