VANZARI Anul acesta vanzarile de MP3 playere vor insuma 10.000 de unitati, conform unei estimari a companiei Flamingo. CRESTERE Rata de crestere fata de anul trecut, de 30%, este promitatoare.
TIPIC Majoritatea playerelor MP3 din Romania – cam 80% – sunt din categoria celor care citesc melodiile MP3 de pe CD (si nu de pe hard disk sau de pe card de memorie, cum este cazul aparatelor de ultima generatie). Situatia este tipica pentru pietele slab dezvoltate.
Cuceriti de muzica de pe iPod, tinerii redescopera farmecul computerelor Mac. Compania Piper Jaffray a realizat un studiu printre utilizatorii de iPod: 6% sunt fosti utilizatori de PC-uri care au renuntat la computerele lor cu sistem de operare Windows pentru un calculator MacIntosh. Inca 7% dintre persoanele care se plimba cu iPod-ul in buzunar si castile pe urechi sunt pe cale sa devina fani inraiti ai companiei Apple. Potrivit studiului amintit, acestia isi vor arunca PC-urile si vor achizitiona Mac-uri.
STUDIO
PERSPECTIVE
Cel mai vandut player digital din lume (cota de piata de peste 50%) Ceva mai mare decat un pachet de tigari Exista modele cu hard disk de 20, 40 si 60 GB (capacitati de stocare apropiate de cele ale unui laptop obisnuit) Apple a lansat recent si un model cu ecran color, pe care se pot viziona fotografii Se conecteaza la computer pentru a fi incarcat cu melodii prin cablu USB (Windows) sau FireWire (MAC sau Windows).
Romania este singura tara din Europa de Est inclusa in turneul de conferinte al lui Kotler. Cel mai renumit expert in marketing din lume Philip Kotler va vorbi comunitatii de afaceri din Romania, intr-o serie de conferinte sustinute la Palatul Parlamentului in perioada 17-18 mai 2005. Evenimentul este organizat de compania People Solutions Conferences, membra a grupului People Solutions. Principalele teme ale conferintei se vor referi la noile tendinte si previziuni in marketing la nivel mondial, iar materialul prezentat va fi structurat si in functie de intrebarile pe care participantii le pot adresa pe site-ul www.kotler.ro. Conferinta de la Bucuresti este inclusa in turneul devenit traditie, pe care Philip Kotler il sustine de doua ori pe an in Europa. Reputatia lui Philip Kotler de parinte al marketingului mondial are la baza cartea Marketing Management, publicata in 1967, care a devenit rapid principalul manual de marketing din scolile de business din intreaga lume. De atunci cartea a fost tiparita in 11 editii iar cotidianul Financial Times o considera una din cele mai influente 50 carti de business a tuturor timpurilor. Succesul celor 36 de carti scrise de Philip Kotler, singur sau in colaborare cu alti colegi, a insemnat vanzari de peste 4 milioane de exemplare, publicate in 58 de tari si peste 20 de limbi. Philip Kotler este profesor de marketing international la Kellogg School of Management din cadrul Universitatii Northwestern, care a fost votata de sase ori Best Business School in studiul anual despre scolile de business din SUA realizat de revista Business Week. De asemenea, Philip Kotler apare in mod regulat in topurile celor mai influenti consultanti din lumea de afaceri si ocupa locul sase in topul The Thinkers 50 pe 2003 al oamenilor cu cele mai importante idei de business. Pe langa activitatea academica de exceptie, Philip Kotler ofera consultanta unora dintre cele mai mari companii din lume, precum IBM, General Electric, Ford, Merck sau AT&T, in domeniul planificarii si strategiei de marketing, cel al marketingului international si al marketingului organizatiei. Philip Kotler a studiat economia la Universitatea din Chicago cu profesorul Milton Friedman, iar apoi si-a sustinut doctoratul sub conducerea celui mai celebru discipol al lui Keynes, Paul Samuelson.
Kotler a scris 36 de carti despre marketing, dar a avut si ocazia sa isi testeze teoriile, oferind consultanta unor companii precum IBM, General Electric, Ford sau Bank of America
Principles of Marketing (Principiile marketingului) Marketing: An Introduction (Introducere in marketing) Marketing Models (Modele de marketing) The New Competition (Noua concurenta) Marketing Professional Services (Servicii profesionale de marketing) Marketing for Educational Institutions (Marketing strategic pentru institutiile de invatamant) Marketing Congregations (Congregatii de marketing) High Visibility (Inalta vizibilitate) Social Marketing (Marketing social) Marketing Places (Marketingul locurilor) The Marketing of Nations (Marketingul natiunilor) Marketing for Hospitability and Tourism (Marketingul serviciilor de gazduire si turism) Museum Strategy and Marketing (Strategie si marketing pentru muzee) Kotler on Marketing (Kotler despre marketing)
Toate articolele care v-au placut vreodata in aceasta revista aveau 60 de cuvinte. V-a luat maximum 30 de secunde sa le iubiti. Nu mai mult. Caci, teoretic si ideal, 60 de cuvinte rostite incap in 30 de secunde. Toate articolele care v-au impresionat vreodata in aceasta revista v-au facut sa vi se dilate pupilele, sa nu clipiti, sa zambiti, sa radeti sau sa va mirati. Toate articolele pe care le-ati citit cu placere in aceasta revista stiau ca soarta lor se va decide intr-unul sau doua paragrafe de vreo doua degete. Daca pana nu de mult se estima ca 90 de secunde dureaza sa captezi atentia cuiva, studiile recente – tot specialistii americani au fost si de data asta – au aratat ca, de fapt, avem la dispozitie 30 de secunde sa ii cucerim pe cei din jur. Astfel, in viata reala, in cateva zeci de secunde se decide daca, aflati la o petrecere, vom intreba discret mai tarziu pe cineva numele blondei cu care tocmai am facut cunostinta. Tot in jumatate de minut vom stii daca discursul vorbitorului de pe scena isi va merita aplauzele de la final sau va fi gratulat doar cu politeturi si reprize de cascat reprimate. In publicitate, spotul de 30 de secunde este cea mai puternica arma de comunicare care s-a inventat vreodata. Este sablonul – un fel de 90-60-90 al reclamelor – cu care se masoara eficienta vs. timpul alocat in materie de comunicare. Este examenul de seductie pe care produsele candidate la titlul de brand il dau zilnic in fata consumatorilor. Cel care a inteles pentru prima oara ca, si in advertising, less is more – asa cum scria Le Corbusier – este Leonard Lavin, CEO al companiei Alberto Culver. Erau anii 60, spoturile durau un minut sau chiar mai mult, iar salesman-ii isi laudau la camera oferta. Produsele Alberto Culver concurau cu cele ale unei multinationale celebre si cu buget de promovare pe masura. Astfel, din ratiuni de cost si eficienta, dublate de o sclipire de geniu asupra timpului necesar captarii atentiei consumatorului, Lavin a lansat conceptul spotului de 30 de secunde si mai apoi pe cel de 15 secunde. Pentru cunoscatori, el este si inventatorul primului spray deodorant feminin. Ce inseamna astazi celebrii timpi din publicitate? Mii de carti scrise despre cum sa fi creativ in reprize de 30 de secunde. Lupta pentru butonul de la telecomanda care sa nu schimbe programul la pauza. Costuri de milioane de dolari pentru a-ti vedea cele 30 de secunde in pauza de la Super Bowl. Increderea consumatorului pierduta sau recastigata. Produse sau brand-uri. Profit. Sau nu. Mihaela Nicola este matematician, presedinte Ogilvy Romania si lector universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice David Ogilvy.
Sunt retelele de cartier o afacere adevarata, o concurenta serioasa pe termen lung pentru furnizorii traditionali de Internet? Sau doar un mic business de ocazie, la limita legalitatii, care te ajuta sa-ti umpli biblioteca cu softuri, muzica, jocuri si filme piratate? Ne pare rau, nu va putem pune Internet azi, ca patronul e in sesiune. Asa i-a raspuns unui amic din Iasi secretara patronului unei retele de cartier. Secretara era, de fapt, mama patronului, care, intre gatit si intins rufele, primise sarcina sa raspunda la telefon si sa programeze clientii. Cand secretara iesea sa faca piata, sarcinile erau delegate unei ucenice – sora patronului, eleva in clasa a IX-a. Nu zambiti. Chiar daca telefonul firmei e cel din dormitorul familiei, secretara e mama si de relatii publice se ocupa o pustanca care pana la bacalaureat mai are cativa ani, clientul a fost deservit a doua zi de insusi patronul, un tinerel cu cercel in ureche, care a venit direct de la facultate sa instaleze Internet solicitantului. Daca multiplicam cu 100 scena descrisa mai sus, obtinem imaginea de ansamblu a singurului fenomen economic spontan din Romania, potrivit lui Varujan Pambuccian, presedintele Comisiei pentru Tehnologia Informatiei si Comunicatii din Camera Deputatilor. Si, de ce nu, a unei categorii de tineri din care se vor ridica poate vreo doi-trei oameni de afaceri de anvergura cel putin zonala.
Au inceput insa si controversele. De o parte, marii furnizori de Internet, Astral, RDS si altii, isi simt amenintate afacerile de catre retelele de cartier, care ofera, pe langa Internet, si acces la muzica, jocuri sau filme la preturi de doua-trei ori mai mici. E insa un fenomen la limita legalitatii, spun marii furnizori de Internet.
De cealalta parte, posturi de radio independente, ca City FM, si chiar o voce autorizata precum cea a lui Varujan Pambuccian sunt adevarati avocati ai retelelor de cartier. ISP-istii (Internet Service Provider, furnizori de Internet – n.r.) trebuie sa se obisnuiasca cu concurenta. Retelele de cartier au devenit adevarate companii, cu acte in regula, sustine Pambuccian.
Pentru majoritatea romanilor conectati la Internet, drumul catre Google trece printr-o retea de cartier, spune Ionut Paraschiv, realizatorul emisiunii Orasul virtual de la CityFM. Ocoliti de infrastructurile mai marilor furnizori de servicii Internet, locuitorii multor blocuri au gasit solutia de-a avea o conexiune de banda larga la preturi de dial-up. Reteta succesului e simpla. Furnizorul de cartier achizitioneaza de la un alt ISP un abonament de acces la Internet scump si la viteze mai mari si imparte conexiunea cu vecinii.
Administratorii retelelor semneaza contracte de cateva sute de dolari pe luna cu principalii furnizori si impart traficul pe net intre cateva sute de subabonati. Astfel se obtin viteze de cateva ori mai mari fata de dial-up (internet prin telefon), iar tariful pe luna per utilizator variaza intre 200.000 si 1.000.000 de lei. Pentru comparatie, ofertele furnizorilor traditionali se situeaza, in general, la nivelul de minim 29 de euro abonamentul pentru trafic nelimitat.
Poate sa faca acest lucru si o persoana fizica? Da, deoarece notificarea poate fi efectuata de catre orice persoana (fizica sau juridica) care intentioneaza sa furnizeze retele sau servicii de comunicatii electronice, precizeaza ANRC. Trebuie doar sa anunti (notifici) Autoritatea ca vei oferi astfel de servicii. Prin urmare, furnizorii de cartier s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie. Pana la 29 noiembrie anul acesta, ANRC avea inregistrate 664 de notificari de la persoane fizice sau juridice care furnizeaza sau au intentia de a furniza acces la Internet. Fenomenul este identic cu aparitia, la inceputul anilor 90, a buticurilor sau gogoseriilor de cartier.
Apare insa si prima problema. Daca percepi un abonament care nu doar acopera costul conexiunii achizitionate din alta parte, ci faci profit din asta, atunci te numesti societate comerciala. Platesti taxe si impozite, taxe la primarie pentru extinderea retelei de cablu, taxe la ANRC pentru monitorizare si asa mai departe. In aceste conditii, mai este rentabil sa furnizezi Internet preluat de la Astral sau RDS? De ce sa nu se conecteze utilizatorul tau direct la Astral, de exemplu? Pentru ca nu poate sa o faca la un pret comparabil cu ceea ce ofera reteaua de cartier.
In Bucuresti exista deja aproape 90 de retele de cartier. Si in Timisoara, Iasi sau Constanta, fenomenul a luat amploare in ultimul an. Unele sunt retele mici, cum e Socului Network, care opereaza in cartierul Pantelimon din capitala, cu 40 de utilizatori de Internet si 100 de abonati in retea. Altele au reusit sa ajunga la 1.500 de utilizatori. Este cazul retelei C-Zone din cartierul bucurestean Crangasi. In spatele acesteia se afla compania InfoGate.
Nicolae Plesca, directorul general al acesteia, sustine ca a dezvoltat o infrastructura de 8 km de fibra optica. El si-a fixat un target de 4.000 de utilizatori in Crangasi, un cartier cu aproximativ 18.000 de familii. Ce spun insa cei care nu coboara preturile pentru a scoate din joc retelele, adica marii furnizori de Internet? Pur si simplu, ca nu pot oferi servicii de Internet mai ieftine si de calitate satisfacatoare. Internetul e tot mai scump, pe masura ce mergi spre est. La noi e dublu fata de Budapesta, unde e dublu fata de Viena, afirma Dinu Malacopol, director executiv al diviziei Internet si date la Astral.
Transportul costa foarte mult la noi. Trebuie sa construiesti reteaua si sa amortizezi cheltuielile, de aceea pretul e inca mare. Dar, pe masura ce vor fi tot mai multi utilizatori, acesta va scadea, declara Dan Cheia, project manager RDS Link la RCS/RDS. Pretul la care companiile mari furnizoare de Internet achizitioneaza acest serviciu din strainatate e insa un secret bine pazit. Nici Astral, nici RDS, nu dezvaluie acest lucru. Acest fapt naste comentarii. Pretul Internetului furnizat de Astral sau RDS e prea mare, pentru o viteza comparabila. Profita de infrastructura lor, trebuie sa te conectezi la ei pentru ca nu ai alt furnizor alternativ, spune Alexandru Vasile, directorul Unite Networks, furnizor de Internet in Drumul Taberei.
Atat Astral, cat si RCS/RDS se bazeaza pe structura de cablu TV pentru a oferi servicii de Internet si transmisie de date. Daca in zona Astral furnizeaza TV prin cablu, nu poti sa ai conexiune la Internet de la RDS.
In replica, companiile mari ataca direct: Afacerea de baza a retelelor locale este distribuirea de continut ilegal, sustine Dinu Malacopol. Intr-adevar, majoritatea retelelor de cartier ofera viteze de transfer foarte mari intre calculatoarele din retea. Unele dintre acestea sunt interconectate prin retea de fibra optica, ce permite viteze de pana la 20 de ori mai mari decat cea de acces la Internet. Se poate deduce de aici ca retelele de cartier sunt interesate mai mult de ce se intampla in retea, decat in afara retelei, pe Internet. De asemenea, faptul ca majoritatea retelelor au mai multi utilizatori locali decat utilizatori cu conexiune la Internet alimenteaza aceeasi idee. Pirateria de programe a trecut pe retea. Reteaua de cartier e un LAN (Local Area Network, retea locala – n.r.) de mare viteza, nu Internet de mare viteza, afirma, la randul lui, Dan Cheia.
Furnizorii de retele de cartier recunosc faptul ca activitatea lor e bazata pe comunicatii in interiorul retelei mai mult decat pe conexiunile la Internet pe care le ofera. Am putea sa intrerupem Internetul, sa ramanem doar o retea de bloc si am avea acelasi succes, spune Alexandru Vasile de la Unite Networks. Problema a ajuns si la Business Software Alliance (BSA), organismul international care se ocupa de protectia drepturilor de autor ale producatorilor de software. Daca in retele se distribuie soft in mod legal, atunci acestea sunt in regula. E greu insa de crezut ca programele sunt distribuite legal, cu licenta, afirma Nicolae Burchel, reprezentantul BSA in Romania. Dupa verificarea companiilor in modul de cum isi achizitioneaza programele, verificarea retelelor de cartier a devenit a doua prioritate pentru noi, afirma Burchel.
O alta problema pe care o ridica existenta retelelor de cartier este daca acestea sunt sigure in ceea ce priveste securitatea informatiilor. Dar, spun retelistii de cartier, problema securitatii tine de educatia individuala a fiecaruia, de cum foloseste computerul. Totusi, in momentul in care calculatorul e deschis pentru ca toti cei din retea sa faca transfer de programe, cu siguranta e deschis si pentru virusi sau spam (email-uri nesolicitate). Pe masura ce fenomenul retelelor de cartier se extinde, discutiile pe marginea subiectului sunt tot mai aprinse, dar si mai pline de capcane. Sunt asemenea retele ilegale, sau la limita legalitatii, pentru ca utilizatorii lor transfera intre ei programe in mod ilegal?
ANRC autorizeaza si monitorizeaza furnizorii de servicii de comunicatii fara a include serviciile prin care se furnizeaza continutul informatiei transmise prin intermediul retelelor sau serviciilor de comunicatii electronice sau prin care se exercita controlul editorial asupra acestui continut, precizeaza Autoritatea.
Asadar, organismele oficiale monitorizeaza si reglementeaza numai retelele, nu si ce se transfera prin ele. Aceasta ultima sarcina ar trebui sa revina BSA-ului, care trebuie sa sesizeze politia sau procuratura.
Distributia de soft ilegal nu e un specific al retelelor de bloc. Nu e legata de aceasta tehnologie, e problema IT-ului romanesc, sustine Varujan Pambuccian. Si in retelele Astral sau RDS exista file-sharing (acces partajat la fisiere – n.r.).
Presati de concurenta retelelor de cartier pe de o parte, convinsi de cererea tot mai mare de acces la Internet de cealalta parte, ISP-istii mari au scazut tarifele de conectare. Mai mult decat atat, RDS pregateste o contraoferta si scade la jumatate pretul conectarii pentru acces nelimitat, la viteza mare, special pentru a atrage utilizatorii de retea de cartier. Interesant, dar RDS mizeaza in oferta sa tocmai pe file-sharing si comunicarea in cadrul retelei, subliniind ca, spre deosebire de orice retea de bloc, numarul membrilor din retea disponibili pentru transfer de fisiere este de peste 25.000.
In schimb, Astral nu pare interesata prea mult sa concureze retelele de cartier. Cati clienti adevarati de Internet exista? 95% dintre retelele de cartier ar disparea daca distributia de programe s-ar face legal, spune Malacopol. Daca respectivii furnizori ar intra in legalitate ar ajunge la aceleasi costuri ca si noi si ar cere acelasi pret pentru conexiune. Asteptam ca aceste firme sa aiba probleme din punctul de vedere al functionarii legale si abia apoi ii vom concura.
Piata romaneasca a furnizarii de Internet abia se constituie si are destule probleme de rezolvat. Dar, ca pe orice piata in consolidare, incepe sa se puna problema achizitiilor si fuziunilor.
Firmele mai mari, care s-au inregistrat la ANRC si au baze de peste o mie de clienti, inghit furnizorii persoane fizice si firmele de bloc. Isi dezvolta infrastructura, creeaza servicii de clienti si au personal angajat. Daca dau peste o firma mai mica intr-o zona, ma extind. O cumpar, daca cere un pret rezonabil si iese o afacere pentru toata lumea, spune Alexandru Vasile.
In schimb, furnizorii mai mici, incearca o alta cale si se transforma in fundatii non-profit, ca sa mai scape de taxe. Acestia nu au nici o sansa, vor fi inghititi. Cei care vor rezista sunt furnizorii care au devenit companii, apreciaza Varujan Pambuccian.
Retelele de cartier isi pregatesc chiar si o asociatie patronala care sa le reprezinte interesele. Uniunea Nationala a Retelelor Metropolitane a depus documentatia necesara la tribunal, pentru a fi inscrisa. Pe langa principalele retele din Bucuresti, asociatia are si membri si furnizori din Iasi.
Cu sau fara o asociatie a retelelor de cartier, e clar ca acest fenomen, unic in Europa, e in plina expansiune. Daca iesenii au luat o decizie buna cand au ales serviciile unui furnizor de cartier o va decide insa chiar piata.
La realizarea acestui articol a colaborat Ionut Paraschiv, realizatorul emisiunii Orasul Virtual de la radio City FM.
Retelele de cartier au multe avantaje, dar si dezavantaje. ARGUMENTE PRO
Pret scazut la viteza comparabila Schimb gratuit si rapid de programe in retea Socializare cu membrii retelei
ARGUMENTE CONTRA
Protectie scazuta impotriva atacurilor Suport tehnic minim Programele disponibile in retea pot fi ilegale
Aceasta este diferenta dintre Statele Unite si Europa, crede Sergio Giacoletto, vicepresedintele Oracle. Intre doua avioane, italianul a stat de vorba cu BUSINESS Magazin despre sansele managerilor estici, romani si… natalitate. Acum cativa ani, americanul Larry Ellison, fondatorul Oracle, l-a chemat pe italianul Sergio Giacoletto, l-a asezat in fotoliul de vicepresedinte si i-a dat in grija Europa, Orientul Mijlociu si Africa. Afacerile cu software ale gigantului american au atins anul trecut 10 miliarde de dolari, asta si datorita batranului continent. Insa, desi european, Giacoletto mizeaza totul pe mentalitatea americana de a face afaceri si nu are o parere prea magulitoare despre antreprenorii vest-europeni. Cincizeci si una de tari. Asta e partea mea de lume, zambeste vicepresedintele Giacoletto, sosit la Bucuresti pentru a deschide inca un call center Oracle, dupa cele patru inaugurate deja in Romania in acest an. Intre cele 51 de tari pe care Larry Ellison i le-a dat in grija intra si statele din estul Europei, iar italianul nu ezita sa spuna ca, in viziunea lui, antreprenorii est-europenii au sanse mai mari de a reusi in afaceri decat occidentalii. Poate si pentru ca esticii, cel putin deocamdata, nu au repetat prea multe din greselile managerilor din Occident, care n-au inteles la momentul potrivit cat de mult poate tehnologia informatiei sa traga in sus economia si au franat investitiile in domeniu. Giacoletto a disecat in amanunt chestiunea. A calculat ca diferenta intre suma cheltuita pe IT de catre americani si cea cheltuita de vest-europeni in ultimii 10 ani este fabuloasa: Un trilion de dolari!, exclama el. Adica 1.000 de miliarde de dolari, bani cu care americanii au mizat pe informatica si acum ajungem, dupa un deceniu, la concluzia ca in nici un caz nu i-au aruncat pe fereastra!. Dezvoltarea redusa a sectorului de IT in comparatie cu americanii este unul dintre motivele pentru care economia Europei este in urma celei a Statelor Unite, conchide vicepresedintele Oracle. Un recent studiu realizat de divizia Intelligence Unit a publicatiei The Economist ii da dreptate. Concluzia analistilor britanici a fost ca 75% dintre diferentele de dezvoltare economica intre Statele Unite si grupul celor trei mari puteri europene (Germania, Franta si Italia), diferente favorabile americanilor, sunt generate de modul de utilizare a tehnologiilor informatice in economie. De unde, totusi, aceasta situatie? Vicepresedintele Oracle avanseaza doua ipoteze. Prima: in Europa si in Statele Unite sunt la fel de multe idei pe cap de businessman. A doua: in IT, toata lumea pleaca cam de la acelasi punct – calculatoarele sunt aceleasi, iar programatori talentati exista si de o parte si de cealalta a Oceanului. Atunci, ce au americanii in plus? Giacoletto nu se pierde prea mult in sentimentalisme: Aici, pe batranul continent, n-avem viziune. Stiti care e problema cu managerii europeni? Se straduiesc pana cand fac primul milion de dolari, dupa care se gandesc cum sa vanda. Americanii isi propun de la inceput sa faca un miliard. Asta insa nu e tot. Politica Think Big trebuie sustinuta si de fapte, iar strategia cheie pentru a construi afaceri de anvergura mondiala e foarte simpla: extinderea cat mai rapida a afacerii. Majoritatea companiilor europene incep pe piata locala si intarzie nepermis de mult sa iasa la bataie in lume, spune vicepresedintele Oracle. La intrebarea care e momentul in care managerul ar face bine sa ia in calcul iesirea pe o piata externa?, raspunde fara sa clipeasca: Ce parere aveti de prima zi?. Si totusi, includerea IT in strategia de business nu inseamna neaparat achizitionarea unor computere-monstru, cu mii de beculete si munti de cabluri prin toata cladirea. Un singur calculator legat la Internet poate fi suficient. Un «secret» de care managerii uita adesea este folosirea Internetului pentru vanzari. Daca te gandesti repede cum sa iesi pe alte piete, iti poti face cunoscute produsele prin modalitati online, n-ai nevoie de filiale in fiecare tara. Cu toate eventualele schimbari de mentalitate, diferentele de dezvoltare fata de SUA nu se vor sterge peste noapte. Au spus-o numerosi analisti, iar Giacoletto o stie si el. Totusi, cum trebuie procedat? Pentru inceput, da un exemplu din categoria asa nu. In vestul Europei, sunt cateva tari care si-au fixat obiective ambitioase. Au investit averi pentru a informatiza intreaga industrie nationala. Si totusi nu a mers. Explicatia acestui esec? Nu poti inventa o companie care sa rivalizeze din prima zi cu Intel sau IBM, asa cum au incercat unii vest-europeni. Nu poti construi de sus in jos, spune Giacolleto. Trebuie inceput cu intreprinderile mici si mijlocii. Ele sunt motorul, ele trebuie sprijinite cu bani si consiliere pentru a adopta rapid tehnologiile IT. Ca de obicei, problemele complicate au solutii simple, lasa se se inteleaga vicepresedintele Oracle. Relaxarea sa vine si din siguranta pe care i-o dau rezultatele obtinute de Oracle in partea sa de lume, Europa, Orientul Mijlociu si Africa. Crestere a veniturilor de 13% in anul fiscal 2004 fata de anul anterior. O crestere de 9% in primul trimestru al anului fiscal 2005, perioada iunie-august, fata de perioada similara a anului trecut. Iar cresterea aceasta nu ar fi fost posibila fara tarile din estul Europei, care se dezvolta rapid. Voi, care traiti aici zi de zi, nu va dati seama de schimbarile care apar. N-am mai fost in Romania din februarie. In noua luni s-au schimbat multe: lucrurile se accelereaza, capitalul investit creste, ca si PIB-ul. Infrastructura se dezvolta. Are o teorie proprie si despre conditiile pe care Estul trebuie sa le indeplineasca pentru a-si accelera dezvoltarea. Doi factori trebuie sa fie OK. Stabilitatea politica si o rata sanatoasa a natalitatii. Cu aceste conditii indeplinite, o tara ca Romania poate sa ajunga din urma Franta in 15-20 de ani. Aflat la Bucuresti pe fuga, intre doua avioane, Giacoletto vorbeste si despre romani. Protocolar sau nu, incepe cu un compliment: Voi, romanii, aveti niste oameni foarte talentati. Aveti dezvoltate doua abilitati importante pentru noi: talentul tehnologic si capacitatea de a invata rapid limbi straine. Constatarea aceasta se afla probabil la baza deciziei conducerii corporatiei americane de a extinde numarul cartierelor generale pe care le are la Bucuresti, pe Calea Victoriei. Cartiere generale de unde 100 de romani rezolva prin telefon sau prin Internet probleme de suport tehnic ale clientilor Oracle din Europa sau din lumea intreaga. E vorba de celebrul outsourcing, de care se vorbeste atat. Politica Oracle in domeniu e simpla: daca un astfel de centru de suport tehnic nu face fata cu brio cererilor, este inchis fara multa vorba si transferat in alta parte. Lui Larry Ellison nu-i place sa astepte prea mult. In Romania, nu numai ca cele trei centre deschise in februarie nu s-au inchis, dar in iulie a aparut un al patrulea centru, iar acum Giacoletto este gata sa taie panglica celui de-al cincelea. 100 de specialisti romani lucreaza pentru noi in centrele deschise in acest an, la Bucuresti. Vreau sa dublam numarul asta, spune el. Poate si pentru ca, in Romania i-a fost usor sa alcatuiasca o echipa de specialisti IT capabila sa raspunda solicitarilor venite de la clientii Oracle in 12 limbi straine. Un centru similar din Irlanda oferea aceleasi servicii in doar sase limbi. Asa ca Sergio Giacoletto e hotarat sa ia din ce in ce mai des avionul spre Bucuresti.