BusinessMagazin

Blog

  • “Criza financiara nu a trecut!”. Asta cred 8 din 10 manageri

    Ei cred ca punctul de cotitura in evolutia crizei financiare va fi atins abia anul viitor. 300 dintre liderii companiilor care au sute de mii de angajati vin cu aceste vesti, nu tocmai bune. 80% dintre managerii chestionati sunt mai putin optimisti acum decat erau in 2008, arata un studiu al companiei de consultanta Delloitte. 40% dintre ei cred ca domeniul constructiilor este cel mai afectat de criza, in timp ce 20% cred ca bancile vor suferi cel mai mult. Sectoarele cel mai putin afectate raman cel farmaceutic, IT, telecomunicatiile si industria energetica.
    Cititi mai multe pe www.stirileprotv.ro
     

  • Statul, principalul client al bancilor

    In timp ce soldul creditului neguvernamental a scazut cu circa 497 mil. euro in aprilie, soldul imprumuturilor contractate de guvern de la bancile locale a urcat cu 587 mil. euro, inclusiv pe seama lichiditatilor injectate in piata de BNR. Practic, creditul neguvernamental a ajuns sa reprezinte circa 40% din totalul creditului neguvernamental in lei, care a scazut in aprilie cu 0,5% fata de martie. Principalul client al bancilor ramane statul, care va continua probabil sa inghita lichiditati cel putin pana in iulie – august cand ar urma sa intre prima transa de bani de la Comisia Europeana pentru finantarea deficitului bugetar sau pana cand va fi lansata emisiunea de eurobonduri aflata in analiza la Finante. Desi imprumuta sume mari, guvernul nu reuseste sa ajunga la zi cu plata datoriilor fata de companii private.
    Cititi mai multe pe www.zf.ro
     

  • Primul caz de gripa porcina din Romania

    Femeia, de 30 de ani, din Bucuresti, revenita recent din SUA, a fost internata marti la Institutul "Matei Bals" din Capitala, unde i-au fost recoltate probe, a declarat Ion Bazac, Ministrul Sanatatii, pentru Mediafax. Miercuri, a fost confirmata infectia cu virusul nou gripal. Totodata, membrii familiei sunt izolati la Institutul "Matei Bals", fiindu-le recoltate si lor probe.

    Starea de sanatate a femeii este buna si se afla sub tratament medicamentos, ministrul apreciind ca acesta "va rezolva problema". "Noi consideram acest caz suspect, am trimis analizele spre confirmare finala la Londra, desi el a fost confirmat în Romania cu testele uzuale", a declarat ministrul Bazac care a precizat ca, de miercuri, Romania figureaza, oficial, pe lista tarilor în care virusul A H1N1 este confirmat.

    Cititi mai mult despre primul caz de gripa porcina din Romania pe www.mediafax.ro.
     

  • The Year of Spas

    This year alone 10 million euros have been invested in Romania in opening new spa facilities, with players on the market announcing they will continue to allocate money for developing the existing locations. May appears to be the month of spa businesses, considering that the record for the largest spa on the Romanian market has been broken twice in a week’s time. At the beginning of the month Eden Spa announced a 4 millioneuro investment in The Spa within the future Hilton Sibiu hotel, a 2,000 square-metre location.

    One week later, the Cocor Turism group launched Cocor Spa in Neptun Black Sea coast resort, a 6 million-euro investment in a 3,000 square-metre area, which has become the largest such centre in Romania. ”The spa covers the 3 floors of a newly-built area and occupies 3,000 square metres, whilst services include four different segments – clinique medical spa, wellness aging, spa suite and thermarium & pool,” says Lacramioara Moroianu, general manager of Cocor Spa.

    The spa, the only Romanian spa affiliated to the International Spa Association, occupies 3 floors of a newly-built wing, and is part of the 18 million-euro investment in renovating the hotel. The former 2-star Galati hotel has been turned into the 4-star Cocor hotel. As for the spa, it offers spa services, traditional treatments, facial therapies, exfoliations and wraps. The third floor accommodates the pool that overlooks the sea, a jacuzzi, showers and saunas. Representatives of the spa say they target 25 to 60 year-olds with higher education, average and above average incomes looking for health, relaxation and wellness services. Additionally, they want to turn Romanians using spa services into clients of the Neptun spa, and also make foreign tourists perceive Romania as a potential destination for a spa holiday.

    Apart from Cocor Spa, the Cocor hotel also includes an underground two-level club, Club Vision, a 350-seat conference hall and a restaurant that can accommodate 500 people. ”We plan to expand Cocor Spa in Bucharest with a Day Spa on the 3rd floor of Cocor Luxury Store, which will open on November 15th 2009,” the general manager concluded. The other investment, officially launched in May is in Sibiu – the future Hilton Sibiu hotel has seen the opening of The Spa, managed by Eden Spa, which also operates a spa in Bucharest, after closing down the one in Monte Carlo Palace. The relaxation offer includes hot stone and essential oil massages, milk and honey baths, rose, lavender and honey wraps, facial treatment with organic ingredients, Finnish and steam sauna. The Spa is part of a five-star complex with 115 rooms and apartments, four restaurants, a bar, five conference rooms and an executive lounge.

  • Hunting for Managers

    Secretaries and assistants of executives in some of the large multinationals on the market receive clear instructions when they are hired: they are not to give any phone number, email address to someone who phones and uses an argument of the type ”I am a former college mate of your boss, I am getting married and didn’t know how to contact X” or ”I met your boss at a selling presentation, I was supposed to make him an offer but I lost his business card.”

    One of the main sources of such a strategy is the companies’ fear of losing their top employees, who might end up in the headhunters’ databases. Indeed, one of the sayings that best define top executive recruitment is ”It doesn’t matter what you know, what matters is who you know.” Any consultant with a few years’ experience on the market has a considerable list of contacts, which is essential when they get a recruitment mission from a client.

    ”I have 2,000 phone numbers in my agenda – people I have recruited, people for whom I have recruited, or people I have worked with over time. Sometimes they phone me to ask for advice,” says Razvan Soare, who worked for two years for Stanton Chase, one of the largest executive search companies on the Romanian market. Soare set up his own firm, Gerissen Strategic Solutions a few months ago, which also specialises in headhunting.

    After the database, the second option when searching for an executive is through personal relations. ”One tries to get to people using an honest approach, by phoning them directly at their office. Secretaries in some companies act as watchdogs, and sometimes it’s very difficult to reach the manager you are looking for, in order to suggest a meeting or an opportunity,” says Radu Manolescu, managing partner of executive search company K.M. Trust & Partners.

    Challenged by some, approaching managers directly is considered by consultants to be a guarantee that the clientcompany which does the recruitment will have the best possible candidates to choose from. ”On a market such as the Romanian one, extremely good executives are very rare and in order to serve your client, you need to scan the market as much as possible. Basically all variants and all companies on the targeted market need to be explored,” says Manolescu.

  • Ce probleme are sistemul GPS

     

    Succesul unei tehnologii vine in trei trepte. Prima este trecuta atunci cand oamenii inceteaza sa o priveasca din perspectiva tehnica. Nu ne mai intereseaza cum functioneaza sistemul de televiziune, ne intereseaza doar utilitatea sa. A doua treapta este ubicuitatea. Dar succesul este deplin atunci cand tehnologia intra in sfera implicitului si devine invizibila. De exemplu, Flash. Probabil ca fiecare computer din lume este echipat cu un Flash Player, dar putini sunt cei care stiu acest lucru.
     
    Una dintre tehnologiile care se indreapta spre raspandirea globala se cheama GPS. Probabil ca opt oameni din zece identifica GPS-ul cu navigatorul auto, al noualea nu stie despre ce-i vorba, iar al zecelea cunoaste semnificatia acronimului: Global Positioning System. Faptul ca a trecut de prima faza a succesului reiese din faptul ca foarte putini sunt cei pe care-i intereseaza cum functioneaza. E vorba de o “constelatie” de sateliti orbitali (intre 24 si 32) care emit semnale ce permit receptoarelor GPS sa-si determine pozitia si viteza. De aici incep detaliile. Teoretic, semnalele de la trei sateliti ar fi suficiente, insa intervine un parametru foarte sensibil: timpul. Determinarea distantei receptorului fata de un satelit se face pe baza diferentei de timp dintre emisie si receptie. Fiind vorba de viteza luminii, orice imprecizie induce erori majore, motiv pentru care receptoarele “asculta” semnale de la cel putin patru sateliti. De aici incolo incep matematicile.
     
    Pana aici am vorbit despre GPS ca despre o tehnologie, desi denumirea generica a acesteia este GNSS (Global Navigation Satellite System). De fapt, ceea ce folosim este un serviciu numit Navstar GPS, dezvoltat de Departamentul Apararii din Statele Unite. Oarecum similar cu internetul, sistemul GPS a devenit un serviciu public, care poate fi folosit de oricine – exista insa anumite limite, dincolo de care uzul este exclusiv militar. Spre deosebire de internet, administrarea revine fortelor aeriene americane, iar costurile sunt acoperite de guvernul SUA. Problema este ca aceste costuri sunt imense, iar U.S. Air Force se pare ca nu mai reuseste sa le faca fata. Un raport publicat recent de GAO (U.S. Government Accountability Office – un organism independent care supervizeaza eficienta cu care sunt folositi banii publici) exprima dubii privind sansele administratorilor sistemului de a inlocui in timp util satelitii vechi si deja uzati. Conform aceluiasi raport, exista posibilitatea ca anul viitor, pe masura ce vechii sateliti vor incepe sa cedeze, sistemul sa nu mai poata furniza serviciul fara intrerupere si la nivelul normal. Problemele care ar surveni in acest caz ar fi extrem de serioase, mai ales daca tinem seama ca alternativele sunt limitate. Sistemul rusesc GLONASS nu functioneaza inca la intreaga capacitate si nu este complet compatibil cu Navstar. Dincolo de aspectele militare, e suficient sa ne gandim ca intregul sistem de telefonie celulara CDMA se bazeaza pe marcile de timp emise de GPS. Sistemul european Galileo va fi finalizat abia in 2013, iar problemele sistemului american cu siguranta ii va determina pe adversarii acestuia sa-si reconsidere pozitiile.
     
    Cu siguranta, indisponibilitatea sistemului GPS ar pune in mare dificultate numeroase domenii, incepand cu transporturile navale si aeriene. Ce am pierde noi, utilizatorii obisnuiti, in afara navigatoarele auto? Probabil sansa de a beneficia mai devreme de o intreaga pleiada de aplicatii pe care previzibila raspandire a receptoarelor GPS ni le promite. De exemplu, GPS Tour este un gen de aplicatie care furnizeaza printr-un dispozitiv mobil informatii si prezentari multimedia pre-inregistrate, in functie de locatia utilizatorului. Posibilitati interesante se deschid insa la intersectia dintre sistemul de pozitionare si web. Un proiect (inca in faza incipienta) este WikiGPS, care intentioneaza sa aduca in ecuatie colaborarea pe baza locatiei, de la simpla semnalare a unui blocaj de trafic pana la sisteme sociale similare cu “hospitality exchange”. Retele de socializare extinse in lumea reala exista deja, insa determinarea locatiei pe baza unui sistem GPS le-ar aduce un plus de atractivitate (cele actuale utilizeaza de obicei localizarea prin triangulatie GSM). Ne putem imagina multe altele.
     
    Chiar daca Navstar GPS va trece printr-un moment mai dificil, tehnologiile de localizare vor continua sa castige popularitate, iar aparitia unor sisteme alternative sau complementare le va asigura in curand ubicuitatea.

     

  • Ce-i de facut cu Romania (GALERIE FOTO)

     

    Sa ne imaginam Romania ca pe un castel construit din carti de joc, intr-un concurs unde conteaza sa folosesti cat mai multe carti in cel mai scurt timp. Noi, creativi cum ne stim, am insirat carti pe unde am apucat, cu cea mai mare viteza. Ceilalti concurenti, Germania, Franta sau poate Polonia, au avut avantajul de a intra in joc din timp si au construit castele solide; pentru noi, singura sansa a fost de a construi repede. Numai ca intre timp, criza a schimbat regula jocului. Acum, cine vrea sa ramana in competitie trebuie sa aiba o constructie solida, stabila, cu infrastructura, cu educatie, cu industrie, cu un sistem fiscal si legislativ simplu si coerent. Iar aici din nou pornim cu handicap.
     
    Depasind figurile de stil, vom relua constatarea, pe care au facut-o multi comentatori, ca pentru Romania, criza inseamna un prilej de a ne opri putin din goana ultimilor patru-cinci ani si de a ne obliga sa gandim si pe termen lung. Iar pentru un astfel de exercitiu de gandire, de folos sunt oamenii care au invatat si au muncit in alte economii, cele ale castelelor solide. Ei pot privi Romania obiectiv si critic, dar mai mult inca, pot sa contribuie la schimbarea mediului de afaceri local si poate chiar a societatii.
     
    “A mai spus cineva chestia asta, ca in Romania normalitatea este un lux?”, ne intreba Anca Podoleanu despre o afirmatie de-a ei. Da, au spus-o si altii ori macar au gandit-o. Ei stiu foarte bine ca in tarile unde au studiat si au lucrat este normal sa ai parte de servicii publice corecte ori de un regim fiscal care nu se schimba in fiecare an.
     
    Anca Podoleanu este fostul director de resurse umane al operatorului de telecomunicatii Vodafone. Astazi are propria firma de consultanta in HR, Choice Consulting. A facut scoala primara si gimnaziul la New York si un MBA in Canada, unde a si lucrat ulterior. Acum este unul dintre cei ce pot privi tara natala prin ochii celui care a vazut si societati cu alte repere. Ea spune ca economia romaneasca nu stie care sunt specializarile sale si de aici provin multe probleme. “La ce suntem noi mai buni decat altii?”, intreaba Podoleanu, oferind o comparatie cu Canada: “Ei stiu foarte bine la ce sunt mai buni – imagistica pe computer, tehnologii de explorare la distanta, hochei, protectia naturii salbatice, misiuni de mentinere a pacii”.
     
    Avantajul romanilor, in schimb, e ca fata de multi altii sunt mai rapizi, mai dinamici si de multe ori au un spirit antreprenorial mai dezvoltat, pentru ca asa i-a obligat economia. Aceasta e opinia lui Andrei Caramitru, partener in cadrul firmei de consultanta McKinsey si cel care conduce biroul local de la Bucuresti. “Afacerile sunt mai dificile si mai complexe in Romania fata de Elvetia sau alte piete mature, unde totul se desfasoara dupa un algoritm exersat de ani buni”, spune el, explicand ca impredictibilitatea tine oamenii mereu in garda si ii obliga sa ia decizii rapide.
     
    Caramitru a facut facultatea in Elvetia si a lucrat acolo pana la intoarcerea in tara, in 2007, odata cu deschiderea biroului local al McKinsey. Avea 24 de ani in anul 2000, cand incepea sa lucreze pentru firma de consultanta. Venea dupa o experienta de doi ani in banca elvetiana UBS, unde a fost mai intai trader si mai apoi s-a transferat in departamentul de fuziuni si achizitii. Caramitru isi tradeaza imediat cei 13 ani petrecuti in tara cantoanelor. Vorbeste cu detasare, nici grav si nici indiferent, despre probleme si solutii. “Pentru o crestere sanatoasa trebuie sa avem in primul rand o educatie adaptata vremurilor si cerintelor actuale si o infrastructura buna.” In rest, n-avem nevoie sa ne consideram mai destepti si nici sa incercam sa inventam noi roata.
     
    Inainte sa se intoarca definitiv la Bucuresti, Caramitru traia de multe ori o realitate de genul hotel – masina – intalnire – avion de intoarcere. El a lucrat la doua dintre cele mai mari privatizari, CEC si BCR, asadar venea in tara destul de des. Crede ca de acum inainte vor supravietui cei care muncesc serios, inteligent si cu viziune pe termen mediu si lung – “or, acesta e un aspect pozitiv al crizei”. Pentru ca inainte de acesta criza, in Romania au fost distorsionate grav sistemele de valori: “Am vazut cu totii afaceri si averi ridicate peste noapte fara sa se fi construit nicio valoare adaugata; acest lucru nu va mai fi sustenabil in viitor”.
     
    Un alt consultant care cunoaste diferentele dintre managerii nostri si “ai lor” este Codrut Pascu, managing partner al Roland Berger Romania. El a venit in companie imediat dupa studiile de economie la ASE din Bucuresti. A urmat un master la Fontainebleau, una dintre cele mai puternice scoli de afaceri din Europa, si timp de peste patru ani a lucrat in birourile companiei din Franta si in sediul central de la Londra, inainte sa revina in biroul din Bucuresti. Spune ca managerii romani s-au schimbat in bine in ultimii ani si rezultatele vor deveni vizibile in societate pe termen mediu si lung. Crede si el ca Romania se poate schimba in bine cu aportul mediului privat, acolo unde organizatiile le pot insufla oamenilor valori si sisteme de valori sanatoase. “Dar aici si educatia are un rol important”, spune Pascu, referindu-se la simtul practic pe care il promoveaza facultatile de afara.

    Anca Podoleanu , Choice COnsulting: “In Canada se pune mare accent pe lucrul in echipa si ajungi sa inveti cum trebuie sa lucrezi intr-un mediu real de munca inca din facultate”

    Andrei Caramitru, McKinsey: “Nu trebuie interpretat ca managerii romani nu sunt valorosi, ci trebuie sa intelegem ca experienta si valorile acestor oameni vor fi transferate catre nivelurile doi si trei de management”

    Dorin Boboc, Allianz-Tiriac Pensii Private: “In SUA, daca nu exista in top management un economist, aduc unul, il baga in board si ii cer sfatul la fiecare decizie.”

     

  • Prima scadere dupa cinci ani de cresteri

     

    Directorul general al filialei locale a grupului suedez Lindab, Andrei Sulyok, vorbeste despre a doua scadere a afacerilor in 15 ani de cand grupul este prezent in Romania. “Cea mai mare problema este ca nu poti fi sigur pe niste venituri si de aceea nu stim unde se va duce piata. Daca nu scadem cu mai mult de 40-50%, ne declaram multumiti”, afirma Sulyok saptamana trecuta.
     
    O scadere de 30-40% a fost mentionata de mai multe companii producatoare si importatoare de tigla metalica pentru acoperisuri ca posibila pentru prima parte a anului. In cazul Lindab Romania, care a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de 63 de milioane de euro – cumulata cu cele ale Rova si Vios, companii preluate de grup la nivel mondial – o scadere de 40% ar putea sa aduca un minus de circa 10 milioane de euro la cifra de afaceri, avand in vedere ca tigla metalica reprezinta undeva intre 30 si 40% din afacerile companiei. Marja de profit ar putea fi insa mai buna, Sulyok vorbind de o reducere a costurilor de personal cu circa 7% dupa concedierea a 30 de persoane, de reducerea pana la zero a bugetului de cheltuieli pentru manageri sau de eliminarea unor cheltuieli de marketing.
     
    Piata de invelitori pentru acoperis a crescut anul trecut cu aproape 20%, pana la 179 de milioane de euro, potrivit unui studiu realizat de Neomar Consulting. Din total, tigla metalica detine ponderea cea mai mare, de 50%, urmata de tigla ceramica, cu 16%, si cea din beton, cu 15 procente. Tigla ceramica a crescut de altfel in ultimii ani ca pondere in vanzarile totale de invelitori pentru acoperisuri, iar tendinta este asteptata sa se mentina si in acest an, in special gratie pretului, avand in vedere ca tigla ceramica este mai ieftina decat cea metalica.
     
    Piata de tigla metalica este asteptata sa scada in acest an spre 59 de milioane de euro, ca urmare nu doar a blocajului imobiliar in privinta proiectelor rezidentiale de mari dimensiuni, dar si a scaderii numarului de case noi si de renovari incepute. In acest context, companiile de profil, de la liderul Lindab pana la jucatori mai mici, precum Armat, filiala specializata a ArcelorMittal Construction, isi propun in primul rand mentinerea cotei de piata. “Trebuie subliniat ca acum invelim constructiile incepute anul trecut. Probleme mai mari vor fi abia peste cateva luni, cand, teoretic, va trebui sa invelim ce se construieste acum. Iar acum se construieste foarte putin”, afirma Alex Olteanu, directorul Armat, care a incheiat anul trecut cu o cifra de afaceri de cinci milioane de euro. Olteanu estimeaza ca, in viitorul apropiat, constructiile noi vor reprezenta maxim 20% din totalul pietei de tigla metalica, restul fiind renovari si proiecte din fonduri publice.
     
    Nici mentinerea cotelor de piata, nici chiar majorarea acestora nu vor putea aduce insa si acelasi volum de afaceri, tinand cont ca preturile de vanzare au scazut, in medie, in primele cinci luni ale anului cu aproximativ 20%, desi exista si campanii de reduceri cu 30%, precum cele derulate lunar de Lindab pentru cate un anumit tip de produs. In plus, preturile la materia prima pentru productia de tigla metalica, tabla, au scazut in acest interval, aducand astfel “disperarea”, dupa cum se exprima Sulyok, pentru companiile producatoare, care si-au facut stocuri semnificative la sfarsitul anului trecut.
     
    In contextul scaderii vanzarilor, dar si a preturilor, companiile de profil incearca sa-si mentina afacerile si prin noi tipuri de produse. “Noi vrem si am reusit pana acum sa ne pastram la nivelul anului trecut. Ne extindem cu game de noi produse, precum constructii modulate, standardizate, garaje la cheie sau case pe structura metalica”, spune Alex Olteanu. Gamele diferite de produse, precum halele industriale prefabricate sau panourile termoizolante, reprezinta solutia si pentru un alt producator local de tigle metalice, Ruukki, care si-a bugetat pentru acest an o crestere a afacerilor de 20-30%. Deocamdata, producatorii si importatorii de invelitori de acoperisuri din profile metalice asteapta urmatoarele luni pentru a isi da seama cat de mare va fi scaderea din acest an, avand drept reper faptul ca luna mai se arata a fi prima de stabilizare, potrivit directorului Armat. El argumenteaza pornind de la constatarea ca scaderea preturilor s-a oprit in aceasta luna, iar vanzarile au crescut usor. In plus, noua initiativa legislativa, prin care creditele ipotecare ar putea fi garantate de catre stat in limita plafonului de 60.000 de euro, ar putea sa aduca un ajutor nesperat pentru industrie. Din nefericire insa pentru companiile de profil, numarul de cladiri nou construite pe care sa le acopere este din ce in ce mai mic.  

     

  • What to do about Romania?

    If, however, the managers and Romanian businessmen who had the chance to experience both the education system and business environment here and abroad say this, their verdicts sound not only realistic, but also more encouraging. Let us see what they have to say.

    Let us imagine Romania as a castle built from playing cards, in a contest where what matters is to use as many cards in the shortest time possible. We, the creative people that we are, put cards wherever we could, as fast as we could. The other competitors, Germany, France or maybe even Poland, had the advantage of getting into the game early and built solid castles; our only chance was to build fast. But the crisis changed the rules of the game in the meantime. Now, whoever wants to stay in the competition has to have a solid, stable structure, with infrastructure, education and industry, with a simple and consistent fiscal and legal system. And this is where we start with a handicap again.

    Moving beyond figures of speech, we will say again, as many other commentators have, that for Romania, the crisis is an opportunity to take a little break from the rush of the last four or five years and to be forced to think long term. For such an exercise in thinking, we need the people who got an education and worked in other economies, those of the solid castles. They can see Romania objectively and critically but can also contribute to the change of the local business environment and maybe even of the society.

    ”Has anybody said it, that normality in Romania is a luxury?” Anca Podoleanu asked us about a statement of hers. Yes, others did, as well, or at least thought about it. They are very well aware that in the countries where they studied and worked, it is normal to get fair public services and a fiscal regime that does not change every year.

    Anca Podoleanu is the former human resources manager of telecommunications operator Vodafone. Today she has her own HR consultancy, Choice Consulting. She went to elementary school in New York and got an MBA in Canada, where she worked after that. She says that the Romanian economy does not know what its specialities are and this is where many problems stem from. The advantage of Romanians, on the other hand, compared to others, is that they are faster, more dynamic and often have a more developed entrepreneurial spirit, because the economy forced them to. This is what Andrei Caramitru, partner with McKinsey advisory firm, who runs the office in Bucharest, believes. Caramitru went to college in Switzerland and worked there until he returned to the country in 2007, when the local McKinsey office opened.

    Another consultant how knows the difference between our and ”their” managers is Codrut Pascu, managing partner of Roland Berger Romania. He joined the British company after completing his education in economics at the ASE (Academy of Economic Studies) in Bucharest. He then attended a master programme at Fontainebleau, one of the most powerful schools of business in Europe and worked for the company’s offices in France and at the headquarters in London for more than four years, before returning to the Bucharest office. He says managers have changed a lot for the better over the last few years and results will become visible in society in the medium and long run. He too feels that Romania can change for the better with the help of the private sector, where organisations can instil healthy values and value systems in people. ”Education plays an important part here, too, though,” Pascu says. He means the pragmatism instilled by colleges abroad.

  • Viata in China lui Mao

     

    Nu este doar drama ei, ci a intregii lumi in care a trait: China anilor ‘60-’70, China sangeroasei revolutii culturale, China tuturor privatiunilor, tara unde nimeni dintre muritorii de rand nu avea privilegiul liberului arbitru si unde toti erau siliti sa indure consecintele alegerilor facute de oamenii desemnati sa aleaga, ale partidului si ale lui Mao Zedong.Sa incepem cu un happy-end: Anchee Min, autoare si personaj principal al Azaleei Rosii, traieste acum in SUA, la San Francisco si este o scriitoare de succes (romanele sale, “Imparateasa Orhidee” si “Ultima imparateasa”, au fost traduse in peste 20 de limbi si au avut tiraje de best-seller). Nascuta in 1957, a emigrat in SUA in 1984 gratie sprijinului pe care i l-a acordat actrita de origine chineza Joan Chen. Primul ei volum, “Azaleea rosie” (tradus acum la Polirom), este o carte de memorii care descrie episoadele cele mai semnificative din copilarie, adolescenta si prima tinerete, descriind in acelasi timp viata de zi cu zi din China, absurdul ca politica de stat, perfidele si neiertatoarele procedee prin care autoritatea de partid si de stat patrundea in intimitatea oamenilor. Puterea de seductie a cartii vine din simplitatea cu care este scrisa, din aerul de jurnal de bord. Fiica de intelectuali, Anchee Min a “devenit adult la varsta de cinci ani”, aidoma tuturor copiilor de conditia ei, care erau siliti sa aiba grija de toata liota de frati si surori, in timp ce parintii se aflau la serviciu. La 9 ani face deja parte din Micile Garzi Rosii. Indurand foamea, mizeria materiala, promiscuitatea unui trai la comun, dar, mai presus de orice, si umilinta de a nu putea cracni si de a nu avea idei proprii, tanara este trimisa, la varsta de 17 ani, la ferma “Focul rosu”, unde era obligata sa munceasca de dimineata de la ora 5 pana seara la 9. Intr-un tarziu este aleasa sa joace intr-un film (intitulat chiar “Azaleea rosie”) pe care urma sa il produca faimosul studio cinematografic al doamnei Mao, Jiang Ching. Exact cand viata parea sa i se schimbe in bine, in 1976, Mao moare, iar sotia sa devine, sub efectul propagandei noului conducator iubit, Hua Kuo-fen, oaia neagra a poporului chinez. Odata cu ea, toti cei care ii fusesera alaturi sunt stigmatizati, in ciuda faptului ca prezenta lor in compania doamnei Mao nu fusese alegerea lor.
     
    Anchee Min – “Azaleea Rosie”,
    Editura Polirom, Iasi, 2009
     
    Noutati
     
    Jocul de-a Dumnezeu
    Jacob Levy Moreno este una dintre cele mai importante figuri ale psihologiei moderne. A fost alaturat lui Freud, Jung si Adler si va ramane in istoria gandirii moderne drept fondator al psihodramei. Aceasta carte autobiografica a celui care, copil fiind, se juca de-a Dumnezeu, ii reface intreg traseul existential intr-o povestire plina de umor, dar si de tandrete, al carei compas geografic se deschide intre Marea Neagra si Statele Unite. Fiu al unui mic negustor evreu sefard, Moreno s-a nascut pe un vapor care mergea dinspre Turcia spre Romania. Primii ani ai vietii si i-a petrecut la Bucuresti, dar a fost scolit la Viena, unde l-a cunoscut pe Sigmund Freud. Devenit medic, emigreaza in America, in 1926, unde ezita intre teatru, sociologie si medicina, pentru a deveni apoi unul dintre pionierii psihoterapiei de grup.
    Jacob Levy Moreno – “Povestea vietii mele”,
    Editura Trei, Bucuresti, 2009
     
    Moartea In direct
    Dorind sa califice acest bestseller al lui Suzanne Collins, amestec de thriller si de fantasy, Stephen King a dat glas unui entuziasm ado­les­centin: “Pur si simplu am citit fara sa ma pot opri! O lectura in­­robitoare”. Volumul a inspirat rapid niste jocuri video, iar drepturile de adaptare cinematografica au fost deja cumparate. Despre ce este vorba? Candva, intr-un viitor sumbru, peste ruinele Americii de Nord are loc un concurs sangeros: Jocurile foamei. 24 de adolescenti sunt rapiti de langa familiile lor si aruncati intr-o lupta pe viata si pe moarte, televizata in direct.  
    Suzanne Collins – “Jocurile foamei”,
    Editura Nemira junior, Bucuresti, 2009