BusinessMagazin

Blog

  • Prima victimă importantă a „valurilor“ de secetă din 2020 şi 2022. O fermă de 1.200 de hectare din judeţul Călăraşi intră în insolvenţă la cerere. Proprietar: „Optimizăm cheltuielile, ca economiile şi producţiile obţinute să ne asigure continuitatea“

    Agromec Vlad Ţepeş, companie deţinută de antreprenorul Constantin Mihalache, ce se ocupă de cultivarea cerealelor pe o suprafaţă de circa 1.200 de hectare în judeţul Călăraşi, a cerut la finalul lunii noiembrie a acestui an insolvenţa, arată datele dintr-un dosar aflat pe Portalul instanţelor de judecată.

    „Am cerut insolvenţa şi spe­răm ca în doi ani să ne reorga­ni­zăm, să ieşim din acest impas. Sunt mai mulţi factori care m-au făcut să iau această decizie, unul dintre ei fiind seceta din 2020 şi din acest an. Un alt factor este faptul că nu am fost bancabili până în acest an, astfel încât să apelăm la un credit IMM Invest, de exemplu“, a explicat pentru ZF Constantin Mihalache.

    Antreprenorul a pus bazele afacerii Agromec Vlad Ţepeş, în localitatea Vlad Ţepeş, în 1996. În 2020, compania a fost puternic afectată de secetă, astfel că cifra de afaceri înregistrată a fost de 8,1 milioane de lei, cea mai mică din 2009 până atunci, din istoria companiei, arată datele publice. Mai mult, profitul a scăzut de la 2,3 milioane de lei în 2019 la 21.800 lei în 2020. „În 2020, s-a produs cea mai cruntă secetă, pentru că nu am recoltat nimic. În anul următor am reînfiinţat culturi pe 1.200 de hectare, pe suprafeţele calamitate, la fel şi în acest an, când seceta iarăşi ne-a afectat, dar mai puţin. Noi investim foarte mult în suprafeţele de grâu, rapiţă, orz şi porumb pentru producţia pe care ne propunem să o realizăm şi rezultatele nu au fost foarte bune, din cauza lipsei de apă“, a precizat Constantin Mihalache.

    În urmă cu doi ani, producţia naţională de cereale a fost de 19 mi­lioane de tone, cu 40% mai mică decât în 2019, conform date­lor statistice. În acest an, fenomenul natural a afectat peste 1,2 milioane de hectare, adică aproape 25% din supra­faţa totală cultivată cu cereale în România, iar analiştii estimează o producţie totală de cereale de 22,5 milioane de tone.

    Ministerul Agriculturii a anunţat că în acest an are un buget de 365,6 milioane de lei (75 mil. euro) pentru a despăgubi producătorii agricoli afectaţi de secetă, care au avut culturi de grâu, orz, secară, ovăz, rapiţă şi triticale. Bugetul alocat va fi de maximum 1.500 lei/hectar, însă Miha­lache menţionează că această sumă este de aproximativ patru ori mai mică decât a fost cheltuiala cu înfiinţarea culturii.

    „Asiguratorii au voie să facă profituri mari din asigurări obligatorii pentru maşini şi locuinţe, iar noi plătim sute de mii de euro pentru utilaje, dar aceleaşi societăţi nu sunt obligate să facă şi asigurări de secetă. Consider că aceste societăţi ar trebui să ofere asigurări pentru secetă şi nu să primim despăgubiri de la stat de 1.500 lei/hectar, noi având costuri de patru ori mai mari“, a menţionat el.

    Constantin Mihalache susţine că agricultura este dependentă de condiţiile climatice şi speră să depăşească cât mai repede acest moment dificil din businessul său, reorganizarea fiind un fel de „schimbare la faţă“ necesară.

    „Anul acesta agricol (2022-2023 – n. red.) nu reducem suprafaţa cultivată cu cereale, dar încercăm să optimizăm cheltuielile, ca economiile şi producţiile obţinute să ne asigure continuitatea. În primul rând, vom optimiza cheltuielile legate de inputuri, în principal la îngrăşăminte şi pesticide, ca profiturile să fie mai mari“, a mai spus el.

    În 2021, compania Agromec Vlad Ţepeş a avut o cifră de afaceri de 19,3 milioane de lei, cea mai mică din ultimul deceniu – exceptând 2020, conform datelor de la Ministerul de Finanţe. Cel mai bun rezultat obţinut de firmă a fost de 33,5 milioane de lei în anul 2016.

     


     

     

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: La 105 ani de la înfiinţare, Rauch este o companie înfloritoare. La 105 ani de la înfiinţare, Clujana intră pe culoarul morţii, spre faliment. A venit vremea să nu mai dăm vina pe alţii ci să intrăm în competiţie

    Hai sa clarificam un pic ca cele doua companii de bauturi racoritoare austriece, Red Bull si Rauch, prima un succes de marketing si a a doua un succes de familie, fabrica putin din portofoliul lor in Austria, marea lor majoritate sunt produse pentru spatiul european in Elvetia si Germania. Asadar decizia romanilor de a boicota produsele celor doua companii, in eventualitatea (imposibila) ca ar avea succes, ar desfiinta locuri de munca in Elvetia si Germania. Sau, privind din alt unghi de vedere, daca oamenii cu stare din Europa ar boicota Moncler s-ar defiinta sute de locuri de munca in Romania si Moldova.

    Nu este teoria conspiratiei (ramaneti totul vigilenti..) ci internationalizare si globalizare, procese naturale si obligatorii in economia de astazi, in care tarile puternice sunt tarile cu PIB-ul mare.

    Globalizarea este un joc pe care Romania nu l-a inceput niciodata, pentru ca a inchis 7000 de fabrici – ni s-a spus ca sunt ineficiente, energofage, plasate inoportun in centrul oraselor, asa ca au fost desfiintate. Aceste situri de productie (cititi “terenul de sub ele”) de regula au incaput la privatizare in mainile unor intreprinzatori geniali (pare sarcastic, dar vorbesc serios) care le-au daramat sau le-au vandut unora care le-au daramat si le-au inlocuit cu mall-uri, cladiri de birouri si ansambluri rezidentiale.

    Cateva domenii industriale au scapat – petrolul, automotive, medicamentele – pentru ca au fost vandute unor investitori strategici, au fost dezvoltate si apoi au fost introduse in circuitul international. Daca nu ajungeau la investitori strategici nu scapau nici acestea, nici o grija. Da, nici macar petrolul nu scapa, apareau mall-uri si cladiri de birouri in locul rafinariilor.

    La acestea s-au adaugat unitatile de productie dezvoltate cu eforturi supraomenesti de catre antreprenorii romania, care acum, la 20-30 de ani de la infiintare, au putine alternative de crestere, probabil vor fi vandute catre multinationale in urmatorii 10 ani, pentru ca nu vor face fata competitiei (nu s-au internationalizat sau globalizat) sau nu are cine sa le conduca mai departe (copiii au alte interese).

    Nu ne ajuta sa culpabilizam Austria pentru ce se intampla acum,  sunt tardive initiativele de a boicota produsele fabricate in Austria, ineficiente si chiar periculoase pentru Romania cele de a evita bancile austriece si imposibile cele de a lua inapoi Petrom – dar daca asta ne ajuta sa dam drumul frustrarii, fie.

    De fapt aceste intiative sunt tot ceea ce isi doresc politicienii – ati vazut ca le incurajeaza – pentru ca inventeaza orice vinovat de serviciu spre a devia atentia de la propria lipsa de performanta prin care au transformat Romania in izvor de resurse, colonie si linia frontului. Credeti-ma, politicienii care se bat la televizor cu pumnul patriotic in piept despre dainurea semintiei romane nu sunt imbracati in costume de la Secuiana, nu au in picioare pantofi de la Anna Cori si nu folosesc creme de dureri de spate de la Antibiotice.

    Romania va fi o tara puternica si respectata daca va avea o economie puternica, acestea sunt regulile lumii internationalizate si globalizate. Daca acceptam asta si actionam in directia asta, inseamna ca am intrat in competitie. Nu exista un simbolism mai convingator: indiferent de politicienii care ne-au condus, daca am fi cumparat pantofi de la Clujana, acum era o companie la fel de infloritoare precum Rauch. Si probabil am fi ajuns deja din urma Austria in 2022 la PIB, asadar inainte de 2030, cum ne arata proiectiile lui Sorin Paslaru.

    Cea mai mare satisfactie este sa bati la PIB alte tari, mai ales pe cele din Uniunea Europeana care te considera tara second-hand. Asta este competitia in care trebuie sa intram cu totii.

  • Tu ştii ce ştiu alţii despre tine? Există o companie care te ajută să afli şi care te îndrumă cum să faci să nu mai ştie nimeni decât… ce vrei tu

    Fiecare utilizator de internet îşi lasă datele personale de fiecare dată când interacţionează cu o companie din online, iar puţini dintre noi suntem conştienţi de numărul imens de companii care ajung astfel să deţină informaţii despre noi. Dreptul de ştergere a acestora există, iar un start-up local s-a gândit să faciliteze munca de a face acest lucru pentru omul prezentului – tot mai ocupat şi tot mai vulnerabil. Proiectul, numit AgainstData.com, a fost deja validat de investiţii de circa 200.000 de euro.

    Rrimul nostru produs, pe care l-am lansat în urmă doar cu câteva săptămâni, se adresează persoanelor fizice. Este vorba de o soluţie care le permite oamenilor să vadă ce companii au datele lor pentru că în perioada asta în care trăim interacţionăm cu foarte multe companii şi pur şi simplu pierdem şirul site-urilor de pe care am cumpărat anumite lucruri, a serviciilor la care ne-am abonat şi, de ce nu, a joburilor la care poate am aplicat în trecut. Îi ajutăm pe oameni să descopere aceste companii cu care au interacţionat de-a lungul timpului şi de asemenea, să îşi exercite unul dintre drepturile conferite şi anume de a şterge datele de la aceste companii“, a explicat în cadrul emisiunii ZF IT Generation, Adrian Vicol, cofondator, AgainstData.com.

    Proiectul a pornit în urmă cu circa doi ani, punând accent pe protecţia şi gestiunea datelor cu caracter personal, iar până acum echipa fondatoare a reuşit să atragă investiţii în valoare totală de peste 200.000 de euro. „Sunt aproximativ doi ani de când am înfiinţat start-up-ul. Suntem absolvenţi ai acceleratorului susţinut de Gapminder în România, numit Techcelerator şi ei au fost primii noştri investitori acum aproximativ un an şi jumătate. Apoi, am participat la un accelerator de cyber security care a avut loc în Italia şi în urma acestui accelerator am mai primit o investiţie din partea Startup Wise Guys şi a unei bănci din Italia. În momentul de faţă noi avem mai mulţi investitori deja în companie din zona de venture capital şi cel mai probabil o să mai ridicăm o rundă de seed în 2023 pentru a ne mări capacitatea şi a mări piaţa căreia ne adresăm“, a precizat el, adăugând că pentru runda de finanţare de tip seed, start-up-ul vizează atragerea unei investiţii de peste 500.000 euro.

    În prezent, echipa AgainstData.com lucrează şi la o soluţie adresată companiilor, prin care acestea să poată gestiona într-un mod automatizat datele stocate de la clienţi, parteneri sau angajaţi. „Prin acest produs încercăm să ajutăm companiile să descopere unde în sistemele lor de IT ţin aceste date cu caracter personal ale clienţilor, ale partenerilor şi, de ce nu, ale angajaţilor; în momentul în care aceste companii primesc o cerere de ştergere din partea utilizatorului  să poată să o gestioneze şi să poată să şteargă aceste date într-un timp foarte scurt sau complet automat“, a punctat Adrian Vicol, menţionând că firmele mari, de tip enterprise, au bugete dedicate şi echipe semnificative care se ocupă de astfel de cereri, însă companiile mici şi mijlocii nu au astfel de resurse.

    „Din păcate, companiile mai mici fie nu pot aloca suficiente resurse şi suficiente investiţii pentru sectorul acesta, fie nu percep aceste tipuri de cereri ca pe o necesitate. Noi ne adresăm în special companiilor mici şi mijlocii pentru a veni în ajutorul lor pentru a rezolva această problemă. Vom oferi o serie de integrări cu cele mai folosite sisteme software as a service (SaaS), pentru că în general companiile mici cumpără software-uri pe bază de subscripţie şi au de obicei softuri specializate pentru a trimite newslettere, pentru a gestiona, să spunem clienţii. În toate aceste software-uri, companiile lasă anumite bucăţele de date cu caracter personal. Noi îi ajutăm să identifice care sunt datele respective şi, bineînţeles, le oferim opţiunea să le poată şterge selectiv. Deci facem viaţa responsabilului de protecţie a datelor cu caracter personal din cadrul companiei mult mai uşoară şi, în acelaşi timp, oferim şi un suport tehnologic pentru a crea infrastructura prin care companiile pot comunica eficient această ştergere a datelor; bineînţeles, păstrând în acelaşi timp toate informaţiile necesare pentru un eventual audit.“  

    Rubrica „Start-up Pitch”

    1. Invitat: Mihai Biclineru, chief strategy officer (CSO) al CityDock

    Ce face? Şi-a propus să transforme industria de micromobilitate utilizând tehnologia pentru a crea un produs adaptabil şi fiabil de încărcare şi securizare a trotinetelor electrice – staţii de încărcare şi securizare pentru vehicule electrice.

    „Oferim o soluţie care integrează toate cele necesare pentru dezvoltarea micromobilităţii. Am vândut deja în şapte ţări europene, precum Spania, Italia, Ungaria şi Bulgaria, pe lângă România. În plus, soluţia noastră este implementată şi în Statele Unite ale Amercii şi în America de Sud. De curând ne-a contactat o bancă din SUA care vrea să implementeze soluţia CityDock pentru angajaţi, pentru a reduce dezordinea din birouri – pentru că angajaţii au început să urce trotinetele în birouri, pentru a le încărca.“

    2. Invitat: Diana Enăchescu, cofondator şi CEO al Vintello

    Ce face? A dezvoltat o platformă de fashion resale prin intermediul căreia utilizatorii pot vinde articole din propria garderobă, pentru a susţine şi a dezvolta shoppingul sustenabil. Platforma a fost lansată oficial în luna aprilie a anului în curs.

    „Ne îndreptăm în acest moment atenţia şi interesul către zona de angel investors din România. Avem în vedere o investiţie în jurul sumei de 200.000 – 250.000 de euro. Considerăm că aceşti bani ne-ar ajuta să ne dezvoltăm în continuare, pentru că mai sunt încă multe de făcut, atât pe partea tehnologică, cât şi în zona de marketing. De asemenea, investiţia aceasta ne-ar permite să scalăm şi să putem ajunge la următorul nivel de discuţie.“

    3. Invitat: Miruna Manole, cofondatoare a Pod.ish

    Ce face? A creat o platformă online prin care îşi propune să aducă la un loc producătorii români de articole sustenabile şi artizanale.

    „În prezent Pod.ish este disponibil la nivel naţional, iar ca planuri avem în vedere extinderea la nivel european. Pentru lansarea la nivel internaţional vizăm pieţe precum Franţa, Germania, Italia, pentru că acolo există o cerere şi mai mare pentru astfel de produse. Acolo există un real interes nu doar pentru produse sustenabile, dar şi pentru produsele unicat, artizanale. Ei au altă cultură.“

    4. Invitat: Adrian Vicol cofondator al AgainstData.com.

    Ce face? A dezvoltat o soluţie ce le permite utilizatorilor să afle ce date deţin companiile despre ei. Start-up-ul lucrează în prezent şi la o soluţie B2B, care să ajute companiile să îşi gestioneze în mod automatizat datele stocate de la utilizatori.

    „Sunt aproximativ doi ani de când am înfiinţat start-up-ul. Suntem absolvenţi ai acceleratorului susţinut de Gapminder în România, numit Techcelerator şi ei au fost primii noştri investitori acum aproximativ un an şi jumătate. Apoi am mai atras o investiţie din partea Startup Wise Guys. Am participat la un accelerator de cyber security care a avut loc în Italia şi în urma acestui accelerator am mai primit o investiţie din partea Startup Wise Guys şi a unei bănci din Italia. Deci practic în momentul de faţă noi avem mai mulţi investitori deja în companie din zona de venture capital şi cel mai probabil o să mai ridicăm o rundă de seed în 2023 pentru a ne mări capacitatea şi a mări piaţa căreia ne adresăm.“

    Rubrica „Start-up Update”

    1.Invitat: Rareş Mară, cofondator şi CEO al Savables (fost CleverEat) – platformă online pentru combaterea risipei alimentare

    Ce e nou? Start-up-ul românesc vrea să ridice o rundă de finanţare în valoare de 250.000 de euro de la investitori români, pentru a-şi extinde echipa, a dezvolta o aplicaţie de mobil şi pentru a se lansa la nivel naţional. În prezent, Savables este disponibil doar în Timişoara, oraşul în care se află cei doi cofondatori – Rareş Mară şi Marius Pascu.

    „Suntem în căutarea unei noi runde de finanţare. Vrem să ridicăm 250.000 de euro pentru a mări echipa – pe partea de vânzări, marketing, suport pentru clienţi, development, practic toate ariile de care avem nevoie pentru a ne dezvolta la nivel naţional. Suntem în discuţii cu mai mulţi investitori şi vrem să ridicăm runda de finanţare în primul semestru al anului 2023.“

     

    2. Invitat: Daniel Tamaş, cofondator şi CEO al WAM.app – reţea socială de gaming bazată pe tehnologia blockchain, dezvoltată de compania Digitap din Cluj-Napoca

    Ce e nou? Start-up-ul are nevoie de o investiţie cuprinsă între 10 şi 20 milioane de dolari pentru a câştiga cât mai multă cotă de piaţă la nivel global. Până în prezent, aplicaţia WAM a fost dezvoltată cu o investiţie iniţială de aproape 800.000 de dolari la care s-a adăugat o finanţare de 2,8 milioane dolari obţinută prin ICO (initial coin offering) odată cu lansarea criptomonedei proprii, pe baza căreia se pot face tranzacţii în platformă.

    „Noi monetizăm şi urmează ca în 2-3 luni de zile să ne şi autosusţinem, dar pentru a acapara o piaţă foarte mare, urmează să ridicăm încă o rundă. Nu pot să dau foarte multe detalii despre rundă în sine, dar scopul nostru este să avem cât mai mult din piaţa asta, pentru că odată ce avem o bucată mare din piaţă, noi putem dezvolta liniştiţi 10-15 ani de acum încolo. Aceasta este viziunea pe care o avem.“

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovx, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

     

  • ANEIR: Efectul refuzului intrării în Schengen: austriecii cu profiturile, românii cu pierderile

    „Dacă în cazul Austriei aceasta a beneficiat şi beneficiază de miliardele de euro pe care firmele austriece le repatriază anual din România în folosul – direct sau indirect – al austriecilor-acţionari sau cetăţeni de rând, în cazul României efectul este contrar.

    Pe de o parte, cetăţeanul român este văduvit de partea din avuţia naţională care se transferă în Austria, iar pe de altă parte, efectul se măsoară prin deficitele balanţei comer-ciale pe care ţara le acumulează an de an (anul acesta de peste 33 miliarde euro) datorită şi dificultăţilor pe care le întâmpină firmele româneşti în derularea operaţiunilor de export-import. Pentru că barierele fizice şi mentale pe care le generează neintrarea în spaţiul Schengen se comensurează şi în banii pierduţi. Iar dacă luăm în calcul numai deficitul balanţei comerciale ajungrm la peste 1.500 euro/cetăţean/an, datorie pe care fiecare român o lasă moştenire generaţiilor viitoare.

    Orice minut, orice oră sau zi de întârziere a camioanelor în vămi, ca şi a persoanelor (turişti sau oameni de afaceri) măresc costurile produselor şi serviciilor pe care România le-ar putea oferi străinătăţii. Şi cum în afaceri orice ban/cent contează, costurile suplimentare rezultate din neapartenenţa la spaţiul Schengen conduc la scăderea competitivităţii economice a României în relaţiile internaţionale.

    Nu întâmplător toate celelalte ţări care au pornit odată cu noi pe calea economiei de piaţă în 1989 – şi care sunt de ani buni în apaţiul Schengen – au balanţe comerciale pozitive (numesc aici Polonia, Cehia, Ungaria), în timp ce la noi deficitele se accentuază an de an.

    Desigur, nu apartenenţa la spaţuil Schengen rezolvă singur şi de la sine povara datoriei externe a României. Dar o contribuţie nu lipsită de importanţă are orice zi de amânare a intrării meritate a României în această zonă, merit demonstrat concret de parametrii măsurabili consfinţiţi de autorităţile europene.

    Altfel spus, în urma veto-ului absurd din 8 decembrie austiecii au rămas cu profiturile, iar românii cu paguba. O nemeritată abatere de la principiile care guvernează marea familie a UE, principii în care românii şi-au pus mari speranţe că nu vor mai fi trataţi drept concetăţeni de mâna a doua”, spune Ionescu.

  • Cauţi un loc de muncă? Vezi care sunt noile metode prin care companiile îşi aleg candidaţii şi ce nu trebuie să faci la un interviu

    Crizele din ultimii ani şi-au spus cuvântul şi în piaţa forţei de muncă şi s-au văzut în fenomene precum marea demisioneală postpandemică sau marea reîntoarcere la birou. Cu aceste valuri de candidaţi, era imposibil ca procesele de recrutare să rămână la fel. Ce contează cel mai mult când interviul de angajare se face printr-un ecran?

    Primul dintre candidaţi părea extrem de trist, apoi, cel de al doilea, îmi zâmbea de fiecare dată când se uita în ochii mei”, îmi povestea o cunoştinţă, aflată în postura angajatorului într-un proces de recrutare pentru o poziţie importantă în companie. Nu îşi amintea cu lux de amănunte discuţiile, însă a ţinut să îmi menţioneze aceste impresii referitoare la mimica celor doi candidaţi pe care îi văzuse. Din tonalitatea sa, reieşea că este mai înclinat să meargă spre „angajatul zâmbitor” şi făcea, fără să îşi dea seama, un soi de filtrare prin intermediul „face readingului”. Chiar dacă instinctual acesta face parte naturală din procesele de recrutare (şi, de ce nu, şi din relaţiile de zi cu zi), se pare că acesta a devenit oficial un instrument de recrutare în urmă cu câţiva ani şi a câştigat mai mult teren odată cu interviurile prin Zoom realizate în perioada pandemică.

    „Face readingul (citirea şi interpretarea expresiilor faciale n.red.),  se numără printre cele mai noi instrumente în materie de recrutare”, observă Ioana Petre, expert HR şi Managing Partner, RightFIT România. Acesta se foloseşte, de obicei, în toate situaţiile în care există interacţiune cu candidatul. „Dacă un recrutor este specializat în face reading, el va putea să îşi dea seama cu uşurinţă dacă omul din faţa lui este o persoană conflictuală sau nu, dacă funcţionează mai bine în cadrul unor activităţi de tip execuţie sau mai degrabă are nevoie să înţeleagă de ce-ul din spatele unor acţiuni şi aşa mai departe.” Chiar dacă face readingul şi numerologia nu sunt nişte ştiinte noi, ele reprezintă instrumente noi în recrutare, care au apărut din dorinţa companiilor de a calibra cât mai mult nevoia cu cererea, căutând să limiteze cât mai mult posibil rata de eroare în evaluarea unui candidat, au introdus şi instrumente adiţionale. „Este foarte posibil ca acest lucru să se fi folosit şi în trecut, oamenii făcând acest lucru în mod natural, doar că acum aceste instrumente sunt standardizate, eliminând în mare parte o interpretare personală, neuniformă şi subiectivă. Personal, sunt de părere că este un lucru foarte bun.” Această metodă, de „citire” a mimicii angajatului, a dobândit o importanţă mai mare în contextul discuţiilor numeroase mutate în online odată cu pandemia. „Interviurile au loc foarte mult în mediul online, unde nu este vizibil întregul corp, iar atenţia este concentrată aproape exclusiv pe faţa vorbitorului. De asemenea, este un instrument util deoarece expresiile pentru fericire, tristeţe, supărare şi teamă sunt comune pentru toate culturile, astfel încât deşi instrumentul este standardizat, distorsiunile ce pot apărea în funcţie de zona geografică în care se face recrutarea, sunt minime. Cred că toate aceste argumente arată foarte clar că tehnologia ajută, dar rolul unui specialist în crearea unui profil al candidatului este esenţială.”

    Tehnicile de recrutare de pe piaţa românească sunt aliniate în prezent celor din Vest, observă Ioana Petrea – mai cu seamă fiindcă majoritatea companiilor multinaţionale au sediu sau operaţiuni şi în România. În funcţie de particularităţile industriei, ale companiei sau de tipul de poziţie pentru care se face recrutarea, acestea pot varia; la fel, instrumentele variază şi de la o etapă la alta. „În primă fază, vorbim despre o cunoaştere minimă a candidatului, iar procesul este orientat către culegerea şi validarea  de informaţii. Aceasta se poate face în timpul unui interviu clasic sau prin intermediul platformelor sau aplicaţiilor.” Într-o etapă incipientă, întâlnim o combinaţie de programare la interviu prin intermediul unei aplicaţii (acces la calendarul intervievatorului şi rezervarea unui interval pentru discuţie), mesaje prestabilite şi corespondenţă pe e-mail. În această primă etapă, unele companii folosesc aplicaţii de tip bot, pentru culegerea sau validarea informaţiilor din CV, explică Petrea. Iar în funcţie de poziţie, angajatorii pot apela la diverse instrumente, cel mai important fiind profilul psihologic. Acesta se poate realiza prin completarea unui chestionar online de către candidat sau poate fi făcut de un specialist HR, pe baza unor întrebări specifice din timpul interviului. Uneori, candidaţii trebuie să îşi prezinte competenţele în cadrul unui examen, online în scris sau în faţa unei comisii de evaluare.

    Atunci când se evaluează un candidat, comunicarea cu acesta are trei componente: comunicarea verbală, în care sunt importante cuvintele şi sensul lor, adică informaţiile propriu zise comunicate, comunicarea para verbală şi comunicarea nonverbală. „Comunicarea paraverbală oferă informaţii dincolo de conţinutul verbal asociat, dincolo de sensul cuvintelor, iar componentele acesteia sunt volumul (intensitatea), ritmul şi fluenţa, tonul vocii, modul de articulare a cuvintelor, intonaţia şi accentul.” Fiecare din aceste componente poartă cu sine mesaje despre vorbitor, pe care un specialist le va interpreta şi încorpora în profilul general al candidatului. La acestea se adaugă, bineînţeles, comunicarea nonverbală şi aceasta cuprinde mai multe elemente, cum ar fi aspectul general, gesturile, postura, contactul vizual, proxemica (distanţa de interacţiune) şi expresiile faciale.

     

    Când vom vorbi cu roboţi la un interviu de angajare?

    Prin prisma felului în care tehnologia influenţează procesele de recrutare, Ioana Petrea observă că, şi pe piaţa românească, interviurile în care cel care intervievează este un robot sunt deja parte din lumea pe care o trăim. „Lucrul acesta este deja parţial implementat de unele companii. Există o aplicaţie care îţi adresează un set de întrebări prin care, pe baza răspunsurilor tale te califică pentru nivelul următor. Aceasta este folosită în stadiul incipient al recrutării. Sunt de părere ca digitalizarea este bună, însă până la un punct. Susţin deschiderea unor platforme care să ajute munca din culisele unui recrutor, însă nu cred că îl poate înlocui.” Ea subliniază că toate instrumentele folosite, inclusiv cele noi, ne ajută să culegem informaţii, în primul rând, interpretarea acestora şi contextualizarea lor este întotdeauna făcută de un specialist. „Spre exemplu, o aplicaţie prin care recrutorul să poată filtra şi găsi candidaţi relevanţi, care apoi să le dea un mesaj automat, reminder legat de interviu, să le trimită fişa postului şi aşa mai departe, este mai mult decăt utilă. Nu cred însă că un robot poate înlocui, ani de experienţă, psihologie şi de ce nu, şi tehnici de citirea expresiilor faciale, corelate însă cu restul informaţiilor pe care ţi le poţi lua doar dintr-o discuţie liberă.”

     

    Ioana Petrea a început să lucreze în HR încă din ultimul an de facultate şi povesteşte că a avut mereu idei atipice referitoare la procesul de recrutare, pe care a vrut mereu să îl reinventeze. Cel mai recent pariu al său în acest sens este serviciul de Borrow HR, dezvoltat în cadrul RightFIT, care este un serviciu prin care un manager poate închiria un HR pe durata procesului de recrutare. Serviciile externe de recrutare presupun, pe lângă costurile de recrutare, şi un success fee, care în funcţie de poziţie şi de contextul pieţei, poate fi destul de ridicat. Dacă bugetul pentru recrutare este modest şi nu poate acoperi toate costurile, tendinţa firească a companiilor este să recruteze cu resurse proprii. Neavând oameni calificaţi pentru această activitate, este posibil ca, în final, costul recrutării să fie mult mai mare, prin selectarea unor candidaţi nepotriviţi cerinţelor. Diferenţa faţă de recrutarea prin success fee este că în cazul serviciului de Borrow HR, recrutarea se desfăşoară prin canalele companiei client, nu prin resursele sau canalele agenţieilor. Apoi procesul de recrutare parcurge paşii standard, iar candidaţii nu trebuie să facă nimic suplimentar.

  • Duce credinţa religioasă la o viaţă mai fericită şi mai sănătoasă? Cercetătorii au găsit răspunsul

    În cartea sa Pensées, publicată postum în 1670, filosoful francez Blaise Pascal pare să fi stabilit un argument infailibil pentru angajamentul religios, pe care îl considera un fel de pariu.

    Dacă existenţa lui Dumnezeu e posibilă, susţinea el, atunci câştigul potenţial era atât de mare, o “eternitate de viaţă şi fericire”, încât a face saltul spre credinţă era alegerea raţională.

    Pariul lui Pascal presupune implicit că religia nu are beneficii în lumea reală, ci unele sacrificii.

    Dar ce s-ar întâmpla dacă ar exista dovezi că religia ar putea contribui, de asemenea, la o viaţă mai fericită şi mai sănătoasă?

    Credinţa pare să ducă la o viaţă mai fericită şi mai sănătoasă, sugerează studiile ştiinţifice. Aderarea la o biserică, sinagogă sau templu pare chiar să prelungească durata de viaţă.

    Aceste constatări ar putea părea dovada unei intervenţii divine, dar puţini dintre oamenii de ştiinţă care examinează aceste efecte fac afirmaţii despre miracole. În schimb, ei sunt interesaţi să înţeleagă modul în care îmbunătăţeşte capacitatea oamenilor de a face faţă stresului vieţii. “Tradiţiile religioase şi spirituale îţi oferă acces la diferite metode de a face faţă care au beneficii distincte”, spune Doug Oman, profesor de sănătate publică la Universitatea Berkeley din California. “Din punct de vedere psihologic, religiile oferă un pachet de ingrediente diferite”, este de acord profesorul Patty Van Cappellen de la Universitatea Duke din Durham, Carolina de Nord, potrivit The Guardian.

    Studierea beneficiilor de prelungire a vieţii pe care le aduce practica religioasă poate, prin urmare, să ofere strategii utile pentru ca oricine, de orice credinţă sau nu, să ducă o viaţă mai sănătoasă şi mai fericită. Baza de dovezi care leagă credinţa de o mai bună sănătate durează de zeci de ani şi cuprinde acum mii de studii. O mare parte din aceste cercetări au luat forma unor cercetări longitudinale, care implică urmărirea stării de sănătate a unei populaţii de-a lungul anilor şi chiar a deceniilor. Fiecare dintre acestea a constatat că măsurile privind angajamentul religios al unei persoane, cum ar fi frecvenţa cu care merge la biserică, au fost asociate în mod constant cu o serie de rezultate, inclusiv un risc mai mic de depresie, anxietate şi sinucidere, precum şi o reducere a bolilor cardiovasculare şi a deceselor cauzate de cancer.

    Persoanele credincioase trăiesc mai mult

    Aceste studii au examinat populaţii din întreaga lume, cu rezultate remarcabil de consistente. Dr. Laura Wallace de la Booth School of Business a Universităţii din Chicago, de exemplu, a examinat recent necrologurile a peste 1.000 de persoane din SUA şi a analizat dacă în articol era consemnată afilierea religioasă a persoanei.

    Publicându-şi rezultatele în 2018, ea a raportat că acele persoane evidenţiate pentru credinţa lor au trăit cu 5,6 ani mai mult, în medie, decât cele a căror religie nu fusese înregistrată; într-un al doilea eşantion, analizând în mod specific un set de necrologuri din Des Moines, în Iowa, diferenţa a fost chiar mai mare, aproximativ 10 ani. “Este la egalitate cu evitarea unor riscuri majore pentru sănătate, cum ar fi fumatul”, spune Wallace.
    O explicaţie evidentă pentru aceste constatări este aceea că oamenii credincioşi duc o viaţă mai curată decât cei nereligioşi: studiile arată că cei care merg la biserică au într-adevăr mai puţine şanse să fumeze, să bea, să se drogheze sau să practice sexul neprotejat decât cei care nu frecventează, deşi există, desigur, excepţii notabile.
    Această viaţă mai sănătoasă poate fi rezultatul învăţăturii religioase în sine, care tinde să încurajeze principiile moderaţiei şi abstinenţei. Dar ar putea fi, de asemenea, şi faptul că organizaţiile religioase sunt un grup care se auto-selectează. Cine are suficientă voinţă pentru a se da jos din pat duminică dimineaţa, de exemplu, este posibil să aibă şi suficientă stăpânire de sine pentru a rezista celorlalte tentaţii ale vieţii.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

     

  • Unul dintre cele mai cunoscute branduri româneşti de modă, cu o istorie de 100 de ani, a capitulat în faţa masivei concurenţe externe

    Producătorul de încălţăminte Clujana, cu o istorie de peste 100 de ani pe piaţă, a intrat oficial în faliment, conform unui raport publicat la Bursa de Valori Bucureşti. Astfel, după mai mulţi ani de dificultăţi financiare, unul dintre cele mai cunoscute branduri româneşti de modă a capitulat în faţa masivei concurenţe externe.

    „Adunarea generală extraordinară a acţionarilor (…), cu votul pentru al acţionarului majoritar prezent, Consiliul Judeţean Cluj, ce deţine 93,44% din totalul acţiunilor societăţii, a hotărât declanşarea procedurii de faliment”, conform raportului.

    Pentru producătorul de încălţăminte problemele nu sunt ceva recent, în 2018 Clujana intrând în insolvenţă. Doi ani mai târziu, compania ieşea din reorganizare, conform unui anunţ al administratorului judiciar de la acea vreme, CITR. Dezvoltarea reţelei de distribuţie şi diversificarea liniei de produse erau daţi drept factorii ieşirii din insolvenţă în 2020.

    Totuşi, doi ani mai târziu, firma a intrat direct în faliment. Clujana nu şi-a publicat rezultatele financiare în 2020 şi 2021, doi ani dificili pentru modă dat fiind că pandemia i-a ţinut pe oameni mai mult în case şi astfel, ei nu au mai cumpărat la fel de des haine şi pantofi. În 2019 însă, ultimul an pentru care există date publice, cifra de afaceri a Clujana era de doar 1,85 mil. lei, cu 71% mai mică decât în 2018. Spre comparaţie, în 2014-2016, businessul era de circa 10 mil. lei Tot atunci erau 300-400 de salariaţi, faţă de 120 în 2019.

    Piaţa de modă este una puternic concurenţială, cu multe nume străine, dar şi cu branduri româneşti puternice. Unele dintre acestea din urmă aduc produse tot din import, în timp ce doar câteva grupuri au operaţiuni integrate. În total, în România, sunt zeci sau chiar sute de jucători în segmentul de încălţăminte, conform estimărilor ZF.

    Clujana, unul dintre cele mai vechi branduri româneşti, era după Primul Război Mondial cea mai mare fabrică de încălăţăminte din România, însă istoria companiei este una extrem de zbu­ciumată. Mai exact, firma este naţionalizată în anul 1948, iar în 1999 intră în faliment şi este închisă din punct de vedere operaţional, deşi în momentul acela număra 8.000 de salariaţi.
    În 2003 aceasta se redeschide după ce guvernul de la acea vreme a decis trecerea pachetului majoritar de acţiuni în proprietatea judeţului Cluj şi sub administrarea Consiliului Judeţean. Datoria de 5 milioane de euro faţă de stat a fost convertită în acţiuni în 2004. Două decenii mai târziu, Clujana „moare” iar.

     

     

  • Trucul WhatsApp pentru ca contactele tale să nu vadă că eşti online

    WhatsApp este una dintre aplicaţiile de mesagerie instantanee care se angajează să protejeze confidenţialitatea utilizatorilor.
    Atunci când oamenii se conectează la WhatsApp, în mod implicit, platforma arată că sunt „online”.
    Această funcţie poate fi ascunsă prin câteva trucuri.
    WhatsApp este una dintre aplicaţiile de mesagerie instantanee care se angajează să protejeze confidenţialitatea utilizatorilor, fie prin criptarea de la un capăt la altul, fie prin propriile setări de configurare ale aplicaţiei.

    Atunci când oamenii se conectează la WhatsApp, în mod implicit, platforma arată că sunt „online”, însă această funcţie poate fi ascunsă cu următoarele trucuri:
    Conectaţi-vă la WhatsApp → Apăsaţi pe cele trei puncte din dreapta sus → Selectaţi „Setări” şi „Confidenţialitate” → Alegeţi opţiunea „Nimeni” în „ Cine poate vedea ultima mea oră” şi „Cine poate vedea când sunt online”.

    Cititi mai multe pe www.alephnews.ro

  • Ajutorul de deces ar putea fi majorat în 2023. Câţi bani se vor da în plus

    Valoarea ajutorului de deces pentru asiguraţi sau pensionari creşte din anul 2023 cu 694 de lei, conform proiectului de lege al bugetului asigurărilor de stat pentru 2023, adoptat în această săptămână de Guvern.

    Astfel, după majorarea cu 694 de lei, nivelul ajutorului de deces va ajunge la 6.789 lei pentru anul 2023.

    De asemenea,  şi cuantumul indemnizaţiei pentru rudele celor decedaţi va fi mmajorat la 3.395 lei.

    Potrivit legii menţionate este majorată valoarea ajutorului de deces de la 5.163 de lei la 5.429 de lei. De asemenea, indemnizaţia rudelor persoanelor care au decedat este majorată în acest an de la 2.582 de lei la 2.715 lei.

    Conform  Legii 263/2010 – privind sistemul unitar de pensii publice ajutorul de deces se acordă în în cazul decesului asiguratului, pensionarului sau unui membru al familiei unuia dintre aceştia.

    Pentru ca modificările menţionate mai sus să intre în vigoare, proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2023 trebuie să fie votat de Parlament, promulgat de şeful statului şi apoi publicat în Monitorul oficial.

     

  • Europa, cotropită de frig. Continentul are de trecut „testul de energie”

    Valul de frig care afectează continentul va continua şi săptămâna viitoare, fiind prognozate temperaturi negative în Germania şi ninsori în unele părţi ale Regatului Unit.

    Deşi aceste condiţii vor contribui la creşterea spiritului de sărbătoare, ele vor începe să pună presiune asupra aprovizionării cu energie, care este esenţială pentru ca Europa să supravieţuiască iernii fără pene de curent.

    Toamna blândă a limitat consumul de gaz şi a ajutat la umplerea depozitelor, reducând astfel îngrijorările legate de posibilele penurii cauzate de pierderea fluxurilor ruseşti. Dar provocările încep acum. Cererea mai mare de încălzire şi lipsa de aprovizionare din partea parcurilor eoliene din Marea Britanie, Germania şi ţările nordice vor pune la încercare reţelele, în timp ce parcurile nucleare franceze şi suedeze se confruntă cu dificultăţi.

    Şi, deşi guvernul din Germania, cea mai mare economie europeană, se aşteaptă să aibă suficientă energie în lunile reci, autoritatea de reglementare a reţelei BNetzA a îndemnat vineri locuinţele şi întreprinderile să reducă încălzirea pentru a economisi combustibil.

    “Este foarte probabil că va exista o creştere a cererii de încălzire pentru a face faţă condiţiilor mai reci care vor persista în cea mai mare parte a lunii”, a declarat Alexandra Sherred, meteorolog asociat la The Weather Co.

    Deşi va fi mai cald în jurul Mării Mediterane, nordul Europei va resimţi gerul până săptămâna viitoare. Mercurul va coborî până la -23 de grade Celsius în nordul Scandinaviei luni, a declarat institutul meteorologic suedez. Alţi meteorologi văd cele mai multe şanse de ninsori pe termen scurt în nordul şi estul Scoţiei, iar Met Office din Marea Britanie a emis o avertizare pentru zăpadă şi gheaţă în sud-estul Angliei şi la Londra începând de duminică.

    “Totul sugerează că vremea rece va dura cel puţin în următoarele 10 zile”, a declarat Mattias Lind, meteorolog în Suedia. “S-ar putea să fie destul de multă zăpadă în zilele următoare”.

    Îngrijorarea este că aceste condiţii aspre însoţesc o criză de energie electrică din ce în ce mai gravă în Suedia, cu o întrerupere a activităţii la cel mai mare reactor nuclear al ţării. Acest lucru înseamnă că naţiunea va trebui să se bazeze pe importurile de energie din Norvegia, Germania şi Polonia pentru a se asigura că există suficientă energie pentru toată lumea.

    În Germania, cetăţenii au fost lăudaţi pentru că au economisit gazul atunci când temperaturile erau încă blânde în noiembrie. Şi, în timp ce cererea de încălzire creşte acum, când temperaturile ating aproximativ -7 grade Celsius în locuri precum Berlin şi Hamburg, gospodăriile vor fi tentate să dea drumul la termostat.

    “Trebuie să ţinem cont de faptul că iarna se poate prelungi”, a declarat Klaus Mueller, preşedintele autorităţii germane de reglementare a reţelelor, într-un interviu acordat postului public de televiziune ARD.

    Există şi alte ameninţări meteorologice la adresa sistemului energetic european. Producţia eoliană va atinge un minim în weekend în Marea Britanie, înainte de a creşte luni – lucru care a provocat o revenire a preţurilor energiei electrice pe termen scurt.