BusinessMagazin

Blog

  • Jocuri geopolitice

    In ansamblul politic si economic reprezentat de transportul hidrocarburilor din zona caspica spre Vest, trebuie evidentiat jocul abil al Turciei. Pentru decizia de construire a conductei Baku-Ceyhan au cantarit greu in balanta limitarile introduse de Turcia in tranzitul vaselor prin stramtorile Bosfor si Dardanele.

     

    O mare parte a petrolului caspic ajunge pe coasta estica a Marii Negre, de unde este incarcat in vase si transportat spre consumatorii europeni. Din 2000, turcii au stabilit ca prin stramtori pot trece vasele ce transporta incarcaturi periculoase numai in timpul zilei, iar vasele ce depasesc o anumita lungime (200 de metri in cazul petrolierelor) nu sunt admise.

     

    Este cunoscut cazul mineralierului Enterprise, care aproviziona Sidex si care, in vara anului 2000, a avut nevoie de trei saptamani si de nenumarate interventii la nivel oficial pentru a traversa stramtorile turce, pentru ca depasea lungimea admisa cu numai opt metri. Decizia autoritatilor turce a limitat considerabil tranzitul de petrol prin stramtori. Iar companiile petroliere n-au avut de ales, orientandu-se spre conducta Baku-Ceyhan, pe tarmul Mediteranei.

     

    De subliniat si nivelul investitiilor pentru Ceyhan – nu mai putin de 10 miliarde de dolari pentru un terminal petrolier, o rafinarie si un combinat petrochimic. Tot in materie de conducte petroliere, Turcia mai promoveaza o conducta ce ar urma sa lege Ceyhan de portul Samsun de la Marea Neagra, proiectul fiind si in atentia Rusiei cat si a companiei italiene ENI. Chiar daca nu a fost in intentia autoritatilor turce, limitarile impuse la stramtori sunt un atu si pentru grabirea constructiei la conducta Constanta-Trieste.

     

    In fine, si in cazul Nabucco se manifesta spiritul mercantil turcesc, pentru ca se pare ca autoritatile de la Ankara ar dori sa cumpere gazele din Iran si Azerbaidjan si sa le vanda celor interesati, nu numai sa le tranziteze.

  • ASIGURARI: Cit de greu obtii polita de asigurare pentru o motocicleta

    Premisa majora: multi dintre posesorii de motociclete nu reusesc sa gaseasca o companie cu care sa incheie o asigurare. Premisa minora: o polita de asigurare pentru motocicleta poate fi mai scumpa decat una pentru un autoturism de aceeasi valoare. Concluzia?

     

    Pentru o motocicleta care l-a costat cam 21.000 de euro, posesorul unui Harley-Davidson de ultima generatie cheltuie anual nu mai putin de 3.000 de euro doar pentru asigurarea CASCO. Asigurarea ii acopera toate riscurile – distrugere, deteriorare sau furt -, insa  nu in totalitate, pentru ca, in cazul motocicletelor, asiguratorii impun proprietarului sa fie „cointeresat“. Adica sa suporte o parte din daune. Iar daca „motorul“ are o vechime mai mare de cinci-sase ani, lucrurile se complica peste masura, intrucat nici un asigurator nu mai e dispus sa-si asume riscul. Sau daca o face, asigurarea ajunge sa depaseasca pana si costul mtocicletei. 

     

    „Decat sa-ti faci asigurare pentru un «motor», mai bine investesti in lanturi si garaj. Eu unul nu am gasit nici o firma care sa-mi ofere ceva decent“, scrie un  motociclist pe unul dintre cele mai mari forumuri de specialitate, www.motociclism.ro.

     

    De unde insa aceasta greutate in gasirea unor „oferte decente“? Si cum se explica costul mare al unei astfel de asigurari? Primele de asigurare CASCO pentru motociclete sunt mari,  in primul rand pentru ca la motociclete „accidentele sunt cu mult mai dese decat la autoturisme, iar piesele de schimb costa mult“, este de parere directorul general al companiei de brokeraj in asigurari Forum Asigurari Auto, Raoul Morosanu.

     

    Pentru o motocicleta care costa noua circa 10.000 de euro, arata acesta, prima de asigurare poate ajunge si la 10-15%, adica undeva intre 1.000 si 1.500 de euro anual. Suma la care se adauga si asa-numitele „fransize pe eveniment“, adica partea din dauna pe care o suporta proprietarul, si nu compania de asigurari. Fransize care, in functie de companie, variaza tot undeva intre 10 si 15% din suma asigurata pentru o dauna totala. Una peste alta, trage Morosanu concluzia, „pentru client, cu greu poate fi rentabila o astfel de asigurare“.

     

    Un alt motiv este acela ca pot fi furate mult mai usor decat un automobil, este de parere Gheorghe Grad, director general la SRBA – broker de asigurare reasigurare. Tot pe „lista sa neagra“ ar mai fi de amintit si lipsa unitatilor service pentru motociclete, dar si riscul mai mare de accidente. Astfel ca, adauga Grad, cota de prima, respectiv procentul care se aplica la valoarea motocicletei pentru a stabili suma de plata anuala, urca pana la 7-10%. Adica 700-1.000 de euro in cazul unei motociclete de 10.000 de euro.

     

    Chiar daca vorbim despre conditii mai restrictive, majoritatea companiilor de asigurari sunt in masura sa ofere polite pentru motociclete. Totusi, spun brokerii de asigurari, nu putine sunt cazurile in care acestea refuza sa asigure motocicletele. Evaluarea se face de la caz la caz, explica directorul departamentului de asigurari auto de la Allianz Tiriac, Razvan Pavel, iar conditiile sunt mai restrictive decat in cazul asigurarilor pentru autoturisme. Si „chiar daca preluam un caz“, explica Pavel, „sunt fransize destul de mari“. Fransiza este suma calculata ca procent din valoarea asigurata pe care o plateste asiguratul in cazul unor evenimente, fie ca este vorba de daune partiale, fie ca este vorba de daune totale.

     

    Astfel, pentru o dauna totala (furt sau distrugere) la Allianz fransiza este de circa 20% din suma asigurata, iar pentru daune partiale este de circa 3% din suma asigurata. „Cam acesta este nivelul din piata“, adauga Pavel, explicand ca practica „cointeresarii“ proprietarului este generalizata. Ast-fel ca, din spusele directorului de la Allianz- Tiriac, 98% din politele din piata sunt cu fransize. Cat costa, in aceste conditii, o asigurare CASCO pentru o motocicleta de 10.000 de euro? Dupa calculele lui Pavel, „cateva intre 800 si 1.200 de euro anual“.

     

    Mai exista cerere pentru asigurari de motociclete la astfel de prime? „In 2005 am avut foarte multe cereri“, spune reprezentantul Allianz, adaugand ca, pe masura ce cresc vanzarile de motociclete noi, creste si cererea de asigurari. Pe de alta parte, cei cu motociclete mai vechi de cinci ani „nu pot decat sa raspunda direct“, explica Morosanu, pentru ca asigurari nu prea au de unde sa cumpere. Sau chiar daca au, prima de asigurare este „imensa“, dupa cum subliniaza un alt forumist pe www.motociclism.ro. In situatia sa, dupa o evaluare a motorului la 5.000 de euro, ar fi trebuit sa plateasca anual circa 550 de euro. „Asa ca mai bine am renuntat“, conchide el.  In cazul motocicletelor vechi, explica si vedeta postului Acasa TV Cabral Iabaka, valoarea este mica, de 4-5.000 de euro „si atunci esti refuzat de cei de la companiile de asigurari“.

     

    Cu atat mai mult cu cat, chiar si in cazul unor motociclete mai vechi, problemele care apar sunt la fel de mari ca si la cele noi. „Piesele sunt la fel de scumpe, service-uri tot nu exista, reparatia e anevoioasa“, spune el, adaugand ca, spre deosebire de un autoturism, o motocicleta poate fi arareori „carpita“.

     

    „Se asigura motocicletele care au in medie 1-5 ani“, adauga si Cati Stoican, inspector coordonator la Activ Asigurari. „La cele peste 10 ani, nici nu se prea poate pune problema“, adauga ea, pentru ca uzura este mare, lucru care se „simte“ la calculul primei de asigurare. De multe ori, spune ea, „ne lovim de faptul ca clientii nu pot intelege ideea de fransiza, de a suporta si ei o parte din dauna“. Cat inseamna aceasta „parte“? Si Stoican vehiculeaza aceleasi valori: circa 20% din suma asigurata in cazul daunei totale sau a furtului si intre 5 si 10% din suma asigurata pentru diverse evenimente. 

     

    Compania la care lucreaza a vandut anul trecut 10-12 astfel de polite, iar acum are „in lucru“ alte doua asigurari de acelasi tip. Dar „moda“ motocicletelor – care trage dupa ea si piata asigurarilor – „a inceput abia acum doi ani“, concluzioneaza inspectorul coordonator de la Activ Asigurari.

     

    Cat de extinsa este aceasta moda a motocicletelor, e destul de greu de spus, in conditiile in care statisticile „sunt sublime, dar lipsesc cu desavarsire“. O estimare a pasionatilor de „motoare“ avanseaza un total de circa 16.000 de motociclete. Cate dintre ele sunt asigurate? Nimeni nu o mai stie.

  • Algoritm CASCO

    In cazul motocicletelor, modelul de calcul pentru o asigurare CASCO este putin diferit fata de cel al automobilelor.

     

    SUMA ASIGURATA: Se calculeaza aplicand la valoarea noua a motocicletei un procent de uzura, pe care si-l stabileste fiecare asigurator in parte. La suma de asigurare se aplica o cota de asigurare (care variaza intre 9 si 15%), rezultand astfel prima de asigurare. Daca suma asigurata este de 10.000 de euro si cota de asigurare este de 9%, de exemplu, prima anuala de asigurare este de 900 de euro.

     

    FRANSIZE: La CASCO-ul pentru motociclete, asiguratorii impun ca proprietarul sa suporte o parte din daune (fie ca este vorba de daune totale, sau partiale). Astfel, in cazul daunelor totale fransiza este de circa 20% din suma asigurata. Astfel ca, pentru o suma asigurata de 10.000 de euro, in cazul in care motocicleta dispare sau este distrusa total, asiguratul trebuie sa suporte 2.000 de euro din pierdere. In cazul daunelor partiale, fransiza variaza intre 5 si 10% pe eveniment pentru orice risc.

     

    MOD DE CALCUL: Daca valoarea reparatiei e de 5.000 de euro, iar motocicleta e asigurata la o valoare de 10.000 de euro, reparatiile in valoare de 5% din suma asigurata (respectiv 500 de euro) sunt acoperite de proprietar.

  • Alan Greenspan a parasit Fed si a inceput deja sa faca bani

    Dintr-un birou aerisit de forma ovala, cu o spectaculoasa fereastra care ofera o vedere panoramica spre centrul Washingtonului, Alan Greenspan incearca sa-si recreeze o cariera demult abandonata: aceea de specialist in prognoze economice pe Wall Street. Dar exista, totusi, ceva schimbat.

     

    La urma urmei, ca presedinte al Rezervei Federale in ultimii 18 ani, Green-span a influentat puternic economia nationala si globala, devenind, in acest timp, o celebritate. Iar intoarcerea sa la viata privata este, prin urmare, departe de a fi privata. Greenspan tocmai a semnat un contract care prevede ca va scrie o carte pentru care a primit deja un avans garantat de peste 8,5 milioane de dolari. Fostul presedinte al Rezervei Federale nu mai vinde clientilor prognoze economice, iar discursurile sale, care odata clatinau pietele – dar erau gratuite – sunt acum livrate cu taraita unor audiente exclusiviste, unele care isi permit sa plateasca sume de sase cifre ca sa-l auda pe Greenspan spunand nimic in plus fata de ceea ce spunea mai demult.

     

    „Ben Bernanke are o misiune grea“, declara Greenspan intr-un interviu din care cea mai mare parte a ramas „off the record“. „A-l determina pe predecesorul lui sa vorbeasca despre politica monetara sau despre previziuni pe termen scurt pentru afaceri nu l-ar ajuta.“ Intr-adevar, un e-mail care a circulat in interiorul companiei Lehman Brothers – care relata o discutie privata din 7 februarie a lui Greenspan cu mai bine de o duzina dintre executivii de top si marii clienti ai firmei – confirma ca fostul presedinte al Rezervei Federale a declarat intr-adevar in interviu ca „am ramas consecvent declaratiilor pe care le-am facut in trecut atat in discursuri cat si in alte ocazii“.

     

    O astfel de discretie este cat se poate de buna, spun observatorii Fed. Dupa atatia ani la carma rezervei federale, contractele care-i vin lui Greenspan sunt oarecum discutabile in aceasta era a succesului personalitatilor devenite branduri – de la fostul presedinte Bill Clinton in jos – care parasesc sectorul guvernamental pentru cel privat. Iar viteza cu care Greenspan a inceput sa faca bani ridica deja semne de intrebare printre cei care-l critica.

     

    „Este o performanta neobisnuita pentru el, din pricina discretiei cu care Fed e asociata“, spune Albert Wojnilower, un „contemporan“ de-al octogenarului Greenspan si, la randul sau, faimos economist de pe Wall Street in anii ‘80. „Sunt sute de membri si fosti membri ai Fed si cu greu poti vedea pe vreunul sa vorbeasca atunci cand pleaca. Daca Green-span ar fi asteptat trei luni, n-ar mai fi fost vazut ca un om atat de legat de Fed.“

     

    Prima iesire publica a lui Greenspan, cea de la banca Lehman Brothers, a venit la doar sapte zile dupa ce acesta condusese ultima sa sedinta de consiliu a Rezervei Federale pe 31 ianuarie. Chiar daca s-a limitat la remarce nevinovate, spune James Galassman, senior economist pentru JP Morgan Chase, Greenspan trebuia sa se fi asteptat ca acestea sa fie distorsionate.

     

    „Trebuie sa stie de-acum ca oamenii care povestesc ce zice el la astfel de reuni-uni private ii pot «pune cuvinte in gura»“, spune Glassman. „I-au si pus, facandu-l sa para extrem de viclean si de cinic“ si mai preocupat de inflatie decat au aratat ulterior notitele acelei ultime intalniri, atunci cand au fost publicate la sfarsitul lui februarie.

     

    Predecesorul lui Greenspan, Paul A. Volcker, a castigat de asemenea bani buni dupa ce a parasit Fed in 1987, dar nu chiar imediat si nici la fel de spectaculos. Iar intre averile celor doi era oricum o mare diferenta. Greenspan si-a construit mai intai reputatia si o bruma de avere din pozitia de consultant al politicienilor republicani si ca proprietar al unei firme de consultanta, pe care a dizolvat-o in momentul in care presedintele Ronald Reagan l-a numit sef al Rezervei Federale. In timpul mandatului economiile sale, care au ajuns acum la o valoare neta de 4-8 milioane de dolari, potrivit unor relatari, au fost investite in certificate de trezorerie cu scadenta la un an.

     

    Volcker, care si-a petrecut cea mai mare parte a carierei in structurile guvernamentale, era re-numit pentru tocmai pentru ca nu economisea – si, cu toate acestea, a intrat in viata privata cu mult mai putine ambitii decat a facut-o Greenspan. „Am stat si m-am scarpinat in cap o bucata de vreme“, isi amintea Volcker intr-un interviu, adaugand ca nehotararea lui „a innebunit-o pe nevasta-mea“. In cele din urma, Volcker si-a cladit averea ca presedinte al James D. Wolfensohn Inc., o companie de investitii. Dar in primele sase luni ale vietii sale post-Fed a inceput, ca si Greenspan, sa tina discursuri pe bani.

     

    „Am vazut ca pot sa tin un discurs sau doua si sa castig cat la Fed“, isi amintea Volcker. Ultimul lui salariu la Fed a fost de 80.000 de dolari anual, cu 100.000 de dolari mai putin decat venitul pe care l-a avut Greenspan ca presedinte in ultimul an.

     

    Alan Greenspan a refuzat sa discute despre suma pe care a primit-o pentru discutia de la banca Lehman sau pentru celelalte doua discursuri pe care le-a sustinut cu usile inchise dupa plecarea de la Fed: una prin satelit, pentru un grup din Tokio, iar cealalta in fata clientilor companiei olandeze ABN Amro, adunati la hotelul St. Regis din New York. Bill Leigh, care conduce o firma ce intermediaza relatia cu personalitati de top care tin discursuri in diverse ocazii, spune ca nivelul onorariului pentru personaje de talia lui Greenspan este de 90.000-150.000 de dolari pentru un discurs.

     

    In ziua in care a parasit Fed, Greenspan s-a transformat rapid in proprietar al Greenspan Associates. Deocamdata, el e unicul asociat. Iar personalul sau numara mai putin de cinci oameni. Programul zilnic al lui Greenspan s-a schimbat foarte putin in ultima luna. De obicei lucreaza cam 10 ore pe zi. La Fed, timpul lui liber era dedicat tenisului – de doua sau trei ori pe saptamana – si petrecerilor, la care venea insotit de Andrea Mitchell – sotia sa, care e sefa departamentului de corespondenti internationali de la NBC News.

     

    Cele zece ore se duc acum in special pe scrierea memoriilor. A promis editurii, Penguin Press, ca primul draft va fi gata pana la sfarsitul anului. Un colaborator – probabil David Wessel, adjunctul sefului biroului din Washington al Wall Street Journal – va revizui cel de-al doilea draft, dupa care Greenspan spune ca va scrie un al treilea, despre care spera ca va fi si manuscrisul final.

     

    Intelegerea de zece pagini pentru carte prevede, printre altele, promisiunea lui Greenspan ca va povesti la persoana intai detalii despre momente critice din timpul mandatului sau de presedinte Fed – prabusirea bursei din 1987, efectele economice ale colapsului Uniunii Sovietice si atacurile teroriste de la 11 septembrie.

     

    Ca adept autoproclamat al unei piete libere – adica unul care crede in mecanismele pietei si in interventia limitata a guvernului – Greenspan a salutat ascensiunea economiei globale si, odata cu sfarsitul Razboiului Rece si a prabusirii economiilor planificate, „integrarea treptata a muncitorilor educati si prost platiti in forta de munca globala“. Pentru ca viitoarea sa carte sa nu fie prea ingreunata de economie, Green-span a promis si ceva povesti din tineretea lui, inclusiv amanunte despre influenta mentorului sau, autorul si romancierul Ayn Rand, care l-a modelat ca om cu vederi liberale. Si va descrie si „intalnirile cu, impresiile despre“ numerosi politicieni, membri de guvern, presedinti si lideri mondiali.

     

    Cat despre politica, Greenspan are de gand sa argumenteze ca „falia ideologica“ dintre republicanii conservatori si democratii liberali lasa „un centru nebagat in seama, de unde poate veni un candidat prezidential independent si bine finantat la scrutinul din 2008 sau, daca nu atunci, macar in 2012“.

     

    Reputatia lui de „profet“ se bazeaza, totusi, mai mult pe introspectii economice decat pe predictiile lui politice. Greenspan a promis sa „analizeze fortele care vor da forma urmatoarelor decenii“, concluzionand ca „e posibil ca, in anii care urmeaza, presiunile competitiei globale sa atraga multe economii de piata spre modelul american“.

     

    Traducere si adaptare de Mihai Mitrica

  • O nota de plata un pic cam prea piperata

    Comerciantii de praf de paprika din Ungaria sunt pe punctul de a pierde milioane de euro, in urma anunturilor de saptamana trecuta cu privire la o eventuala contaminare a acestui produs, estimeaza Budapest Business Journal. 

    Incidentul va afecta atat piata de desfacere interna (unde Serviciul de Sanatate Publica a interzis de la 28 octombrie distributia de praf de paprika), cat si pe cele externe, unde Ungaria ar putea pierde 15% din totalul exporturilor de paprika. Anul trecut, Ungaria a exportat 5.300 de tone de produse din paprika, in valoare de 12,7 milioane de euro, in timp ce livrarile pe piata interna se ridica la 3.500-4.000 de tone anual.

    Scandalul a izbucnit in momentul in care in praful de paprika comercializat de trei dintre principalii producatori unguri s-a descoperit o cantitate mare de toxine, care depasea nivelul de siguranta acceptat in Ungaria. Toxinele provin din America de Sud, de unde firmele au cumparat praf de paprika pentru a-l folosi in amestec cu cel din productia interna.

  • Batranii lupi de mare

    Pentru cei care s-au plictisit sa-si petreaca batranetea acasa, intreprinzatorii cu idei au gasit solutii mai vesele, scrie The Economist. Viata la bordul unei nave de croaziera se dovedeste a fi mai ieftina chiar decat in unele aziluri americane. Astfel, pentru un an petrecut intr-un azil, americanii platesc in medie 28.500 de dolari, iar in Chicago chiar 40.000. Pe vasul de croaziera Majesty of the Seas, al Royal Caribbean, poti ocupa insa o cabina cocheta cu numai 33.260 de dolari pe an. 

    In plus, multe dintre obiceiurile de zi cu zi, inclusiv treburi gospodaresti sau mersul la coafor, pot fi reluate cu usurinta si pe vas. Pensionarii au parte de mese servite ca la marile restaurante, participa la serate dansante si pot incerca placerea jocului de carti. „Croazierele pot fi considerate niste aziluri plutitoare“, spune Lee Lindquist, specialist in geriatrie la Feinberg School of Medicine de la North-Western University, Chicago.

    Doctorita Lindquist a venit recent dintr-o astfel de calatorie si acum e hotarata sa propuna un model de petrecere a varstei a treia pe care l-a numit „ingrijire pe vase de croaziera“ si pe care vrea sa-l publice in numarul din noiembrie al Jurnalului Societatii Geriatrice Americane. Specialista sustine ca persoanele suferinde isi pot reveni mult mai usor gratie soarelui si socializarii cu cei de aceeasi varsta, in cadrul unui program de ingrijire unde personalul de pe vas ofera tratament si regim alimentar personalizat fiecarui client pensionar.

  • Turism medical in Polonia

    Polonia este o tara frumoasa, apreciata de turisti. Mai nou insa, motivul principal pentru care turistii aleg Polonia ca destinatie pare sa fie altceva decat pitorescul locurilor: turismul medical. In ultimii ani, acesta s-a transformat intr-o industrie de milioane de zloti, atragand turisti din vestul Europei, Rusia si Scandinavia, comenteaza Warsaw Business Journal. 

    Motivul pentru care amatorii, respectiv amatoarele de liftinguri faciale, marire a sanilor sau micsorare a nasului aleg Polonia este simplu: costurile mult mai scazute decat in Vest. Spre exemplu, o operatie de marire a sanilor se poate face la o treime din pretul perceput in Marea Britanie, modelarea nasului este cu 75% mai ieftina, iar serviciile de estetica dentara au tarife de zece ori mai mici decat in Germania. 

    Dar poate aspectul cel mai interesant al acestei afaceri este gaselnita unora dintre clinici de a oferi, pe langa serviciile medicale, oferte de petrecere a vacantelor in locuri pitoresti din Polonia. Numeroase site-uri poloneze afiseaza, alaturi de listele de preturi pentru interventiile chirurgicale, si liste de atractii turistice, precum faimosul muzeu Chopin, oferte de bilete la spectacolele de opera sau de calatorii in zonele montane.

  • Dou you speak Français?

    A fost o vreme cand lumea buna mergea la Paris si vorbea frantuzeste. Acum la moda a venit limba engleza, lucru cu care intreaga planeta e de acord, mai putin francezii, comenteaza revista Time. La zece ani dupa ce guvernul lui Edouard Balladur a adoptat legea conform careia limba franceza trebuia folosita in toate documentele guvernamentale, contractele de afaceri, meniurile restaurantelor si spoturile publicitare, sustinatorii francofoniei lovesc din nou. 

    Luna trecuta, in parlamentul francez s-a propus ca predarea limbii engleze sa devina obligatorie in scolile din Franta. Imediat, aparatorii limbii franceze au replicat cu un manifest in care cereau UE sa adopte limba lui Baudelaire ca limba oficiala in justitia europeana. „Nimic n-ar fi mai daunator umanitatii decat sa vorbeasca o singura limba straina“, a atras atentia insusi presedintele francez Chirac, adept al propunerii. 

    Cu toate eforturile Frantei si bugetul de un miliard de dolari alocat anual promovarii limbii franceze in lume, aceasta ocupa doar locul 11 intr-un top al limbilor cu cel mai mare numar de vorbitori de pe planeta. Si, desi este principala limba vorbita in institutii ca UNESCO, Interpol sau Curtea Europeana pentru Justitie, engleza domina in cercurile diplomatiei internationale si in cele de afaceri. Pe Internet, 52% din totalul site-urilor folosesc limba engleza si doar 4,6% franceza. Cat despre studentii tarilor Uniunii Europene, 92% dintre ei aleg sa studieze in limba engleza si doar 33% prefera franceza. Chiar si multinationale franceze ca Alstom sau Vivendi au adoptat limba engleza in relatiile dintre angajati. 

    Intre timp, recomanda Time, francezii ar putea urma exemplul american, promovandu-si limba in lume printr-o ofensiva culturala indreptata mai ales spre publicul tanar. Poate un film ca „Amélie“ sau cantecele rapperului MC Solaar sa fie un bun inceput.

  • America, mereu surprinzatoare

    Economia americana surprinde continuu. A suferit un soc dupa altul, incepand cu atacurile teroriste din 2001, continuand cu scandalurile corporatiste din 2002 si cu razboiul din Irak din 2003 si culminand cu criza preturilor la petrol, de anul acesta. Totusi, pe cai numai de ea stiute, economia Americii a crescut cu 3,5% anual de la sfarsitul recesiunii din 2001 si a ajuns la 4% in ultimul an, fapt ce demonstreaza o flexibilitate de invidiat, se arata in ultimul numar al revistei Business Week. 

    Socul provocat de criza petrolului va avea insa efecte certe asupra cresterii economice. Nu are repercusiuni doar asupra psihologiei consumatorului, a afacerilor si a investitorilor, ci este o lovitura directa data finantelor a milioane de gospodarii si companii din Statele Unite. O mare parte a venitului national al Americii va fi transferata in strainatate, cu impact asupra cererii, productiei si preturilor. Oficiali ai Rezervei Federale estimeaza ca pretul ridicat la petrol a rapit deja 0,75% din cresterea economica pe primele trei trimestre din 2004. De la 35 de dolari pe baril in primul trimestru, petrolul a urcat la 55 de dolari pe baril in al treilea trimestru si nici un economist nu poate prevedea cat va mai urca. Aceasta nesiguranta este o alta amenintare la adresa cresterii, deoarece teama de necunoscut ii face pe investitori sa ezite in orice decizie de cumparare pe care ar lua-o. 

    Singura certitudine este ca in acest moment consumatorul incepe sa-si piarda increderea asupra viitorului. In afara de costul ridicat al energiei, de temerile in legatura cu locurile de munca, de cresterea violentei in Irak sau de piata fluctuanta a actiunilor, criza petrolului a afectat atitudinea familiilor americane fata de consum. Indicele de incredere a consumatorilor a scazut in octombrie pentru a treia luna consecutiv. 

    Din fericire, inca exista si factori care contrabalanseaza situatia: in septembrie, numarul locurilor de munca a crescut cu 96.000, iar cererea de bunuri de larg consum a crescut in septembrie cu 2,6%, cea mai mare majorare din ultimele sase luni. Cererile de calculatoare si produse IT au inregistrat o crestere de 9,3%, cea mai mare din ultimii patru ani. Acestea sunt motive suficiente pentru ca Rezerva Federala sa-si permita, deocamdata, sa-si continue politica de crestere treptata a ratelor dobanzilor, cel putin pana in luna decembrie.

  • Una spun si alta fac

    In ultimele luni, s-a scris mult despre riscurile si implicatiile pe care le presupune acceptarea Turciei in Uniunea Europeana. Un articol de saptamana aceasta din Newsweek pune inca o data sub semnul intrebarii aderarea acestei tari la UE, din cauza problemei drepturilor omului. In luna septembrie, parlamentul turc a votat aprobarea unei legi a liberalizarii Codului penal, care cuprinde 450 de articole noi introduse special pentru a garanta libertatea de exprimare, eliminarea torturii practicate de politie si sustinerea drepturilor minoritatilor.

    Totusi, mii de oameni raman in continuare in inchisori pentru crime care, conform noilor legi, nu mai sunt considerate delicte. Printre acestia, un jurnalist care a fost inchis anul trecut pentru ca a scris o poezie insultatoare la adresa liderului spiritual al Turciei, Kemal Ataturk. Un comentator radio a ramas inchis, vinovat de a fi criticat decizia statului de a interzice portul valului islamic de catre femei in institutiile de invatamant. La acestea se adauga cazul celor aproape saptezeci de protestatari anti-razboi arestati in timpul summit-ului NATO din luna iunie a acestui an si care nu au avut inca parte de un proces corect.