Proiectul de lege de înfiinţare a Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), instituţie care va prelua din 30 aprilie monitorizarea pieţei de capital, a asigurărilor şi pensiilor private, este programat să intre azi la vot final în plenului Senatului. Astfel, după doar patru luni de la iniţierea acestui proiect fulger de către Guvern, ASF este foarte aproape să devină realitate dacă va primi vot favorabil din partea Senatului, forul decizional. Pe 27 februarie, proiectul a primit vot favorabil din partea Camerei Deputaţilor. Există şanse ridicate ca Senatul să dea un aviz favorabil în condiţiile în care proiectul de lege a primit rapoarte favorabile din partea comisiilor de specialitate ale Senatului. ASF va fi condusă de un consiliu format din 17 membri, doar cinci dintre aceştia, preşedintele, prim-vicepreşedintele şi trei vicepreşedinţi, având funcţii de execuţie. Cei trei vicepreşedinţi vor fi responsabili de câte o piaţă financiară în parte: piaţa de capital, asigurări şi pensii private. Restul de 12 membri nu au dreptul la cabinet şi vor fi remuneraţi doar în baza indemnizaţiei de şedinţă, nu a unei indemnizaţii lunare. Consiliul va fi cel care va întocmi organigrama noii instituţii şi va decide asupra necesarului de personal şi a salariilor. În prezent, cele trei comisii autonome de supraveghere a pieţei de capital, asigurărilor şi pensiilor private au 450 de angajaţi şi au încheiat 2011 cu deficite cumulate de 26 de milioane de lei din cauza cheltuielilor mari cu salariaţii.
Blog
-
Cu bursa americană la maxime, există ceva interes şi pentru acţiunile româneşti
Indicele BET, care urmăreşte cele mai lichide zece acţiuni de pe bursa de la Bucureşti (exceptând SIF-urile), a crescut săptămâna trecută cu 1,05%, iar indicele BET-FI, care urmăreşte SIF-urile şi Fondul Proprietatea (FP), a scăzut cu 0,83%. Atenţia investitorilor rămâne axată în principal pe câteva acţiuni lichide, cele mai vizate fiind titlurile Fondului Proprietatea, OMV Petrom, Transgaz, BRD, Banca Transilvania şi SIF-urile. În ultimele zile se observă interes ridicat pentru anumite acţiuni şi cred că acest interes se datorează faptului că pe majoritatea pieţelor externe există un trend pozitiv, iar momentul este prielnic pentru creşterea expunerii pe România. Blue-chip-urile (acţiunile lichide – n. red.) sunt căutate cu precădere de către in-vestitori, în timp ce restul pieţei este încă neatractivă, inclusiv din cauza lichidităţii reduse. SIF-urile sunt în continuare într-un moment pozitiv, în special datorită alegerilor care vor avea loc pentru consiliile de administraţie şi cred că jocurile pentru putere vor aduce în continuare interes pentru acestea“, a declarat şeful departamentului de tranzacţionare la Alpha Finance, Gabriel Necula.
-
Şova: Pe 15 aprilie avem câştigătorii a 100 km de autostrăzi
Aproape 100 de kilometri de autostrăzi scoşi la licitaţie în luna august a anului trecut ar urma să îşi afle constructorii peste o lună, spune Dan Şova, ministrul delegat pentru proiecte de infrastructură, de interes naţional şi investiţii străine, care are în subordine Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR). „(Cei de la CNADNR – n.red.) mi-au promis neoficial că vor da un rezultat până pe 15 aprilie. Sper ca până în 15 aprilie să se anunţe câştigătorii pentru că s-a exagerat deja, stăm aşa din 21 august. Nu înţeleg de ce se aşteaptă atât“, a declarat Dan Şova. Procedurile de atribuire a celor 100 de kilometri de autostrăzi, cu o valoare estimată la circa 900 de milioane de euro, au fost tergiversate de o serie de contestaţii, o perioadă mult prea îndelungată de evaluare a ofertelor, precum şi de finanţările extrem de mici alocate infrastructurii. Printre constructorii interesaţi de aceste autostrăzi se numără firme româneşti precum Spe-dition UMB (controlată de Dorinel Umbrărescu), Teloxim Con (Theodor Berna) şi Straco Grup (Alexandru şi Traian Horpos), precum şi companii străine precum cea austriacă Strabag, cea spaniolă FCC Construccion sau grupul italian Pizzarotti.
-
Ponta vrea o lege nouă de retrocedări fără o evaluare a zecilor de mii de dosare uitate în beciurile primăriilor
Guvernul Ponta vrea să rezolve problema restituirii proprietăţilor confiscate de regimul comunist fără să ştie însă cât a rămas de retrocedat şi cât au cerut drept despăgubire foştii proprietari. Mai mult, Guvernul vrea să îşi asume răspunderea în Parlament pe noua lege a restituirilor pe 26 martie. Aceeaşi greşeală au făcut-o şi guvernele anterioare. În 2005, când guvernul Tăriceanu a înfiinţat Fondul Proprietatea, fondul de 3,5 miliarde de euro care ar fi trebuit să satisfacă mare parte de cereri, însă a ajuns pentru doar zece mii de persoane. Astfel că acum, în 2013, statul este forţat să ia o nouă măsură legislativă pentru cele peste 100.000 de cereri de restituire rămase nesoluţionate, chiar dacă din 1990 până în prezent statul român a retrocedat mii de case şi terenuri în natură, a plătit sute de milioane de euro prin despăgubiri în numerar, a dat acţiuni la cele mai valoroase companii din energie în valoare de peste 3 miliarde de euro.
-
Aveţi probleme cu delegarea sarcinilor?
Atunci când sunt întrebaţi care au fost cele mai mari greşeli pe care le-au făcut la începutul carierei, aproape că nu există manager care să nu admită faptul că lipsa delegării a fost una dintre acestea.
„Mi-am dat seama că vreau să rezolv singur toate sarcinile şi ajungeam să muncesc până noaptea la 2 – 3, iar adesea trimiteam mailuri şi în weekend. Nu credeam că ceilalţi pot face lucrurile la fel de bine ca mine, însă încet-încet mi-am dat seama că nu o să reuşesc să duc mai departe businessul dacă o ţin în ritmul acesta şi am început să deleg. A fost cea mai înţeleaptă decizie de până acum“, spune un tânăr manager care deţine o companie cu activităţi în domeniul IT.
Lipsa de delegare este o problemă care poate afecta mediul de lucru nu doar în rândul celor care sunt supraîncărcaţi (pentru că nu au încredere în abilităţile colegilor sau ale subalternilor), ci şi în rândul celor care au un grad scăzut de încărcare al activităţii de la locul de muncă.
„Fără delegare, nu ai timp să te ocupi de strategie, ceea ce trebuie să facă un manager, în principal. Te pierzi în lucruri mărunte, care îţi ocupă tot timpul. Şi sunt manageri care nu au încredere în oameni, nu vor deloc să lase lucrurile din mână, iar acest lucru mi se pare un semn de nesiguranţă şi neîncredere în propriile forţe. Am lucrat cu astfel de oameni şi e foarte greu. Se chinuie pe ei şi îi chinuie şi pe alţii. Neîncrederea e obositoare, şi chiar dacă se pot găsi justificări (episoade din trecut în care încrederea a fost înşelată) este neproductivă“, spune Mihai, manager într-o bancă locală.
Astfel, dacă cei care nu vor să delege sunt mai nervoşi şi agitaţi, dar şi cu o putere de concentrare mai scăzută asupra a ceea ce se întâmplă în jur din cauza responsabilităţilor multe, cei care nu au un grad de încărcare al muncii atât de mare încep să se plictisească, devin frustraţi la locul de muncă la care altădată erau performeri şi ajung într-un final să îşi schimbe jobul. Riscul cu care se confruntă o organizaţie aflată în această situaţie este ca, în final, să piardă angajaţii performanţi, unul care este suprasolicitat şi care va ceda mai devreme sau mai târziu şi unul care va părăsi compania pentru că se plictiseşte şi nu mai găseşte niciun fel de provocare la locul de muncă.
„Probabil sunt şi situaţii în care managerii nu lasă din mână nimic pentru că îşi dau seama că subordonaţii lor nu sunt suficient de pregătiţi ca să rezolve acele probleme. Dar în acest caz este responsabilitatea lor fie să îi aducă la nivelul la care să poată îndeplini cu succes sarcinile, fie să îi înlocuiască cu alţii care sunt competenţi“, adaugă Mihai. El adaugă că, la primul său interviu cu un CEO de bancă, acesta era foarte relaxat, iar într-o discuţie care a durat două ore Mihai a fost rugat să îi pună ce întrebări doreşte CEO-ului. Acesta l-a întrebat cum face faţă volumului de muncă pe care funcţia sa îl presupune, iar răspunsul nu a întârziat să apară: „Deleg foarte mult. Nu se poate altfel. Trebuie să am încredere în oameni, altfel nu voi putea să îmi fac treaba cum trebuie“, a spus CEO-ul băncii.
V-aţi confruntat cu problema lipsei de delegare în organizaţia dvs.? Ce lecţii aţi învăţat în urma acestei experienţe?
Aşteptăm opiniile şi comentariile dvs. la adelina.mihai@zf.ro, www.zf.ro/profesii sau pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar.
-
Biofarm mizează în acest an pe vânzări în creştere cu 10%
Producătorul de medicamente Biofarm Bucureşti (BIO) estimează pentru acest an vânzări în creştere cu aproape 10%, de 115,1 milioane lei (26,2 milioane euro), însă profitul net ar urma să scadă cu 10%, la 19 milioane lei (4,3 milioane euro), potrivit proiecţiilor de buget ale companiei care urmează să fie discutat de acţionari într-o AGA programată pentru 18 aprilie. Biofarm a înregistrat anul trecut vânzări de aproape 105 milioane lei (23,5 mi-lioane euro) şi un profit net de 21 milioane lei (4,7 milioane euro). Costurile cu materiile prime şi consumabilele sunt estimate să urce în acest an cu 5%, la aproape 33 milioane lei (7,5 milioane euro), iar cheltuielile cu personalul ar urma să avanseze cu 14%, la 19,3 milioane lei (4,4 milioane euro). Pentru acest an, conducerea Bio-farm a programat investiţii de 35,8 milioane lei (8,1 milioane euro), cu 20% peste nivelul estimat pentru anul trecut. Cele mai importante sume sunt desti-nate pentru achiziţia unor echipamente de producţie (16,5 milioane lei) şi pentru extinderea fluxului de producţie (10,3 milioane lei). Cifra de afaceri a companiei a crescut anul trecut cu 12%, la aproape 105 milioane lei (23,5 mili-oane euro), faţă de 93,4 milioane lei în anul 2011.
-
ANSVSA: Activitatea a 32 de automate de lapte alimentate de la ferme, suspendată
Activitatea a 32 de automate pentru distribuirea laptelui care sunt alimentate din producţia unor ferme a fost suspendată în urma controalelor privind nivelul de aflatoxină, informează Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimenelor (ANSVSA). Precizarea ANSVSA vine după ce în presă au apărut informaţii privind suspendarea activităţii a 300 astfel de automate. „Numărul de 300 de automate cu activitate suspendată menţionat în mass-media, nu este real, având în vedere că numărul total al automatelor pentru distribuirea laptelui existente în România este de 335, iar rezultatele parţiale ale centralizării datelor arată că a fost suspendată activitatea unui număr de 32 de astfel de automate“, se arată într-un comunicat remis Mediafax de ANSVSA.
-
Profitul brut al UniCredit Ţiriac Bank a urcat anul trecut cu 9,4%, la 46 de milioane de euro
Profitul înainte de taxe al UniCredit Ţiriac Bank a crescut anul trecut cu 9,4%, de la 42 mil. euro în 2011 la 46 mil. euro, ca urmare a reducerii cheltuielilor cu provizioanele de risc de credit, potrivit datelor publicate vineri de banca-mamă. Banca locală îşi anunţă astăzi rezultatele detaliate. Pe cifrele de grup de la Milano, cheltuielile cu provizioanele de risc de credit ale UniCredit Ţiriac Bank au scăzut cu 15,4% anul trecut, de la 90 mil. euro, contribuind astfel la îmbunătăţirea rezultatului. Veniturile operaţionale au scăzut cu 4,2%, până la 271 mil. euro, evoluţia fiind cauzată de un declin cu 14,2% al veniturilor nete din dobânzi, la 161 mil. euro. Încasările nete din taxe şi comisioane au stagnat la 56 mil. euro. Soldul creditelor a crescut anul trecut cu 6,6%, la 3,58 mld. euro, în timp ce depozitele au urcat cu 17%, la 3,11 mld. euro. În T4, UniCredit Ţiriac Bank a avut un profit înainte de taxe de 10 mil. euro, în urcare de la 9 mil. euro în acelaşi interval din 2011.
-
Opinie Dragoş Damian: Reindustrializez patria! Cine mai vine alături?
Dragoş Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.
Dupa-amiaza a fost mai dificil pentru omul de executie din mine. Asta pentru ca, participand la discutiile prilejuite de lansarea raportului SAR (ca de obicei exceptional), am asistat la o dezbatere stufoasa de analiza macroeconomica si politica fiscal-monetara, dificil de inteles pentru nespecialisti si rupta de realitatea concreta a problemelor omului de operatiuni – au participat la ea intre politicieni, analisti si consultanti de ieri si de azi care ne convingeau ca obiectivul comun este sa facem ca sa fie bine ca sa nu fie rau.
Nu eram pregatit, venind din linia frontului reindustrializarii, sa asist la inca o discutie politizata despre reforme strcuturale, deficite macro, imprumuturi de pe pietele valutare internationale, despre daca sunt bune sau nu acordul cu FMI sau regionalizarea sau aderarea la zona Euro.
Breaking news este ca nu se mai gaseste personal calificat pentru operatiuni industriale – dezindustrializarea Romaniei a dus la disparitia interesului dezvoltarii oamenilor pentru astfel de activitati. Dar avem o discutie supramediatizata despre clasa 0 sau clasa 1.
Realitatea dureroasa este industria chimica este profund vulnerabilizata prin inchiderea combinatelor chimice de stat – exista furnizori comuni care risca sa intre sau au intrat deja in insolventa, gasirea altora va costa mai mult. Dar discutam la televizor despre cum industria chimica din Romania va deveni ceva mai ceva.
Tragedia multor operatiuni este ca asteapta peste un an pentru a primi o bursa modesta de 2-3 milioane de Euro din fonduri europene pe axa POS-CCE – proiectele stagneaza astfel iar fructul activitatilor de R&D de exemplu va aparea doar peste 3-4 ani, adica foarte tarziu. Dar inca avem dilema daca atragem 40 sau 46 de miliarde de Euro.
Adevarul teribil este ca multe sectoare sunt de 3 ani intr-un blocaj financiar-fiscal tot mai greu de administrat. Banii pe bunurile si serviciile contractate se incaseaza uneori la peste un an si simultan apar taxe noi care obliga la amanarea de proiecte industriale. Dar aflam ca emisiunile de bond-uri de pe pietele internationale sunt un mare succes.
Informatia frustranta este ca in fiecare zi Romania transpune in legislatie mult prea repede directive europene care inca sunt in faza de discutii cu industria din tarile din vest (sau de exemplu, pe care Polonia pur si simplu le respinge) si fara sa realizeze ca fara o rationalizare corecta a termenelor sau chiar a prevederilor din regulamente ne decompetitivizam industria. Dar angajatii ministerelor sustin ca trebuie sa ne respectam obligatiile fata de parteneri, desi suntem in zeci de proceduri de infringement tocmai pentru nu o facem.
Suferinta exportatorilor este ca mediul diplomatic asista prea putin expansiunea economiei in straintate, mai ales in tarile emergente, in vreme ce ambasadele din Bucuresti au prioritate zero stabilirea de contacte comerciale. Dar, din ce vedem in fiecare zi, nu ducem lipsa de dezbateri de diplomatia politica.
Imi doresc sincer ca politicienii, oficialii si consultantii sa revina mai aproape de economia reala si sa fie conectati cu problemele concrete cum ar fi cele de mai sus ale noastre, celor din operatiuni. Fara indoiala ca pe termen mediu sunt importante temele strategice cum ar fi finantarea deficitelor, politicile publice si prioritatile sectoriale. Dar pentru cel care astazi, pune umarul sa reindustrializeze patria sunt mai importante masurile tactice debirocratizante si deciziile politice mai curajoase.
