Blog

  • Dar eu cine sunt?

    Furtul de identitate si fraudele online au generat anual pierderi de zeci de miliarde de euro pentru utilizatori si companii din toata lumea. Cifrele sunt insa in scadere, semn ca tranzactiile bancare online sau cumparaturile pe Internet devin mai sigure.

     

    Furtul de identitate ramane cea mai importanta problema pe Internet“, crede Howard Schmidt, fostul director de securitate a informatiilor in cadrul eBay, cel mai mare site de licitatii online din lume. „Si aceasta fiindca informatiile personale nu au fost niciodata furnizate atat de usor de catre posesori“, justifica Schmidt, care acum este consultant. Anul trecut numai in SUA au fost raportate pierderi in valoare de 49,3 de miliarde de dolari (aproximativ 41 de miliarde de euro) in urma furtului de identitate, conform unui studiu realizat de compania de cercetare a pietei Javelin Strategy & Research.

     

    Totusi, cifrele sunt in scadere, daca le raportam la un an 2005 in care pierderile s-au ridicat la un total de peste 55,7 de miliarde de dolari (46,4 de miliarde de euro). „Foarte multa vreme, furtul de identitate a fost considerat frauda cu cea cea mai mare rata de crestere si s-a presupus ca cifrele vor continua sa creasca, fapt care a determinat un numar mare de utilizatori sa renunte pur si simplu la tranzactii online. Insa tendinta este descrescatoare“, constata James Van Dyke, presedintele Javelin Strategy & Research. In acelasi timp, si numarul utilizatorilor din SUA afectati de astfel de pierderi a scazut anul trecut la peste 8 milioane, in conditiile in care in 2005 au fost raportate peste 8,5 milioane de astfel de fraude.

     

    Furtul de identitate poate interveni in momentul in care un utilizator isi comunica datele personale – numele, adresa, dar si informatiile legate de contul bancar – pe site-uri lipsite de un sistem de siguranta bine pus la punct. Intr-o astfel de situatie, datele pot fi folosite in mod fraudulos de alte persoane care pot extrage sume de bani din conturile respective.

     

    Informatiile personale ale utilizatorilor pot fi furate si de pe site-urile magazinelor online si utilizate pentru tranzactii similare. Peste 68% dintre utilizatorii de Internet considera ca nu este inca sigur sa faci cumparaturi online, intrucat informatiile despre cardul de debit sau credit pot fi furate, conform unui studiu realizat de compania de cercetare Mintel. Iar 28% dintre acestia considera ca informatiile lor personale pot fi furate si prin intermediul e-mail-ului. Cu alte cuvinte, furtul de identitate cuprinde absolut toate situatiile prin care informatiile personale si bancare ale unui utilizator ajung pe maini straine si pot conduce la fraude.

    „Momentan, sistemul este destul de lipsit de securitate, avand in vedere ca daca exista cineva care are numarul tau de card si numele parintilor, poate sa creeze un al doilea cont pe numele tau, din care sa scoata bani“, recunoaste Bill Gates, presedintele celui mai mare producator de software din lume, Microsoft.

    Scaderea ratei fraudelor pe Internet poate fi explicata prin faptul ca utilizatorii devin mai precauti in ceea ce priveste site-urile unde isi comunica datele, dar in acelasi timp si pentru ca bancile si magazinele online adopta masuri de securitate mai stricte, pentru a putea preveni astfel de situatii.

     

    Aceasta explica insa si rafinarea metodelor de furt. Hotii de informatii prefera sa deschida un nou cont bancar pe baza unor date personale ale unui utilizator, in loc sa incerce sa foloseasca acelasi cont bancar din care utilizatorul respectiv a efectuat o plata. Anul trecut hotii au reusit sa extraga in medie dintr-un astfel de cont aproximativ 7.500 de euro, insa anul acesta sumele au scazut la 5.000 de euro si se estimeaza ca vor ramane cel putin la acelasi nivel sau vor scadea in continuare. „Bancile monitorizeaza mult mai atent conturile bancare deja existente in baza de date si acorda mult mai multa importanta analizei utilizatorilor care incearca sa-si deschida un cont bancar“, a spus Van Dyke. Conturile bancare fictive sunt descoperite mult mai repede decat in anii precedenti, cand era nevoie de cel putin o zi pentru depistarea unui cont fraudulos; astazi este nevoie de aproximativ cinci ore, timp suficient totusi pentru extragerea macar a unei sume mici.

     

    Cei mai expusi fraudelor online sunt persoanele cu varste cuprinse intre 18 si 24 de ani, care nu acorda la fel de multa importanta securitatii informatiilor personale precum utilizatorii cu varsta de cel putin 25 de ani. Aproximativ jumatate dintre cei pagubiti, conform Theft Assistance Center, spun ca nu dau atentie prea mare site-urilor unde isi introduc datele personale ca sa efectueze tranzactii bancare. Pe de alta parte, este mai putin probabil ca utilizatorii cu venituri anuale foarte mici sa fie victimele unei fraude online, avand in vedere ca acestia isi monitorizeaza foarte atent conturile bancare si sunt foarte atenti cu informatiile personale, spre deosebire de persoanele cu venituri anuale de peste 100.000 de euro.

     

    Ce ramane de facut? Pe langa faptul ca este nevoie de grija suplimentara in ceea ce priveste informatiile personale si cele legate de conturile bancare, o posibila solutie ar fi ca acestea sa fie protejate de coduri PIN si parole cat mai lungi si greu de dedus, care in plus ar trebui sa fie schimbate cat mai des cu putinta. Cu siguranta ca un cod PIN format din 15 cifre, de pilda, ar fi imposibil de ghicit, mai ales daca este schimbat saptamanal, a exemplificat Chris Christiansen, analist in cadrul IDC. „Parole sau coduri PIN folosite la aproape orice, de la contul pe un ziar online si pana la cel bancar, sunt in general greu de retinut de utilizatori, dar si foarte usor de furat. Oamenii au tot mai putina incredere in ele“, spune reprezentantul IDC.

     

    Si intr-adevar, ultima tendinta in industria de securitate online este protejarea multipla a utilizatorilor si a companiilor, prin mai mult de un filtru de autentificare a identitatii unui utilizator in raport cu banca sau compania cu care vrea sa faca tranzactii. Companii ca VeriSign, Vasco sau Entrust ofera deja dispozitive digitale care folosesc parole de unica folosinta, valabile o singura data, ale caror cifre si litere se schimba in cateva secunde. Numai ca astfel de dispozitive costa mult fabricantul, fiind in acelasi timp greu de amortizat, pentru ca majoritatea sunt menite sa fie distribuite gratuit clientilor.

     

    Iar ironia cea mai mare in toata aceasta discutie e ca de fapt mare parte din fraudele pe Internet nici macar nu se petrec din cauza unor tranzactii online sau a unor tentative de phishing, ci din cauza unei hotii obisnuite, care vizeaza adresele postale clasice sau cardurile de plastic ale utilizatorilor. Studiul Javelin arata ca 38% din fraudele asupra identitatii sunt posibile ca urmare a banalei pierderi sau a banalului furt de portofele.

  • Scaderi pe linie

    Desi determina in continuare pierderi semnificative, furtul de identitate si fraudele generate de acesta au scazut in 2006.

     

    FURTUL de identitate a fost cu 12% mai mic comparativ cu anul precedent.

    PIERDERILE cauzate prin furtul de identitate au ajuns la 41 mld. euro.

    NUMARUL utilizatorilor americani supusi fraudelor online s-a redus la 8 milioane.

    SUMELE extrase in mod fraudulos din conturi bancare au scazut la 5.000 de euro.

    PERIOADA de depistare a unui cont bancar fraudulos s-a redus de la 25 de ore la 5 ore.

  • Nu vreti un mesaj publicitar pe mobil?

    Telefonul mobil e urmatoarea reduta de cucerit pentru publicitate. Nu cu tunul insa, ci cu sageti: reclame scurte si personalizate.

     

    Daca se intampla sa treceti pe langa o farmacie Sensiblu si aveti Bluetooth activat, veti vedea pe ecranul celularului intrebarea: „Sunteti de acord sa primiti un mesaj de la Sensiblu?“. Cei ce vor accepta mesajul vor putea urmari o serie de imagini care nu dureaza mai mult de 10 secunde si care reprezinta o reclama la una dintre ofertele promotionale ale lantului farmaceutic. Mesajul suna cam asa: „Ati umplut de microbi ecranul telefonului? Sensiblu va scapa de raceala. Oferta este valabila pana la 15 martie“.

     

    Reclamele pe ecranul telefonului mobil nu mai sunt o raritate pe piata locala, urmand astfel tendinta mondiala de expansiune a publicitatii de la televizor spre Internet si spre celulare. Viitorul acestei piete cu un potential urias, avand in vedere ca in lume s-au vandut pana in prezent aproximativ 2 miliarde de celulare, este conditionat insa de adaptarea la specificul comunicarii mobile. „Vom vedea tot mai multe reclame sub forma de scurte clipuri video pe ecranele telefoanelor mobile in urmatorii cativa ani, insa diferenta fata de publicitatea pe mobil de pana acum va consta in faptul ca reclamele vor fi personalizate in functie de fiecare utilizator“, prezice Arun Sarin, directorul executiv al Vodafone.

     

    Anul 2007 este anul publicitatii pe mobil, iar piata va exploda in toata lumea, decreteaza Laura Marriott, director executiv al Mobile Marketing Association, care reprezinta peste 400 de companii de publicitate, producatori de telefoane mobile, operatori si companii de cercetare a pietei. „Pana acum, impedimentele dezvoltarii unei piete solide de publicitate pe mobil au fost raspandirea la o scara relativ restransa a numarului de telefoane mobile dotate cu player video, care sa poata reda reclame sub forma de clipuri video de 10-15 secunde, dar si lipsa unor retele suficient de rapide pentru a sustine reclame la o calitate video ridicata“, explica Marriott.

     

    Pentru companiile de publicitate si pentru operatorii de servicii de telefonie mobila, miza este evidenta, iar previziunile sunt destul de optimiste – piata mondiala de publicitate pe telefonul mobil ar urma sa ajunga la 11,3 miliarde de dolari (aproximativ 8,5 de miliarde de euro) in 2011, conform unui studiu realizat de compania de cercetare a pietei Informa Telecoms & Media – in conditiile in care acum doi ani era prematur chiar sa se vorbeasca de o astfel de piata.

     

    Strategia adoptata de jucatorii care vor sa intre pe piata publicitatii pe mobil este diferita fata de cea pentru mediile traditionale, pentru ca aici clientul individual este mult mai usor de tintit. Operatorii de servicii de telefonie mobila dispun de informatii pretioase despre clienti, inaccesibile televiziunilor sau companiilor de Internet. Si aici vorbim despre adresa exacta a clientilor, varsta, sexul, locul in care se afla acestia in momentul cand folosesc anumite servicii, suma pe care o cheltuie in fiecare luna pentru servicii de telefonie mobila, ce jocuri au pe telefon si ce clipuri video urmaresc pe micul ecran. In functie de aceste criterii vor fi afisate reclamele pe ecranul telefonului mobil.

     

    Spre exemplu, daca utilizatorul este un om de afaceri de 40 de ani, reclamele care vor fi trimise catre telefonul lui mobil vor fi pentru produse si servicii de business, informatii despre zboruri internationale – avand in vedere ca oamenii de afaceri calatoresc mult – sau despre restaurante potrivite pentru mese de afaceri. In schimb, daca este vorba despre o utilizatoare de 30 de ani, reclamele vor contine inclusiv reducerile de la magazinele de imbracaminte aflate in apropiere sau ofertele promotionale de la spa-uri.

    Totusi, personalizarea se poate dovedi riscanta, pentru ca telefonul mobil este un mediu mult prea personal pentru multi dintre utilizatori, care pot vedea in reclame o incalcare a intimitatii lor. Iar avantajul pe care utilizatorii il au inca, acela de a putea alege daca primesc sau nu reclame, ii scoate pe multi din raza de actiune a publicitatii pe mobil. Asa incat numerosi specialisti din industrie cred ca succesul pietei nu e deloc garantat. „Nu cred ca utilizatorii vor accepta sa primeasca reclame la orice, 24 de ore din 24, 7 zile pe saptamana, ci vor alege anumite ore din zi si numai reclame din anumite categorii de interes“, recunoaste Laura Marriott de la Mobile Marketing Association.

     

    „Utilizatorii vor avea in continuare posibilitatea sa evite reclamele, printr-un simplu click, daca nu sunt interesati de ele. Pe de alta parte, in piata nu exista inca un standard tehnic comun prin care companiile de publicitate sa distribuie reclamele simultan in retelele mai multor operatori de servicii de telefonie mobila“, confirma Arun Sarin.

     

    O parte din membrii Mobile Marketing Association, intre care operatorii americani Verizon Wireless, Sprint Nextel si T-Mobile USA, au stabilit deja anumite reguli in ceea ce priveste difuzarea reclamelor pe telefoanele utilizatorilor dispusi sa accepte publicitate pe telefonul mobil. In general, politica prin care spera sa atraga consumatori de productii publicitare este sa ofere la schimb servicii de telefonie mobila mai ieftine sau chiar gratuite. „Ideea este ca, daca pot obtine un serviciu la jumatate de pret sau chiar gratuit, cu conditia sa intre in ecuatie si putina publicitate, utilizatorii sunt mult mai deschisi la o astfel de solutie“, crede Chadd Knowlton, general manager in cadrul diviziei de continut a Microsoft.

     

    Deocamdata este insa mult prea devreme pentru a determina care va fi modelul de succes pentru piata de publicitate pe mobil la nivel mondial. In pietele in curs de dezvoltare, dominanta va fi in continuare publicitatea prin mesajele SMS, insa au inceput sa apara si primele clipuri video, semn ca exista totusi interes si ca piata are sanse de evolutie, considera Nick Lane, analist in cadrul companiei de cercetare Informa Telecoms & Media. „Pana se va ajunge ca acest tip de publicitate sa capete popularitate in pietele dezvoltate, pietele in curs de dezvoltare vor ajunge sa aiba destule telefoane mobile cu capacitati video si de navigare pe Internet, generand astfel un potential solid pentru acest gen de reclame“, sustine Lane.

  • Criza largimii de banda

    Cata vreme Internetul a fost dominat de text si imagine statica, capacitatea sa de transport parea nelimitata. Dar vremea cand televiziunea si video la cerere vor reprezenta servicii curente prin retea se apropie, iar limitele Internetului actual sunt tot mai evidente.

     

    Textul scris este extrem de concis. Combinarea celor cateva zeci de semne care reprezinta literele si punctuatia poate transmite o cantitate enorma de informatie, in vreme ce costurile legate de stocare si transfer sunt minore. Am vazut pe un CD cu capacitate de 600 MB textul complet a nu mai putin de 600 de carti, plus inregistrari audio, imagini si programe de indexare si regasire. Pare rezonabil sa consideram o capacitate de o mie de carti per CD – fara sa mai luam in calcul posibilitatile de compresie, care ar multiplica numarul de cateva zeci de ori. Ne-ar trebui multi ani sa citim totul. In schimb, pe acelasi CD incap vreo 45 de minute de film la o calitate rezonabila. Desigur ca se poate jongla cu aceasta proportie. Daca citesc „pe cerul albastru plutesc nori albi“, mintea mea va face apel la memorie si va „forma“ imaginea, in vreme ce informatia vizuala echivalenta va ocupa de sute de mii de ori mai mult spatiu.

     

    Acest raport este extrem de important in ecuatia economica si tehnologica a Internetului. Pana de curand, reteaua transporta preponderent informatie text si imagini statice. Din punctul de vedere al furnizorului de Internet (ISP), afacerea este sa cumpere o anumita capacitate de transport prin Internet, pe care o vinde clientilor sai impreuna cu serviciile adiacente, iar eficienta vine de numarul de clienti care partajau accesul la Internet. Cata vreme informatia vehiculata este text si imagine, numarul de clienti poate fi foarte mare, pentru ca in cea mai mare parte a timpului citim informatia descarcata – foarte concisa, dupa cum ziceam. Insa ce se intampla cand informatia devine preponderent video? Este evident ca volumul informatiei vehiculate va creste exponential, iar televiziunea prin Internet va insemna ca, aproape sigur, voi descarca de cateva zeci de ori mai multa informatie decat acum. Mai mult, exista segmente orare – seara, evident – cand majoritatea utilizatorilor sunt conectati la fluxuri video, ceea ce va pune o presiune enorma pe ISP, care va trebui sa cumpere de cateva zeci de ori mai multa capacitate de transport prin Internet. Care este scumpa si implica in plus costuri suplimentare de redistribuire.

     

    Insa nici capacitatea de transport a „coloanei vertebrale“ a Internetului nu este nelimitata, asa ca televiziunea prin Internet risca sa provoace o criza a largimii de banda nu doar la nivelul furnizorilor de acces, ci si la nivel global. Despre modul cum va putea fi depasita aceasta criza se vorbeste din ce in ce mai mult in ultima vreme. In rubrica sa de la PBS, Bob Cringely si-a facut un obicei din a imagina scenariile posibile pentru evolutia tehnologiilor, iar problema largimii de banda ii ofera sansa unor speculatii interesante. Protagonistul primei variante este Google, care nu doar ca a achizitionat in ultimii ani o cantitate importanta de „dark fiber“ (fibra optica trasa dar nefolosita), dar controleaza – dupa unele surse – mai multa fibra de retea decat oricare alta companie sau organizatie. La asta se adauga centrele de date tot mai numeroase pe care le amplaseaza de preferinta in locatii aflate in apropierea surselor de energie ieftina (hidrocentrale sau centrale nucleare). Daca evolutia din Carolina de Sud – unde se estimeaza ca dispune de un server pentru fiecare 40 de utilizatori de Internet – va continua, Google s-ar plasa in postura de stapan al Internetului, deoarece furnizorii locali vor fi obligati sa apeleze la el ca intermediar. Practic, nu se va sti care biti circula prin Internet si care prin fibra controlata de Google.

     

    Dar exista si o alta posibilitate, bazata pe costul infim al traficului local – care de regula nici nu este taxat de ISP – in combinatie cu traficul peer-to-peer (P2P), care tinde sa reprezinte majoritatea absoluta a transferurilor in retea (doar BitTorrent reprezinta deja 60% din traficul Internet). In conditiile in care furnizorii locali s-ar conecta intre ei, evitand backbone-ul Internet, ar putea directiona pe aceasta legatura traficul P2P, care ar deveni astfel local si ar scadea substantial necesarul de largime de banda prin Internetul propriu-zis. Iar cum una dintre cele mai promitatoare solutii de televiziune prin Internet – Joost – se bazeaza pe tehnologii P2P, alternativa este atragatoare.

     

    Desigur, sunt doar scenarii posibile. Ceea ce insa sare in ochi este faptul ca ambele pun in joc retele paralele Internetului „oficial“. Exista oare posibilitatea unei rezolvari care sa pastreze unitatea retelei? Da, dar ar fi radicala: un nou protocol, anume pentru video.

  • Pirati de casa

    Rand pe rand, programele de file sharing, cele care pana acum cresteau rata pirateriei software, au inceput sa cada la pace cu casele de productie. Ultimul pe lista: BitTorrent.

     

    Pentru autorii acestor programe software, problema era ca, desi fac pagube insemnate producatorilor de continut, facand accesibile pe gratis produse pentru care altfel ar trebui platiti bani seriosi, nu au gasit o metoda sa castige, la randul lor, si altceva decat recunostinta publicului. Unde mai pui ca pana la urma, programele de file sharing sau peer-to-peer, care presupun conectarea intre doua calculatoare prin Internet, sunt vehicule foarte potrivite pentru livrarea de filme, muzica sau televiziune in direct. Noul site BitTorrent a fost relansat saptamana trecuta, chiar la timp pentru a putea descarca filmele care au fost premiate anul acesta la Oscaruri. Numai ca aceia care folosesc de mai mult timp serviciul vor avea surpriza sa descopere ca acum exista optiunea de a cumpara filme si de a le descarca pe calculator complet legal. Pe lista celor cu care BitTorrent a tradat – mai toate casele de productie importante: 20th Century Fox, Lions Gate, MTV Networks, Paramount, Warner Bros si MGM.

     

    Noul portal va avea mai mult de 5.000 de filme, emisiuni TV, jocuri si videoclipuri, a caror descarcare de pe calculator va costa in Statele Unite intre 2 si 4 dolari. Faptul ca inca un program care chiar si acum contribuie masiv la marirea pirateriei trece de partea cealalta a baricadei, din underground in comercial, incepe sa nu mai mire pe nimeni. Dupa exemplul dat de iTunes, magazinul de muzica al Apple care traieste in continuare o poveste de succes cu piese vandute la un dolar, mai multi au incercat sa-i urmeze exemplul. Napster, celebrul site de download ilegal de muzica, inchis din cauza presiunilor justitiei, a renascut recent si vinde piese audio cat se poate de legal. Cei doi programatori care au pus la punct Kazaa, un alt program de file sharing, au lansat in teste Jooster, un program de televiziune prin Internet care se anunta a fi un succes. Unul legal.

     

    Autorii BitTorrent trebuie acum sa-i faca pe cei 135 de milioane de utilizatori din toata lumea sa nu mai faca schimb intre ei de copii piratate de Vista sau albume muzicale, ci sa plateasca pentru ele. Partea interesanta este ca in continuare prin BitTorrent se poate descarca ilegal orice produs disponibil in magazinul online. Dar la o audienta atat de mare, nici nu trebuie sa insiste foarte mult. E suficient pentru cei de la BitTorrent daca 1% dintre vizitatori sunt cu frica legii.   

  • Esti ceea ce citesti

    Sunt persoane care spun ca gandirea unei persoane este o suma a cartilor pe care le citeste. Iar aceasta ar insemna ca poti cunoaste pe cineva privind in biblioteca personala sau pe contul de Shelfari.

     

    Prima afirmatie este contestabila, dar fara indoiala ca raftul de carti din biblioteca vorbeste despre cunostintele unei persoane. Daca nu cumva stratul de praf de pe ele spune si mai multe. Dar pe Shelfari cartile arata permanent ca tocmai cumparate; e vorba practic de o reprezentare vizuala online a bibliotecii personale, o colectie de poze ale copertelor din arhiva proprie, facuta cu scopul de a face public interesul utilizatorului pentru anumiti autori, dar si de a aduce bani pentru proprietarii site-ului.

     

    Pentru a dubla continutul bibliotecii personale prin reprezentarea ei pe Internet, fiecare titlu de carte este cautat pe site printr-un motor de cautare, iar dupa afisarea rezultatelor, utilizatorul este liber sa aleaga o coperta a uneia din editiile cartii, care va fi afisata in raftul personal. Ulterior, raftul poate ramane accesibil pentru toata lumea sau poate fi vazut doar de cunoscuti, invitati sa viziteze biblioteca virtuala. Site-ul permite crearea grupurilor de discutii orientate pe un anumit autor sau titlu, la fel ca un club de lectura din lumea reala. Mergand mai departe cu organizarea bibliotecii, se pot construi mai multe rafturi, cate unul pentru fiecare domeniu de interes.

     

    Avantajele folosirii acestui site vin din faptul ca din schimbul de fise de biblioteca intre utilizatori pot rezulta noi achizitii, inspirate de colegii de site. Sau din faptul ca site-ul face recomandari pentru alte titluri corelate cu cele din biblioteca personala. Evident, are tot interesul sa o faca. Cei care sunt interesati de o carte sunt directionati, prin apasarea unui buton, catre magazinul online Amazon.com, de unde o pot cumpara. Procedeul e valabil si pentru cartile pe care site-ul le recomanda ca fiind din acelasi domeniu. Si se pare ca promovarea pe site-ul Shelfari.com chiar functioneaza pentru Amazon. Recent, libraria fondata de Jeff Bezos a investit un milion de dolari in acest start-up, devenind unul dintre proprietari. Punctul slab al Shelfari vine tocmai din aceasta alianta, prin faptul ca titlurile care pot fi adaugate in rafturile personale sunt exclusiv carti care pot fi gasite la vanzare pe Amazon. Asa incat utilizatorii romani se vor putea lauda momentan doar cu titluri straine, eventual pana cand Shelfari va introduce si o optiune de adaugare personalizata a cartilor.

  • Omul de stat fara stat

    Om de afaceri care a cunoscut succesul financiar la cote superlative, desenator vizionar al societatii deschise, George Soros ramane pentru multi o oaie neagra sau, mai rau, inamicul public nr. 1.

     

    El este „cel care a spart Banca Angliei“, „principala cauza a crizei financiare din Asia in 1997“, „responsabil pentru revolutiile colorate din Georgia si Ucraina“ (dupa Vladimir Putin) sau dusmanul de moarte al administratiei Bush, prin criticile lui nemiloase. Totusi, Soros nu se sfieste sa se considere un om al carui scop primordial este acela „de a construi o lume mai buna“.

     

    Poate din acest motiv, Branko Crvenkovski, ex-premier al Macedoniei, l-a asemanat cu un om de stat fara stat si i-a spus: „Statele au interese, dar nu au principii; dumneavoastra aveti principii, dar niciun interes“. Desigur, suna frumos. Ramane de vazut daca e si adevarat. Mai ales ca primul care deschide cutia indoielilor este insusi Soros: „In primul rand nu sunt tocmai dezinteresat. Doresc sa am un cuvant de spus iar implicarea mea in evenimente istorice imi da satisfactie“. Dincolo de aceasta onesta confesiune, ne revine noua, cititorilor, rolul de a vedea pana unde se intinde adevarul, iar ultima carte a lui Soros tiparita in Romania ne ingaduie o estimare.

     

    „Epoca failibilitatii“ este constituita din doua sectiuni: cea dintai stabileste cadrul conceptual al discutiei, explorand relatia dintre gandire si realitate. Soros considera ca felul in care intelegem realitatea este in mod firesc imperfect si ca tot ceea ce tine de om contine negresit defecte. Societatile deschise recunosc failibilitatea noastra, pe cand cele inchise o neaga.

     

    Cea de-a doua parte a lucrarii, exclusiv analitica, abordeaza problemele prioritare ale momentului si, in primul rand, pericolele ce ameninta SUA ca societate deschisa, pericole generate de faptul ca tara a cazut in mainile unor ideologi extremisti, care au reusit sa controleze un presedinte reales si un popor hedonist (traind intr-o „feel good society“). Urmeaza: esecurile Uniunii Europene ca societate deschisa, obstacolele din calea democratiei, semnalarea absentei unei comunitati legitime capabile sa asigure protectia internationala. Adica tot atatea probleme asupra carora merita sa meditam mai adanc, fie si urmand alte solutii decat cele oferite de George Soros.

     

    George Soros, „Epoca failibilitatii“, Editura Polirom, Iasi, 2007

  • Noutati

    Calator in timp

    Seria de autor pe care colectia „Raftul Denisei“ i-a alocat-o lui Eric-Emmanuel Schmitt s-a deschis, la finele anului trecut, cu o poveste-fantezie de mare densitate lirica, intinsa pe doar cateva zeci de pagini. Istoria metafizica a lui Milarepa (marele mistic tibetan din secolul al XI-lea) este rescrisa in maniera unei povesti cu roluri si poate de aceea are si un impact extraordinar asupra cititorilor: nu trebuie sa uitam ca Schmitt este esentialmente dramaturg si ca si-a construit uriasa notorietate in jurul unei multipremiate piese de teatru: „Vizitatorul“. Aici, intr-una din reincarnarile sale, Milarepa a sosit ca sa bantuie visele parizianului Simon, intr-atat de pregnant incat viata traita si cea visata incep sa se intrepatrunda. Simon calatoreste in secolul istoric al lui Milarepa si devine Svastika, unchiul acestuia. Ca sa se elibereze de povara acestei existente duble si sa atinga propria iluminare, el trebuie sa povesteasca de o suta de mii de ori povestea celor doi tibetani.

     

    Eric-Emmanuel Schmitt, „Milarepa“,

    Editura Humanitas, Colectia Raftul Denisei, Bucuresti, 2006

     

     

    Portretul unei natiuni excentrice

    Dupa volumul „Cross Channel“ care, prin intermediul a zece nuvele, imagina motivele pentru care francezii ar putea dori sa traverseze Canalul Manecii, Julian Barnes se intoarce din nou acasa, de asta data pregatit sa creioneze un portret necrutator al pamanturilor, al oamenilor si al culturii perfidului Albion. Inceput ca o povestire clasica (ce nareaza biografia Marthei Cochrane), romanul devine incet-incet o traznaie cuceritoare. Un lunatic benign (Jack Pitman) doreste sa ia ce-i mai bun din tara sa si sa construiasca un paradis artificial numit „Anglia, Anglia“. Cum sa reinventeze insa aceasta tara ideala? Nimic mai simplu: printr-un sondaj initiat in 25 de tari printre consumatorii potentiali de vacante de lux.

     

    Julian Barnes, „Anglia, Anglia“,

    Editura Nemira, Bucuresti, 2007

  • Cel mai greu an

    Dupa cresterile din 2003, 2004 si chiar si 2005, retailul de electronice si electrocasnice s-a confruntat anul trecut cu scaderi care au afectat aproape fara exceptie afacerile marilor magazine. Ce se va intampla in acest an?

     

    Piata retailului de electronice, electrocasnice si IT a incheiat anul trecut cu o valoare estimata la 900 de milioane de euro, ceea ce inseamna cu o suta de milioane de euro mai putin decat in 2005. Pentru acest an insa, comerciantii se arata optimisti, sustinand ca piata va depasi din nou miliardul de euro.

     

    „Anul trecut a insemnat o perioada de stabilizare, iar companiile au fost nevoite sa-si optimizeze si sa-si reorganizeze intr-o oarecare masura businessul pentru a putea face fata scaderii pietei“, a recunoscut Dan Ostahie, presedintele Altex. El spune ca piata traditionala (adica produsele electronice si electrocasnice, fara a include aici si computerele sau telefoanele mobile vandute de retelele de magazine) a scazut la 700-750 de milioane de euro anul trecut, fata de 800 de milioane in 2005. „In mod categoric piata a inregistrat o scadere fata de 2005, dar acum incepe sa se aseze“, a spus Ostahie. „Este clar insa ca in absenta noilor intrari pe piata, scaderea pietei ar fi fost si mai mare“, a apreciat presedintele Altex.

     

    Scaderea pietei nu s-a tradus insa intr-o scadere a afacerilor tuturor retailerilor de profil de pe piata. Daca doi dintre cei trei mari actori ai pietei – Altex si Flamingo – au anuntat afaceri mai mici, Domo, ale carui afaceri chiar au crescut, are o perspectiva mai roza. „Desi ceilalti retaileri vorbesc de scaderi de 10-15%, consider ca piata a inregistrat fluctuatii in anumite perioade ale anului, pastrand insa o valoare constanta“, a spus Lorand Szarvadi, director executiv al Domo.

     

    La baza evolutiei modeste a pietei de retail de electronice, electrocasnice si IT a stat creditul de consum. Adica exact acel factor care determinase explozia vanzarilor de frigidere, televizoare si combine audio in 2003 si 2004. „Acum trei ani, 75-80% din vanzarile in magazinele retailerilor erau facute pe credit. La vremea respectiva, acum trei-patru ani, s-a inregistrat o perioada de boom pe acest segment de credite care, normal, a dus la o crestere exploziva a pietei. Acum vorbim de un procent mai apropiat de 30%“, estimeaza Lorand Szarvadi.

     

    In acelasi timp, si destinatia creditelor s-a schimbat, fiindca a crescut puterea de cumparare. „Mai nou, consumatorii apeleaza la credite atunci cand cumpara lucruri mai importante, cum ar fi o casa sau o masina. Acest lucru se va simti si pe parcursul anului 2007“, sustine Szarvadi.

     

    Situatia este cu mult schimbata fata de anul 2003, cel care a marcat „liberalizarea“ creditului de consum. Daca pana in acel an posibilitatea accesarii unui credit pentru electronice si electrocasnice era destul de mica, in principal din cauza birocratiei necesare, de atunci situatia s-a simplificat. Dar in timp creditele pentru electronice si electrocasnice si-au pierdut suflul, pentru ca primul val de achizitii pentru dotarea locuintelor s-a incheiat. „Perioada de innoire a unui frigider sau aragaz este de aproximativ 10 ani, iar in cazul computerelor de birou vorbim mai degraba de 4 ani“, a spus Dragos Simion, vicepresedinte al grupului Flamingo International.

     

    In plus, mai exista si argumentul ca, spre deosebire de anii trecuti, cand clientii cumparau toate produsele cam in acelasi timp, utiland complet casa din punctul de vedere al electrocasnicelor, acum acestia prefera sa achizitioneze produsele separat, unul cate unul, ceea ce nu mai justifica un credit.

     

    Insa cel mai important rol in temperarea creditului de consum l-a avut BNR, care a inasprit treptat conditiile de acordare a acesturi tip de credit. „Un exemplu este practic anularea creditului in valuta pentru electronice si electrocasnice, masura adoptata in toamna lui 2005 si care si-a facut efectul pe tot parcursul anului trecut“, afirma Simion. „Flamingo, spre exemplu, avea o solutie de acest fel, in parteneriat cu Raiffeisen, iar in momentul in care ni s-a impus sa o scoatem de pe piata, am constatat o scadere de 25% a vanzarilor in perioada imediat urmatoare.“

     

    Totusi, creditul de consum in magazinele de retail de electronice si electrocasnice nu va disparea. In urmatorii cinci ani, piata creditelor se va stabiliza la o medie de mai putin de 30% din vanzarile totale, cred retailerii. „Trendul este in continuare descendent, dar procentul de credit din totalul vanzarilor este in continuare destul de sus“, a afirmat Ostahie.

     

    Pe de alta parte, mai exista un aspect care trebuie luat in considerare. Daca, in medie, 60% din tranzactiile din magazinele de electronice si electrocasnice se fac cu bani gheata, o buna parte se fac prin carduri, de debit si de credit, iar acestea din urma au in spate tot o schema de finantare prin credit, pe care insa retailerii nu o pun la socoteala.

     

    „Cred ca vorbim de un procent de 20% din tranzactiile cu bani cash care se fac prin carduri bancare de credit“, estimeaza Simion de la Flamingo. Valoarea este confirmata si de Lorand Szarvadi: „Plasticul, adica plata cu card bancar in magazinele de retail, ar putea insemna in jur de 15-20% din achizitiile cu bani gheata. Si probabil ca majoritatea sunt de credit“.

     

    Dincolo de optimismul pe termen mai lung, sa revenim la observatia lui Ostahie despre marile retele care au fost nevoite sa isi regandeasca strategiile de dezvoltare din cauza scaderii vanzarilor. Altex, care este numarul unu, cu o cota de piata agregata pentru magazinele Altex si Media Galaxy de 25%, incepea anul 2006 optimist, cu un volum al afacerilor usor superior celor 274 de milioane de euro realizate in 2005. Pe parcursul anului, cresterea s-a transformat in scadere, iar cele o suta de milioane de euro vanzari anuntate pentru primul semestru de Dan Ostahie au redus obiectivul pentru intreg anul la aproximativ 250 de milioane de euro. Altex a incheiat insa anul cu 220 de milioane de euro.

     

    O scadere a afacerilor a inregistrat anul trecut si Flamingo. Cu 150 de milioane de euro in 2006, potrivit lui Simion, Flamingo (care a cumparat reteaua Flanco la inceputul anului trecut) se afla sub valoarea realizata separat de cele doua retele in anul 2005.

     

    Singurul care nu pare a fi afectat de scaderea pietei este Domo (14% cota de piata), a carei cifra de afaceri a crescut in fiecare din ultimii cinci ani si este estimata sa creasca in continuare si anul acesta. Pentru anul trecut, cifra de afaceri estimata a retelei a ajuns la 123 de milioane de euro, in crestere de la 112 milioane de euro in 2005.

     

    In aceste conditii, marii retaileri au incercat anul trecut sa-si reorganizeze afacerile, pentru a putea reveni la o crestere anul acesta. Flamingo pare ca a avut parte de cel mai dificil an, intrucat a trebuit sa puna la punct fuziunea cu Flanco, in conditiile in care acesta din urma mergea in pierdere. „Planul nostru initial a fost sa finalizam fuziunea treptat, pe o perioada de 18 luni“, a spus Dragos Simion. „Dar am realizat ca ar fi fost un dezastru sa ne intindem atat de mult si am fi pierdut mai multe procente din cifra de afaceri, motiv pentru care am redus procesul la sase luni.“

     

    Ca parte a procesului de reorganizare in urma fuziunii cu Flanco, compania a redus numarul de angajati de la 1.600 la aproximativ 1.000. Cele mai multe dintre disponibilizari s-au facut pe motive de excedent de personal, „pentru ca au fost multe cazuri in care o functie a fost ocupata de doi oameni, unul din Flamingo, iar celalalt din Flanco. Plus de asta, au fost si situatii in care o anumita functie nu a mai fost necesara“, spune Simion.

     

    Totodata, compania a inchis o mare parte din magazinele Flamingo, care erau neprofitabile, concentrandu-si mai mult atentia asupra magazinelor Flanco. Astfel ca Flamingo numara in prezent 140 de magazine, dintre care 45 sunt Flamingo, 10 sunt Future Shop, 77 sunt magazine Flanco, iar 8 sunt Flanco World, acestea din urma fiind diferentiate de celelalte prin suprafata mare, de peste 1.500 de metri patrati.

     

    „Inca mai avem de inchis magazine neprofitabile, dar numarul inchiderilor nu va mai fi atat de mare ca anul trecut. Probabil vom inchide mai mult de zece magazine Flamingo, intrucat in anumite locuri chiriile au inceput sa urce considerabil si nu este rentabil sa mentii in functiune un magazin unde profitabilitatea nu depaseste chiria. Dar vom deschide zece noi magazine Flanco World pe parcursul anului“, spune Simion.

     

    Suprafata actuala de vanzare a magazinelor Flamingo si Flanco este de 40.000-  42.000 de metri patrati, dar va ajunge la finalul lui 2007 la 50.000-55.000 de metri patrati. Vanzarile pe metrul patrat sunt de aproximativ 3.500 de euro, potrivit companiei. De asemenea, la capitolul optimizare, compania a decis sa externalizeze anumite departamente, cel mai bun exemplu fiind departamentul de media, pe care Flamingo l-a sustinut ani de zile.

     

    Pe fondul acestor schimbari, Flamingo estimeaza ca anul acesta va castiga terenul pierdut in 2006 si va incheia anul cu o cifra de afaceri de aproximativ 180 de milioane de euro. In ceea ce priveste profitul, Flamingo a raportat in 2005 un profit net de 1 milion de euro, in conditiile in care Flamingo a iesit pe plus, iar Flanco pe minus. „In 2006 suntem tot pe plus, insa, fiind listati la Bursa de Valori Bucuresti, nu pot furniza aceste informatii momentan“, a explicat Dragos Simion.

     

    In cazul Altex, anul 2006 a determinat decizia companiei de a derula primul sau rebranding, dar si restructurarea retelei. La finalul anului trecut, compania numara 100 de magazine Altex Mega Store si Altex si 14 Media Galaxy.

     

    „In 2005 au fost cam 120 de magazine Altex, ceea ce inseamna ca am inchis aproximativ 20 dintre ele, cele mai multe de mici dimensiuni, pe care le-am inlocuit cu magazine cu suprafata mai mare“, a spus Dan Ostahie, presedintele companiei.

     

    Reteaua a trecut printr-un proces de reorganizare, care nu a modificat in mod semnificativ numarul magazinelor, dar suprafata lor totala a crescut de la 50.000 de metri patrati, la inceputul lui 2006, la aproximativ 70.000 de metri patrati. „In 2007 vom incheia procesul de reorganizare si vom ramane tot la aproximativ 100 de magazine Altex. Nu vor mai fi multe inchideri, intrucat majoritatea s-au facut anul trecut. In ceea ce priveste Media Galaxy, anul trecut am avut 8 magazine si am ajuns la 14 anul acesta“, a spus Ostahie.

     

    In ceea ce il priveste pe performerul de anul trecut, Domo, acesta a continuat rebrandingul anuntat la sfarsitul anului 2005. „Ca si ceilalti retaileri, si noi am inchis din magazine si am deschis altele noi. Am inchis 23 si am deschis 28 si probabil vom continua si anul acesta cu ce a mai ramas, dar nu cred sa fie vorba de mai mult de 3 magazine“, apreciaza Lorand Szarvadi. Momentan, suprafata de expunere in magazinele Domo este de 46.000 de metri patrati, iar vanzarile inseamna 2.700 de euro pe metrul patrat, cu planuri sa ajunga la 3.000 de euro anul acesta.

     

    Pentru anul acesta, Domo estimeaza o crestere a veniturilor la 150 mil. euro. In ceea ce priveste profitul net, compania estimeaza ca a depasit anul trecut profitul de 2 mil. euro in 2005. „Iar anul acesta depasim din nou pragul stabilit anul trecut“, a spus Szarvadi. Domo opereaza in prezent 112 magazine, dintre care 15 cu suprafata mai mare de 1.000 de metri patrati, urmand sa ajunga la finalul anului la 130 de magazine, conform estimarilor companiei. Cresterea ar putea fi pusa pe seama contractului incheiat cu Kaufland, contract care a adus Domo anul trecut 18 noi magazine si urmeaza sa mai aduca inca 16.

    Cand se discuta de extindere, trebuie luata in calcul politica Domo de reducere a costurilor, care a impus anumite limite in ceea ce priveste cheltuielile – 7% din cifra de afaceri pentru plata chiriilor, 4,5% pentru salarii si 2% pentru logistica.

     

    Indiferent despre ce retea de retail este vorba, scopul comun este obtinerea unor suprafete cat mai mari de expunere. Aceasta pentru ca utilizatorii prefera sa cumpere din magazine cat mai mari, mall-uri sau centre comerciale. In schimb, vanzarile magazinelor mici, de proximitate, sunt in scadere. Practic, magazinele de dimensiuni reduse acopera o arie de aproximativ 500 de metri, in timp ce magazinele mari acopera o distanta de 3 kilometri, iar peste 80% dintre utilizatorii care traiesc in aceasta arie isi fac cumparaturile din respectivul magazin.

     

    Una peste alta, marii retaileri sunt de acord ca anul 2007 va permite relansarea pietei, care ar urma sa treaca pragul de un miliard de euro. „In mod normal, piata ar trebui sa ajunga la 2 miliarde de euro, dar asta se va intampla probabil in aproximativ patru ani“, a estimat Szarvadi.

     

    Cresterea cea mai mare ar urma sa fie inregistrata in domeniul electronicelor de consum – cu 10%, eliminarea taxelor vamale la cateva categorii avand aici o importanta contributie. Pe partea de white goods (electrocasnice traditionale), cresterea este estimata la 3-5%, acest segment marcand in ultima perioada cel mai important regres, din cauza saturatiei pietei.

     

    Potentialul pietei pare sa se dovedeasca atractiv pentru straini. Teknosa (parte a Sabanci Holding, unul dintre cele mai mari conglomerate din Turcia), a cumparat  anul trecut pachetul majoritar al Primex, compania care detine reteaua Cosmo, dupa ce i-a tatonat pe „cei trei mari“ – Altex, Flanco si Domo, potrivit informatiilor disponibile. Lista strainilor va fi completata de anul acesta, spun surse din domeniu, si de brandul bulgaresc Technomarket. Aceste intrari vor genera fluctuatii din punctul de vedere al cotei de piata a actualilor jucatori, iar piata va suporta, cel putin pentru urmatorii doi sau trei ani, diverse schimbari de cote de piata, crede Dan Ostahie.

     

    Cele mai puternice efecte le va genera insa potentiala intrare a marilor retele europene, precum Dixons (detinatorul brandului Electroworld), care ar putea intra printr-o achizitie, sau Mediamarkt (divizie a grupului Metro), care prefera in general investitii de tip greenfield.

     

    „Daca astazi mai sunt inca decalaje fata de Ungaria sau Cehia din punctul de vedere al veniturilor, investitorii pe termen mediu sau lung considera ca piata locala va ajunge, in trei sau patru ani, de aproape trei ori mai mare decat Ungaria sau Cehia, devenind cu alte cuvinte a doua piata ca importanta dupa Polonia“, considera Dan Ostahie.

     

    In plus, Bucurestiul are avantaje proprii din punct de vedere logistic, fiind pozitionat intr-un triunghi cu Belgrad si Sofia, motiv pentru care ar putea deveni un fel de capitala financiara zonala, sustin retailerii. „Concentrarea pe piata financiara este extrem de ridicata si toate bancile mari au operatiuni si aici – plus ca inca se mai asteapta intrarea pe piata a unor mari banci straine“, a apreciat presedintele Altex.

     

    Piata este extrem de concurentiala si acest lucru se va resimti din ce in ce mai puternic in urmatorii cativa ani, odata cu noile intrari pe piata. Astfel, jucatorii actuali trebuie sa aiba grija unde pun piciorul, pentru ca, fiind obligati sa se extinda, risca sa calce gresit (a se citi intrarea in spatii cu chirii ridicate, dar care nu justifica investitia din punctul de vedere al traficului si/sau al potentialului zonei). Iar de aici pana la disparitia din piata nu-i un drum chiar asa de lung cum pare.

  • Nu toti au scazut

    Cum au evoluat cifrele de afaceri ale marilor retaileri de electronice si electrocasnice (mil. euro):

     

    Compania

    2004

    2005

    2006

    2007

    Altex

    150

    275

    220

    275

    Flamingo

    135*

    180*

    150

    180

    Domo

    100

    112

    123

    150

     


    Sursa: Ministerul Finantelor, companiile
    * CA cumulata a Flanco si Flamingo, fuziunea celor doua companii fiind anuntata la inceputul lui 2006