BusinessMagazin

Blog

  • In sfarsit, Gazprom a luat Sibneft

    Dupa aproape un an de zvonuri si pregatiri discrete, compania ruseasca Gazprom a reusit sa cumpere de la magnatul Roman Abramovici pachetul majoritar de actiuni al firmei petroliere Sibneft, pentru 13,1 miliarde de dolari. Cu doua saptamani in urma, incheierea tranzactiei devenise o certitudine, dupa ce presa moscovita anuntase ca Gazprom a contractat un imprumut de 12 miliarde de dolari de la un consortiu de banci occidentale, condus de ABN Amro si Dresdner Kleinwort Wasserstein. Totusi, Gazprom a incercat sa pastreze secretul pana in ultimul moment, oficialii companiei sustinand ca spera sa cumpere pachetul de 72% din actiunile Sibneft pana la sfarsitul anului.

    Dupa nationalizarea fortata a celei mai mari parti din compania Iukos, preluarea Sibneft inseamna inca un pas in planul statului de a recastiga controlul asupra industriei petroliere, privatizata in anii ””90 in folosul unor oligarhi ca Mihail Hodorkovski sau Roman Abramovici. Analistii, mereu cu gandul la sansa ratata a companiilor straine de a intra la un moment dat in posesia comorilor energetice ale Rusiei, comenteaza acum ca, daca ar fi vandut Sibneft unor investitori straini, Abramovici ar fi obtinut un pret mult mai bun decat cel oferit de Gazprom. Totusi, pentru Abramovici, cele 13 miliarde inseamna oricum un pret incomparabil fata de cel pe care el insusi l-a platit in urma cu noua ani atunci cand a cumparat Sibneft de la stat.

    Iar daca e sa ne luam dupa comentariile presei rusesti, proprietarul Chelsea nu avea de ales: arestarea Hodorkovski in 2003 a fost interpretata drept o piedica in calea intentiilor lui de atunci de a vinde Iukos unor companii straine, ca Exxon sau Chevron, iar ultimii doi ani au abundat de zvonuri ca Abramovici va avea aceeasi soarta daca va vinde Sibneft strainilor. Ramane de vazut ce va face Abramovici cu banii castigati; unii comentatori sustin ca ii va “parca” si pe acestia in strainatate, asa cum a facut cand a cumparat clubul Chelsea. Purtatorul de cuvant al oligarhului a insistat ca Abramovici va investi banii in Rusia, mai ales daca va ramane in continuare guvernator al provinciei Ciukotka. Si, desi ziarele englezesti scriu acum ca magnatul rus poate sa cumpere linistit Arsenal, Manchester United sau Liverpool, la Moscova se pariaza mai curand pe patriotismul lui Abramovici, care l-a manat deja pana acum sa investeasca in pepiniera de juniori de la TSKA.

  • Cele mai noi inovatii din Codul fiscal

    Inventivitatea Finantelor in a atrage surse noi de venituri la buget si-a spus cuvantul inca o data: noul proiect de modificare a Codului fiscal, publicat saptamana trecuta, a starnit deja polemici aprinse. Oamenii de afaceri si opozitia au acuzat Guvernul de politica antiliberala fiindca impovareaza prea tare companiile cu taxe si impozite, producatorii de tigari ieftine constata ca sunt dezavantajati de noul sistem de accizare, iar proprietarii de case si terenuri se considera pacaliti de faptul ca vor plati o cota de impozit mai mica, dar aplicata la o valoare impozabila mai mare. In plus, ramane de vazut cat de credibile vor fi angajamentele referitoare la TVA dupa aderarea la UE (plafonul de scutire de la plata TVA ar putea fi redus de la 2 miliarde de lei vechi pana la echivalentul in lei a 35.000 de euro), atata vreme cat nici nivelul TVA pentru 2006, nici aderarea la 1 ianuarie 2007 nu sunt batute in cuie. 

     

    IMPOZITE PE TERENURI, CLADIRI, VEHICULE

     Cota de impozit pentru veniturile incasate din vanzarea proprietatilor personale va fi redusa de la 10% la 2%, dar se va schimba baza impozabila, care nu va mai fi diferenta favorabila dintre valoarea de vanzare si valoarea de baza a proprietatii, ci direct pretul de vanzare, valoarea proprietatii (pentru schimb imobiliar), suma totala din contractul de vanzare-cumparare in rate sau valoarea din raportul de expertiza intocmit de un expert autorizat. Vor fi impozitate veniturile din transferul de proprietate asupra constructiilor si a terenurilor aferente vandute in termen de pana la trei ani de la data dobandirii, dar si veniturile din vanzarea terenurilor de orice fel dobandite dupa 1 ianuarie 1990.

     Din 2006 cresc impozitele percepute de autoritatile locale pentru proprietatile imobiliare si autovehicule, in functie de urmatoarele criterii: suprafata cladirii (unde se majoreaza valorile pe metru patrat), zona amplasarii cladirii (unde se majoreaza coeficientul de ajustare in functie de zona), numarul de etaje, anul de constructie, materialele din care este construit imobilul si utilitatile cu care este dotat. Pentru cladirile de peste 100 mp, valoarea impozabila se majoreaza cu cate 10% pentru fiecare fractiune de 100 mp. Pentru autovehicule, calculul impozitului se face prin inmultirea fiecarei grupe de 200 de centimetri cubi cu o valoare intre 10 lei si 150 lei.

     Companiile vor plati un nou tip de impozit, reprezentand 0,5% din valoarea imobilizarilor corporale (terenuri, constructii, mijloace de transport, mobilier si birotica). Sunt scutite organizatiile nonprofit, sindicatele, patronatele si institutiile scutite in mod obisnuit de impozitul pe profit (institutiile publice, microintreprinderile, fundatiile, cultele, asociatiile de proprietari constituite ca asociatii de proprietari). Acest nou impozit se adauga celui perceput deja de autoritatile locale pentru proprietati imobiliare si mijloace de transport.

     

    ACCIZE

     Din 2006, accizele la tigari vor fi calculate pornind de la o valoare minima (determinata trimestrial) de 90% din suma incasata din accize pentru cea mai bine vanduta categorie de pret. Se modifica si modul de calcul al pretului maxim de vanzare cu amanuntul al tigarilor, care nu va putea fi mai mic de 76% din pretul maxim de vanzare al celei mai bine vandute categorii de pret.

  • Camila prin urechile acului

    Am vazut ca prima reactie a unora dintre banci la masurile BNR de restrangere a creditului in valuta a fost sa reduca ostentativ mai intai dobanzile la depozitele in lei, pentru a concede apoi si reduceri ale dobanzilor la creditele in moneda nationala. Dobanzile aproape simbolice oferite in unele cazuri pentru depozite au insemnat nu numai un mesaj pentru BNR ca e nevoie sa faca mari economii ca sa-si poata permite sa-i respecte politica, dar si un soi de gest simbolic de santaj la adresa bancii centrale, careia ii sugereaza ca restrictiile la creditele in valuta se vor razbuna cand clientii isi vor retrage economisirile din banci si le vor arunca in consum, tocmai cand BNR incearca sa limiteze consumul.

    “Daca unele banci au redus dobanda la depozitele in lei sub 2%, inseamna ca nu au nevoie de economisire. Iar daca baga mana in buzunarul clientului, atunci lucrurile sunt grave”, a replicat Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, sustinand ca bancile care s-au jucat astfel cu dobanzile la depozite nu sunt reprezentative pentru piata leilor. Cu alte cuvinte, bancile zise nereprezentative au vrut sa induca publicului ideea ca banca centrala ar fi vinovata de descurajarea economisirii si de o politica monetara absurda. In schimb, dupa Vasilescu, bancile cu greutate din sistem nu numai ca n-au procedat asa, dar se si pregatesc, unele din ele, sa-si majoreze capitalul social, ca sa poata face fata normei BNR care impune ca valoarea creditelor in valuta acordate de o banca sa nu depaseasca de trei ori valoarea fondurilor proprii ale acesteia.

    Una peste alta, relatia intre BNR si bancile “nereprezentative” s-a incordat la maxim, acestea din urma ajungand chiar sa acuze autoritatea monetara ca pagubeste statul de bani la buget, din moment ce profiturile bancilor scad din cauza restrictiilor de creditare. Sau, in fine, profiturile unora din banci, adica ale acelora care au castigat dand imprumuturi in valuta. Dezavantajatii se plang acum ca plafonul de finantari in valuta impus de BNR e in favoarea bancilor mai putin interesate, din comoditate, sa dea credite. Presedintele Bancpost, Mihai Bogza, le-a numit chiar “camile mai lenese”, care acum, zice el, vor avea sansa sa le ajunga din urma pe cele harnice.

  • Inundatii contra FMI

    Negocierile cu FMI urmeaza sa fie reluate la 20 octombrie, cea mai importanta tema de discutie anuntandu-se deficitul de cont curent, desi ministrul de finante Sebastian Vladescu spune ca va fi vorba in principal tot de executia bugetara, cu tot cu constructia bugetului pentru 2006 si cu perspectiva fiscala pentru primii ani dupa aderarea la UE – 2007 si 2008.

    Intre timp, Romania a capatat un avantaj deloc neglijabil in negocierile cu FMI, atata vreme cat autoritatile sustin ca inundatiile nu numai ca vor afecta tinta de crestere economica, dar vor face necesara o mai mare larghete bugetara, avand in vedere cheltuielile suplimentare cerute pentru refacerea infrastructurii. Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, care impreuna cu Sebastian Vladescu s-a intalnit si el saptamana trecuta la Washington cu reprezentantii FMI, a declarat deja ca Fondul nu mai cere Romaniei sa adopte o politica fiscala mai stricta, ci doar “o politica monetara si fiscala de natura sa nu deterioreze o situatie relativ buna, care a fost atinsa cu multa greutate”.

    Guvernantii au primit deja un sprijin pentru viitoarele negocieri cu FMI din partea Bancii Europene de Investitii (BEI), care s-a declarat dispusa sa acorde Romaniei un imprumut de urgenta in valoare de 600 de milioane de euro, cu scadenta de pana la 30 de ani, cu perioada de gratie de pana la 10 ani, pentru reconstructia infrastructurii distruse de inundatii. Vicepresedintele BEI, Wolfgang Roth, sosit la Bucuresti, a pledat pentru ideea ca Romania are nevoie de finantari pe termen lung, pentru a nu fi in contradictie cu criteriile de prudenta fiscala ale FMI.

    Roth e de parere ca FMI ar trebui sa nu socoteasca aceasta finantare drept un factor care ar greva echilibrul bugetar al Romaniei, atata vreme cat tara are nevoie urgenta sa investeasca in infrastructura si nu poate astepta ani in sir sa esaloneze cheltuielile pentru aceasta, numai ca sa respecte o tinta de deficit bugetar sub 1% din PIB. In plus, chiar fara inundatii, Romania are nevoie sa construiasca autostrazi si drumuri cat mai repede, pentru a atrage investitii si pentru a se integra decent in UE. Pana acum, BEI a mai acordat deja Romaniei 300 de milioane de euro pentru refacerea infrastructurii afectate de inundatii in perioada 2001-2004.

  • PIATA ALIMENTARA: Asta-i pohta ce-am pohtit

     

    Statisticile sunt clare: trei din patru romani prefera alimentele de productie autohtona, argumentul cel mai des invocat pentru justificarea acestei alegeri fiind “pretul convenabil pentru calitatea oferita”. De ani buni situatia e aceeasi. Se va schimba ceva odata cu aderarea Romaniei la UE?

     

    Conform datelor unui studiu realizat anul acesta de ISRA Center, pe un esantion de 1.070 de persoane din mediul urban (29 de localitati, intre care si Bucuresti), doar 18% dintre romani prefera alimentele straine, fie ca sunt fabricate in Romania sub licenta straina, fie ca sunt din import. Alimentele straine au cea mai mare priza la bucuresteni si dobrogeni, peste 30% dintre acestia declarand ca majoritatea produselor alimentare pe care le cumpara sunt de provenienta straina. In celelalte regiuni, ponderea respondentilor care cumpara si consuma produse straine scade insa sub 19%. Care ar fi explicatia acestor cifre?

     

    Peste 31% dintre cei inclusi in lotul ISRA au marturisit ca principalul motiv pentru care consuma produse romanesti este “pretul convenabil pentru calitatea oferita”. Daca acest din urma argument a fost invocat indeosebi de cei din Crisana, Maramures si Moldova, bucurestenii au acordat mai multa importanta faptului ca “in ultima perioada calitatea produselor romanesti este in crestere”. In piata preparatelor de carne, bunaoara, importurile reprezinta doar trei procente. “Consumatorii au fost incantati de produsele de import in urma cu cativa ani, dar s-au convins ca produsele de import ascund, sub ambalaje frumoase, produse mai slabe calitativ decat cele romanesti”, declara pentru BUSINESS Magazin, Mihai Visan, director executiv al Asociatiei Romane a Carnii (ARC).

     

    Cum s-a ajuns aici? In 1997, conform acordului CEFTA, taxele vamale la produse din carne au scazut la 15%. A fost un moment greu pentru industrie: timp de 2-3 ani, procesatorii romani au avut doar 30% din piata si multi au dat faliment.  70% din piata era dominata de produse din import, cu precadere din Cehia si Ungaria.

    E limpede ca recastigarea increderii consumatorilor a fost un proces lung si dureros, iar revenirea spectaculoasa a produselor romanesti in preferintele consumatorilor dovedeste ca atat consumatorii cat si producatorii si-au invatat bine lectia.

     

    O lectie care le-a intarit convingerea ca alimentele romanesti sunt “gustoase, naturale si proaspete”; cel putin asta este parerea unui sfert dintre romani, care le asociaza aceste caracteristici “in foarte mare masura”. O lectie din care producarii autohtoni au mai invatat ca aspectul produsului e in masura sa incline, in timp, balanta tot in favoarea produselor romanesti. Pentru ca 50% dintre respondentii studiului ISRA Centrer au identificat in ambalajul neatractiv – “in mare” si “foarte mare masura” – principal dezavantaj al produselor alimentare romanesti. Pe de alta parte, 25% dintre persoanele intervievate au declarat ca principale avantaje ale alimentelor straine ambalajul atractiv si faptul ca acestea beneficiaza de publicitate atractiva.

     

    De altfel, in achizitia produselor straine, cei mai importanti factori sunt “increderea in renumele firmei / marcii” si “ambalajul atractiv”, la popul opus aflandu-se “buna preparare” si “experienta in privinta retetei folosite”.

    Dar si in cazul alimentelor straine exista un “dar”. Iar in opinia a peste 50% dintre respondenti acest “dar” este reprezentat – in “mare” si “foarte mare masura” –  de pretul ridicat si faptul ca sunt “artificiale / tratate”. O convingere care apare mai ales in cazul respondentilor din Dobrogea, comparativ cu cei din Bucuresti, Crisana – Maramures si Transilvania.

     

    O dovada in plus este piata lactatelor, care, in perioada 2002 – 2003, a fost dominata categoric de produsele autohtone – peste 90%. In acest domeniu, “impresia de prospetime si de lipsa a conservantilor” joaca un rol decisiv in atragerea si, implicit, pastrarea unei clientele fidele, dupa cum arata Valeriu Steriu, presedintele Asociatie Producatorilor Romani din Industria Laptelui (APRIL). In plus, adauga el, sunt doua-trei multinationale, gen Danone sau Friesland, “care ar fi putut schimba aceasta perceptie, dar au preferat sa nu o altereze, pentru ca au capacitati locale de productie”. In opinia lui Steriu, producatorii din domeniul lactatelor au facut progrese evidente atat in ceea ce priveste ambalarea, cat si diversificarea ofertei.

     

    In acelasi timp, studiul ISRA a mai relevat existenta unor diferente semnificative de opinii in functie de categoriile de varsta: respondentii intre 45 si 49 ani, au asociat intr-o mai mare masura produsele alimentare romanesti cu caracteristica “simplitate”, comparativ cu cei din categoria de varsta 18 – 24 ani.

     

    Dincolo de categorii, un lucru e limpede pentru toata lumea: romanii prefera produsele autohtone, iar  aceasta “stare de gratie” este traita din plin de producatorii autohtoni. Fata de importuri, produsele romanesti au acum un mare avantaj: pretul. Importurile poarta inca povara taxelor vamale, care ajung, in unele cazuri, pana la 25% din pret.

    De la 1 ianuarie 2007, odata cu aderarea Romaniei la UE, situatia se va schimba: taxele vamale dispar, iar importurile vor avea preturi mai competitive decat acum.

    Si nici un alt argument nu cantareste mai greu in ochii romanilor decat pretul. Producatorul italian de dulciuri Loacker, bunaoara, si-a anuntat oficial intrarea pe piata romaneasca la inceputul lunii trecute, dupa un an de sondare a preferintelor publicului. Decizia de a aborda piata a fost luata, insa, dupa ce aderarea Romaniei la UE a devenit un lucru cert. Pentru ca Loacker tinteste un segment intre 1 si 5% din populatie, “scaderea taxelor vamale va avea un impact considerabil asupra vanzarilor, pentru ca preturile vor scadea cu 10%, apoi cu 15%, si, in final, diferenta de pret va fi de un sfert din cel actual”, a declarat pentru BUSINESS Magazin, Monika Walch, International Sales Area Manager a Loacker.

     

    Sub aceasta marca sunt prezente acum pe piata romaneasca biscuiti si napolitane, pozitionate pe segmentele super premium. Desi produsele nu se vor “concurenti ai produselor deja existente pe piata, pentru ca Loacker sunt produse biologice si fara conservanti, cum nu mai sunt in Romania”, o scadere de pret ar fi bine vazuta de ochii romanilor care se ghideaza mai putin dupa sanatatea lor si mai mult dupa cea a buzunarelor.

    Cu toate astea, producatorii romani sunt de parere ca eliminarea taxelor vamele nu va fi o tragedie chair atat de mare.  Si asta pentru ca “produsele romanesti vor fi mai ieftine – diferenta de pret nu e data numai de taxe vamale”, explica Valeriu Steriu.

    Dupa ce preturile se vor uniformiza, intr-o oarecare masura, romanii vor alege in functie de prospetimea produselor, considera Steriu. Dar mai mult de-atat, un rol esential in promovarea alimentelor romanesti il vor avea retelele comerciale. In masura in care la raft se vor gasi produsele romanesti, cumparatorii si-ar putea pastra obiceiurile de consum.

     

    In urmatorii ani (odata cu intrarea in UE), piata de produse alimentare va evolua, asteptarile romanilor fiind atat pozitive, cat si negative, conform studiului citat. Pe de o parte, consumatorii se asteapta la cresterea calitatii produselor romanesti, la asigurarea unui mediu concurential, la cresterea controlului productiei pe plan autohton, dar si la diversificarea pietei. In celalalt taler al balantei vor atarna cresterea preturilor, “indepartarea de natural si sentimentul de frustrare, de dezradacinare cauzat de aparitia multor produse straine”.

    Daca am transformat un slogan de genul “nu ne vindem tara” intr-un motiv de mandrie nationala, ramane de vazut ce vom face cu produsele autohtone. Chiar daca le vom cumpara tot noi.

  • MEDICAMENTE: Retetele succesului

     

    14 milioane de retete. Peste 880 milioane de lei (8.800 de miliarde de lei vechi). Totul in doar sase luni. Perioada in care s-au schimbat multe in sistemul de sanatate.  Cine a vandut cel mai mult in primul semestru?

     

    “Este jalnic pentru Romania ca medicamentele pentru tratamentul hepatitei sunt pe primele locuri in topul vanzarilor”, spune cu amaraciune Dan Zamonea. Altfel dinamic si jovial, managerul reprezentatei locale a producatorului elvetian de medicamente Hoffmann La Roche se incrunta cand aminteste ca incidenta hepatitei B si C este de cinci-sase ori mai mare in Romania decat in Europa. Si o face chiar daca aceasta situatie aduce beneficii companiei pe care o reprezinta. Pegasys si Copegus, doua produse din portofoliul Hoffmann La Roche, sunt printre cele mai vandute medicamente de pe piata romaneasca in primele sase luni ale anului. Utilizate complementar in tratamentul hepatitei de tip C, cele doua marci se situeaza pe pozitiile 1, respectiv 3, in topul valoric al vanzarilor de medicamente gratuite pentru adulti, conform statisticilor Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS).

     

    In schimb, topul vanzarilor de medicamente compensate este dominat de produsele pentru afectiuni cardiologice, care au inregistrat avansuri consistente in prima jumatate a anului. Din punctul de vedere al valorii, toate cele trei marci “de pe podium” apartin companiei franceze Servier (Tertensif SR, Prestarium si Preductal MR).

    Iar cvasidominarea pe piata medicamentelor pentru inima a celor de la Servier a ramas fara urmari. Fata de datele de la sfarsitul anului, compania franceza si-a majorat cota de piata cu 0,6%, conform raportarilor firmei de cercetare Cegedim. De altfel, Servier este performerul primei jumatati a anului, inregistrand cel mai mare salt din punctul de vedere al cotei de piata.

     

    Conform datelor CNAS, vanzarile de medicamente gratuite si compensate din primul semestru al acestui an – 888 milioane de lei (8.881,2 miliarde de lei vechi) – au fost cu 65% mai mari decat cele realizate in aceeasi perioada a anului precedent. Din cele circa 250 de milioane de euro aferente primului semestru, medicamentele gratuite (compensate integral) au reprezentat circa 60%, restul fiind reprezentat de medicamentele compensate partial.

    Iar aceasta evolutie a avut loc in contextul in care primul semestru al anului a fost o perioada foarte agitata pentru piata medicamentelor. Si asta nu doar din cauza atat de des invocatei crize financiare in care se zbate sistemul de sanatate, care face ca producatorii, distribuitorii de produse farmaceutice sau farmaciile sa aiba inca de recuperat de la stat datorii istorice.

     

    Deocamdata, farmacistii si distribuitorii au ajuns la un acord cu Ministerul Sanatatii, privind plata datoriilor. In primele luni au fost operate mai multe schimbari menite sa eficientizeze sistemul. A fost schimbat sistemul de compensare, dar si lista medicamentelor compensate, s-au actualizat listele de preturi.

    Ce se va intampla pe piata medicamentelor compensate in a doua parte a anului este destul de greu de estimat. Mai ales ca sarabanda schimbarilor a continuat si dupa sfarsitul lunii iunie, iar surse din piata apreciaza ca “vantul reformei” va continua sa se faca simtit.

     

    Reprezentantii Cegedim sunt de parere ca piata va stagna in acest an. “Reducerea ritmului de crestere (in al doilea trimestru – n.r.) si cresterea gradului de confuzie ne confirma prognoza de stationare a pietei pentru 2005”.

    Pe de alta parte, reprezentantii companiilor sunt ceva mai optimisti. Ovidiu Popescu, country manager al Abbott Romania, crede ca, pana la sfarsitul anului, “piata va creste cu circa 20%”. Iar Dragos Dinu, managerul grupului A&D Pharma (care reuneste distribuitorul de medicamente Mediplus si lantul de farmacii Sensiblu), declara recent pentru BUSINESS Magazin ca piata isi va pastra trendul de crestere, doar ca ramane de vazut cu ce procent.

     

    Nu trebuie uitata nici piata produselor OTC (care pot fi eliberate fara prescriptie). Desi reprezinta doar 15% din totalul pietei, acest segment poate aduce cresteri importante companiilor din domeniu, pentru ca statul nu finanteaza achizitia acestor medicamente.

    Totusi, cea mai mare parte a companiilor din domeniu – fie producatori, distribuitori sau farmacii – depinde de sistemul public de sanatate. De profitat, vor profita cei care se vor adapta cel mai bine schimbarilor. Iar modificarile din prima parte a anului pot da indicatii pentru ce se va petrece in a doua jumatate. Cine si-a luat elanul cel mai mare in primul semestru? Ramane de vazut. –

  • Revolutia broscutei nebune

    Trecerea de la tonurile de apel audio pentru telefonul mobil catre temele multimedia cu personaje animate – evident mai scumpe si mai interesante pentru buzunarele operatorilor de telefonie – nu a facut-o nici Bugs Bunny, nici Daffy Duck, ci un controversat personaj cvasi-necunoscut: Crazy Frog, broscuta nebuna care a format o piata de 7,6 miliarde de euro anul acesta.

    Totul a inceput prin 2003, cand un artist grafic suedez, Erik Wernquist, a desenat mica broscuta, atasandu-i cateva sunete ciudate, gasite pe site-urile de pe pe internet, dintre care cel mai celebru acum poate fi imitat de oricine: “ring ding ding ding dididig”. Autorul desenului nu a stiut ca fundalul sonor a fost inregistrat in 1997 de un conational, Daniel Malmedahl, care se lauda in fata prietenilor cu talentul sau de a imita sunete ciudate, precum zgomotele scoase de motoarele motocicletelor.

    Mica broscuta a devenit anul acesta mai mult decat best-seller in Europa: a fost realizat primul video-clip muzical, care a urcat rapid in toate clasamentele. Remixul Axel F, realizat in colaborare cu Bass Bumbers, beneficiind de coloana sonora din clasicul Beverly Hills Cop (cu Eddie Murphy), a devenit un hit pe MTV. Canalul american este de asemenea plin de reclame ale firmelor care revand logo-uri, tonuri de apel si teme multimedia cu micuta broscuta.

    Crazy Frog este pentru unii o figura care provoaca hohote de ras, insa pentru altii este pur si simplu o creatura scarboasa si insuportabila. Fiind extrem de controversata, broscuta a devenit peste noapte un succes fenomenal pentru industria multimedia pentru telefoanele mobile.

    Pentru saptamani la rand, Crazy Frog a fost pe primele locuri in topurile realizate in Marea Britanie, in Australia si chiar in SUA, depasind Black Eyed Peas, Coldplay, Gorillaz, fara sa mai vorbim de Michal Jackason, Elton John sau 2Pac.

    Crazy Frog a atras insa si extrem de mutle plangeri si a facut nefericiti extrem de multi europeni. “As prefera sa ascult zgomotul frezei dentistului, ba chiar si sa o simt in gura, decat sa ascult infernalul sunet al reclamei Crazy Frog”, a declarat un britanic intr-o scrisoare de protest adresat autoritatii engleze care reglementeaza industria publicitatii in audiovizual (ASA, Advertising Stardars Authority).

    La inceput, ASA a declarat ca nu poate face nimic pentru ca mica broasca este enervanta, adaugand ca oricine poate face reclama la un produs enervant, atat timp cat nu incalca nici o regula. Pana la urma insa, problemele au iesit la iveala, iar principalul distribuitor al temelor multimedia pentru telefonul mobil, Jamster, a fost acuzat ca ruleaza mult hulita reclama pe canalele pentru copii, in timpul emisiunilor destinate acestora, generand astfel incasari masive, fara sa aiba acordul parintilor. In replica, Jamster a aratat ca reclamele Crazy Frog se adreseaza segmentului 16-34 de ani si nu vizeaza copiii, contestand decizia ASA ca o parte din reclame sa fie difuzata numai dupa ora 21:00.

    O alta plangere depusa de consumatori s-a referit la faptul ca multe dintre aceste reclame nu includeau explicit tarifele reale pentru descarcarea unui astfel de material multimedia. Uneori nu aveau TVA, alteori nu era mentinonat deloc pretul. In cazul unei teme multimedia, de exemplu, nu se plateste doar accesul la ea – sa spunem 1 euro, ci si traficul realizat prin descarcarea ei de pe site-ul firmei respective.

    Pana la urma insa, faptul ca mica broscuta s-a dovedit extrem de atragatoare pentru tineri in special, a declansat un adevarat val de downloaduri, umfland conturile firmelor specializate, dar si buzunarele operatorilor de telefonie. Acum, un telefon care are la ton una din melodiile presetate ale producatorului nu poate fi considerat decat… plictisitor.

    Interesul major al operatorilor pentru productii multimedia pe telefonul mobile vine din doua directii. Intai, peste tot in lume continua de ani buni sa scada costurile apelurilor de voce. Indicele nivelului incasarilor realizate pentru fiecare client (ARPU) este aproape singurul indicator din domeniu care scade in fiecare trimestru. Pe de alta parte, extinderea rapida a noilor retele de generatia a treia (3G) justifica investitiile masive in dezvoltarea de continut multimedia: la ce bun viteze de transfer foarte mari daca utilizatorii nu ar avea ce sa descarce de pe Internet?

    Vodafone, Orange si ceilalti operatori sunt in prima linie a bataliei pentru promovarea tonurilor de apel. “Este o piata aflata in crestere masiva”, a explicat Ben Taylor, oficial al Vodafone Group.”Tehnologia 3G a imbunatatit capacitatea si calitatea serviciilor pe care le putem oferi. Acum ne permitem sa punem la dispozitia clientilor circa 300.000 de melodii, practic orice de la Bach la Beethoven”, a spus el.

    Utilizatorii britanici de telefoane mobile sunt pregatiti anul acesta sa scoata din buzunare mai bine de 1,1 miliarde de euro – aproape cat s-a incasat in toata Europa anul trecut – numai pentru descarcarea de melodii si tonuri de apel pe celulare.

    Cifra s-a multiplicat de mai mult de 18 ori fata de cele doar 58 de milioane de euro pe care acestia i-au cheltuit acum trei ani, arata un studiu al companiei de cercetare NPD Group.

    In plus, fata de anul 2002, in Marea Britanie volumul vanzarilor va creste si mai mult anul acesta, analistii estimand ca utilizatorii vor descarca aproximativ 760 de milioane de melodii si tonuri de apel. Acum trei ani, interesul britanicilor pentru acest segment a dus la 30 de milioane de descarcari de continut audio pentru telefoanele mobile, adica de 25 de ori mai putin decat cifrele estimate pentru acest an.

    Insa, cresterea volumului vanzarilor a depasit rata de crestere a veniturilor incasate de companiile din domeniu pentru descarcarea de tonuri de apel, intrucat costul pe care trebuie sa-l suporte utilizatorii a scazut de la 1,9 euro in 2002, la mai putin de 1,4 euro pentru fiecare ton de apel, conform studiului NPD Group.

    Anul acesta, cele mai cautate tonuri de apel in Marea Britanie au fost “Is This The Way To Amarillo” a cantaretului din anii 60, Tony Christie, urmat de binecunoscutul ton de apel Crazy Frog si Ghetto Gospel, al duo-ului 2Pac – Elton John.

    Cercetarile au demonstrat ca tonurile de apel descarcate de pe internet pe telefoanele mobile reprezinta cea mai mare proportie din total, 33%, urmate indeaproape de jocurile video care detin 26% din piata descarcarilor pe mobil. Restul de 41% din piata de continut descarcat pe mobil se imparte intre imagini wallpaper – 13%, jocurile de noroc cum ar fi poker-ul, pe mobil – 9%, melodiile cu 8% si alte tipuri de continut, acestea insumand 11% din volumul vanzarilor, arata studiul companiei de cercetare NPD Group.

    Mai mult, odata cu aceasta crestere semnificativa a interesului utilizatorilor britanici pentru descarcarea de continut multimedia pe mobil, evidentiata in cresterea numarului de descarcari anuale, dar si in cresterea vanzarilor, fiecare dintre aceste tipuri de continut, mai putin imaginile de tip wallpaper, se vor vinde de doua ori mai bine pana la sfarsitul anului, conform analistilor in domeniu. Insa, jocurile de noroc pe telefoanele mobile vor reprezenta motorul de crestere al industriei de continut multimedia pe mobil, cresterea estimata pentru acest an fiind de aproximativ 367%.

    Aceasta crestere semnificativa evidentiata in primul rand de cresterea vanzarilor de continut descarcat pe mobil, precum si cresterea numarului de tonuri de apel descarcate, se datoreaza si modului in care utilizatorii adopta in vietile lor moderne noile tehnologii aparute pe piata si tehnologia in general, sunt de parere analistii in domeniu.

    “In plus, telefoanele mobile de a treia generatie, precum si cresterea importanta a vanzarilor de astfel de echipamente, a avut o contributie la popularizarea continutului multimedia pe celulare”, a precizat un analist al NPD Group.

    Anul acesta, piata telefoanelor mobile va depasi 1,45 de miliarde de euro in Marea Britanie, cu aproximativ 20 de milioane de unitati estimate ca se vor vinde doar in 2005, sustin analistii. Telefonul mobil a devenit indispensabil din buzunarele utilizatorilor, 82% dintre adulti si 61% dintre tineri detinand propriul celular.

    In plus, exista foarte multi utilizatori interesati de telefoanele mobile pe care pot asculta melodii in format MP3, 20% dintre adulti si 56% dintre tineri exprimandu-si interesul pentru un asemenea echipament, mai arata studiul NPD Group.

    “Piata continutului descarcat pe mobil trece printr-o perioada in care trebuie sa convinga utilizatorii ca serviciile pentru care se aboneaza nu vor genera fraude si nu le vor goli conturile in banca”, a precizat analistul NPD Group. Sunt foarte multi utilizatori, adica in procent de 42%, care descarca tonuri de apel pe mobilul lor, se tem de costuri “ascunse” care sa le mareasca facturile de telefon. Iar 19% din parintii tinerilor care au telefoane mobile si descarca continut de pe Internet pe mobil, sunt ingrijorati ca acestia ar putea exagera si adauga inca unul sau doua zerouri la factura.

    Daca tinerii au fost cuceriti de descarcarea de continut pe mobil, piata inca are mult de lucru pentru a convinge si adultii. Aproximativ 40% dintre cei cu varsta de peste 35 de ani sunt de parere ca tonurile de apel cumparate de pe Internet reprezinta cheltuieli care nu sunt absolut necesare. Per total, 19% dintre adulti nu sunt siguri ca este sigur sa descarce continut de pe mobil, ingrijorator pentru jucatorii in domeniu este faptul ca acest procent creste la aproximativ 35% in ceea ce-i priveste pe utilizatorii de peste 55 de ani, conform studiului NPD Group.

    Daca piata britanica acumuleaza anul acesta 1,1 miliarde de euro, la nivel mondial incasarile industriei vor la 7,6 miliarde de euro, conform unui studiu realizat de Brand Republic. Cifrele se refera la totalitatea fisierelor descarcate pe telefonul mobil, nu doar la temele multimedia, ci si tonuri de apel, poze sau logo-uri, screen-savere si altele. Studiile arata ca cel putin 20% dintre utilizatorii de telefoane mobile au experientat servicii de descarcare de pe Internet de continut grafic sau multimedia, conform LogicaCMG. Procentul este estimat sa creasca la 60% ditnre utilizatorii de celular in numai 12 luni.

    Din cele 7,6 miliarde de euro, circa 2,07 miliarde de euro sunt realizate in Statele Unite, spun companiile de analiza si cam 3 miliarde se cheltuie in Europa, piata din Germania fiind cea mai mare, iar Marea Britanie pe locul al doilea, conform analistilor.

    Cresterea vanzarilor vine o data cu sporirea constanta a numarului de utilizatori de telefonie mobila, chiar si in tarile unde penetrarea a depasit 100% la nivelul populatiei. Ieftinirea acestor produse face ca ele sa fie din ce in ce mai comandate, iar dezvoltarea de continut din ce in ce mai atractiv este inca un element care duce la cresterea continua a incasarilor industriei.

    Evolutiile din piata arata ca, pe masura ce telefoanele mobile devin din ce in ce mai complexe, acoperind tot mai multe dintre functiile computerului personal, se devzolta la fel de rapid si continutul disponibil pentru aceste aparate. Viitorul nu mai apartine acum tonurilor de apel, ci melodiilor in format digital, fie ca este MP3 sau nu. Deja tonurile MP3 au aparut si sunt din ce in ce mai utilizate, insa analistii estimeaza ca, de fapt, viitorul apartine melodiilor complete in format digital, descarcate de pe Internet pe telefonul mobil.

    Acest lucru este intarit si de lansarea recenta a mai multor tipuri de telefoane mobile, atat Nokia, cat si Motorola sau Samsung, care sunt capabile sa descarce de pe Net, sa stocheze si sa redea melodiile in format digital. Mai mult, analistii spun ca urmeaza sa fie la fel de cautate jocurile pentru telefoanele mobile, iar pe partea de business vor fi tot mai cautate aplicatiile de tip office, precum si softurile pentru afaceri care pot fi accesate direct pe telefonul mobil.

    Intrebarea care ramane este daca Apple, liderul indiscutabil al industriei muzicii digitale, se va decide sau nu sa lanseze propriul iPod cu telefon mobil.

  • OUTPLACEMENT: Arta concedierii

     

    Nume: Outplacement

    Varsta: Circa 40 de ani pe continentul American si cu vreo 10 ani mai putin pe cel European

    Descriere: “Cel mai trist program pe care o firma il poate livra” (descrierea apartine unui prestator de “outplacement”)

    Ocupatie: Asista restructurarile facute de angajatori, ajutandu-i pe disponibilizati sa isi gaseasca mai usor un loc de munca.

    Avere (valoarea pietei): 2-3 miliarde de dolari la nivel mondial si cateva milioane de euro in Romania.

     

    Daca rasfoiesti contractul de munca al unui angajat dintr-o tara dezvoltata, alaturi de salariu, masina si telefon vei gasi, aproape inevitabil, garantarea inca unui bonus: serviciul de “outplacement” – in traducere libera, garantia ca firma se va ingriji ca angajatul sau sa nu ramana pe drumuri daca il va concedia din considerente economice.

    In Romania, contractele de munca arata asemanator doar daca sunt incheiate de companii multinationale, sau de cele care au printre decidenti fonduri de investitii sau expatriati.

     

    “Din pacate, companiile romanesti nu iau in calcul nici trainingul sau consultanta pentru business, daramite un program de tranzitie in cariera”, spune Irina Manole, director executiv la DBM Romania, firma specializata in servicii de “outplacement” si de tranzitie in cariera. Teoretic, codul muncii obliga angajatorii sa ofere suport si consultanta angajatilor disponibilizati. Dar putini sunt cei care actioneaza sub impulsul legii.

     

    Totusi, patru-cinci companii tot castiga serios din outplacement, iar reprezentantii lor spun ca piata incepe sa se contureze, mai ales o data cu marile privatizari (vezi Petrom, urmeaza BCR si CEC). Restructurarile, privatizarile, achizitiile si fuziunile sunt evenimente care lasa in urma lor disponibilizati, adica tocmai “materia prima” pentru prestatorii de servicii de “outplacement”.

     

    Conform unor surse din piata, una dintre companiile de automotive din Romania a investit 2 milioane de euro intr-un astfel de program (incluzand salariile compensatorii). Cifrele inaintate de companii drept costuri pe persoana consiliata variaza de la 200 de euro la 10 -12.000 de euro, in functie de factori precum marimea companiei, volumul disponibilizarii, nivelul de pregatire si pozitionare in organizatie al disponibilizatilor, dar si politica companiei. Prin extrapolare, inmultind numarul companiilor cu media proiectelor mai mari pe an ale fiecareia (3-4), putem ajunge la o valoare de cateva milioane de euro a pietei.

     

    Miza companiilor care cumpara acest serviciu pentru angajatii lor este imaginea si bunul renume in piata, un numar redus de litigii si, pe termen lung, motivarea angajatilor ramasi in companie.

    Asa au gandit si managerii SAB Miller, cand au preluat fabricile Aurora si Timisoreana, sau cand au inchis fabrica Ursus de la Pitesti. Irina Manolescu, directorul executiv al filialei DBM din Romania, s-a ocupat, timp de patru luni si jumatate, de “indulcirea” concedierii celor 185 de disponibilizati de la Aurora Brasov. Acesta a fost primul mare proiect al companiei infiintate in mai 2004. Filiala romaneasca a companiei-mama cu 230 de birouri in 55 de tari si o cifra de afaceri de 3,2 miliarde de dolari la nivel global si-a propus pentru 2005 o cifra de afaceri de 200.000 de euro. Irina Manolescu are in acest moment in derulare inca un program de outplacement pentru 200 de angajati ai unei companii din aceeasi industrie a berii si alte noua-zece programe individuale.

     

    Daca ii intrebi care sunt sansele ca piata sa creasca, specialistii in outplacement spun ca integrarea Romaniei in Uniunea Europeana isi va pune amprenta si pe acest sector. “Multe afaceri se vor remodela”, explica Marius Balasoiu, managerul companiei de resurse umane Business Intelligence Agency (BIA). Iar Mirela Vlascu, senior HR consultant la compania de resurse umane AIMS leaga de aderare preocuparea companiilor pentru imagine si reputatie. Privatizarile si fluxul de capital strain vor aduce cu sine si reevaluarea strategiilor companiilor implicate, atentioneaza Andreea Calin, senior HR consultant la AIMS.

     

    Prioritare vor fi calitatea si eficienta, care vor fi atinse, printre altele, si prin disponibilizari. Primul proiect de outplacement al AIMS a fost solicitat de un producator auto, altul decat Dacia Renault, in 2000, si a presupus disponibilizarea in masa a 700 de angajati (conform Codului Muncii, disponibilizarile in masa sunt cele care afecteaza peste 10% din angajati). Din 2000 pana astazi, numarul persoanelor consiliate este de peste 2.500, conform companiei.

    “Statistic, anual suntem abordati pentru un proiect care implica un numar mare de “blue collars” (n.r. – angajati), de obicei peste 150 de persoane si pentru cateva proiecte de consiliere pentru “white collars” (n.r. – manageri), maximum cinci – sapte persoane”, spune Mirela Vlascu.

     

    Balasoiu de la BIA anticipeaza ca nevoia de outplacement se va resimti si in sectorul lohn-ului (n.r. – exportul fortei de munca), dat fiind fenomenul de migrare a companiilor spre pietele cu forta de munca mai ieftina decat Romania. “Probabil ca si o parte a marilor regii autonome ar putea dori asa ceva”, continua Balasoiu.

    Serviciile de outplacement au intrat in Romania odata cu marile privatizari, spun reprezentantii companiilor din piata. Intai, pe banii strainilor.

     

    “Primele programe de acest gen au fost facute cu asistenta unor firme de consultanta din afara Romaniei, in momentul in care marii investitori au restructurat mamutii economici ramasi din marea glaciatiune comunista”, povesteste Marius Balasoiu, managerul BIA. Compania de consultanta in domeniul resurselor umane Pluri Consultants sustine ca a realizat primul program de outplacement din Romania, in 1996, cu o rata de succes de peste 80%. Proiectul a vizat 130 de persoane, disponibilizate de catre o companie internationala din domeniul bunurilor de larg consum, care a vrut sa reduca progresiv din cei 1.100 de angajati ai sai. Scopul companiei, care cumpara in paralel unitati de productie si isi moderniza facilitatile, era clar: eficientizarea.

     

    Astazi, pe langa cele 15-20 de proiecte mari si alte cateva zeci de proiecte mici anuale, gestionate de companiile de profil, “mai exista servicii furnizate de oganizatii non-guvernamentale si non-profit care primesc finantare prin PHARE, Banca Mondiala sau prin programe guvernamentale ale altor tari”, spun reprezentantii Pluri Consultants. Dar acestea sunt “birocratice”, iar fondurile alocate sunt in scadere. Exista si servicii furnizate de stat, “majoritatea fiind insa pasive, de reducere a somajului”, conform aceleiasi surse.

     

    Totusi, respectul companiilor fata de angajati si preocuparea lor pentru imagine sunt in crestere, spun specialistii romani in outplacement. Acest lucru are la baza doua fenomene: pe piata patrund tot mai multe companii cu filosofii de business orientate catre capitalul uman, iar criza tot mai mare de forta de munca duce la o nevoie de recuperare a capitalului uman, inclusiv prin proiecte de outplacement, spun reprezentantii Pluri Consultants.

     

    Dar argumentul suprem in favoarea serviciilor de outplacement ar putea fi pur si simplu povestea disponibilizarii minerilor – din punct de vedere al resurselor umane, o privatizare fara succes.

  • Card nouveau

     

    Ce forma are cardul pe care il aveti in portofel? Inainte de a cataloga drept fantezista intrebarea noastra, priviti mai atent fotografia din fundal. Sunt carduri cu forme alternative, ce pot fi insa folosite la fel ca orice alt card obisnuit pentru platile la comercianti. Care este insa sensul unor astfel de inovatii?

     

    Doar imaginatia este limita, atunci cand vine vorba despre forma cardurilor pe care le pot propune bancile clientilor lor, spune convinsa Laurence Ehrat, directoarea programului “Alternative Form Cards”, de la MasterCard Europe. Pe biroul sau din sediul european al MasterCard, de la Waterloo, stau insirate carduri cu forme din cele mai variate: cutii pentru cadouri, carduri in forma de pusculita, carduri ce pot deveni brelocul cheilor sau la buzunarul blugilor. Par mai degraba jucarii, de genul telefoanelor mobile pentru copii sau al banilor de plastic de la jocul Monopoly, dar sunt carduri adevarate, folosite deja pentru plata la comercianti in multe tari ale lumii.

     

    Dar asta nu e tot, spune zambind Ehrat. Undeva in Asia, o banca emite deja, in colaborare cu un magazin de parfumuri, carduri co-branded cu arome, “al caror miros tine cam sase luni de zile”. Exista, de asemenea, programe de “card customization” – practic, pe site-ul bancii emitente, posesorul de card incarca o fotografie personala, iar cardul este emis cu aceasta imagine pe el. Viitorul? De ce nu, intreaba retoric reprezentanta MasterCard, carduri care scot sunete sau cu imagini in miscare. “Se poate face aproape orice, atata timp cat exista interes din partea bancilor membre”.

    Dar care este logica unui astfel de card? Ce aduce el in plus, fata de cardurile cu forma “clasica”?

     

    “Oamenii vor sa se diferentieze intre ei, in orice lucru pe care il fac, iar domeniul cardurilor nu este o exceptie”, spune Ehart. Cardurile cu forme alternative sunt instrumente potrivite in programele co-branded, desfasurate de o banca in colaborare cu un magazin – la mare moda peste tot in lume. In functie de grupul de clienti pe care in au in vedere, bancile emit carduri cu forma adaptata interesului utiliatorilor. Cardul in forma de “M”, de exemplu, emis de canalul de televiziune MTV, sau cardul in forma de masina emis de o companie ce vinde autoturisme, sunt doar cateva exemple.

    Si in Romania cardul cobranded pare a fi marea “descoperire” a ultimului an. Dupa ce, ani de zile, bancile au ezitat sa emita astfel de carduri, ultimul an a adus pe piata sapte astfel de programe. Pana una alta, forma este cea “clasica”, dar cine poate ghici ce va aduce viitorul?

     

    “Cele mai variate forme de carduri exista in Asia”, spune reprezentanta MasterCard, unde predomina cardurile cu banda magnetica, asa cum sunt si cele din Romania. Singura limitare de forma in cazul acestor carduri tine de lungimea standard pe care trebuie sa o aiba banda magnetica, pentru a putea fi functional. Dar loc de inovatie este din plin, “se pot realiza cele mai traznite forme”. 

     

    In Spania, de exemplu, exista patru programe diferite de “Side Cards” (carduri cu forme alternative, rotunjite la un colt) sub licenta MasterCard, si peste 75.000 de carduri in circulatie. Piata spaniola este, insa, ca si Romania si tarile asiatice, dominata de carduri cu banda magnetica – care permit “modelarea” in cele mai diferite forme.  

    Spre deosebire, piata europeana occidentala este preponderent o piata de carduri cu cip, asa numitele “smart-carduri” sau carduri inteligente. Acestea au, in locul benzii magnetice pe care sunt stocate informtiile, un cip, lucru care impune anumite restrictii in privinta formei. In cazul smart cardurilor, latimea cardului trebuie sa fie standard, pentru a fi functionale. De aceea, spune Ehart, pentru Europa este disponibila o singura forma alternativa pentru carduri. Este vorba despre “cardul breloc” – un card mai mic decat unul obisnuit, acoperit de o “teaca” de plastic, ce poate fi folosit drept breloc de la chei.

     

    “Studiile noastre au aratat ca, daca utilizatorul ar avea cardul mai la indemana, l-ar folosi mai des pentru platile la comercianti”, spune reprezentanta MasterCard. Acesta este de fapt si scopul acestui card cu forma alternativa: sa permita accesarea lui mai usoara in locurile aglomerate, cum sunt de exemplu benzinariile, restaurantele fast food sau magazinele cu trafic intens.

    Cardul “breloc” este de fapt un card “companion”, adica suplimentar celui obisnuit. Forma sa diferita nu permite utilizarea in cazul bancomatelor, pentru extragerea de numerar, ci doar la comercianti, la punctele de vanzare cu cititoare de carduri.

     

    “Cardul companion poate fi oferit de banci suplimentar unui card clasic”, spune Ehart, “clientilor fideli, sau pentru consumatorii cei mai buni”. Este, de fapt, un element de diferentiere, “un bonus pe care banca il poate folosi in strategia sa de comunicare, pentru ca atrage atentia”. Cat costa insa un astfel de “bonus”? “Aproximativ doi euro bucata – nu e cu mult mai scump decat un card clasic”.

     

    Merita insa acest efort? Exista piata pentru astfel de “jucarii”? Mai bine de jumatate dintre posesorii de carduri inclusi de organizatia americana intr-un studiu au declarat ca, daca ar avea la dispozitie un astfel de card, l-ar folosi in primul rand pe acesta la cumparaturi, in locul cardului “clasic” din portofel.

    Motiv pentru care, dupa ce au testat initial piata cu astfel de carduri “alternative” in tarile asiatice, reprezentantii MasterCard se pregatesc de ofensiva si in Europa. “Exista deja interes din Marea Britanie si Slovacia”, spune Ehrat, pentru astfel de carduri. 

     

    O varianta de card “breloc” exista si sub licenta Visa, concurentii principali ai americanilor de la Mastercard. Asa numitul “card Visa Mini” a fost lansat pentru prima data la jumatatea anului 2003, initial in Statele Unite, si mai tarziu in diferite tari din Asia. Cardurile Visa sunt de doua ori mai mici decat cele clasice, si au ca tinta principala populatia tanara. O mica gaura in coltul din stanga permite atasarea lor la un breloc, sau la telefonul mobil.

     

    Pe cand si in Romania astfel de “jucarii”? Teoretic, “nimic nu opreste bancile romanesti sa aiba asemenea carduri in portofoliu”, este de parere Ehart. De la teorie la practica insa drumul pare a fi destul de lung, in conditiile in care in Romania tranzactiile cu card la comercianti au inca o pondere extrem de redusa. Media tranzactiilor pe fiecare card se situa in jurul a 10 tranzactii in primele sase luni ale anului, potrivit site-ului specializat no-cash. Numarul de tranzactii efectuate in tara si strainatate pe cel aproximativ 6,3 milioane de carduri active emise in Romania s-a ridicat la peste 62 de milioane pe primul semestru. Mentinerea acestui ritm si pentru semestrul II ar insemna ca nici in acest an nu vom inregistra o medie mai mare de doua tranzactii pe luna per card, potrivit aceleiasi surse.

     

    Pana sa aiba carduri parfumate sau in forme de porcusori sau bijuterii, romanilor le mai ramane sa se obisnuiasca sa achite, mai des, cu cardul. Dar de la situatia actuala pana la declansarea unui fenomen similar celui din telefonia mobila (caci romanii sunt innebuniti dupa mobile) nu e decat un singur pas. Cat de mare?

  • Se va repeta experienta Petrom?

     

    Va invata statul roman din discutiile provocate de clauzele din contractul de privatizare a Petrom cum sa nu mai repete aceleasi greseli? Cum sa vanda urmatorul si ultimul mare producator de gaze naturale, dupa Petrom, incercand sa fie cat mai transparent, sa acorde cat mai putine facilitati si sa obtina un pret cat mai bun?

     

    Asta asteapta piata de profil de la privatizarea Romgaz, care va fi fara indoiala vedeta privatizarilor din 2006, cand BCR, CEC si Electrica Muntenia Sud vor fi fost deja ajunse in posesia unor investitori. Pe scurt, piata asteapta cu incordare ca experienta privatizarii Petrom, care a scos la iveala diverse nemultumiri in ultima vreme, sa nu se mai repete. 

     

    Putine sanse insa. Sa vinzi cel mai mare jucator din piata gazului intr-un moment in care pretul la utilizatorul final este in urcare abrupta, in care piata se liberalizeaza si sa nu se gaseasca nemultumiti fata de modul in care a fost facuta privatizarea pare greu de realizat. “Intotdeauna vor aparea discutii”, spune analistul Liviu Voinea, director de cercetare al Grupului de Economie Aplicata (GEA) pentru BUSINESS Magazin. Asa cum imediat ce Petrom  a umblat la pretul benzinei, opinia publica s-a inflamat, este cat se poate de probabil ca noul proprietar al Romgaz sa fie facut vinovat de fluctuatiile ascendente ale pretului gazului. “In acest moment, pretul la gaze in Romania este cam de 60% din cel mediu din UE la consumatorii industriali si sub 50% la consumatorii individuali. Dar preturile vor creste inevitabil anul viitor pana inspre egalizarea cu cele din UE”, spune Liviu Voinea.

     

    Oficialii au promis ca, datorita intaririi leului, nu vom mai asista la scumpiri ale gazului de la 1 octombrie 2005, cum era prognozat. Dar din 2006, scumpirea este o certitudine,  deoarece Romania s-a angajat fata de Fondul Monetar International sa mareasca tarifele la gazul din productia interna de la 70 la 110 dolari/1.000 mc, iar a celor din import de la 225 la 252 USD/mc. La fel a promis Romania si Uniunii Europene. “Uniunea Europeana nu ne-a cerut nici un tarif exact pentru gaz, energie electrica si energie termica. Ei vor doar sa acoperim pretul de productie si sa existe o marja minima de profit”, a spus negociatorul-sef cu Uniunea Europeana, Leonard Orban. In 2007, pretul unui metru cub de gaze ar atinge astfel nivelul de 270-300 de dolari, iar in varianta pesimista ar putea ajunge si la 400-500 dolari/metru cub. Nu s-a luat in calcul insa politica de preturi a viitorului proprietar de la Romgaz care, dupa modelul OMV, ar putea incerca sa isi maximizeze profiturile.

     

    Pana la urma, important este modul in care Romgaz va fi scos efectiv la vanzare, spun surse din piata de profil. Mai precis, “in contract, statul trebuie sa ceara cumparatorului sa reduca costurile de productie, conform unui calendar, si sa nu depaseasca un cuantum de profit peste costul de productie, astfel incat sa compenseze cresterile de pret cerute de UE”, spune directorul de cercetare al GEA. Dar stabilirea clauzelor contractuale va avea loc mai spre sfarsitul anului, dat fiind ca abia peste trei saptamani se va decide consultantul statului roman pentru aceasta privatizare, dupa cum au declarat oficialii MEC. Iar concurenta nu e mica. 13 companii si consortii de consultanta se lupta pentru a-si adauga la palmares acest succes. Dupa alegerea consultantului, va urma evaluarea rezervelor de gaze ale Romgaz, care va dura circa patru luni, anuntul de privatizare urmand sa fie publicat spre sfarsitul primaverii 2006, iar transferul de proprietate, spre sfarsitul anului. Ulterior, pot incepe discutiile pentru adevarata competitie, intre companiile care doresc sa se aseze la conducerea celui mai important jucator de pe piata gazului din Europa Centrala si de Est. Si aici numele sunt sonore: Gaz de France, Wintershall sau E.ON Ruhrgas stiu ca Romgaz reprezinta posibilitatea de exploatare a ultimului bastion de rezerve serioase de gaz din Europa Centrala si de Est.

     

     

    Altfel spus, nici unui colos din industrie nu-i va pica bine infrangerea, iar reprezentantii companiilor interesate au declarat in numeroase randuri ca vor veni cu oferte “competitive” la privatizare. Dar va cauta oare statul roman cea mai buna oferta financiara? Dupa privatizarea Petrom, personalitati din Guvern au sustinut ca o privatizare corecta ar fi trebuit sa se faca cu un investitor financiar, nu cu unul strategic. “In Memorandumul semnat cu FMI, Romania s-a angajat sa privatizeze rezervele. Dar FMI nu i-a interzis investitorul financiar”, spune Gheorghe Buliga, presedintele Agentiei Nationale a Resurselor Minerale. Iar pentru ca la vanzarea Romgaz sa nu aiba loc discutii ca la Petrom, avocatul Catalin Dancu considera ca actualii guvernanti trebuie sa puna conditii clare: garantii pentru rezerve, atentie la restructurarea de personal si clauze speciale pentru gazele naturale.

     

    Dar, cu toate ca privatizarea Petrom este contestata, statul se pregateste sa utilizeze aceeasi metoda si pentru Romgaz: 31% actiuni cumparate in prima faza, urmata de o marire de capital pana la 51%. “Prin aceasta metoda, statul este scos din joc. Decizia ii apartine exclusiv investitorului strategic. Metoda nu este corecta pentru resursele de gaze”, a declarat pentru BUSINESS Magazin o sursa guvernamentala. Asta in conditiile in care nici Petrom si nici Romgaz nu s-au aflat in pozitia de companii decapitalizate. “In 2004, Romgaz Medias a inregistrat un profit brut estimat la 86,3 milioane euro (3.499 miliarde de lei) la o valoare a cifrei de afaceri de 456 milioane euro (18.490 miliarde lei), in crestere cu circa 45% fata de anul trecut. Cifra de afaceri a Romgaz a crescut si va creste in continuare”, spune directorul general al companiei, Avram Pantelimon. O varianta propune analistul Liviu Voinea: “Teoretic,  trebuie sa se ceara o suma egala cu fluxurile financiare previzionate (cash flowul previzionat) pe urmatorii patru-cinci ani, plus o redeventa pentru ceilalti ani, minus costul capitalului. In orice caz, suma minima trebuie sa fie egala cu fluxurile financiare previzionate a fi incasate de Romgaz pe urmatorii cativa ani”.

     

    Pentru Romania, miza nu consta numai in pretul obtinut, ci mai ales in securitatea energetica. Expertii considera ca privatizarea Romgaz, ca tot ce este legat de energie, are conotatii strategice. “Cred ca trebuie urmarita atat o suma mare (care sa ajute la finantarea deficitelor, care sunt in crestere), cat si o continuitate in programele de dezvoltare si un investitor capabil sa asigure ca va trece si prin Romania o conducta importanta de gaze spre UE”, spune analistul Liviu Voinea. Asta deoarece principala problema a Romaniei in ceea ce priveste alimentarea cu gaz este dependenta de importurile din Rusia.

     

    O alternativa in depasirea acestui “impas” ar reprezenta-o proiectul Nabucco – o retea de conducte prin intermediul carora gazele din zona Marii Caspice si a Orientului Mijlociu vor traversa cinci tari – Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria si Austria si vor ajunge pe piata UE. O alta varianta ar fi cea a oleductului Constanta – Trieste, care va tranzita Romania, Serbia, Croatia, Slovenia si Italia.

     

    Potrivit ministrului economiei, Codrut Seres, proiectul Nabucco este mai usor de realizat, existand deja o serie de discutii in acest sens cu antreprenorii privati.

    Pana la urma, pentru utilizatorul final conteaza pretul pe care il va plati pentru gazul metan, iar daca acesta va reflecta mai degraba o incercare a noului proprietar de a-si amortiza rapid investitia s-ar putea sa nu ramana indiferent.