Grupul finan-ciar belgian KBC isi continua expansiunea rapida in Europa de Est. Dupa intrarea pe piata ruseasca, prin cumpararea a 92,5% din actiunile bancii Absolut Bank, KBC a anuntat trei achizitii in
In portofoliul KBC au intrat brokerii Hipobroker si Senzal, precum si Bastion, o societate sarba specializata pe servicii de brokeraj si de corporate finance. Rusia este a opta
In februarie 2007, volumul depozitelor atrase de bancheri in seifurile lor de la clientii neguvernamentali totaliza peste 96 de miliarde de lei (echivalentul a 28,5 miliarde de euro), potrivit statisticilor bancii centrale. Fata de aceeasi luna a anului precedent valoarea marcheaza o crestere de aproape 30%, ritm de aproape doua ori mai mic decat cel in care au crescut creditele in aceeasi perioada. Evolutia austriecilor de la Volksbank nu difera prea mult la capitolele depozite si credite: la cel dintai ritmul de crestere a fost de circa 180% de la inceputul lui 2006 si pana in februarie a.c., in timp ce plusul la finantari a tinut pasul, fiind de circa 200% in aceeasi perioada.
Surse: bnr, Volksbank
Banca olandeza ABN Amro va deschide un asa-numit centru de dezvoltare a competentelor in Varsovia. Reprezentantii bancii au cerut autoritatilor poloneze o serie de facilitati fiscale pentru noua investitie, dar au fost refuzati. Publicatia Puls Biznesu sustine ca in noul centru vor lucra 590 de persoane.
Conform unui membru al Comitetului interministerial pentru sprijinirea investitiilor, ABN Amro nu va primi ajutoare de stat, deoarece investitia ar fi de fapt doar un call center. Joanna Kobylinska, purtatoarea de cuvant a filialei poloneze a bancii, a replicat ca proiectul va sprijini activitatea unui centru similar din
Cel mai mare producator ucrainean de sucuri, Sandora, este pe punctul de a fi vandut pentru a putea obtine fondurile necesare pentru realizarea planurilor de dezvoltare. Firma a apelat la serviciile Deutsche Bank si ale bancii ucrainene de investitii
In prezent, Sandora detine 47% din piata locala de sucuri, estimata anul trecut la 365 de milioane de euro. De achizitia Sandora ar putea fi interesate Coca-Cola Company, PepsiCo, producatorul rus de sucuri Wimm-Bill-Dann sau bancile straine de investitii, a declarat pentru saptamanalul Kiev Post Oksana Kozaciok, analist la banca de investitii Dragon Capital. Compania a fost fondata in 1995, iar capitalul majoritar este detinut de doi cetateni lituanieni, cu cate 45% din actiuni fiecare; restul de 10% apartin directorului firmei. Aproape 75% din productie este vanduta pe piata interna, restul fiind exportata in 24 de tari.
Din cele patru proiecte de autostrazi din
Anexele recent semnate la contractul de concesionare catre un consortiu bulgaro-portughez au fost trimise la Eurostat, oficiul european de statistica, pentru a decide daca este vorba de ajutoare de stat. In perioada respectiva, autoritatile ar dori ca reprezentantii consortiului sa negocieze imprumutul de finantare a proiectului. Lansarea constructiei autostrazii Liulin a fost blocata de diverse proceduri legate de terenurile pe care urma sa fie realizata. In privinta autostrazii
Intre martiriu si discurs steril, cazul Raluca Stroescu a starnit societatea romaneasca asa cum de mult nu am vazut. Tarziu, dar poate nu inutil. Tarziu, pentru ca raul cel mare s-a produs: o tanara de 31 de ani a pierit si orice tanar bun si frumos care ne paraseste face mai mult decat valoarea corporatiilor lumii intregi.
Poate nu inutil, pentru ca a pus societatea romaneasca activa in fata unei realitati pe care aceasta s-a ferit sa o vada, iar daca a vazut-o, a preferat sa o ignore.
Foarte simplist vorbind, societatea romaneasca este sustinuta, in prezent, de doi stalpi: unul este format din cei trei milioane de plecati in strainatate dar care au pastrat legaturile cu
Al doilea stalp este format din cele 4 – 5 milioane de romani activi, intreprinzatori sau angajati in companii, acestia sustinand aparatul administrativ si angajatii bugetari si preluand, pe de alta parte, si grosul consumului generator de crestere economica.
Cei plecati in strainatate s-au adaptat si au intrat in angrenajele unor societati inchegate, rodate si care mimeaza cel putin respectul fata de cetatean, daca nu o fac de-a binelea. Ei vor face bine Romaniei oriunde ar fi si orice ar alege sa faca in viitor: sa se intoarca acasa sau sa ramana in
Cei ramasi acasa sunt cei ce s-au descurcat in
Era ambitioasa, dar ambitia nu este pacat, noteaza, intr-un comentariu patimas despre Raluca Stroescu, colegii mei de la agentia MEDIAFAX. Avea dorinte. Care veneau, firesc, din ambitie. Poate avea si dureri ale sufletului, repede anesteziate, ingropate in dosare, uitate in fata computerului sau lasate pe marginea drumurilor pe care le batea (…) Se vor gasi destui cinici sau interesati care sa spuna ca Raluca Stroescu ori ca era deja bolnava sau ca isi asumase constient acest mod de viata si ca a sfarsit sarind de pe sina. Adica si-a facut-o cu mana ei. (…) Indiferent cu cata emotie se trateaza un asemenea caz, sunt intrebari care trebuie puse si constatari de bun-simt care trebuie facute. Avem leadership, training, learning si o intreaga lume neologica a noilor relatii de munca, al carei centru este modul de motivare profesionala. Intre ce se scrie in tomurile de specialitate, ce se spune pe la seminarii si ce se intampla e o diferenta cutremuratoare. Si asta pentru ca suntem in
A renunta la emotiile ce razbat din cele doua texte nu ar insemna decat insusirea unei atitudini gresit-corporatiste, pe care am vazut-o, de altfel, la unii care invocau nu stiu ce statistici de productivitate si timpi de lucru, de parca fisele de pontaj ar fi purtatorii de adevar absolut, sau la altii care invocau munca sustinuta a bunicilor, la camp. Aiureli; personal mi-au trecut prin cap, timp de mai multe zile, tot felul de lucruri: plutocratie, Noam Chomsky si corporatiile sale fasciste, Work to live. Don’t live to work. Iar emotiile in speta dovedesc celor ce le-au incercat faptul ca sunt vii, ca umanul din ei n-a murit. Dupa emotii este firesc sa urmeze, rapid, refuzul.
Adica ceea ce se cheama downshifting: refuzul inregimentarii, al cresterii in ierarhii, a salariului mare. Societati capitaliste mai batrane au trait asa ceva, miscarea hippie este un bun exemplu. La noi fenomenul n-a fost prea prezent, pentru ca romanii au fost mai tentati sa se imbrace mai bine sau sa aiba masini mai luxoase chiar decat occidentalii aflati in pozitii comparabile. Acum, atat la serviciu cat si acasa, s-au atins niste limite, atat valorice cat si fizice, iar companiile ar trebui sa fie constiente, sa se teama si sa incerce sa previna. Pentru ca, personal, nu m-ar mira un val de demisii care ar putea parea fara motiv.
Nu exista oameni si companii, exista numai oameni, aici si acolo. Din cand in cand e bine ca si oamenii de aici si cei de acolo sa se priveasca mai altfel decat peste birou sau la teambuilding. Sa vada care sunt morti si care sunt vii.
Va las casa, terenurile din cinci judete, colectia de Mercedes-uri, falsurile veritabile si PIN-urile de la goldcarduri. Afacerea am vandut-o deja.
Fondatorul unei retele de magazine cu produse electronice se arata fericit, saptamana trecuta, in timpul receptiei de lansare a unei noi firme – o mica investitie personala intr-un start-up din domeniul Internetului. Mica, raportand-o la ceea ce vanduse anul trecut – cele aproape 100 de magazine date pe cateva milioane bune unui fond de investitii.
De ce a vandut? Raspunsul sablon din vremurile noastre: Am adus afacerea la un nivel la care aveam nevoie de o investitie puternica pentru ma dezvolta in continuare si a face fata concurentei. Tradus printre cuvinte: nu mai era distractiv dupa ce afacerea se stabilizase si imi era frica de concurenta. Cresterile nu mai erau atat de mari, ritmul lansarilor de noi magazine incetinise si totul se indrepta spre un maxim posibil, foarte probabil. Desigur, l-am putea banui pe acest om, ca si pe multi altii, ca se saturase de profituri reinvestite, de viata cumparata pe firma (78% dintre Mercedes-uri sunt luate in leasing), de vacantele exotice asortabile veniturilor, dar nu orarului. Nu e cazul. La mai putin de jumatate de an de la vanzare e deja la a doua investitie, dupa cea intr-o firma locala de consultanta pentru micii afaceristi. In zona fierbinte, unde consiliaza firme pe care ajunge sa le cunoasca si, cum recunostea rotind paharul de whisky, in care ar putea sa investeasca.
Desi a pastrat o parte din vechea afacere, fondul de investitii si-a numit recent un director propriu, dupa ce fondatorul a hotarat sa cedeze: Eu am crescut firma asta si mi-e greu sa accept ca altcineva stie mai bine. Recunoaste insa ceea ce cartile de management stiu deja, ca in piramida decizionala a unei companii bine crescute, primele doua niveluri, actionarul si CEO-ul, e mai bine sa fie persoane diferite.
Aparent avem de-a face cu un paradox. Daca voia sa ramana cu butonul rosu, de ce a vandut pana la urma? Adevarul e ca nu e usor sa pastrezi vigoarea unui business pe un segment de piata (si adrenalina cresterilor), cand toate soiurile de investitori cu titulaturi in limba engleza vad acum o bonanza in
Conform publicatiei americane Family Business, cele mai mari afaceri mostenite din lume sunt Wal-Mart (condusa de Robson Walton, fiul fondatorului Sam Walton), Ford (cu William Clay Ford jr., stranepotul fondatorului Henry Ford) si Samsung (familia Lee). Vom avea oare un Popescu si Fiii de anvergura lor? Probabil ca nu. Un studiu in
Iar textul acesta are si o morala. Vreti sa lasati afacerea mostenire? Faceti tot posibilul ca afacerea sa ramana mica – va fi mai putin vizibila si mult mai putin dorita. Nu va listati afacerea la bursa – oferta de actiuni poate fi o metoda tentanta de a aduce capital, dar si o
La sfarsitul saptamanii trecute, a fost soare la Budapesta. Atat de soare, incat Lasso Geszki, directorul de retail al grupului petrolier Mol, a vazut la sfarsitul adunarii generale a actionarilor ca peste patru ani reteaua din
In 2003, grupul Mol avea in
Practic, la sfarsitul anului 2008, Mol Romania ar avea 136 de statii si va incepe inca o etapa agresiva de dezvoltare, similara cu pasul facut la achizitia Shell, si va investi in aproape 100 de benzinarii, chiar daca asta va costa cateva milioane de euro, dupa cum spune Geszki. Dezvoltarea in
O diferenta importanta fata de piete precum Slovacia, unde in 2006 cuvantul optimizare a insemnat inchiderea a 48 de statii. In Slovacia, Mol a achizitionat Slovnaft (compania nationala – n.red.) si cu bune, si cu rele, iar ce nu a adus profit a fost inchis, explica Zsolt Szalay, directorul Mol in
Diferenta din ritmul de crestere se vede si in modul in care grupul a gandit strategia de extindere a retelelor: pentru piata ungara nu se anunta importante investitii in retea pentru urmatoarea perioada, iar Mol isi va indrepta un buget important de investitii in
Dublarea retelei pe piata locala va face ca, la sfarsitul lui 2010, Mol sa se apropie foarte mult de reteaua pe care o are momentan Lukoil.
Si operatorul rus pregateste investitii, insa tot pe termen lung, sperand ca dintr-un buget de 80 de milioane de euro sa dezvolte inca 100 de benzinarii in urmatorii cinci ani, pentru a ajunge la 400 de benzinarii.
De asemenea, Rompetrol vrea sa atinga la sfarsitul acestui an numarul de 250 de Parteneri Rompetrol, in paralel cu dezvoltarea retelei proprii, care are acum 102 statii, dar este in curs de extindere. Toate acestea ar insemna ca peste aproximativ trei ani, trei operatori se vor bate pentru aceeasi cota de piata in functie de numarul de benzinarii. Trei operatori din zona, dat fiind ca, o data cu iesirea Shell din
Dar cine va lua cei mai buni clienti? Mai precis, pe cei business, cu flote imense care consuma foarte mult si fara sa se uite la pret? Zsolt Szalay, spune ca strategia sa este ca, in paralel cu dezvoltarea retelei pe care o conduce, sa pastreze si actuala pondere pe care clientii business o au in portofoliu. 40% dintre clientii nostri sunt flote de companii, care merg prin orase, dar fac si multe drumuri in
Cand «dieselizarea» a inceput cu cativa ani in urma in
Investitiile Mol, dar si cele prognozate de Lukoil si Rompetrol nu vor muta piata mai departe de 2.500 – 2.800 de benzinarii. Pana la cele 3.500 de care piata spune ca va fi nevoie in 2010 mai e ceva. Sau 2010 e prea devreme?
Cele noua magazine Albinuta din Capitala isi schimba proprietarul: iese din ring retailerul lituanian Maxima Lt., iar fraiele sunt preluate de reteaua Profi, specializata in retailul de tip discount. Dincolo de valoarea tranzactiei in sine, estimata la circa 10 milioane de euro, momentul marcheaza pe piata romaneasca primul exit al unui retailer strain.
Conform reprezentantilor Profi, discutiile pe marginea preluarii au durat cateva luni, insa nici una din parti nu a dorit sa comenteze valoarea tranzactiei. Planurile creionate de conducerea retailerului belgian prevad ca reteaua sa reuneasca nu mai putin de 37 de magazine pana la finalul acestui an, cifra de afaceri previzionata fiind de 73 mil. euro. Profi are acum 28 de magazine, dintre care patru sunt spatii ale magazinelor de proximitate Uni’all, preluate in luna martie de la fosta retea Univers’all.
Ce s-a intamplat insa cu Albinuta si de ce au depus lituanienii armele intr-o piata aflata in plin elan de extindere a formelor moderne de comert?
Maxima Lt., parte a retailerului VP Market, denumit de Financial Times si The Economist tigrul baltic, prezent in Lituania,
Majoritatea spatiilor in care au functionat magazinele Albinuta au fost preluate de la societatea Practic Bucuresti, ce detinea fostele magazine Alimentara din sectorul 6 al Capitalei. Penuria de spatii ce se preteaza la activitati de retail este unul dintre argumentele principale pentru esecul lantului lituanian, pentru ca pe spatiile cu vad nu liciteaza doar comerciantii – din diferite domenii, fie imbracaminte, electrocasnice sau alimentar -, ci si bancile. Intr-o perioada in care cuvantul de ordine pentru companiile cu activitati de retail este extinderea, si costurile spatiilor au crescut in consecinta. Una dintre solutiile luate in considerare de lituanieni a fost dezvoltarea retelei in provincie, in zone in care foamea de spatii nu este la fel de acuta, datorita unui numar mai mic de retaileri internationali. Laurentiu Tigaeru Rosca, proprietarul a doua magazine Mara de la Focsani, spune ca a avut mai multe runde de discutii cu diversi comercianti, dintre care cea mai recenta s-a desfasurat cu grupul VP Market. Discutiile nu s-au finalizat, iar Tigaeru Rosca spune ca motivul tine de nehotararea lituanienilor de a se extinde in
Un alt obstacol ce a franat planurile de dezvoltare ale lituanienilor a fost concurenta reprezentata nu doar de supermarketuri, ci si de hipermarketuri si retele de discount, care au ridicat la randul lor pretentii pentru banii din buzunarul cumparatorilor. Or, tocmai pe o dezvoltare in pas saltat mizau lituanienii, ce-si stabilisera o strategie de expansiune rapida in regiunea baltica si nu numai, dupa ce au incercat in 2004 sa-si vanda afacerea de retail din toate tarile, dar n-au obtinut pretul cerut, conform articolelor din presa lituaniana.
Cumparatori au gasit insa pe piata romaneasca, mai intai pentru reteaua de farmacii Iedera, pe care au vandut-o inca din toamna anului 2005 catre Montero, unul dintre cei mai mari distribuitori de medicamente de pe piata locala. Valoarea tranzactiei nu a fost dezvaluita pentru cele 13 farmacii Iedera operate de Eurofarmacia, parte a grupului lituanian, insa ideea vanzarii diviziei de retail de medicamente a fost vehiculata pe tot parcursul anului 2005, pana in momentul parafarii tranzactiei cu Montero.
Din extinderea pe piata romaneasca anuntata in urma cu doi ani si care mentiona cifre mari, ce se refereau la retele cu zeci de spatii, comerciantul lituanian s-a ales cu doua vanzari. Cu peste 370 de supermarketuri in mai multe tari, dintre care 17 in
Asemenea celorlalti comentatori, analisti sau interpreti ai dinamicii politice interne, incerc sa gasesc explicatii pentru ritmul accelerat in care se succeda evenimentele politice, pentru planurile si strategiile pe care le propun actorii politici.
Discutam recent cu un fost coleg. Imi spunea ca, desi urmareste dezbateri politice, este totusi contrariat ca la televiziuni si pe Internet informatiile politice sunt cele care abunda, ca sufoca alte teme de pe agenda reala a populatiei, remarcand si el agitatia politica a zilelor noastre. Daca pana la acel punct impartaseam constatarile lui, la un moment dat a emis o sentinta care a marcat inceputul unei polemici. Mi-a spus ca parca ar fi preferat linistea de dinainte. Initial n-am inteles daca era o forma de resemnare sau daca era o idee rostita din convingere. N-am inteles exact care era cuvantul cheie – linistea sau dinainte? Am refuzat sa ma gandesc la acel dinainte pe care l-a infiltrat in discutia noastra. Dar de unde acea nevoie de liniste? Colegul meu nu vorbea despre linistea ca senzatie, ci despre linistea ca teza. Cine ii inoculase acea nevoie de liniste? Ei bine, este vorba despre linistea pe care o predica toti lideri nostri politici. Unii instinctual (Ion Iliescu), altii din interes (Calin Popescu-Tariceanu). Unii din demagogie (Mircea Geoana), altii din reflex (Emil Boc). Niciunul dintre ei nu are convingerea nevoii de liniste si totusi toti vorbesc despre ea. Avem liniste complice, liniste utila, liniste salvatoare, liniste indusa, liniste redusa, liniste propusa. Avem silentio stampa si no comment, un fel de surogate ale linistii. Ca exercitiu, observati discursurile politicienilor si veti vedea ca una dintre valorile pe care le promoveaza este linistea. A lor, dar mai ales a dumneavoastra.
E o capcana in care nu avem voie sa cadem, indiferent de forma pe care o imbraca discursul. Ne-am castigat dreptul la neliniste, iar aspectul pozitiv al alegerii lui Traian Basescu din 2004 este tocmai acela ca s-a produs un declic care stimuleaza si incurajeaza dezbaterea publica. Ca politicienii se confrunta, ca exista dezbateri in contradictoriu, ca exista problematizari constitutionale, ca exista polemici, toate sunt dovezi ale maturizarii noastre politice. E adevarat, politicienii nostri se confrunta poate prea mult, insa au de recuperat un mandat in care a fost prea liniste.
Traim pe viu o schimbare de paradigma. Incercam tranzitia de la modelul paternalist, cu presedintele garant al linistii (intr-una din campaniile sale, Iliescu a folosit sloganul un presedinte pentru linistea nostra), la modelul participativ, acolo unde numai confruntarea de idei in spatiul public (conceptul de agora) poate produce constructii sistemice viabile pentru generatiile viitoare. Extinderea teoriei falsificarii elaborata de Karl Popper poate fi un model explicativ suplimentar care surprinde inca si mai bine dinamica politica actuala: Traian Basescu propune falsificarea unui tipar anacronic, prin introducerea altuia care este superior primului. O asemenea schimbare de anvergura provoaca ciocniri intre sustinatorii vechiului model si adeptii celui nou. Problema rezida in aceea ca modelul lui Traian Basescu trebuie cizelat. Modul de exercitare a puterii pe care il propune Traian Basescu este discutabil, fiindca forteaza prerogative ale puterii care nu au fost speculate de catre presedintii anteriori. Modelul este perfectibil, dar avem cel putin un fond pentru a putea dezbate, un reper in jurul caruia sa configuram discutii, teze si idei.
Avem argumente pentru a spera ca dezbaterile actuale, tensionate si conflictuale, vor produce in cele din urma un set de reguli ale jocului acceptate de catre majoritatea politicienilor. Avem motive mai mult decat suficiente pentru a crede ca avem nevoie de neliniste, fiindca daca vom demonstra ca nu putem invata nimic din framantarile actuale, atunci vom fi condamnati sa ne zbatem in incertitudini si nuantari demne de cauze mai bune. In liniste.