BusinessMagazin

Blog

  • Cafeaua de dimineata

    Romania are cel mai scazut nivel al consumului de cafea pe cap de locuitor din Europa (de 1,5 kilograme pe cap de locuitor pe an), in timp ce media europeana este de circa 7 kg. Consumul de cafea are si el particularitatile lui pe piata din Romania, dupa cum arata un studiu realizat de Daedalus Consulting.

    CEL PUTIN O CAFEA pe saptamana au consumat 84,5% dintre persoanele adulte, indiferent ca aceasta a fost cafea naturala, ness / cafea instant sau cappuccino.

    FEMEILE consuma cafea intr-o proportie mai mare decat barbatii (91,1% fata de 77,4%).  90,5% din persoanele cu varste peste 30 de ani sunt consumatori de cafea intr-o proportie mai mare decat persoanele mai tinere 76,3%.

    CAFEAUA NATURALA este, de departe, cea mai consumata (77,2% din populatie), in timp ce 15,1% dintre respondenti consuma ness / cafea instant si 8,7% consuma cappuccino.

    SURSA: DAEDALUS. STUDIUL A FOST REALIZAT PE UN ESANTION DE 1.223 DE RESPONDENTI SI ESTE REPREZENTATIV PENTRU PERSOANELE CU VARSTA CUPRINSA INTRE 18 SI 65 DE ANI, DIN MEDIUL URBAN. DATELE AU FOST CULESE IN IUNIE 2004.

  • Cum se naste un stat?

    Daca scoicile se vor ieftini in restaurantele frantuzesti, este posibil ca, pe viitor, Europa sa devina un superstat, cu 450 milioane de locuitori. Soarta Constitutiei Europene si, prin consecinta, a  constructiei Uniunii Europene, poate fi decisa in aceste zile de cateva voturi. Ale unui olandez sau ale unui francez. In cele doua tari dezbaterile pro si contra sunt la ordinea zilei.

    Daniel M. a trait in Romania pana in urma cu cativa ani, cand s-a mutat in Franta. De cateva luni, a primit cetatenia franceza. Iar pe 29 mai va vota pentru prima oara avand aceasta calitate. Primul lui vot francez va fi totodata un prim vot european. Asa s-au potrivit lucrurile.

    Momentul e delicat. Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa, asa-zisa Constitutie Europeana, trebuie sa fie ratificat de toate statele membre UE. Deadline: noiembrie 2006. Cateva au facut deja acest lucru, in altele procesul de ratificare urmeaza sa aiba loc. „Nucile“ tari sunt Franta, Olanda si Marea Britanie. 

    Primul hop cu adevarat dificil este referendumul care va avea loc in Franta. Toate sondajele de opinie, cu exceptia unuia singur, arata ca francezii vor vota impotriva. Desi numerosi lideri francezi (in frunte cu Valery Giscard D’Estaing care este „parintele Constitutiei“) sustin cu tarie Tratatul. La fel, cel putin la nivel declarativ, toate partidele importante din Franta. 

    „Francezii, pe langa ca sunt contestatari de felul lor, mai sunt si nemultumiti de actualul guvern“, explica Daniel M. O arata si sondajele de opinie conform carora va fi mai degraba un vot impotriva lui Jacques Chirac, presedintele cu popularitate in scadere. Poate de aceea, Chirac a lansat in acest an ideea reducerii de TVA la restaurante, de la 19,5 la 14%. Se stie, patronii de restaurante se bucura de influenta in randul populatiei. Iar cei din Franta au anuntat ca vor vota impotriva Constitutiei daca aceste taxe nu vor fi reduse. Iata cum, in ultima vreme, taxele restaurantelor franceze au ajuns subiect de negocieri acerbe in randul expertilor europeni. Si, cine stie, poate ca viitorul Europei va depinde de ieftinirea fripturii de iepure. 

    De altfel, campania oficiala pentru referendumul din Franta a fost dominata de eforturi cu adevarat mari ale autoritatilor, ajutate de confrati europeni si de dezbateri indarjite. Chiar si numele Romaniei a ajuns subiect de disputa. Intr-o emisiune televizata, un deputat al Uniunii pentru Miscarea Populara, Nicolas Dupont Aignan, a criticat faptul ca, „de curand, Romania a fost introdusa pe tacute in UE, pentru a nu atrage atentia francezilor care sunt majoritar contra aderarii Romaniei“. In replica, socialista Segolene Royale a atras atentia ca, dupa ce, la Ialta, estul Europei „a fost vandut“, francezii au  inchis ochii si au lasat lucrurile asa.. „Avem o datorie fata de aceste tari“, a aratat ea.

    Un alt motiv pentru care francezii se opun este convingerea acestora  ca, astfel, s-ar renegocia o Constitutie mai buna (asa marturisesc 61% dintre cei care spun ca vor vota Nu). Nu va fi o renegociere, precizeaza presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso. „Suntem 25. Cu tot respectul cuvenit fiecarui stat UE in parte, exista multe altele care au ratificat Tratatul, ori care il vor ratifica, asa ca n-ar fi deloc realist ca acum sa redeschidem negocierile. „Practic – a spus Barroso – nu exista un «plan B». Votul negativ ar fi perceput ca o slabiciune deopotriva a Frantei si a  Europei. Americanii si chinezii vor spune ca europenii nu sunt capabili sa se puna de acord“, a atras el atentia, adaugand ca respingerea Constitutiei ar putea influenta negativ economia europeana. „Investitorii vor certitudini, securitate. Iar un Nu ar insemna un mare semn de intrebare. Caci incertitudinea e rea pentru economie. Atat pentru consum cat si pentru investitii.“ 

    La randul lui, liderul opozitiei italiene, Romano Prodi, a declarat ca, daca va respinge Constitutia, Franta va deveni „mai rau decat oaia neagra“ a Europei. „Nu ar mai exista Europa. Am trece printr-o criza de proportii.“  Admitand ca textul Constitutiei e perfectibil, Prodi a incercat sa miste coarda sensibila a francezilor: „Toata lumea stie ca nu poate exista Europa fara Franta, dar si Franta trebuie sa inteleaga ce sansa are cu Europa. Singura, ar fi foarte slaba“. Aceeasi idee a fost lansata si de presedintele Partidului Popular European, Wilfried Martens: „E nevoie de o Franta  puternica in Europa, nu una care sa stea sa se uite de pe margine“. Jacques Chirac are un discurs asemanator:  „Ce autoritate morala va mai avea Franta in viitoarele structuri europene daca ar spune Nu?“. La fel Jo Leinen, presedintele Comitetului Con-stitutional si membru al Comitetului de Politica Externa al PE, care are si o explicatie plina de umor: „In general, francezilor le place drama si, ca atare, totul trebuie sa fie dramatic pentru a fi si interesant“.

    Sondajele de pana acum ii arata insa drept cei mai inversunati oponenti ai Constitutiei europene nu pe francezi ci pe brita-nici, care n-au acceptat nici trecerea la moneda euro. Principala tema a dezbaterii britanice este legata de transferul a prea multa putere la Bruxelles. „Functionarii de acolo ar putea crede ca sunt destul de destepti incat sa decida pentru oamenii de rand; insa e nevoie ca acestia sa decida, la nivel local, sa aiba control asupra deciziilor care ii privesc“, spun opozantii Constitutiei. Ei vad respingerea ca pe o modalitate de a continua/incuraja reformele din Europa si nu ca pe o cale de a iesi din UE. „Cum poti reforma UE daca nu vrei sa fi parte a UE inca de la inceput?“, se intreaba sustinatorii Constitutiei. Eurodeputatul Timothy Kirkhope, liderul conservatorilor din PE, care a fost si membru al Conventiei Constitutionale (forul in care s-a plamadit Constitutia europeana), are o pozitie clara: „Europa nu are nevoie de o Constitutie; un Tratat simplificat ar fi suficient pentru modernizarea si buna functionare a UE“. 

    Putini sunt cei care par sa ia in serios componenta olandeza a ecuatiei. Desi, la referendumul care va avea loc aici, pe 1 iunie, oamenii sunt mai tentati sa spuna Nu. Dincolo de respingerea ideii de superstat european, si temerile de pierdere a identitatii nationale, a mai aparut o problema Lucrurile au luat o turnura proasta dupa ce directorul Bancii Nationale, Het Parool, a declarat ca moneda nationala (guldenul) a fost subevaluata cu 5-10% in momentul trecerii la euro (2001). Declaratia a fost sustinuta si de ministrul de finante, Gerrit Zalm, desi anterior, acesta sustinuse contrariul. Asa ca acum, afirma Mark Beunderman de la publicatia online EUObserver, principala tema de discutie in campania olandeza este acea subevaluare a guldenului si inflatia care a urmat trecerii la euro, lucru care a facut ca atunci noua moneda sa fie impopulara in Olanda. 

    „In orice caz, va fi un vot strans, dar nu sunt sigur pentru Da“, a declarat ministrul Zelm. Potrivit unui sondaj comandat de guvern, 40% dintre olandezi vor vota impotriva si 39% in favoarea Constitutiei. Autorii sondajului scot insa in evidenta un lucru interesant: doua treimi dintre cei care vor vota Nu sunt convinsi ca Parlamentul nu va tine cont de referendum si va ratifica Tratatul. „Cinism olandez tipic“, sustin autorii sondajului. Tot sondajele dezvaluie insa ca dezbaterile se fac mai ales dupa ureche. O treime dintre cetatenii UE nu  auzisera, la inceputul acestui an, ca ar exista macar un proiect de Constitutie europeana, in vreme ce mai bine de jumatate (56%) au habar ca exista, dar nu stiu mare lucru despre prevederile ei. Cei  mai putin informati erau, la sfarsitul anului trecut, spaniolii, portughezii, irlandezii si britanicii. Dintre cei care se opun adoptarii Constitutiei majoritatea critica „pierderea suveranitatii nationale“ (37%). „Procesul de ratificare a Constitutiei va avea succes numai daca guvernele si alti actori relevanti se mobilizeaza pentru a furniza informatii cetatenilor, pentru a asigura o dezbatere cu adevarat informata“, a comentat vicepresedintele Comisiei Europene, Margot Wallstrom. Asadar, ce aduce nou aceasta Constitutie? 

    In principiu, documentul, desavarsit in cadrul Conventiei privind viitorul Europei si semnat la Roma, la 29 octombrie 2004, ar urma sa inlocuiasca multitudinea de tratate existente ale UE. „Conventia Europeana a propus un concept pentru o Uniune de dimensiunea continentului, adaptata secolului 21, concept care sa-i aduca Europei unitate, respectandu-i, in acelasi timp, diversitatea“, a explicat ambasadorul Ion Jinga, participant la Conventie. Chiar daca initiatorii n-au spus-o explicit, Constitutia creeaza premisele unui stat federal. Deocamdata, cele mai mari noutati sunt clauza de solidaritate, in cazul unui atac extern asupra uneia dintre statele UE, care permite, practic, o politica de aparare comuna si infiintarea posturilor de presedinte al Consiliului European si, mai ales, de ministru de externe, ceea ce sugereaza o politica externa comuna. Alte aspecte importante: puterea juridica pe care o vor avea prevederile din Carta Drepturilor Fundamentale, faptul ca UE va capata personalitate juridica unica, extinderea competentelor UE in domeniul sanatatii publice si crearea unei baze juridice europene pentru problemele de interes general, infiintarea unui Parchet European contra fraudelor la bugetul comunitar si a criminalitatii grave trasfronstaliere, care va putea declansa anchete penale si propune inceperea urmaririi penale. Si, de asemenea, introducerea, in premiera, a unei clauze care permite parasirea UE daca un stat membru doreste acest lucru.

    O problema pe care Constitutia nu o rezolva este cea ridicata de Biserica catolica (care sustine totusi, oficial, Constitutia europeana) si de activistii religiosi, feministi si gruparile pro-viata, respectiv pro-avort. Ale cui drepturi sa le protejezi mai intai?, pare intrebarea iscata de aici. „Nu e suficient sa exprimi protejarea demnitatii umane, cata vreme lasi posibilitatea ca aceasta sa poata fi incalcata in unele jurisdictii“, spune, de exemplu, John Smeaton, de la societatea de protectie a copiilor nenascuti, care considera ca drepturile femeilor au devenit mai mari decat ale nenascutilor. Ingrijorari asemanatoare sunt si referitor la eutanasie. In sfarsit, Biserica catolica ar putea sa fie nevoita sa accepte preoti-femei, conform principiului nediscriminarii. Deocamdata, noul papa, Benedict al XVI-lea s-a multumit doar sa constate ca „pentru unii, Biserica catolica si Constitutia europeana au pozitii ireconciliabile la acest capitol“.

    Acestea sunt doar cateva elemente ale complexei probleme ridicate de Constitutia europeana. Iar rezolvarea lor poate sta intr-un singur vot. Cine stie, poate in cel al lui Daniel M. care n-a mancat scoici in restaurantele din Romania, ci doar salam cu soia.

  • Masochistii din PSD

    Saptamana trecuta, PSD a anuntat ca vrea sa promoveze un proiect de lege prin care cei care au averi de peste un milion de euro sa fie impozitati mai mult. Mihai Tanasescu a explicat aceasta initiativa prin aceea ca „ideea de baza este ca resimtim nevoia unei solidaritati pentru paturile mai sarace“.

     

     Tot Mihai Tanasescu a precizat ca initiativa nu-i apartine, dar ca partidul l-a desemnat sa se ocupe de acest proiect. Cred ca nici fostul ministru de finante in guvernul Nastase nu crede in acest proiect, avand in vedere ca a tinut sa precizeze ca ideea nu-i apartine. Proasta idee. Proasta initiativa. Cum ar putea sa fie PSD credibil in ochii oamenilor sau chiar ai propriului electorat – cel sarac – cu un asemenea proiect, cand numele liderilor partidului tin capul de afis al ziarelor cu averile, mostenirile sau matusile lor?

     

    Este adevarat ca oamenii din PSD stiu foarte bine ce inseamna un milion de euro. Si multi altii din cei care au trecut sau sunt la putere. „Paturile mai sarace“ mai putin. Asta inseamna ca liderii PSD sunt masochisti, pentru ca vor si cer din proprie initiativa sa fie impozitati mai mult. Acest lucru e impotriva firii umane, fiindca omul intotdeauna doreste sa plateasca la stat mai putin. De aia s-au inventat paradisurile fiscale, de aia sunt platiti foarte bine consultantii fiscali si avocatii.

     

    Nu mai tine sa plangi pe umerii saracilor cand cei din PSD au facut bani fiind angajati in sectorul de stat, unde se plateste cel mai prost. Iluzia PSD ca trebuie sa fie solidar cu patura saraca pentru ca de aici vin voturile se duce. Chiar PSD se bate cu pumnul in piept ca in timpul guvernarii sale a crescut puterea de cumparare a poporului. Ceea ce este perfect adevarat.

     

    Eu militez ca oamenii bogati sa fie si mai bogati. Si sa fie impozitati la acelasi nivel „cu patura saraca“ de care are grija PSD. Chiar as milita ca aceia cu peste un milion de euro avere sa fie impozitati mai putin. O tara are nevoie de oameni bogati, are nevoie de ambitia lor, de parvenirea lor, de egoismul lor, de zgarcenia lor, de mintea lor. Daca au facut avere furand, cu atat mai bine. Este problema justitiei, plus ca statul are de unde sa le ia averea inapoi.

     

    Bogatii imping lucrurile inainte. Ei au curajul si banii sa investeasca. Ei pot sa miste din punct de vedere economic o zona sau alta. Ei incearca sa-i gaseasca pe cei mai talentati si sa castige de pe urma mintii lor.

    Nu asa face Bill Gates, cel mai bogat om din lume? Si an de an devine si mai bogat, iar Unchiul Sam de-abia asteapta sa incaseze impozitele. Cum ar putea  Mihai Tanasescu sa-i explice initiativa PSD lui Catalin Olteanu, cel care la 28 de ani a negociat cu Microsoft vanzarea unei companii si care a castigat deja cel mai probabil un milion de euro din soft? Cu ce l-a ajutat PSD? I-a scris softul?

     

    Sau cu ce drept ar veni PSD (exceptandu-l pe acela ca are initiativa legislativa, fiind in Parlament) sa-i spuna  lui Lucian Butnaru, care a luat 3 milioane de euro din vanzarea propriei companiei de soft, Akela, ca trebuie sa dea pentru „patura saraca“? E el de vina ca exista „patura saraca“? Lasati-i pe cei care au facut averi sa faca si mai multi bani. Sa fie si mai bogati. Incurajati-i pe toti sa devina milionari in euro, sa-si puna mintea la contributie ca sa castige si mai mult. Dupa ce vor deveni atat de bogati, multi se vor gandi din proprie initiativa sa dea inapoi societatii ceva din ceea ce au acumulat. Si vor da mai mult decat daca i-ai impozita acum mai mult decat pe ceilalti.

     

    Uitati-va la Bill Gates. Toata averea lui o va dona unei fundatii. Copiii lui vor lua cate 10 milioane de dolari fiecare. Atat. Restul, peste 40 de miliarde de dolari (PIB-ul Romaniei are intr-un an circa 80 de miliarde de dolari) urmeaza sa sustina dupa moartea lui programe sociale, de cercetare si de dezvoltare.

     

    Dar americanii l-au incurajat pe creatorul Microsoft sa faca bani prin toate mijloacele. Imediat dupa ce a preluat puterea in 2000, George W. Bush a dat o lege prin care cei care plateau dividende mari beneficiau de impozite mai mici. Si tot Bush a dat o lege conform careia companiile care isi aduc in tara profiturile „ascunse“ prin paradisurile fiscale vor plati un impozit mai mic.

     

    De aceea, cei mai multi oameni bogati din lume sunt americani. Dar statul american are grija ca, daca un om bogat doneaza bani unui spital sau unui centru de cercetare, sa plateasca taxe mai mici.   

    Cota unica a adus bani mai multi pentru cei care au venituri mai mari. Asa si trebuie. Daca PSD vrea ca milionarii in euro sa plateasca impozite mai mari, atunci altii ar trebui sa vina cu o initiativa contrara. Dezvoltarea Romaniei, care este un proces inevitabil, va aduce la suprafata oameni bogati. Acolo sunt voturile.      

  • Femeia cu barba de pe Zidul Mortii

    In oraselul in care am copilarit n-a venit niciodata circul. Asta pentru ca circul propriu-zis e o intreprindere prea serioasa, de dimensiuni prea mari pentru a-si permite luxul financiar de a se opri intr-un colt uitat de lume.

     

    Balciul tragea intr-un camp de la marginea orasului si nu zabovea niciodata mai mult de doua saptamani.

    Pasamite cam atat dura pana cand toti locuitorii incepeau sa se sature de oferta de-altminteri limitata: un carusel („linghispir“), o masina la care-ti puteai masura forta pumnului, o cusca adapostind un leu fara dinti, un vagon cu „curiozitati“ si – punctul culminant – un Zid al Mortii.

     

    „Curiozitatile“ din vagonul pictat in culori tipatoare erau trei: femeia cu barba, piticul si femeia fara oase. Femeia fara oase era ceea ce azi se numeste o contorsionista, capabila a-si innoda picioarele la ceafa si  multe alte celea, pricinuitoare de fantezii erotice.

     

    Piticul era un biet suferind de nanism hipofizar, altminteri pus pe glume. Iar femeia cu barba era o femeie ca toate femeile, trecuta de menopauza, care descoperise ca e mai rentabil sa-ti lasi cele cateva fire de par sa-ti creasca in barba si sub nas, decat sa te chinuiesti sa le indepartezi, cum fac restul femeilor. De femeia cu barba mi-am amintit amintindu-mi de Zidul Mortii, iar de Zidul Mortii mi-am amintit amintindu-mi de Partidul Democrat.

     

    Aidoma motociclistului de pe Zidul Mortii, PD este un partid care, pentru a nu se prabusi (in sondaje), e nevoit sa se miste din ce in ce mai repede, in cercuri din ce in ce mai largi, la o adica dandu-se chiar peste cap, schimbandu-si doctrina. Constatarea nu e rautate – cum ati putea crede -, ci o observatie mai degraba stiintifica – in masura in care Stiintele Politice pot fi considerate o stiinta. Si asta pentru ca PD a fost si a ramas – in ciuda „longevitatii“ – un partid tanar, cel putin dupa standardele politologice. Ba, am putea spune, de la perioada Petre Roman pana in prezent a continuat sa intinereasca, riscand in ultima vreme sa dea chiar in mintea copiilor.

     

    Conform definitiilor clasice, un partid „tanar“ e un partid cu un grad scazut de institutionalizare, bazat in primul rand pe carisma liderului. Schimbarea liderului, care de obicei marcheaza trecerea spre „maturitate“ a partidului, in cazul PD a constat in inlocuirea unei carisme cu alta, adaptata unui segment electoral mai extins. Nici Boc, nici Videanu si nici Blaga nu-si fac iluzii in acest sens: toti sunt pe deplin constienti ca soarta PD e inextricabil legata de cea a presedintelui Basescu. Refuzand sa-si ucida (la modul simbolic, fireste) tatal, democratii s-au lasat sedusi de mitul tineretii fara de batranete si a vietii fara de moarte.

     

    Pentru moment, viata ar parea sa le dea dreptate. Multumita lui Basescu, democratii au continuat sa se „miste“, calcand acceleratia de fiecare data cand partidul parea sa piarda din viteza, iar lumea ii priveste, vrajita, in continuare. Basescu, insa, nu (mai) crede in basme. Fara a beneficia de un doctorat in Stiinte Politice, precum Boc, intelege perfect ca, pentru a supravietui pe termen lung, un partid nu poate apasa la nesfarsit pe acceleratie.

     

    Fara a-i fi citit, bunaoara, pe Philip Selznick sau Angelo Panebianco, presedintele i-a oferit partidului o ideologie (populara), o baza sociala si un asa-numit „teren de vanatoare“ – toate demersurile avand un singur scop: transformarea partidului intr-o institutie de sine statatoare, capabila sa „umble“ de una singura. Democratii s-au lasat, insa, sedusi de betia vitezei si nu dau semne de maturizare. In fata unei asemenea atitudini, se impun masuri radicale. De exemplu, fortarea unui proiect rapid de unificare PD-PNL, in termen de sase luni.

     

    A-ti imagina ca un partid precum PNL, care, din varii motive (istorice, conjuncturale, penetrare/difuziune in teritoriu etc.), e matur/institutionalizat, se va lasa inghitit fara sa cracneasca de catre un partid aflat inca la faza acneii juvenile, e o iluzie in care nu poate crede nici macar Emil Boc. Ar fi ca si cum i-ai cere femeii cu barba – o femeie serioasa si normala, de-altminteri – sa se aburce pe motocicleta si sa-i dea bice pe Zidul Mortii.

     

    Mai raman, asadar, in picioare, doar doua variante: fie demersul PD se termina „in coada de peste“ (n-ar fi pentru prima oara), dar partidul se alege cu un plus de imagine in fata PNL („noi am vrut, am fost generosi, dar ei au strambat din nas“); fie din PNL se rup halci masive care migreaza spre PD, in speranta unui castig pe termen scurt. De-o fi una, de-o fi alta, s-ar parea ca PD s-a pozitionat „win-win“, neavand decat de castigat, prin maturizare.

     

    Asa o fi? De buna seama, presedintele nu e tatar – cum a insinuat, intr-un moment de tip H2O, Adrian Severin -, dar Emil Boc de-as fi, m-as teme de el cum m-as teme de grecii care-ti fac daruri. Si asta pentru ca presedintele „de iure“ al PD indeplineste pentru moment functia unui paleativ, harazit a tine asternutul cald in absenta razboinicului plecat, sa zicem, la cruciade.

     

    Cand revine, Traian Basescu vrea sa gaseasca, in locul PD-ului „lasat pe mana“ lui Boc, un partid lipsit de „cosuri“, capabil sa faca fata, de unul singur, deopotriva provocarilor politicii nationale si europene. Pentru asta ii trebuie un partid matur, institutionalizat – pe scurt, un partid care sa nu mai depinda de lideri.

     

    Ceea ce, trebuie sa recunoastem, e – cel putin in aparenta – un paradox. Medicii sustin ca, in fata unui paradox, creierul emite pe encefalograma o unda mai ciudata, botezata, sec, N-400. Calugarii budisti ii zic intrebari de tip „koan“. Calugarii ortodocsi isihasti, obisnuiti cu rugaciunea inimii, nu-i zic nicicum. Noi, astialalti, ii zicem Traian Basescu si invatam sa aplaudam cu o singura palma.

  • Cresterile vin de la Rasarit

    Putin a lipsit ca producatorul de medicamente Roche sa dea faliment dupa revolutia bolsevica din 1917, pentru ca piata rusa era, la vremea respectiva, cea mai importanta dintre pietele companiei elvetiene. Roche a reinceput sa se uite spre est dupa caderea Zidului Berlinului, iar acum spune ca, in privinta vanzarilor, Europa Centrala si de Est e una dintre „stelele“ companiei.

     

    „Am infiintat noi entitati in regiune, ceea ce arata interesul nostru pentru aceasta zona“, a spus saptamana trecuta, la Basel, Franz Humer, presedinte si CEO al Roche, cu ocazia prezentarii rezultatelor financiare pe 2005. In fapt, pietele din estul Europei au cresteri mult mai interesante decat in Vest, mai ales pentru ca au plecat de la un nivel mult inferior. In ultimii ani insa, in mai toate tarile din regiune, bugetele alocate sanatatii au inregistrat cresteri semnificative, desi nu suficiente, dat fiind ca nivelul consumului de medicamente pe locuitor este mai scazut decat in Uniunea Europeana.

     

    Dupa terminarea conferintei de presa, William Burns – CEO al celei mai importante divizii a Roche, Roche Pharmaceuticals – ofera mai multe informatii. Nu stie prea multe despre Romania, dar stie ca are aici „o noua entitate“ cu peste 100 de angajati, declarandu-se multumit de pozitia pe care compania o are pe piata romaneasca.

     

    Conform datelor companiei de cercetare a pietei Cegedim, elvetienii ocupa locul al doilea in topul producatorilor de medicamente de pe piata romaneasca, dupa grupul britanic GlaxoSmithKline (GSK). Pe plan mondial insa, Roche este ceva mai jos, in 2004 clasandu-se pe pozitia a opta.

     

    Burns isi doreste ca Roche sa creasca in Romania mai repede decat piata, dar, admite el, „avansul pietei depinde de cresterea economica si de planurile Guvernului pentru domeniul sanatatii“. Estimarile grupului se bazeaza pe lansarea de noi produse, dar si pe extinderea catre alte indicatii terapeutice ale medicamentelor deja aflate pe piata.

     

    Vanzarile Roche din Romania s-au majorat anul trecut cu 30% fata de nivelul din 2004, potrivit lui Dan Zamonea – directorul general al Roche Romania. In acelasi timp, vanzarile de medicamente pe piata Europei Centrale si de Est (zona care include Turcia si Rusia) ale grupului au depasit un miliard de franci elvetieni (circa 650 de milioane de euro), in crestere cu 26-27% fata de anul precedent. Avansul din Est a fost usor mai ridicat decat majorarea vanzarilor totale ale diviziei de medicamente – de 25%, pana la 27,3 miliarde de franci.

     

    Pentru acest an, estimarile vizeaza tot o crestere cu doua cifre. Desi se declara sceptic, Zamonea tot avanseaza un nivel de peste 10%. „Ma pot baza pe o crestere a bugetului anuntata de autoritati de circa 15%.“ Si Roberto Musneci, director regional pentru Europa de Sud si de Est al GSK, crede ca piata farmaceutica va fi influentata in perioada urmatoare de o serie de elemente pozitive.

     

    Cresterea fondurilor pentru programele nationale ale Ministerului Sanatatii, reintroducerea contributiilor pensionarilor la bugetul asigurarilor sociale de stat si introducerea taxei pe viciu vor contribui la sporirea fondurilor alocate cheltuielilor cu serviciile medicale si medicamentele, a apreciat oficialul GSK, potrivit Ziarului Financiar.

     

    In aceste zile, Guvernul pregateste o ampla modificare a legislatiei in domeniul sanatatii, incercand sa adopte un pachet de 16 legi pentru care sa-si asume raspunderea in fata Parlamentului.  Desi vehement contestat, pachetul de legi va produce, in opinia ministrului sanatatii Eugen Nicolaescu, efecte vizibile inca din acest an, unul dintre acestea fiind un pret mai mic la medicamentele compensate.

     

    Dan Zamonea a evitat sa comenteze pe marginea efectelor schimbarii legislative asupra afacerilor Roche in Romania. „Efectele modificarii sunt dificil de estimat in sectorul care ne intereseaza, cel farmaceutic.“

    Seful diviziei autohtone a grupului elvetian remarca totusi ca „daca se va investi in medicamente, sigur ca vor castiga si producatorii, si pacientii“.

     

    Pentru a atinge cresterea ceruta de cei de la Basel, Zamonea trebuie sa conteze nu numai pe cresterea bugetelor, ci si pe consumul de medicamente nou lansate. „Suntem condamnati sa crestem prin produse noi si noi aplicatii ale celor existente.“ Mai ales ca, pentru moment, din Romania nu se intorc prea multi bani in Elvetia. „Divizia din Romania este mai putin profitabila decat filialele din alte tari“, recunoaste Zamonea.

     

    Chiar daca vanzarile cresc, si costurile sunt mari, explica el. In primul rand, din punctul de vedere al investitiilor, care sunt mai mari pe piata romaneasca pentru aceleasi vanzari, spune el. Pe de alta parte, problemele legate de termenele de plata induc costuri financiare foarte mari.

     

    Dar „Roche nu calculeaza neaparat ca profitabilitate, ci ca potential. La acest capitol, Romania sta ceva mai bine“. Consumul de medicamente pe cap de locuitor din Romania este foarte redus in opinia celor care activeaza pe aceasta piata, fiind de circa trei ori mai mic decat in Ungaria, de exemplu. Ceea ce lasa loc de crestere, crestere ce s-ar putea dovedi spectaculoasa daca se va reglementa in sfarsit situatia din sistemul sanitar. Insa, pentru a mentine viu interesul conducerii elvetienilor, Romania trebuie sa-si confirme potentialul.

  • Cu ce rigla poate fi masurata distanta „rate card“-„net“

    Despre autoreglementare in publicitate se vorbeste in Europa inca de pe vremea cand Ilie Moromete citea gazeta in poiana lui Iocan – adica de mai bine de 60 de ani. In Romania, termenul a inceput sa circule mai intens in ultimul an, dar numai intr-un cerc restrans de publicitari. Pentru restul, termenul zace in aceeasi nebuloasa ca pe vremea Morometilor.

     

    Daca ne-am lua dupa monitorizarile existente, ar insemna ca investitiile noastre in publicitate depasesc cifra de afaceri a companiei“, declara Richard Frisch, director general al Beiersdorf Romania, intr-un interviu de acum trei ani. Managerul companiei nemtesti (care detine, printre altele, marcile Nivea, Eucerin si Atrix) facea aceasta constatare zambind, intr-un anumit punct al discutiei: transparenta din industria de publicitate autohtona.

     

    Elegant, Frisch dadea de fapt de inteles un lucru care pluteste in aer de ani de zile, dar pe rana caruia nimeni nu pune degetul  –  industria de publicitate din Romania (agentii, clienti si media) nu a facut inca un demers comun pentru a vedea unde se situeaza nivelul real al investitiilor nete in media. Investitiile brute au in continuare valoare de reper in intocmirea diverselor topuri de gen, iar consecinta acestei stari de lucruri este un diagnostic pe care orice cunoscator al pietelor mature / in curs de maturizare l-ar pune industriei romanesti: lipsa autoreglementarii.

     

    „Este important ca investitiile in reclama sa fie masurate cu aceeasi rigla,“ spunea in vara anului trecut Liviu Burlacu, secretar general al Biroului de Audit al Tirajelor din Ungaria, intr-o prezentare sustinuta la evenimentul ARBOmedia Annual (re)Source. In discursul lui Burlacu despre investitiile nete in media ungare era frecvent pomenit cuvantul „autoreglementare“. In contextul dat, autoreglementarea industriei implica participarea fiecarui actor la realizarea unui studiu pentru a determina nivelul net al pietei, „pentru ca e nevoie de asa ceva“, spunea acesta.

     

    Din acest punct de vedere, piata ungara este cu mult inaintea celei autohtone – actorii pietei romanesti neavand nici in prezent un mecanism de asigurare a transparentei bugetelor (si nici nu se configureaza unul in viitorul apropiat). Burlacu este un sustinator al profesionalizarii pietei: a contribuit si la infiintarea in Romania a Biroului Roman de Audit al Tirajelor, organism ce realizeaza Studiul National de Audienta – singurul instrument recunoscut de profesionisti in planificarea bugetelor de reclama in presa scrisa.

     

    Insa determinarea volumului net de reclama reprezinta numai o mica parte din ceea ce profesionistii numesc autoreglementare in publicitate. Alte demersuri specifice acestui proces ar fi publicitatea onesta (comunicarea proprietatilor reale ale produsului in reclame), concurenta loiala, respectarea parerilor consumatorilor si a organizatiilor de lobby, protectia minorilor etc. Cel mai recent exemplu de autoreglementare in domeniu poate fi considerat gestul producatorilor europeni de bauturi racoritoare (UNESDA) de acum doua saptamani, cand au anuntat ca vor stopa publicitatea orientata catre copiii cu varste sub 12 ani.

     

    Primele masuri in acest sens vor fi inlaturarea automatelor de bauturi racoritoare din scolile primare, iar Coca-Cola si Pepsi au spus ca vor inceta sa mai difuzeze reclame in timpul programelor de televiziune destinate copiilor. Gestul producatorilor nu este insa intamplator: recent, un grop de lobby care apara interesele consumatorilor de radio si televiziune la nivel european (EURALVA) a cerut Comisiei Europene sa inaspreasca regulile privind inserarea produselor in emisiuni (product placement) si publicitatea pentru copii.

     

    Daca oficialii europeni vor apleca urechea la actiuni de lobby precum celei expuse anterior si vor transforma in lege pretentiile consumatorilor, atunci ceea ce acum este calificat drept un gest de autoreglementare, in viitor acesta ar putea reprezenta un act de reglementare. Dar diferenta dintre cele doua fenomene nu trebuie cautata numai in litera legii, ci si in eficienta si costuri. „Legile sunt mai putin eficiente la nivel de detaliu.

     

    Actioneaza lent si sunt greu de inteles pentru consumatorii de rand. In plus, sunt prea scumpe pentru ei ca sa si le permita. Asadar, protectia pe care legile o dau in teorie nu se aplica repede in practica“, spun reprezentantii organizatiei European Advertising Standards Alliance (EASA), singura voce a industriei de publicitate europene in probleme de autoreglementare. „Autoreglementarea implica rezolvarea rapida, eficienta si fara costuri a plangerilor.“

     

    Sa luam un exemplu: un consumator se simte lezat de o reclama si, pentru a-si solutiona plangerea, recurge la justitie – un proces lung, anevoios, costisitor si, poate, fara rezultat (cazul reglementarii). A doua optiune este sa sesizeze organismul abilitat sa rezolve astfel de cazuri – Consiliul Roman pentru Publicitate (RAC) -, sa depuna o plangere, ce va fi luata in discutie si solutionata, daca solicitarea este intemeiata. RAC este o organizatie profesionala (1999), cu scopul declarat de a sprijini dezvoltarea in Romania a unui mediu de afaceri „decent si onest“, potrivit Codului de Practica in Publicitate pe care l-a elaborat.

     

    Din 2005, RAC a devenit membru al EASA – moment in care discutiile asupra profesionalizarii breslei s-au intensificat. Suficient pentru a da un verdict pozitiv procesului de autoreglementare din Romania? Oficiali ai EASA au admis pentru BUSINESS Magazin ca Romania a facut „un progres considerabil“, dar au subliniat ca „cel mai important este ca advertiserii, agentiile si media sa se informeze reciproc si sa inteleaga beneficiile acestui sistem“. Cat de repede se va intampla acest lucru, va depinde de actorii pietei.

  • SCURT GHID

    AUTOREGLEMENTAREA: E un set de reguli dupa care se ghideaza toti cei trei actori ai industriei de publicitate (clientii, agentiile si media), stabilit de comun acord. Este agreat si un sistem prin care reclamele care nu respecta standardele stabilite sunt corectate sau eliminate.

     

    ORIGINI: Codurile de practica utilizate in prezent isi au originile in Codul International de Practica in Publicitate, publicat pentru prima oara in 1937 de Camera de Comert Internationala.

     

    ORGANISME AUTORIZATE: La nivelul fiecarei tari exista cate un organism care supervizeaza demersurile de autoreglementare ale industriei (in Romania se numeste RAC). Insa fiecare are particularitatile sale, in functie de legislatia tarii respective, de gradul de colaborare cu entitatile guvernamentale etc. EASA spune insa ca o uniformizare in acest sens la nivel european ar fi o schimbare pozitiva, pentru ca toti ar functiona dupa acelasi model.

  • SONDAJ DE OPINIE

    La sfarsitul anului trecut, BUSINESS Magazin a realizat un sondaj printre publicitari pentru a vedea cum percep ei fenomenul autoreglementarii in Romania. Rata de raspuns a fost de 20%: doar 5 agentii dintre cele 25 chestionate – full-service, de media si regii de vanzari – au completat chestionarul. BUSINESS Magazin va continua acest proiect prin chestionarea celorlalti doi actori din industrie – mass-media si clientii – pentru a oferi o perspectiva echilibrata asupra fenomenului. Deocamdata, cateva concluzii apartinand primului actor chestionat: agentiile.

     

    DEFINITIE: Unii asociaza autoreglementarea eticii, altii regulilor. O agentie aduce in discutie si sanctiunile: „Autoreglementarea implica existenta unui sistem de reglementari (reguli – n.r.), prevazut cu sanctiuni si a unui sistem de implementare“.

     

    LA MIJLOC: In eforturile ei de a se auto-reglementa, publicitatea romaneasca este guvernata de legislatie sau de principii de etica?  Adevarul pare sa fie undeva la mijloc, in opinia agentiilor. Una dintre acestea a subliniat insa ca proportiile difera in functie de domeniu (regulile publicitatii TV sunt aliniate normelor UE prin legea audio-vizualului, insa in publicitatea stradala inca domina haosul – deci aici nu functioneaza nici legea, nici etica – n.r.).

     

    NOTE: Agentiile au fost rugate sa acorde o nota autoreglementarii pietei – in functie de canal – pe o scara de la 0 la 5 (nota maxima). Concluzia care se desprinde este aceea ca industria mai are mult de lucru la autoreglementare, in special in segmentele OOH (out-of-home, care include si outdoor-ul) si Internet.

     

    PRESIUNEA UE: Parerile sunt impartite cand vine vorba despre presiunea UE asupra industriei in vederea autoreglementarii. „Nu au existat presiuni de nici un fel“, a spus o agentie. „Influenta sa (a UE, n.r.) este covarsitoare“, a spus alta.

     

    NET SAU BRUT: Cea mai interesanta concluzie din sondaj este, probabil, aceea ca agentiile nu se grabesc sa puna la punct un sistem prin care sa se poata determina volumul net al investitiilor in media (prin care se asigura transparenta banilor atrasi de media din publicitate). La o intrebare formulata pe marginea acestui subiect, agentiile au spus fie ca „se poate si fara“ acest sistem, fie ca „nu se poate realiza acum aceasta propunere“.

  • Agentia austriaca Braneti si-a deschis filiala in Romania

    Agentia austriaca de publicitate independenta Braneti si-a deschis filiala in Romania. Oamenii de new business stau cu lupa pe companiile austriece.

     

    „Austria reprezinta, de departe, cel mai important investitor din Romania. De aceea, a fost clar ca Braneti trebuie sa vina in Romania cu birou propriu si oferta de full service“ – astfel a explicat Marius Braneti, CEO al Grupului Braneti, venirea jucatorului austriac pe piata autohtona de publicitate.

     

    „Pentru mine, ca originar din Romania, acest pas a fost o decizie clara. Cu o rata de crestere economica de peste 8%, piata romaneasca constituie un boom in zona Europei de Sud-Est“, a mai spus Braneti. El a mentionat ca prin deschiderea filialei din Romania, agentia continua strategia de ofertare catre „clientii nationali si internationali“.

     

    Braneti se compune din trei departamente principale: Braneti Advertising, Braneti Public Relations si Braneti Digital Media. Filiala din Bucuresti se bazeaza pe acest model si ofera consiliere si implementare in disciplinele respective, conform declaratiilor agentiei. Managementul agentiei este asigurat de Cornel Lungu, despre care reprezentantii agentiei spun intr-un comunicat ca „dispune de cele mai bune contacte in domeniul politic, economic si media“.

     

    Printre clientii agentiei austriece se numara companii precum Renault Nissan Austria si Elvetia (realizarea de brosuri publicitare), RCI Bank (brosuri), Charlotte Robere (consultanta full-service), Otto Bock (direct mailing) sau Rasper & Söhne (website). Braneti are in prezent birouri doar in Viena si Bucuresti. Agentia exista din 1999 si a fost fondata de Marius Savulescu Braneti. In Romania, Braneti pleaca la drum cu trei clienti: Casinos Austria, Austrian Business Club si Purmo.

     

    Intrebati ce venituri estimeaza sa atraga in 2006-2007, reprezentantii agentiei au spus pentru BUSINESS Magazin ca se asteapta sa-si amortizeze investitia in al treilea sau al patrulea trimestru al acestui an. Biroul din Bucuresti are 5 angajati permanenti si multi colaboratori.

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Oricand vrei mai mult

    Client: Piraeus Bank

    Agentie: Foote Cone & Belding (Interpublic)

    Canale: TV

     

    Dupa o lunga perioada de anonimat, Piraeus Bank a inceput sa-si faca auzita vocea in peisajul publicitar. Strategica in planurile sale de marketing este, in aceasta perioada, promovarea creditului pentru locuinta. In campania „Oricand vrei mai mult“, banca pune accentul pe noutatea produsului sau: posibilitatea de refinantare a creditelor de gen contractate de la alte banci.

     

    Conceptul creativ este centrat in jurul unui joc de-a v-ati-ascunselea in familie, unde „lipsa de spatiu strica buna dispozitie“, explica reprezentantii bancii. „Prin acest spot, Piraeus Bank isi propune sa informeze, dar si sa creasca notorietatea acestui tip de credit si, implicit, a bancii.“ Obiective de marketing adiacente sunt sporirea volumului de solicitari pentru creditul pentru locuinta si atragerea unui numar cat mai mare de clienti.

     

    Reluand laitmotivul „Oricand vrei mai mult“, clientul si agentia care semneaza acest spot – FCB Bucharest – continua linia strategica a spoturilor anterioare (in care Piraeus promova alt tip de produse). Realizarea spotului TV a implicat costuri de 40.000 de euro, spune Piraeus. Acesta ruleaza in perioada 2 ianuarie-12 februarie pe posturile Pro TV, Acasa, Antena 1, Antena 3, Realitatea TV si Discovery.