BusinessMagazin

Blog

  • Principiul cauzalitatii

    Economia sta de trei ani sub semnul consumului si e putin probabil ca lucrurile se vor schimba. Un consum la randul sau sprijinit pe explozia creditului de acum trei-patru ani. Care este legatura dintre cresterea economica, ieftinirea creditului si pofta de consum?

     

    Un deceniu de crestere economica. Asta au prognozat analistii. O crestere care a inceput in 2000 si, conform estimarilor oficiale, va continua cel putin pana in 2010. Salariile au evoluat in pas cu economia: au crescut cand PIB a accelerat si invers. Practic, cresterea economica (adica a PIB) a ajutat la reducerea inflatiei. Preturile au crescut tot mai lent in ultimii cinci ani, iar inflatia de o singura cifra e de acum ceva cotidian. Specialistii de la Institutul de Statistica masoara acum inflatia cu doua zecimale si raporteaza lunar cresteri cu valori aproape farmaceutice ale preturilor. Normal, dobanda BNR a urmat acelasi trend descrescator. Si asa au ajuns creditele la dobanzi cu o singura cifra in cursul anului trecut.

     

    Practica si-a dat mana cu teoria, iar cresterea economica a dus mai intai la incetinirea inflatiei, apoi la ieftinirea creditului. Si, inevitabil, la cresterea consumului.

     

    Multumiti ca nu trebuie sa puna bani deoparte ani intregi pentru a-si cumpara un televizor, o masina sau o casa, romanii au beneficiat de pe urma ieftinirii creditelor si au inceput sa cumpere de toate. Desi mult in urma statelor din Vest, nivelul de trai a inceput sa creasca. Un bulgare de zapada „rostogolit“ de cativa ani consecutivi de crestere economica. Pentru urmatorii cinci bulgarele va continua sa creasca, iar PIB va marca an de an plusuri importante.

     

    Economia Romaniei „valoreaza“ anul acesta aproape 95 de miliarde de euro, adica mai bine de doua ori mai mult fata de cele 45 de miliarde ale PIB-ului din 2001. Un ritm asemanator au avut si salariile. Romanul „mediu“ castiga acum cinci ani 114 euro pe luna. Astazi salariul mediu pe economie este de 240 de euro, adica ceva mai mult decat dublu. Iar prognoza oficiala pe urmatorii cinci ani confirma tendintele trecute: pana in 2010, salariile romanilor vor creste cu 50%, pana la o medie de 360 de euro pe economie.

    La fel si economia, care va ajunge atunci la aproape 150 de miliarde de euro. Inflatia, cu care astazi BNR se lupta sa o aduca sub 6%, va fi atunci de numai 2,5%.

     

    Peste doar cinci ani, cresterea preturilor va avea in Romania un ritm apropiat de cel al statelor din Vest. In plus, dobanzile vor continua sa scada odata cu inflatia, la fel cum au facut-o si pana acum. Ne vom trezi astfel in cativa ani cu dobanzi de 3%-5% la credite, iar totul va aparea mai accesibil. Consumul de azi, care tine in spate cresterea economica, isi construieste astfel resursele de maine. Prin scaderea preturilor si a dobanzilor, romanii vor continua sa cumpere pe credit si in anii urmatori. In plus, fluctuatiile valutare par sa fie istorie, spune prognoza oficiala. Cursul mediu de schimb va fi cam tot de 3,5 RON pentru un euro si in 2010. Cresterile salariale, date azi de manageri in lei, vor insemna maine mai multi euro. Anul acesta economia pare sa-si fi revenit surprinzator de bine dupa socurile din 2005. Atunci inundatiile au scufundat agricultura, utilitatile si combustibilul pe industriasi, iar aprecierea leului – pe mai toti exportatorii. In schimb, industria isi revine anul acesta, iar producatorii fac rezerve si aduna marfa pe stoc, fiind convinsi ca la anul, odata cu asteptata aderare la Uniunea Europeana, vor putea vinde mai mult (si, poate, cu un castig mai mare).

     

    Productia din industrie, plus importurile, majoreaza business-ul celor din comert. In care parte a Europei mai cresc afacerile in comert cu 25% an de an, asa cum se intampla in Romania? Iar un business in crestere inseamna si mai multe locuri de munca. Anul trecut cel mai mare numar de angajari s-a consemnat in comert. Tot atunci, trendul de reducere a numarului de salariati din economie s-a inversat. Managerii au inteles situatia buna prin care trece economia, uitandu-se la propria afacere. Numai anul trecut peste 100.000 de romani au devenit salariati, raspunzand anunturilor de angajare ale firmelor. Mai bine de 10% dintre noile locuri de munca au fost create de multinationale, care platesc in medie mult mai bine decat companiile locale. Dar adevarata vedeta a economiei este insa piata constructiilor, care a inregistrat in ultimii ani ritmuri de crestere de 8%-10% si pe care se estimeaza ca le va depasi constant pana in 2010.

     

    Dupa doar 6-7 ani de crestere cu 10%, piata constructiilor se dubleaza, iar proiectele anuntate de dezvoltatorii imobiliari apar ca ciupercile dupa ploaie. Primele pe lista cresterii din constructii sunt locuintele. De fapt, cererea de locuinte a explodat tot datorita cresterii economice. Plusul de venituri si accesul mai usor la creditul ipotecar i-au determinat pe tot mai multi romani sa se mute in casa noua. Chiar daca noua casa era, de fapt, un apartament de bloc.

     

    Economia s-a deschis si asta se vede si dupa numarul de multinationale care au investit si investesc in Romania. Doar in ultimii 5-6 ani, investitiile straine au depasit 21 de miliarde de euro, culminand cu o valoare record estimata pentru 2006: intre 6 si 10 miliarde de euro. O cifra care ar putea propulsa in elita primelor 30 de state din lume dupa investitiile atrase. In principiu, perspectivele economice arata bine. Exista insa si o rezerva: economia nu raspunde inca suficient de bine poftei de consum, asa ca restul trebuie sa vina din import.

     

    Unii analisti se tem, fara sa o spuna neaparat, ca iesirea valutei din tara (din cauza importurilor mari) va pune la un moment dat presiune pe leu, iar cursul de schimb o va lua din nou razna, asa cum s-a intamplat acum zece ani sau mai bine.

     

    Altii sunt mai optimisti si mizeaza pe faptul ca investitiile straine, plus banii europeni ce vor intra in tara de la anul, vor acoperi iesirile de valuta. Tot ei mai spun ca, mai apoi, economia va incepe sa faca fata prin oferta la cererea de consum. Oricum ar sta situatia, rapoartele internationale plaseaza economia pe val. Conform unui studiu al Economist Intelligence Unit, nivelul de trai va creste in Romania cu circa 35% in urmatorii cinci ani. Investitiile, desi in scadere, vor depasi media din regiune, semn ca marile companii straine nu-si vor pierde interesul pentru piata romaneasca nici dupa ce statul va termina de vandut tot ce mai are prin buzunare: CEC si cateva companii energetice.

     

    Dupa zece ani de crestere economica, „romanul mediu“ se alege cu ceva daca trage linie: are un salariu ceva mai mare si acces la credite mai ieftine. Dar cursa de prindere din urma a vietii din Vest abia atunci incepe.

  • SOFTWARE: Un miliard de euro de la stat in urmatorii trei ani. Cine il vrea?

    Producatorii de software si analistii din piata arata cu degetul spre sectorul public, care a tot ezitat sa investeasca in solutii software. Normele europene vor asigura insa, in urmatorii trei ani, investitii publice de un miliard de euro, promit autoritatile. Cine va inghiti toti acesti bani?

     

    Ultimul raport de tara al UE aducea pe harta Romaniei patru stegulete rosii, dintre care trei aveau legatura cu solutiile informatice. Autoritatilor de la Bucuresti li se reprosa faptul ca sistemul computerizat de colectare a taxelor si impozitelor nu este interoperabil cu cel european, intarzierile in implementarea Sistemului Integrat de Administrare si Control (IACS), destinat absorbtiei fondurilor europene si controlului platilor catre fermieri, cat si „precaritatea“ sistemului integrat pentru administrare si control in agricultura.

     

    Recent, ministrul comunicatiilor si tehnologiei informatiilor Nagy Zsolt spunea intr-o discutie cu BUSINESS Magazin ca au fost bugetate sume care sa faca uitate steguletele rosii. Iar acest lucru ar putea schimba radical aspectul pietei locale de software si servicii. „Am facut un inventar al investitiilor care vor fi facute in anii urmatori si am ajuns la un rezultat chiar surprinzator: peste un miliard de euro sunt preconizati a fi investiti in solutii de IT, in informatizarea administratiei publice centrale“, spune Nagy. „Cheltuielile sunt deja prevazute in bugetele autoritatilor beneficiare.“

     

    Miliardul de euro va fi directionat spre industria locala de software in intervalul 2007-2009. Suplimentar, fonduri structurale ale Uniunii Europene vor completa acest buget cu 380 mil. euro pana in 2013. Bani la care se vor adauga eventualele proiecte punctuale ale institutiilor statului pentru proiecte de informatizare, daca vor primi finantare cu banii comunitari.

     

    In premiera, piata autohtona de IT va ajunge anul acesta la un miliard de euro, conform estimarilor realizate de grupul de analiza European Information Technology Observatory. E adevarat, in aceasta suma sunt incluse si vanzarile de hardware, precum si cele de software pentru segmentul rezidential. Pentru a intelege adevaratul impact al miliardului public de euro in urmatorii trei ani, trebuie spus ca intreaga piata de software si servicii de anul trecut a valorat 400 de milioane de euro, conform Pierre Audoin Consultants. Total din care serviciile IT au reprezentat 162 de milioane, conform EITO.

     

    Vedetele incasarilor din piata softului de business sunt SAP, Siveco si Oracle, firme care impreuna controleaza 65% din aceasta, conform  International Data Corporation (IDC). Tot IDC anunta ca, pentru patru dintre tarile intrate in Uniunea Europeana cu ultimul val de aderare (Polonia, Ungaria, Cehia si Slovacia), carora li se adauga Croatia si Rusia, sectoarele publice au reprezentat cele mai mari piete verticale de software si servicii.

     

    Totusi, de la recenta predictie a IDC, lucrurile au devenit mai putin clare in cazul Croatiei. Acum doua saptamani guvernul acestei tari a hotarat sa incurajeze prin mijloacele pe care le are la dispozitie, respectiv cheltuielile proprii, software-ul open source in locul alternativelor inregistrate sub drepturi de autor.  Motivul declarat al oficialilor croati: cresterea importantei solutiilor informatice nu ar trebui sa fie direct proportionala cu cea a rolului unor anumiti producatori, de care sectorul administrativ sa devina in timp dependent.

     

    In cazul Romaniei, sistemele open source nu au ocupat insemnat o proportie demna de luat in calcul. Foarte probabil, cel mai mare contract incheiat pe acest sector a fost cel dintre Novell si Ministerul Educatiei si Cercetarii, care a avut ca obiect 1.000 de licente ale sistemului de operare Suse Linux. Si daca e sa punem in perspectiva cifra de afaceri a Novell in Romania (cu o cota de 60% din sistemele Linux), declarata prin vocea directorului general Claudiu Borsan, de „cateva milioane bune de euro“, e limpede ca, cel putin deocamdata, open-source-ul reprezinta doar o picatura in oceanul miliardului de euro promis de ministrul Nagy.

     

    Conform ultimelor date facute publice de IDC, valabile pentru 2004, investitiile facute de autoritatile din Romania in sectorul IT abia daca reprezinta aproximativ 13 procente din valoarea totala a pietei. Intre timp, ponderea a mai crescut, statul aducand circa o treime din totalul comenzilor pe software si servicii, conform Pierre Audoin Consultants. „Ne plasam undeva in jurul mediei tarilor din regiune, dar trebuie sa tinem cont ca piata locala este mult mai mica“, spune Laurentiu Stelea, applications account manager pentru sectorul public la Oracle Romania.

     

    Iar uneori, strategia de business trebuie modificata pentru a creste vanzarile catre sectorul public. „Aveam nevoie de o identitate legala a companiei in Romania pentru a putea lucra mai usor cu sectorul public“, declara recent Wolfgang Runge, directorul general al SAP pentru regiunea EMEA, cu prilejul anuntului ca SAP se transforma dintr-o reprezentanta intr-o societate comerciala. Pana acum, la SAP a ajuns doar o mica parte din banii cheltuiti de administratia publica pe software si servicii, oficialii companiei catalogand veniturile astfel generate drept „nesemnificative“. Lucru neobisnuit, avand in vedere ca SAP este furnizor pentru 2.700 de institutii publice din Uniunea Europeana.

     

    Concurentii de la Oracle au reusit sa-si adjudece cateva contracte importante la Ministerul de Finante, Ministerul Apararii Nationale si Directia Generala a Vamilor. Despre cat de important este statul intre clientii companiei, oficialii se feresc sa inainteze procente, invocand o regula conform careia „singurul care vorbeste despre cifre in Oracle este Larry Ellison“, CEO-ul companiei.

     

    Pe de alta parte, exista si companii care au deja vechime in castigarea licitatiilor publice pentru software si servicii, cum este cazul Siveco. „Implementarile Siveco Romania in cadrul institutiilor administratiei publice acopera circa 40% din activitatea noastra“, declara Roxana Preda, account manager in cadrul companiei.

     

    Care sunt institutiile pentru care este vitala o infuzie de IT? Companiile furnizoare  indica domenii precum mediul, agricultura si sistemul de sanatate. Ministrul Nagy spune ca nu va exista nici un domeniu neacoperit. Daca ministrul Nagy nu vrea, asa cum declara, sa faca investitii „doar de dragul de a pune un calculator pe biroul fiecarui functionar public“, atunci va trebui sa transforme functionarii in buni operatori de PC. Lucru cu atat mai greu cu cat, in atragerea capitalului uman cu pregatiri IT, statul intra in concurenta directa cu companiile din industrie. „Cu un astfel de proiect vii si solutionezi 80% dintre problemele unui minister. Lucrurile nu se termina insa aici si este nevoie de oameni care sa il exploateze.“

     

    Cealalta fata a monedei este, de fapt, o intrebare: cat de bine vor reusi firmele locale de software sa absoarba brusc o cerere foarte mare? Vor putea face fata provocarii miliardului de euro? „Cu siguranta, da“, crede Nagy Zsolt. „Si daca nu, pentru ca vom fi parte integranta a unei piete libere europene, va trebui sa faca fata competitiei de afara.“ O concluzie cu valoare de avertisment.

  • Perspective

    Daca planulurile ministrului Nagy se vor materializa ca atare, administratia publica centrala va deveni cel mai important client de software si servicii din Romania.

     

    SAP: „Anticipez ca zona de sector public va creste foarte mult pentru noi, pentru ca e o piata traditionala a SAP-ului. Mai devreme sau mai tarziu, indiferent de proiectele care s-au dezvoltat pana acum, cu mai mult sau mai putin succes, trebuie sa avem si noi standardele cerute in UE. Comisia Europeana foloseste SAP. Toate ministerele de finante din UE folosesc SAP. Trebuie sa vorbim si noi aceeasi limba“ – Bogdan Mihailescu, sales manager

     

    ORACLE: „Cresterea industriei de IT ne ajuta. Odata cu ea creste gradul de alfabetizare digitala. In momentul in care populatia cere mai mult, creeaza o presiune catre stat, care va trebui sa investeasca mai mult. Acest lucru este benefic pentru ca creste transparenta. S-au computerizat taxele si impozitele, urmatoarea etapa e relatia cetateanului cu administratia.“ – Dan Garlasu, technology sales director

     

    SIVECO: „Pentru modernizarea si eficientizarea intregului sector de activitate publica, cat si a relatiilor cu alte institutii, sunt necesare investitii foarte mari, avand in vedere ca nivelul de informatizare este neacoperitor.“ – Roxana Preda, account manager

  • Transelectrica, manual pentru Bursa

    Evolutia actiunilor Transelectrica a depasit rapid asteptarile cele mai optimiste ale brokerilor, reusind sa treaca in scurt timp de la listare de pragul de 28 lei/actiune, pe care unii analisti il anticipau abia pentru finalul anului. Ramane insa Transelectrica o buna afacere si pentru cei care ar vrea sa cumpere la preturile de acum?

     

    Raspunsul brokerilor, la unison cu cel al analistilor, e fara echivoc: Transelectrica ramane o investitie atractiva pe termen lung prin stabilitatea pe care o poate da portofoliului si a randamentelor bune, chiar daca nu spectaculoase, pe care le poate aduce. Dar care sunt argumentele lor? „Este o actiune in acelasi stil cu cele ale bancilor“, explica Adrian Ceuca, directorul general adjunct al SSIF Broker Cluj-Napoca. Societatea a fost unul dintre investitorii institutionali care au cumparat actiuni Transelectrica in cadrul ofertei initiale si care, ulterior, nu doar ca a ales sa nu vanda in primele zile de tranzactionare, dar a si preferat  sa cumpere in continuare. Din cate spune Ceuca, SSIF Broker a mai cumparat pana la un pret de 27 lei/actiune, in conditiile in care se asteapta ca pana la finalul anului actiunile sa ajunga la un pret de 30 lei/actiune.

     

    „Este o investitie de portofoliu, de tinut pentru perioade mai lungi de timp, nu e o actiune pentru speculatori“, considera Ceuca, in opinia caruia – raportat la oferta de titluri de pe piata – Transelectrica este cea mai buna solutie pentru un castig rezonabil pana la finalul anului. Transelectrica este o investitie care trebuie luata in calcul in primul rand pe termen lung si in opinia Nicoletei Banica, equity analist in cadrul ING Securities, societatea care ocupa primul loc in topul brokerilor de la Bursa dupa primele opt luni ale anului. „Aceasta decizie de investitie pe termen lung trebuie sa ia in considerare faptul ca, in acest moment, statul, care ramane principalul actionar, nu are intentia de a privatiza Transelectrica, ceea ce implica un potential limitat de castiguri de eficienta“, considera Nicoleta Banica.

     

    Mai mult, cum 76% din capital se afla sub controlul statului prin intermediul Ministerului Economiei si Comertului, iar alte 13,5% din actiuni sunt detinute de Fondul Proprietatea, investitorii nu au nici posibilitatea de a-si consolida detinerile si, implicit, puterea decizionala in cadrul companiei. Astfel, spune Banica, elementul cheie pentru investitori in luarea unei decizii trebuie sa ramana fluxul de dividende, actualmente stabilit prin politica firmei la un nivel minim de 50% din profitul net.

     

    Tot la capitolul minusuri, directorul societatii Eldainvest, Adrian Manaila, aminteste „lipsa de comunicare a conducerii societatii si informatiile incomplete transmise la nivelul pietei de catre aceasta“. Totusi, adauga acesta, „societatea este atractiva pentru un investitor prin prisma multiplilor de evaluare raportati la valoarea contabila, cifra de afaceri si EBITDA, avand in vedere rezultatele de la sase luni, care tin cont in primul rand de puterea companiei in sine“. In opinia sa, actiunile Transelectrica ar mai putea castiga 10-20 de procente pana la sfarsitul anului.

     

    O crestere de cel putin 10% prognozeaza si Nicolae Pascu, presedintele societatii de administrare a investitiilor STK Financial, adaugand insa ca „depinde de ceea ce se intelege pana la urma printr-o afacere buna; daca este vorba doar de ea singura sau daca ne gandim la o afacere mai buna comparativ cu alte investitii de la Bursa“. Pascu spune ca „Transelectrica nu va bate indicele BET (Bucharest Exchange Trading) la randamentele pe care le va aduce pe termen mediu si lung“, in conditiile in care societatea are „indicatorii de rentabilitate sub media companiilor similare de pe pietele dezvoltate“.

     

    La un pret de 28,3 lei/actiune si tinand cont de profitul raportat pe primul semestru, anualizat cu profitul net raportat de companie in semestrul al doilea al anului trecut, ar rezulta un indicator PER (pret/profit pe actiune) de circa 20, in timp ce media pe pietele dezvoltate al unor societati cu profil similar de activitate similar celui al Transelectrica este de 17. In aceste conditii, spune presedintele de la STK Financial, evaluarea cu un „premium“ a actiunilor Transelectrica s-ar datora mai degraba asteptarilor investitorilor ca societatea sa raporteze pe viitor rate mai mari de crestere la nivelul profitului. Asteptari care, adauga Pascu, nu au acoperire in evolutia firmei din ultimii ani.

     

    Transelectrica a obtinut in primul semestru al anului un profit net de 31 de milioane de euro, peste rezultatul obtinut in intreg anul 2005 – 29,2 mil. euro. Cu toate acestea, conducerea societatii a facut o declaratie surprinzatoare dupa inceperea tranzactionarii la Bursa, potrivit careia profitul net estimat pentru tot anul curent este de circa 100-110 mil. lei (28,5-31,4 mil. euro), adica apropiat de nivelul de la sase luni. Explicatia oficiala: o serie de investitii in reparatii, care s-au tot amanat si se vor derula in cele din urma in cea de a doua parte a anului.

     

    Daca estimarile societatii sunt corecte, practic se va repeta situatia de anul trecut, cand Transelectrica a facut tot profitul in prima jumatate a anului, in timp ce pe semestrul al doilea a mers pe pierdere. De altfel, modul in care societatea isi bugeteaza cheltuielile este o alta bulina neagra spre care analistii arata cu degetul. „Variabilitatea mare a rentabilitatii indica un risc si trebuie sa fii circumspect“, spune Nicolae Pascu. La inceputul lunii iunie, conducerea Transelectrica anuntase o estimare de profit net pentru acest an de 45 de milioane de euro, raportat la care ar  rezulta un PER de 14,87, ceea ce ar insemna ca aceste actiuni se tranzactioneaza cu un discount de 19,7% fata de media PER-urilor pentru companiile de utilitati din vestul Europei: Red Electrica – 20,3, Terna – 14,28, Snam Rete Gas – 14,87 si Enagas – 21,77, potrivit analistilor de la ING Securities. In acelasi timp, avand in vedere ultima estimare de profit, indicatorul PER ar fi de 20,96, iar actiunile s-ar tranzactiona cu un premium de 17% fata de media respectiva.

     

    Totusi, Adrian Manaila de la Eldainvest spune ca, pentru o societate controlata de stat, cum este Transelectrica, indicatorul PER nu e relevant si ca mai importante sunt cifra de afaceri, valoarea contabila a societatii, care nu depind atat de mult de deciziile pe care le iau managerii societatii. Pe de alta parte, Nicoleta Banica de la ING crede ca Transelectrica va continua sa fie influentata de consumul in crestere de energie din Romania, dat fiind corelatia acestuia directa cu o crestere economica prognozata undeva in intervalul de 5-5,5% pana in 2010. In acelasi timp, gratie pozitiei geografice a Romaniei, Transelectrica poate dezvolta retele de interconectare cu tarile vecine, aceasta oportunitate constituind o noua sursa de venit pentru companie. Analistul de la ING mai spune ca o alta sursa de crestere ar putea fi impactul pozitiv asupra profitabilitatii a imbunatatirilor tehnologice bugetate pentru urmatorii 20 de ani.

     

    In plus, Transelectrica va trebui sa faca investitii care sa ii asigure atingerea standardelor  internationale de mediu. Iar daca investitiile in cauza vor fi corect reflectate in nivelul de tarifare acceptat de Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei, si acest lucru ar putea reprezenta o sursa aditionala de venituri pentru companie. Cu impactul de rigoare la Bursa.

  • Patru pentru investitori

    PER 2005*

    PER ultimele 12 luni**

    PER 2006 buget ***

    TEL

    22,66

    19,82

    20,96

    SNP

    22,00

    13,89

    15,74

    BRD

    23,18

    22,72

    21,07

    TLV

    24,22

    37,65

    43,28

     

     

    * Indicatorul PER (pret/profit pe actiune) a fost calculat luand in calcul profitul net obtinut anul trecut; in cazul Transelectrica si al Bancii Transilvania s-a folosit nr. de actiuni anterior majorarilor de capital;

    ** Indicator calculat cu profitul pe primul semestru si profitul net din al doilea semestru al anului trecut;

    *** Indicator calculat cu ultimele estimari ale conducerii acestor emitenti

  • Zestrea Transelectrica

     

    Profit net

    Cifra de afaceri

    2003

    2,05 mil. €

    196,94 mil. €

    2004

    11,22 mil. €

    249,60 mil. €

    2005

    22,74 mil. €

    472,05 mil. €

    2006*

    31,07 mil. €

    317,57 mil. €

    *Cifre valabile la finalul primului semestru

  • Defensiva lui Ghosn

    Pentru un executiv care conduce doi giganti din industria auto – unul in Franta, celalalt in Japonia – si care incearca sa isi extinda influenta asupra unui al treilea, General Motors din America, anosta suburbie Boulogne-Billancourt a Parisului este cam maximul de „teren propriu“ la care poate spera.

     

    La cartierul general al Renault din Boulogne-Billancourt, Carlos Ghosn – probabil cel mai laudat CEO din lumea auto, uns de unii drept mantuitor al industriei – pare a fi, in mod straniu, in defensiva. In ciuda reputatiei lui de aur, companiile lui Ghosn – Renault si partenerul sau, Nissan Motor – nu par sa se simta prea bine in momentul de fata, lucru pe care seful lor il recunoaste. „Cred ca Nissan e departe de potentialul pe care il are“, spunea recent Ghosn intr-unul din putinele interviuri date dupa ce s-a intalnit cu directorul executiv al General Motors (GM), Rick Wagoner, dupa insistenta uvertura de la inceputul verii. „Pana acum, anul asta a fost foarte frustrant.“

     

    Cat despre Renault, spune Ghosn, „muncim din greu, dar n-o sa vedem practic nici un rezultat“ pana vara viitoare, cand cateva noi modele comandate de el vor fi disponibile. Cu rivalii europeni aflati inaintea sa, Ghosn a pronosticat o „perioada aspra“ pentru producatorul francez.

     

    O intelegere cu GM va depinde de mai multe decat de schimbarile de la Renault si Nissan. Motivatia lui Ghosn pentru extinderea aliantei este ca ar putea genera sinergii imense – de la achizitii comune si pana la transfer de tehnologie -, asa cum s-a si intamplat deja intre actualii parteneri. Cu aceste dureri de cap, sustin unii experti, Ghosn nu ar trebui sa-si mai ia in carca inca una. „S-ar intinde prea mult“, spune Garel Rhys de la Universitatea Cardiff din Tara Galilor. „Problemele de la Nissan sunt nimic in comparatie cu problemele de la GM.“ Negociatorii GM si ai Renault-Nissan sunt in linie dreapta dupa trei luni de discutii de principiu. Se crede ca discutiile s-au concentrat in principal pe doua elemente: primul, daca Nissan ar putea prelua fabricile vacante ale GM din SUA si al doilea, daca e posibil un schimb de experienta in privinta anumitor modele.

     

    Criticilor care spun ca se intinde prea mult, Ghosn le raspunde: „Eu sunt CEO-ul, numit de actionari. Daca ei nu sunt multumiti, trebuie sa suport consecintele. Voi face tot posibilul ca sa demonstrez ca organizatia asta functioneaza“.

     

    Poticnelile de la Nissan au o semnificatie sporita, spun analistii, pentru ca Ghosn va aduce la GM acelasi truc pe care l-a aplicat la Nissan, pe care l-a salvat de la ruina financiara, dupa ce a preluat compania in 1999. Revigorarea Nissan – pe care a reusit-o prin reducerea despagubirilor la disponibilizare si inchiderea de uzine in Japonia – a facut din el un erou, o potentiala solutie pentru toate suferintele producatorilor auto din lume.

     

    Dupa ce a pus la punct Nissan, totusi, lui Ghosn ii vine greu sa-si sustina cresterea. Profitul operational al companiei a scazut cu 26% in perioada aprilie-iunie; vanzarile de vehicule au scazut cu 6%, la 826.000 de bucati. Nissan, care s-a mandrit multa vreme cu calitatea produselor sale, a suferit probleme la controlul calitatii, inclusiv o rechemare in service a sedane-urilor Altima fabricate la uzinele sale din America.

     

    In vreme ce i-a salvat sute de milioane de dolari, alianta cu Renault nu a garantat succesul Nissan. La fel, revitalizarea Renault s-ar putea dovedi greu de atins. Cu toate ca problemele sale sunt mai putin serioase decat erau cele pe care le avea Nissan, Renault are o imagine stearsa, o piata locala in stagnare si mai putine puncte evidente de unde se pot taia costurile. Profitul sau operational a scazut cu 37% in prima jumatate a lui 2006, in vreme ce vanzarile au scazut cu 3,2%.

     

    Renault a invatat multe de la Nissan. La fabrica de asamblare din Douai, nordul Frantei, partile importante din procesul de fabricatie sunt luate de la Nissan – la fel, regimul de training al muncitorilor.

     

    Exista aici o sincera apreciere – chiar daca se simte o urma de ironie galica – pentru contributia Nissan la afacerile grupului Renault. „Ne-am dat seama ca, atunci cand japonezii spun ca vor face ceva, chiar o fac“, spune Georges Darcy, directorul atelierului de tinichigerie, in vreme ce arata spre o linie de productie desenata de Nissan. „Noi, europenii, cand spunem ca o sa facem ceva, incercam sa gasim solutii sa scapam de treaba.“

     

    In timp ce spune ca Renault are mai putine probleme decat avea Nissan, Ghosn sustine si ca acelasi tratament le poate vindeca pe ambele: un val de modele noi si atractive. La Renault, el s-a angajat sa duca vanzarile pana la 3,3 mil. unitati, o crestere de 800.000 de bucati pana la sfarsitul lui 2009. Ca sa faca asta, Renault va introduce pana atunci 26 de modele noi sau redesenate. Noua strategie e parte a „Angajamentului Renault 2009“ – un manifest in trei parti care prevede si marje de profit mai ridicate, si standarde de top in privinta calitatii pentru modelul Laguna.

     

    Ghosn a fixat acelasi gen de standarde de otel si la Nissan, care s-au dovedit eficiente in primii ani ai revenirii companiei. Succesul a ridicat moralul angajatilor si le-a crescut increderea. Dupa ce criza a trecut, analistii spun ca preocuparea pentru tinte pe termen scurt a pus in carca Nissan o crestere fluctuanta. In urma cu patru ani, Ghosn s-a angajat sa urce vanzarile cu un milion de vehicule pe an pana in septembrie 2005. Nissan a atins targetul, urcand vanzarile la 3,6 mil. bucati anul trecut.

     

    Analistii spun ca derapajul de acum al companiei este o consecinta a acelei campanii. Ca sa-si atinga targetul, Nissan a ingramadit lansari de vehicule noi si redesenate la sfarsitul lui 2004 si la inceputul lui 2005 si apoi nu a mai avut produse noi cu care sa atraga cumparatorii in show-room-uri. „Companii ca Honda si Toyota au o crestere stabila, lasand loc intre lansarile de noi modele“, spune Koji Endo, un analist auto la sucursala din Tokio a Credit Suisse. „Domnul Ghosn nu gandeste pe termen lung.“ 

     

    Sigur, Nissan are inca sanse sa atinga un profit net de 4,4 mld. dolari in acest an fiscal, care se incheie in martie 2007 – ar fi cel de-al saptelea profit-record consecutiv. Nissan spune ca se asteapta ca vanzarile sa dea inapoi in a doua jumatate a acestui an, in timp ce va lansa opt modele noi sau imbunatatite, inclusiv noile versiuni ale sedane-urilor Sentra si Altima in Statele Unite. Cel mai citat exemplu pentru politica Nissan de concentrare pe rezultate pe termen scurt e esecul sau de a intra in productia de motoare hibride care sunt succese de productie pentru Toyota, Honda si Ford.

     

    In Franta, intrebarea e daca un om, chiar si unul neobosit ca Ghosn, poate sa refaca imaginea Renault. Planul lui e sa impinga Renault in profitabilul segment premium al pietei, cu masini care incep de la 27.000 de euro – Ghosn insista insa ca Renault nu incearca sa concureze cu BMW sau Mercedes. Chiar si asa, analistii sunt sceptici, notand ca nici un producator auto nu a reusit sa transforme un brand de mass-market intr-un brand premium.

     

    Astfel de limitari au insa putina influenta asupra capacitatii lui Ghosn de a ajunge la o intelegere cu GM. Executivii de la Renault spun ca alianta lor cu Nissan a scutit compania de costuri de 500 de milioane de euro numai prin fabricarea in comun a motoarelor si a cutiilor de viteze. Nissan si Renault incep totodata sa lanseze masini care au in comun aceeasi platforma – unul din principalele avantaje ale aliantei. In vreme ce Ghosn e nerabdator sa aduca GM sub acelasi acoperis, spune totusi ca s-ar descurca si fara. „Extinderea aliantei este o oportunitate; nu e o necesitate“, spune el. „Nu ne pune nimeni pistolul la tampla pentru nimic.“

     

    Traducerea si adaptarea de Mihai MITRICA

     

    * Acest articol a fost publicat in The New York Times si este reprodus de BUSINESS Magazin printr-un parteneriat intre cele doua publicatii

    * Articolul poate fi preluat partial/integral numai cu acordul scris al The New York Times

    * Copyright 2006 New York Times News Service

  • Luxul redevine lux

    Dupa o lunga perioada in care o poseta Prada ajungea chiar la 65 de dolari si cardurile de lux American Express nu mai erau chiar o raritate, creatorii de lux si-au propus sa redevina exclusivisti. Marile grupuri din industria luxului, precum LVMH, au infiintat cluburi exclusiviste care au ca unic scop diferentierea membrilor sai de alti aspiranti la statutul de oameni instariti. Ca sa fii membru in clubul japonez Celux din Tokio, spre exemplu, este obligatoriu sa porti articole vestimentare cu sigla brandurilor din grupul LVMH sau sa folosesti doar stilistii casei. Chiar si unele tari introduc taxe pentru membri. O filiala a autoritatii thailandeze pentru turism s-a gandit sa ofere acces exclusiv vizitatorilor cu dare de mana, prin pachete personalizate de servicii turistice. Mai precis, beneficiarii sunt turisti care isi permit sa plateasca 25.000 de dolari pentru acest privilegiu. Geografic vorbind, valul cluburilor care afiseaza eticheta “doar pentru membri” vine dinspre Europa si prinde cel mai mult in Asia, o piata uriasa, de altfel, pentru bunurile de lux. In Statele Unite ale Americii, tendinta inca este considerata snobism, dar sociologii spun ca majoritatea celor care sustin egalitarismul vor renunta la idee imediat ce vor intra “cu acte in regula” intr-un club exclusivist. Si ofertele pe piata se vor inmulti destul de repede. Fortune observa chiar ca acesta va fi unul din cele mai vizibile trenduri ale anilor care urmeaza, mai ales pentru ca oamenii vor fi din ce in ce mai constienti si preocupati de statutul social pe care il afiseaza.

  • Chirii cu patru zerouri

    Pentru a oferi o casa departe de casa pentru oamenii lor cheie veniti in Bucuresti, multinationalele sau reprezentantele diplomatice nu se dau inapoi de la a plati chirii exorbitante. Zonele preferate de expati sunt cartierele de lux din Bucuresti, ca Primaverii, Dorobanti sau soseaua Nordului. In pofida chiriilor foarte mari agentiile de imobiliare nu duc lipsa de clienti datorita faptului ca oferta de astfel de apartamente rezidentiale este limitata, iar cererea ramane constanta. Chirii de ordinul miilor de euro pe luna sunt frecvente in zona de nord a Capitalei, destinatia preferata pentru resedintele membrilor corpului diplomatic si a sefilor de multinationale. Cea mai mare chirie lunara platita pentru un apartament la bloc in Bucuresti in ultimul an ajunge la aproximativ 10.000 de euro, conform informatiilor de pe piata, contractul de intermediere fiind incheiat de agentia imobiliara DTZ Echinox. Agentia imobiliara Regatta a anuntat de asemenea intermedierea unei tranzactii de inchiriere de 8.000 de euro pe luna pentru un apartament in Dorobanti. Chiria pentru apartamentele din zone de lux se situeaza totusi in jurul a 3.000 de euro pe luna, iar in urmatorii ani, pe masura ce noile proiecte rezidentiale vor fi finalizate, se asteapta o scadere a chiriilor. Reprezentantii Euroest Invest, ce au incheiat la randul lor o tranzactie de inchiriere de 4.500 de euro pe luna pentru un apartament din zona parcului Herastrau, spun ca pretul reflecta privilegiul confortului sporit.

  • A inceput vanatoarea

    Marii jucatori de pe piata IT au inceput recrutarile in masa. IBM Romania are aproape 500 de oameni care lucreaza in centrele sale de suport IT si are in plan sa mai angajeze pana la cateva mii de specialisti in celelalte asemenea unitati pe care le vor deschide pe viitor. De altfel, IBM este doar una din companiile IT care au intrat pe piata romaneasca si au recrutat masiv tineri romani. WirTek, o companie daneza de software, a angajat aproximativ 450 de softisti care vor dezvolta software-ul pentru tehnologiile wireless la reprezentanta sa din Cluj-Napoca. Lupta pentru softisti este stransa si atat firmele romanesti, cat si nume mari precum HP, Oracle, Siemens, Microsoft sau Adobe se intrec pentru a recruta din cei 5.000 de specialisti in programare care ies anual de pe bancile facultatilor de profil. Anul trecut numarul de romani care erau angajati in sectorul de software si servicii aferente ajunsese la 35.000, in conditiile in care un programator roman are un salariu mediu net de 500 de euro. Oficialii IBM Romania sustin ca potentialul de crestere al pietei locale de IT este inca enorm. Potrivit unei estimari realizate recent de grupul de analiza EITO (European Information Technology Observatory), valoarea pietei locale de IT va ajunge anul acesta pentru prima data la pragul de 1 mld. euro.