BusinessMagazin

Blog

  • Un dejun cu delicatese

     

    Deschiderile au loc pe o piata pe care delicatese ca icrele de Manciuria sau trufele au inceput sa fie temeiul unor afaceri coerente in 2005, cand se lansa Delicateria Traiteur, printr-o investitie de 100.000 de euro a companiei Gusto-Elysée Receptions. Magazinul, dezvoltat dupa un concept importat din Franta, vindea in premiera produse ca somon afumat, terina de somon, caprioara, fazan sau vinuri selectionate. Delicateria imparte acum piata cu alti jucatori cu experienta precum Le Manoir, French Bakery, Croissant de Paris sau Leonidas. In total insa, brandurile care vand gastronomie de lux cu greu trec de zece si se adreseaza unui segment destul de restrans, maxim 10% din populatie.
     
    Delicatesele par a fi totusi rezistente la criza, avand in vedere deschiderile de magazine din ultimele luni. Brandul francez de brutarie si patiserie Paul, cu un istoric de peste 120 de ani, a intrat in Romania la finalul lui 2008 cu doua magazine (Dorobanti si Baneasa Shopping City). Zilnic, aproximativ 1.000 de clienti trec pragul brutariilor pentru croissant, pain au chocolat, macaron sau bagheta frantuzeasca. Pentru 2009, reprezentantii din Romania ai brandului estimeaza o cifra de afaceri de 2 milioane de euro. La inceputul anului in curs s-a deschis si Gourmandise Traiteur din zona Rosetti, care vinde mirodenii, piept de gasca afumat, foie gras d’oie, mousse de foie de canard, prosciutto San Daniele, kefir, vinuri sau ciocolata. In contextul in care se adreseaza unui segment de populatie care nu pare sa fie afectat de criza, magazinele de delicatese au dezvoltat si zona de restaurante, o strategie menita sa atraga si mai mult clien­tii spre aceste produse. Chocolat, care si-a castigat pozitia pe piata datorita produselor de cofetarie si specialitatilor din paine, s-a extins anul acesta cu doua astfel de localuri in Capitala. “Noi am gandit trei module Chocolat – 40 de metri patrati la Dorobanti, 100 de metri patrati la Mosilor si spatiul initial, de 200 de metri patrati de pe Calea Victoriei. In functie de rezultatele fiecaruia dintre ele urmeaza sa definitivam strategia de dezvoltare”, spune Tudor Constantinescu, proprietarul si administratorul Chocolat Créateur de Gout, care a alocat un buget de investitii de 250.000 de euro pentru 2009.
     
    Chocolat intra pe piata in martie 2006, cu magazinul de pe Calea Victoriei. Proprietarul, care la 15 ani a plecat din Romania, s-a specializat in Belgia, unde a absolvit un institut gastronomic. “Micile secrete le-am invatat de la cei mai importanti maestri cofetari, precum Wittamer, Marcolini sau Herman Van Dender. Este foarte dificil sa obtii un stagiu acolo, exista liste de asteptare, pentru ca nu accepta pe oricine.” Daca pasiunea pentru gastronomie a dezvoltat-o in Belgia, spiritul de business l-a capatat in Statele Unite, unde timp de patru ani a fost consultant gastronomic pentru lanturi hoteliere sau operatori de vase de croaziera (Marriott sau Royal Caribbean).
     
    “Proiectul Chocolat l-am crescut pe parcursul calatoriilor mele, pentru ca am vazut multe astfel de locuri in toata lumea. Mi-am dorit un concept nou cu o identitate puternica”, afirma Constantinescu. Rezultatul a fost un salon-cofetarie decorat cu materiale naturale (lemn) care aminteste de bucatariile belgiene. “Am vrut sa ma intorc la natura care ne-a inspirat in tot ceea ce am facut. Nu mi-am dorit sa punem foarte mult accent pe decor, mai degraba mi-am propus ca interiorul sa puna in valoare prajiturile si meniul.” Desi meniul de la Chocolat include si feluri principale, Constantinescu spune ca prajiturile sunt atractia locului. “Am avut in vedere mentalitatea romanilor si am adaptat retetele. Nivelul gastronomic din Franta sau Belgia a evoluat foarte mult, iar combinatiile de gusturi sunt neobisnuite pentru un om normal. Astfel incat am inceput cu o gama clasica, iar abia din toamna vom introduce si retete mai deosebite, ca de exemplu ciocolata cu piper.” Ingredientele provin in general din Belgia sau Franta, iar din Romania, Constantinescu spune ca lucreaza numai cu materii prime bio. La capitolul bestseller mentioneaza prajitura Forêt Noire (un mousse de ciocolata neagra in combinatie cu zmeura, frisca si un blat de ciocolata, totul invelit in ciocolata clasica), bezeaua traditionala, fursecurile sau pralinele.
     
    Constantinescu spune ca are in plan construirea unei unitati de productie de 1.500 de metri patrati care sa sustina dezvoltarea, iar anul viitor ar vrea sa deschida doua noi localuri, pe Decebal si in Piata Amzei, dar totul depinde de evolutia pietei.
     
    “Strategia cea mai importanta de iesire din criza este sa mentii sau sa cresti daca se poate calitatea, mai ales ca in aceste conditii ai la dispozitie mai multi profesionisti de recrutat de pe piata. Si bineinteles, sa mentii preturile”, spune Constantinescu, estimand o crestere de 100% a cifrei de afaceri in 2009 datorita noilor restaurante. “Am observat ca exista o diferenta de trafic, in functie de perioada din zi. Pe Calea Victoriei este mai gol in timpul zilei din cauza locurilor de parcare si vanzarea este mai consistenta in intervalul 18-24. In celelalte localuri este invers”, comenteaza proprietarul Chocolat.
     
    Cel mai vechi jucator de pe piata de delicatese, Delicateria Traiteur, a deschis la randul sau un restaurant la jumatatea anului 2007, in cadrul magazinului din zona Dorobanti, pe o suprafata de 50 de metri patrati. “Ideea a pornit de la clienti, care ar fi vrut un loc unde sa zaboveasca. La origine, conceptul este de wine bar, un loc unde se pot bea vinuri la pahar, iar produsele din magazin sunt disponibile si la bar”, spune Iustina Diaconu, director executiv al Delicateria Traiteur.

     

  • Free for seekers

    As a result, traffic has gone up on these websites. Revenues, however, did not go up that much. Position: assistant manager. Type of offer: full time. Company name: confidential. Industry: advertising. Salary: n/a. Neither the position nor the few details that come with the ad published at the end of February would have attracted more than a few hundred applicants a year ago. Back then, the human resources market was still working in the employees’ favour, as they had enough better jobs that paid more to choose from.

    The position would not necessarily seem attractive even now, when the advertising industry in particular is suffering from the difficult economic period, except that more than 12,000 people submitted their CVs for it. On the same website, an ad for a regional sales manager for a printing company had more than 2,500 people apply for it. ”Whereas major online job recruitment sites had 200 applicants for a position on the average until now, today their number exceeds 500, depending on the job offered, which shows there are more candidates available,” notes Iuliana Badea, sales manager of Lugera & Makler. Growth is generated, on the one hand, by the high number of people out of a job and on the other hand, by the employees who hope to find a better job in these unstable times.
     

    Traducere de Loredana Fratila-Cristescu si Daniela Stoican
     

  • Simplify, Simplify, Simplify!

    On more than ten years after they launched unit-linked policies (which also include an investment component, in addition to the insurance) on the Romanian market, the Dutch at ING Asigurari de Viata (ING Life Insurance) are preparing to radically simplify their offer. ”We are revising some of the products in view of reducing their price, which also entails a simplification,” Cornelia Coman, general manager of the insurer that holds around a third of the market, told BUSINESS Magazin.

    The simplification occurs in terms of the product (the client can choose only from a few types of benefits, insured sums or duration of the contract) or in terms of the risk assessment process and sale, where the ”risk assessment questionnaire is simplified”. Coman has noticed, as have other players in the life insurance industry, that Romanians are increasingly hard to persuade to trust sophisticated financial products, such as life insurance linked to investment funds, but not only. A lack of confidence in financial institutions can be noticed, she says.

    This trend and the clients being less and less willing to spend a lot on products that are not absolutely necessary have been quick to produce effects on the insurance market: ”Profitability of sophisticated products will be very low this year,” says Sanziana Maioreanu, general manager of Signal Iduna, one of the players which have recently entered the market. So, after several years of trying to persuade clients to buy increasingly complex insurance products, companies now find themselves having to adapt as they go along. It is not only their business plan that changes (strongly affected by the consequences of the economic crisis), but also the product structure and the sales structure.

    ”We have to focus on mass needs, which remain in the area of traditional products,” says Frans van der Ent, CEO of Eureko, leader of the life insurance market. According to beginning-ofthe- year plans, increasingly more companies will, this year at least, adopt the policy of simple, easy to understand, and, not least, cheaper products.
     

    Traducere de Loredana Fratila-Cristescu si Daniela Stoican
     

  • The centre is where the money is

    Doru Bostina, the managing partner of Bostina and Asociatii is one of the few lawyers that have bet on the potential of the markets outside Bucharest. For most law firms, smaller cities did not seem attractive, either because the services needed there were too simple to be of any interest to them or because the financial effort territorial expansion would have entailed was too great. ”Those that stuck in the cliché that big deals are only closed in Bucharest were not paying enough attention,” Bostina said during a conversation with BUSINESS Magazin.

    Of the ten biggest Romanian law firms, only three – Tuca Zbarcea & Asociatii (TZA), Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP) and Bostina si Asociatii operate offices outside Bucharest, too. With 15 local offices that cover all the important regions, Bostina si Asociatii is the leader in terms of territorial expansion that started a few years ago, when few lawyers would look beyond the Capital. ”They should have opened their eyes and seen how many big and mediumsized companies had been reborn after privatisation or after the recession between 1997-2002,” Bostina says. In his case, 10% of the turnover of the last two years was generated by the territorial offices; though it may seem a little at first glance, ”the current crisis may very well diversify and boost demand for business law advice in the rest of the country”.

    The reasons why going beyond the borders of the Capital may turn out to be a winning bet for lawyers, even though it is not profitable on short term, start with the fact that in Bucharest, the centre of many businesses, the most profitable industries as far as lawyers are concerned are frozen for the time being. Law in the big cities, on the other hand, is mostly a ”courtroom” business, and very little of it is done in form of consultancy. ”Naturally, the absence of demand has created a gap in terms of development of consultancy skills and its specific techniques compared with Bucharest,” says Adriana Gaspar, senior partner of NNDKP and managing partner of the Timisoara office. That is why she believes that some clients prefer to receive advice in Bucharest about their businesses in the country.
     

    Traducere de Loredana Fratila-Cristescu si Daniela Stoican
     

  • A future for Romania

    Theoreticians and analysts have Michael Porter or Robert Reich, politicians have party programmes, entrepreneurs have their own strategies and visions, while journalists take a little of everything. Many people keep repeating that the current economic crisis should be an opportunity for reflection, for catching up on those reforms not done in time and for plans for what to do after the crisis. Can we hope to get a feasible strategy for Romania’s development after the crisis from theories and programmes, from the expertise thus far and from articles in the press? What fields suit us, who should identify them and what should be done?

    Almost all the businesspeople that BUSINESS Magazin has spoken with are talking about the necessity of a national development strategy, with consistency as the key word. The main development sectors are, as you can probably tell, agriculture, information technology and tourism, supported by a solid infrastructure and a quality education system.

    How one should get to such a winning bet list would make for a long discussion. On one side of the fence, of those who support the role of the free market forces exclusively, sits Dinu Patriciu, chief executive of Rompetrol, a firm believer in liberal policies: ”Were we to free the economic environment from constraints, opportunities would be born naturally,” says Patriciu, a billionaire who is the only Romanian still on the Forbes list of richest people.

    More businesspeople, however, believe in the necessity of the involvement of the state in setting economic directions to be followed, in partnership with the business environment, of course. ”The fate of Romania is in the courage with which the government, whatever colour it might be, undertakes the restructuring of public services and businesses from the ground up,” says Marius Stancescu, chairman of Riff Holding International, a business service company.

    ”There are countless models in developed states, we just need someone to do the research and apply the model,” he feels. Otherwise, unless a change of direction occurs, Romania’s economic future will show its ”incurable impotence” in the next ten years. Even pushed forward by EU’s integration mechanisms, if no government takes the risk of fundamental changes and is able to induce the effective use of public resources, we will always be ”the poor relative on a visit to the city,” Stancescu concludes.

    A cooperation between politics and economy would be ideal, Florin Talpes, chief executive of the BitDefender software developer, believes, as well. Ideal not because it is desirable, but because it has not happened until now. ”Romania’s governments have been showing a great neutrality towards the fields of the future until now. As for the political environment, I don’t think it favours medium to long-term strategy building and consistent application of such strategies,” Talpes says.

    The creator of BitDefender, the antivirus thought to be the best-known Romanian software application, says that a solid economy is a project that takes eight to twelve years and requires vision to begin it. ”However, political changes happen at intervals of less than four years and lead to replacement of all public servants down to school principals.” This means lack of continuity in strategies and renders Romania unable to show consistency in policies other than those imposed the structures we are part of, EU or NATO.
     

    Traducere de Loredana Fratila-Cristescu si Daniela Stoican
     

  • The proliferation of delicacy stores

    Lately, especially for consumers of foie gras or of luxury chocolate, the operators of a few of these stores have also entered the food & beverage market, by opening restaurants or bars, where the delicacies can be tasted in a purpose-built area, accompanied by the wines that go with them. The openings occur on a market where delicacies were first turned into a business in 2005, when Delicateria Traiteur was launched, following a 100,000-euro investment by Gusto- Elysée Receptions.

    The store, which was based on a concept ”imported” from France, was the first to sell products such as smoked salmon, salmon terrine, Delicateria Traiteur ham, deer, pheasant and selected wines. Delicateria now shares the market with other experienced players such as Le Manoir, French Bakery, Croissant de Paris and Leonidas. In all, there are just over 10 brands that sell luxury food, and they address a maximum of 10% of the population. But delicacies appear to be crisis-resistant, given the large number of shops opened at the end of last year and in 2009. The French bakery and patisserie brand Paul (with over 120 years of tradition) entered the Romanian market at the end of 2008 with two stores (in the Dorobanti area and in Baneasa Shopping City).

    Around 1,000 customers step into the bakery shops daily for croissants, pain au chocolat, macarons or French baguettes. And for 2009, Romanian representatives of the brand expect a 2 million-euro turnover. The beginning of 2009 also saw the opening of Gourmandise Traiteur in the Rosetti area, which sells spices, smoked goose breast, foie gras d’oie, mousse de foie de canard, prosciutto San Daniele, kefir, wines and chocolate. Targeting a segment of the population that does not seem very much affected by the crisis, delicacy stores have also developed the food & beverage area, a strategy which appears to bring customers even closer to the delicacies.

    Chocolat, which has gained its position on the market thanks to its confectionery products and to the bread specialties, has this year expanded by two shops. ”We basically thought up three Chocolat concepts – a 40 square meters store in Dorobanti, another one on 100 square meters in Calea Mosilor, and the 200 square meters flagship store in the old town. Based on how each store fares, we will crystallise a development strategy,” says Tudor Constantinescu, owner and manager of Chocolat Créateur de Goût, who has allocated 250,000 euros for investments in 2009.
     

    Traducere de Loredana Fratila-Cristescu si Daniela Stoican
     

  • Armele Pepsi in lupta cu Coca-Cola

     

    “Daca imi fac treaba cum trebuie trei ani de acum incolo, as putea pleca dupa aceasta perioada”, sustine Mike Holmes, presedintele Pepsi Americas Romania, care inca nu poate spune cu certitudine cand va pleca de la carma gigantului de pe piata bauturilor racoritoare. Afirma ca deja se simte european, chiar daca locuieste de mai putin de un deceniu in Europa, dintre care de trei ani in Romania. “Treaba mea aici este sa asigur transferul de know-how odata cu integrarea Qua­drant-Amroq Beverages (QAB) si sa formez o echipa de romani care sa con­du­ca foarte bine businessul, poate mai bine decat mine”, explica americanul intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. Lucreaza pentru Pepsi de peste 30 de ani, iar in ultimii opt s-a specializat in companii de tranzitie, asa cum a fost cazul in Cehia si Slovacia.
     
    In privinta filialei romanesti, tranzitia este dubla. Holmes trebuie sa se ocupe nu numai de schimbarile si ajustarile antrenate de trecerea de la o companie locala (QAB, fostul imbuteliator al produselor PepsiCo, a fost preluat complet de catre Pepsi Americas in 2006, printr-o tranzactie evaluata la 190 de milioane de dolari) la statutul de filiala a unei multinationale, ci si de constructia unei noi fabrici, la iesirea din cartierul Militari din Capitala.
     
    Americanul spune ca, in ciuda actualului context economic nefavorabil si a incetinirii cresterii pietei de profil, nu s-a pus niciodata problema stoparii sau amanarii proiectului din Militari. In schimb, Coca-Cola HBC Romania, liderul de piata, a renuntat anul trecut la doua fabrici (de la Oradea si Bucuresti) pe care le-a transformat in depozite si a disponibilizat in jur de 700 de angajati, ca rezultat al unui proces de reorganizare demarat in urma cu trei ani. Concedierile vor continua si anul acesta, imbuteliatorul anuntand ca va renunta la alti 100 de angajati din cauza reducerii ritmului de crestere, potrivit informatiilor publicate recent in Ziarul Financiar. Holmes afirma ca “mergem inainte cu proiectul si, chiar daca nimeni nu stie ce se va intampla in urmatorii doi ani, din punctul nostru de vedere este ca si finalizat”. 

     
    Asta desi nu mai poate fi posibila revenirea la cresterile din anii trecuti, cand “simplul fapt de a fi pe piata bauturilor racoritoare facea ca vanzarile sa creasca de la un an la altul cu 20%”. Incetinirea ritmului de crestere a pietei, datorata in parte contextului economic actual, dar si maturizarea unor segmente ale pietei dau startul adevaratei lupte dintre marii producatori, care inca de la jumatatea anului trecut au inceput sa raporteze cresteri ale vanzarilor de o singura cifra (sub 10%). Holmes evita sa spuna ce vanzari a inregistrat Pepsi Romania anul trecut, apreciind doar ca “am incheiat anul foarte bine, cu o cres­tere in volum de 10%, peste nivelul pietei”.
     
    Potrivit datelor disponibile pe site-ul Ministerului Finantelor, cifra de afaceri a imbuteliatorului PepsiCo a depasit in 2007 pragul de 195 de milioane de euro. Daca ritmul de crestere in volum anuntat de presedintele Pepsi Americas Romania a fost apropiat de cel valoric, atunci afacerile imbuteliatorului ar fi putut ajunge anul trecut la 215 milioane de euro. Cat despre marjele de profit, Holmes spune ca au fost “foarte bune”. In 2007, compania avea, potrivit Ministerului de Finante, un profit net de peste 33 de milioane de euro.
     
    Cand vorbeste despre rezultatele estimate pentru anul acesta, Holmes renunta la “foarte” si pastreaza doar “bine”, un discurs de altfel precaut, in conditiile in care vanzarile Pepsi vor creste cu circa 7%, in ritm cu piata, potrivit propriilor estimari. Vesti mai bune ar putea sosi incepand cu cel de-al treilea trimestru, cand consumatorii isi vor fi ajustat deja bugetele de criza: “Cred ca ultimele sase luni vor fi mai bune decat cele din 2008, pentru ca va trece aceasta perioada de ajustare la noua situatie economica”, explica seful Pepsi. Criza economica nu pare sa-l ingrijoreze prea mult, argumentul sau fiind ca piata produselor de larg consum in general si cea a bauturilor racoritoare in speta este mai ferita de reducerea cheltuielilor.

     
    Din calculele sefului Pepsi a iesit, cel putin anul acesta, si posibilitatea achizitionarii unor jucatori mai mici, cel mai probabil din piata apelor minerale, unde producatorul este prezent cu marca Roua Muntilor. “Ne simtim confortabil cu strategia pe care o avem pentru apa minerala, nu numai acum, ci si pentru anii urmatori”, a spus Holmes. Managerul tine sa puncteze ca nu are de gand sa “retrogradeze” apa minerala Roua Muntilor din segmentul premium, indiferent de beneficiile financiare pe care le-ar aduce o astfel de masura: “Nu ne intereseaza ca marca X se vinde in milioane de sticle in magazinele de la marginea soselelor, noi nu vom intra pe segmentul mainstream (de mijloc – n. red.)”.
     
    In cei trei ani pe care i-a petrecut in Romania, Holmes a creionat deja portretul-robot al consumatorului roman de Pepsi, despre care spune ca este destul de diferit de cel al cehilor sau slovacilor. “Romanul este genul de client de produse premium, care vrea sa fie recunoscut pentru ceea ce consuma.” Din acest punct de vedere, mai spune el, polonezii se apropie cel mai mult de romani ca preferinte, pe cand cehii se orienteaza cu precadere spre segmentul economic. Oricum, Holmes se simte mai in largul sau atunci cand vorbeste despre Romania, o tara cu temperaturi mai ridicate si, deci, un consum mai mare. S-ar simti insa si mai bine daca ar mai fi si in 2009 o vara calduroasa precum cea din 2007, cand temperaturile excesive au dus la o explozie pe piata sucurilor si a apei minerale. 
     

     

  • Avocatii au pus ochii pe provincie

     

    Doru Bostina, coordonatorul cabinetului Bostina si Asociatii, este unul dintre putinii avocati care au pariat pe potentialul pietelor din provincie. Pentru majoritatea caselor de avocatura, orasele mai mici nu au parut atractive, fie pentru ca serviciile de care era nevoie acolo erau prea simple pentru a-i interesa, fie pentru ca efortul financiar presupus de extinderea in teritoriu era prea mare. “Cei care s-au cramponat de cliseul ca marile tranzactii au loc doar la Bucuresti n-au fost indeajuns de atenti”, spune Bostina intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Din topul celor mai mari zece cabinete romanesti, doar trei – Tuca Zbarcea & Asociatii (TZA), Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP) si Bostina si Asociatii opereaza birouri si in provincie.
     
    Cu 15 birouri locale, care acopera toate regiunile importante, Bostina si Asociatii este lider in ce priveste extinderea in teritoriu, inceputa de acum cativa ani, cand putini avocati priveau dincolo de granitele Capitalei. “Ar fi trebuit sa deschida ochii si sa vada cate firme mari si medii au renascut dupa privatizare sau dupa recesiunea dintre 1997 si 2002”, spune Bostina. In cazul sau, circa 10% din cifra de afaceri din ultimii doi ani a fost realizata de birourile din teritoriu; putin, la prima vedere, dar “este foarte posibil ca actuala criza sa diversifice si sa majoreze cererea de servicii de consultanta juridica de business in provincie”.
     
    Motivele pentru care iesirea din granitele Capitalei se poate dovedi un loz castigator pentru avocati, chiar daca pe termen scurt este neprofitabila, incep cu faptul ca in Bucuresti, centrul celor mai mari afaceri, industriile cele mai profitabile pentru avocati sunt momentan inghetate. Avocatura din marile orase, pe de alta parte, este mai ales una “de instanta”, desfasurandu-se preponderent in salile de judecata si foarte putin in segmentul de consultanta. “In mod natural, in lipsa cererii, in provincie a aparut un decalaj fata de Bucuresti in dezvoltarea abilitatilor de consultanta si a tehnicilor specifice acesteia”, spune Adriana Gaspar, partener senior al NNDKP si coordonatorul biroului din Timisoara. De aceea, crede Gaspar, unii clienti prefera sa fie consiliati la Bucuresti in legatura cu operatiunile lor din teritoriu. Pe de alta parte, tocmai aici e punctul de interes: in perioada actuala, practici precum litigiile, recuperarea de creante sau activitatile de reorganizare (a caror expertiza se afla in instanta) compenseaza arii care nu mai merg bine acum: imobiliarele, finantarile sau fuziunile si achizitiile. In aceste conditii, nu este de mirare ca firmele din tara si avocatii de acolo sunt tot mai atractive pentru marile cabinete bucurestene.
     
    In al doilea rand, provincia are cateva avantaje ce vor conta tot mai mult pentru companiile care cauta sa isi optimizeze costurile. Adriana Gaspar enumera avantaje precum o forta de munca bine calificata si mai ieftina decat in Capitala sau disponibilitatea si pretul terenurilor (care nu a crescut in acelasi ritm cu cel din Bucuresti). “Aceste regiuni continua sa fie o alternativa reala pentru optimizarea costurilor de productie in expansiunea sau in relocarea operatiunilor in zona Europei de Sud-Est”, spune Gaspar. In mod evident, pentru casele de avocatura cu birouri in zonele respective, crearea unor noi companii inseamna un potential de business pe care nu il mai gasesc chiar la tot pasul. Un al treilea argument, dar poate si cel mai important, tine de deschiderea mai mare pentru discutii a firmelor de avocatura din provincie, de care avocatii bucuresteni pot acum sa profite pentru a incheia parteneriate avantajoase. Cum asocierea cu o casa mare poate fi pentru firmele mici o garantie ca vor depasi cu bine perioada de criza, orgoliile personale trec mai usor in plan secundar. Razvan Gheorghiu-Testa, avocat asociat in cadrul Tuca Zbarcea & Asociatii (noul lider al pietei dupa cifra de afaceri), spune ca pana de curand erau putine cabinete de avocatura din provincie deschise unei asocieri. Majoritatea acceptau cel mult colaborari punctuale cu firmele din Bucuresti, dar asta se intampla cand economia “duduia” si toata lumea avea de lucru. Un aspect interesant de urmarit in perioada urmatoare va fi, spune Gheorghiu-Testa, masura in care cabinetele locale au fost afectate de criza si, pentru a supravietui, vor alege sa fuzioneze, sa fie preluate sau sa se asocieze cu altele. “Primim foarte multe CV-uri de la avocati din provincie, titulari de cabinete individuale, semn ca unii dintre ei au inceput sa simta efectele acestei crize.”
     
    TZA a intrat in urma cu doi ani pe piata de avocatura din Ardeal, printr-un parteneriat cu biroul Nistorescu, Somlea & Asociatii. Din 2007, acesta este bratul de la Cluj al firmei bucurestene, de altfel singurul birou din teritoriu, care se ocupa de aproape toata zona Ardealului. “Colaborarea a inceput inca din anul 2002, insa am asteptat cinci ani pentru a crea o entitate juridica, deoarece la momentul respectiv piata clujeana nu era pregatita pentru acest tip de servicii”, declara Milena Nistorescu, asociat la Nistorescu, Somlea & Asociatii. Dimensiunea pietei de afaceri din Bucuresti ramane considerabil mai mare decat in orice alt oras si, ca atare, avocatura de business din provincie trebuie sa se adapteze unor oportunitati mai restranse, spune Nistorescu, “cautand sa puncteze la capitolul mobilitate si eficienta”.
     
    De curand, pe piata din Cluj a avut loc una dintre cele mai importante tranzactii din ultima vreme, vanzarea hotelului Rimini Plaza, venita dupa mai multe luni in care afacerile au fost blocate sau amanate. In aceasta tranzactie, prin care omul de afaceri Gheorghe Fatol a vandut hotelul de patru stele catre o companie controlata de Arpad Paszkany, avocatii vanzatorului au fost Nistorescu, Somlea & Asociatii. “Negocierile au durat doar o luna”, afirma Nistorescu, explicand ca tranzactia a fost rapida pentru ca a beneficiat “de o confluenta clara de interese”.

    Aflati in continuare cat costa sa trimiti unul sau doi avocati de cateva ori pe saptamana pana la Cluj, Suceava sau Timisoara.

  • Un viitor pentru Romania

     

    Teoreticienii si analistii ii au pe Michael Porter sau pe Robert Reich, politicienii au programele economice ale partidelor, intreprinzatorii isi au propriile strategii si propriile viziuni, iar jurnalistii iau cate un pic din fiecare. Multi repeta ca actuala criza economica ar trebui sa fie un prilej de reflectie, de recuperare a unor reforme nefacute la timp si de planuri pentru ce vom face dupa criza. Putem spera ca din teorii si programe, din experienta de pana acum si din articole de presa sa obtinem o strategie realizabila de dezvoltare a Romaniei dupa criza? Ce domenii ni se potrivesc, cine ar trebui sa le identifice si ce ar trebui facut?
     
    Mai toti oamenii de afaceri cu care a discutat BUSINESS Magazin vorbesc de necesitatea unei strategii nationale de dezvoltare, unde cuvantul de ordine sa fie consecventa. Iar principalele sectoare de dezvoltare sunt, dupa cum poate deja intuiti, agricultura, tehnologia informatiei si turismul, sustinute de o infrastructura solida si de un invatamant de calitate.
     
    Cum ar trebui sa se ajunga la o asemenea lista de pariuri castigatoare e insa o discutie lunga. La una din extremitati, cea care sustine exclusiv rolul fortelor libere ale pietei, se situeaza Dinu Patriciu, directorul general al Rompetrol, un adept ferm al politicilor liberale: “Daca am elibera de constrangeri mediul economic, oportunitatile s-ar naste pe cale naturala”, afirma miliardarul Patriciu, singurul roman ramas in topul Forbes al celor mai bogati oameni.
     
    Mai multi sunt oamenii de afaceri ce considera necesara implicarea statului in stabilirea unor directii economice de urmat, evident in parteneriat cu mediul de afaceri. “Soarta Romaniei sta in curajul cu care guvernul, de orice culoare ar fi el, si-ar asuma restructurarea din temelii a serviciilor si afacerilor publice”, sustine Marius Stancescu, presedintele Riff Holding International, companie de servicii de afaceri. “Exista nenumarate modele in state dezvoltate, avem doar nevoie de cineva care sa se documenteze si sa aplice modelul”, considera el. Altfel, daca nu se produce o schimbare de directie, viitorul economic al Romaniei isi va arata in urmatorii zece ani “impotenta incurabila”. Chiar impinsi inainte de mecanismele integratoare ale UE, daca niciun guvern nu-si va asuma riscul unor schimbari fundamentale si nu va reusi sa determine folosirea eficienta a resurselor publice, vom ramane mereu “ruda cea saraca venita in vizita la oras”, conchide Stancescu.
     
    O colaborare intre politic si economic este socotita ideala si de Florin Talpes, directorul executiv al producatorului software BitDefender. Ideala nu in sensul ca e de dorit, dar si pentru ca pana acum nu s-a realizat. “Guvernele Romaniei de pana acum au dovedit o mare neutralitate fata de domeniile viitorului. Iar mediul politic nu cred ca favorizeaza constructiile de strategii pe termen mediu-lung si de executie consecventa a acestor strategii”, spune Talpes.
     
    Creatorul BitDefender, antivirusul socotit cel mai cunoscut produs software romanesc, spune ca asezarea unei economii solide este un proiect ce necesita intre 8 si 12 ani si care cere in prealabil viziune. “Or, schimbarile politice au loc la mai putin de 4 ani, iar acestea duc la inlocuirea tuturor functionarilor publici, pana la nivel de directori de scoli.” Aceasta inseamna discontinuitatea strategiilor, imposibilitatea Romaniei de a avea consecventa in politici, altele decat cele impuse de organismele din care facem parte, UE sau NATO. “Dar nici UE, nici NATO nu vor impune Romaniei sa isi defineasca domeniile economice in care sa devina un brand puternic”, spune Talpes.
     
    Tot de constanta vorbeste si Cosmin Alexandru, director asociat al firmei de consultanta in branding Brandivia, dar pe o perioada mai mare, de 15-20 de ani. “Majoritatea problemelor Romaniei sunt consecinta lipsei unei elite culturale, economice si politice. Doar o elita bine educata si cu o experienta relevanta poate conduce Romania intr-un context international foarte exigent si competitiv”, sustine Cosmin Alexandru. Si el crede in necesitatea unui proiect national care sa alinieze scopurile si resursele individuale. “In lipsa lui vom ajunge, ca natiune, doar unde ne vor duce intamplarea sau interesele altora. Suntem intr-o succesiune perpetua de crize la care imaginam si aplicam doar solutii pe termen scurt, care nu fac decat sa mute problemele dintr-un loc in altul al societatii.” Nevoia de schimbare se face simtita si la nivelul companiilor. Andreea Vass, consilier economic al prim-ministrului Emil Boc, vorbeste de translatia dinspre “imprumuturi pentru investitii” spre “economii pentru export”. Sub influenta crizei , modelul de afaceri tinde sa devina mai conservator, se orienteaza spre resursele proprii de crestere ale companiilor si mai putin spre credite.
     
    La nivel fundamental, crede avocatul Catalin Baiculescu, Romania va trebui sa faca ce n-a facut pana acum, sa se concentreze pe industrie. “Ar trebui sa mai lasam deoparte serviciile, care au luat-o mult inaintea industriei. Productia a ramas in urma, nu s-a dezvoltat cu absolut nimic. Trebuie sa avem din nou productie, marfuri care sa poata fi vandute cu plusvaloare. Numai lohnul nu stiu daca ne mai trebuie”, spune Baiculescu, comanaging partner la firma de avocatura Musat & Asociatii.

    Alexandru Costin, Adobe Romania: "Romania este bine pozitionata pentru a deveni furnizorul de masini de buget redus in Europa"

    Andreea Vass, consilier al primului- ministru: "Agricultura necesita cel putin doi-trei ani de restructurari masive pentru a deveni exportator net"

    Adrian Stanciu, Human Synergistics: "Din pacate, statul nostru e complet incoerent si incapabil sa urmeze orice fel de strategie pe termen lung"

    Dinu Patriciu, Rompetrol: “Politicile economice ale decidentilor politici nu mai sunt importante, o tara trebuie sa devina prietenoasa cu mediul de afaceri"

    Catalin Baiculescu, Musat & Asociatii: “Trebuie sa ajungem in stare ca, in ciuda perioadei de criza, sa dam un anume confort unor oameni care mai vor sa investeasca"

  • Encarta moare

    In urma cu vreo zece ani am petrecut cateva zile la Seattle si, cu aceasta ocazie, niste prieteni care lucrau la Microsoft m-au invitat sa-i vizitez in campusul din Redmond. O astfel de ocazie nu se rateaza, asa ca am avut sansa sa simt atmosfera din birourile celui mai mare producator de software de pe planeta. Exista insa in campus si un magazin de unde angajatii si invitatii puteau sa cumpere produse Microsoft la preturi speciale, asa ca am cumparat pentru cativa dolari ultimele editii pentru Macintosh ale enciclopediei Encarta si ale resurselor aditionale Bookshelf. Un cadou minunat pentru fiica mea, de care insa s-a bucurat intreaga familie.
     
    In scurt timp, Encarta a devenit referinta suprema in casa si am constatat ca toate celelalte enciclopedii si dictionare (cu exceptia DEX-ului) au devenit dintr-o data desuete. Zeci de volume tiparite incapeau acum pe un singur disc de plastic, cu avantajul major al cautarilor sofisticate, al referintelor “la un clic distanta”, al materialelor multimedia si a multor instrumente atractive si utile. Nu este intamplator ca enciclopediile si dictionarele au fost primele “carti” care s-au impus in format digital, detronandu-si echivalentele tiparite. Practic, Encarta a scos de pe piata toate enciclopediile pe care si-a bazat continutul – Funk & Wagnalls, Collier’s si New Merit Scholar’s Encyclopedia – si a fortat editura Fundatia Benton sa vanda faimoasa Britannica, care nici ea nu se simtea prea bine.
     
    Insa epoca enciclopediilor pe CD sau DVD a apus si ea. Poate ca experienta mea cu Encarta explica unul dintre motive: Apple a schimbat procesorul, apoi a schimbat sistemul de operare si pentru a consulta CD-ul trebuia incarcat vechiul System 7, apoi totul a devenit prea complicat si am renuntat (Microsoft nu a mai produs variante pentru Mac). Probabil ca si utilizatorii de Windows au patit acelasi lucru, pentru ca atat Encarta cat si Windows au evoluat mereu. Insa mai important a fost avansul infrastructurii de comunicatii, astfel incat conexiunea broadband la internet a devenit comuna, iar enciclopediile si-au mutat pe rand continutul in web. Desi experienta multimedia inca nu o poate egala pe cea furnizata de DVD, varianta web are avantajul accesibilitatii si posibilitatea de a adauga mereu informatii noi. Dezavantajul evident il reprezinta posibilitatile limitate de a obtine venituri si se pare ca diversele solutii incercate nu au dat rezultatele scontate. Varianta abonamentului a fost incercata de Britannica OnLine, care acum ofera gratuit un continut minimal si serviciu platit pentru accesul la continutul complet. Conditionarea accesului de achizitionarea variantei pe suport nu mai este acceptabila, iar publicitatea nu pare foarte potrivita in acest context.
     
    Insa a intervenit ceva care a dat peste cap socotelile legate de monetizarea enciclopediilor pe web. Se numeste Wikipedia, este rezultatul contributiilor aduse de mii de voluntari si nu doar ca accesul este complet gratuit, dar intregul continut este acoperit de o licenta publica (GNU Free Documentation License) care confera publicului dreptul de a folosi materialul in orice scop – de la realizarea unor prezentari scolare pana la tiparirea in scop comercial. In plus, este si chestiune cantitativa: Wikipedia se apropie de 3 milioane de articole in limba engleza, in vreme ce Britannica Online are 120.000 de articole iar Encarta are circa 42.000. Mai exista apoi proiectele aditionale precum Wiktionary (dictionare), Wikinews (stiri), Wikiquotes (citate), Wikimedia Commons (materiale multimedia) si diverse altele, toate functionand sub acelasi regim. Mai mult, Wikipedia si proiectele conexe traiesc in limbi dintre cele mai diverse, de la latina pana la esperanto (Wikipedia in limba romana are circa 123.000 de articole). Iar “traiesc” nu este o figura de stil, pentru ca Wikipedia este cu adevarat o resursa vie, a carei existenta este documentata in zona mai putin vizibila din spatele paginilor. Modelul contributiilor publice a fost incercat si de Encarta si de Britannica, insa interpunerea unui redactor profesionist care sa asigure acuratetea informatiei a tinut voluntarii la distanta, la fel ca si retinerea acestora de a contribui la produse comerciale.
     
    In fata unui astfel de competitor este aproape imposibil de luptat, iar in mesajul prin care Microsoft a anuntat abandonarea produsului Encarta in toate intruparile sale admite ca modul in care publicul cauta si consuma informatie s-a schimbat. Nu e greu de identificat Wikipedia in spatele acestei schimbari.