BusinessMagazin

Blog

  • 62% dintre romanii din mediul urban utilizeaza Internetul

    Pe locul I in topul activitatilor pentru care romanii din mediul urban acceseaza Internetul se afla comunicarea personala (email, chat/ messenger), mai mult de jumatate dintre acestia (52%) folosind mediul online in acest scop. Urmeaza navigarea pe world wide web, reprezentata de 35 %, iar pe locul al treilea, cu 31%, se afla descarcarea de muzica, filme, jocuri.Tranzactiile financiare ocupa locul sase in clasament, cu un procent de 11%, in timp ce 4% dintre persoanele din mediul urban folosesc Internetul pentru informarea in interes profesional , iar 1% pentru a cauta informatii medicale.
     

    Internetul este accesat in special de tinerii cu varste cuprinse intre 18-24 de ani, comunicarea in scop personal fiind este principala activitate, 92% declarand ca aleg online-ul in acest scop. Potrivit studiului CATIbus, realizat de Mercury Research, 61% dintre tineri (18-24) se conecteaza la Internet pentru a navigha pe world wide web. In ce priveste cumparaturile online, din nou tinerii se afla in frunte: 30% folosesc Internetul in acest scop, procent mai mare decat media de 14% din mediul urban. Doi din zece tineri cu varsta pana in 24 de ani au declarat ca folosesc Internetul pentru a face tranzactii financiare.
     

    “Doar 8% dintre tinerii romani cu varste cuprinse intre 18 si 24 de ani din mediul urban nu utilizeaza Internetul. De la chat, distractie, simpla navigare, pana la cumparaturi online sau tranzactii financiare, nimic nu le scapa, tinerii sunt campionii utilizarii Internetului", a spus Crina Lungu, Manager Divizia IT&C, Mercury Research.. "In acelasi timp, clasamentul activitatilor pentru care tinerii utilizeaza Internetul arata diferit fata de media la nivelul populatiei din mediul urban.“
     

    Spre deosebire de tineri care utilizeaza in numar mare internetul, doar o treime dintre persoanele peste 55 de ani navigheaza online, e-mail-ul sau chat-ul sunt folosite doar de un sfert dintre acestia, in timp ce distractia online este aleasa doar de 13%, iar tranzactiile financiare de doar 3%.
     

  • CSA a autorizat functionarea BRD Asigurari de Viata

    Decizia a fost comunicata asiguratorului, iar in perioada imediat urmatoare va fi publicata in Monitorul Oficial, conform legii. Astfel, numarul societatilor de asigurare autorizate in Romania – si care intra in sfera de reglementare si supraveghere de catre CSA – a crescut la 45. De asemenea, Consiliul CSA a acordat societatii ERGO Asigurari de Viata autorizatia de constituire, urmand ca, pentru obtinerea de catre aceasta a autorizatiei de functionare, sa inainteze documentatia specifica prevazuta de legislatia in vigoare.

    "Aparitia de noi jucatori pe piata asigurarilor de viata reconfirma potentialul mare din Romania si, mai mult decât atât, in contextul economic actual nu face decât sa intareasca asteptarile noastre privind continuarea trendului ascendent al acestui segment”, spune Angela Toncescu, presedintele CSA.

  • Cui s-a mărit leafa pe timp de criză

    În top 5 al majorărilor de salarii se află o singură categorie de angajaţi care nu lucrează la stat, restul fiind bugetari sau angajaţi ai unor companii controlate de structurile guvernamentale. Majorările includ şi veniturile suplimentare obţinute de bugetari (profesori şi angajaţii din sistemul sanitar) prin plata eşalonată a celui de-al 13-lea salariu. În învăţământ s-a înregistrat cea mai mare creştere a salariului net, de 27,8%, însă suma finală, de 1.771 lei, nu este cu mult departe de media pe economie, de 1.358 de lei. Următorii clasaţi în acest clasament, cu un avans de 22,4% al câştigurilor salariale în perioada menţionată, sunt angajaţii din domeniul extracţiei cărbunelui, minerii, şi ei plătiţi tot de stat în medie cu 2.088 de lei pe lună.
    Cititi mai multe pe www.gandul.info
     

  • Chişinău: Poliţia controlează sediile tuturor instituţiilor de stat

    Imediat după miezul nopţii, în centrul Chişinăului au ajuns mai multe autobuze cu poliţişti , care au tras câteva focuri în aer, după care au ocupat poziţii în interiorul clădirilor Parlamentului şi administraţiei prezidenţiale, ocupate în cursul zilei de marţi de manifestanţi. Poliţiştii au suplimentat şi dispozitivul de pază de la sediul Guvernului. În cursul nopţii, în interiorul şi exteriorul principalelor sedii ale autorităţilor se află zeci de scutieri, iar câteva autobuze sunt parcate în spatele clădirilor Parlamentului şi Guvernului.
    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
     

  • Noul Cod Fiscal va duce la inflorirea afacerilor necurate

    Pozitia este comuna, chiar daca vorbim despre micii intreprinzatori sau despre greii din industrie, cum sunt cei care produc automobile. Reprezentantii micilor intreprinzatori spun ca au reusit sa convinga autoritatile sa aplice diferentiat impozitul forfetar minim. Firmele cu o cifra de afaceri de pana la 12.000 de euro pe an, adica 1.000 de euro pe luna, vor plati un impozit minim, de 500 de euro. Reprezentantii patronatelor au cerut ca pentru aceste societati impozitul sa fie zero, insa secretarul de stat Gratiela Iordache i-a refuzat. "Doamna Iordache a zis in felul urmator: Eu nu pot ca pe firmele acestea foarte mici sa nu iau cei 500 de euro pentru ca e o conditie impusa de Fondul Monetar International si noi ne-am angajat ca asa vom face," a declarat Florea Parvu vicepresedinte CNIPMMR.
    Cititi mai multe pe www.stirileprotv.ro
     

  • Analistii: Nu va faceti iluzii cu aprecierea leului

    De la sfarsitul lunii martie leul a castigat peste 3% in fata euro, cotatiile coborand pe piata valutara de la 4,3 la 4,15 lei pentru un euro. De altfel, sedinta de tranzactionare de ieri a adus prima corectie vizibila din ultimele doua saptamani. Dupa ce euro atinsese luni un minim al ultimelor trei luni, la 4,15 lei, cotatiile au urcat ieri spre 4,17 lei/euro pe piata valutara. Cursul oficial calculat de BNR a urcat cu 1,35 bani, la 4,1684 lei. "Inainte ca euro sa se apropie de pragul de 4,1 lei, este mai probabila o revenire spre 4,2-4,25 lei", spune Florian Libocor, economistul-sef al BRD-SocGen. El noteaza totusi ca se poate discuta despre o atenuare a perceptiei negative a Romaniei pe pietele externe, in urma negocierii unui acord cu Fondul Monetar International, care a facut loc pentru aprecierea leului.
    Cititi mai multe pe www.zf.ro
     

  • Crescuti in era digitala

    Sunt numiti de obicei Generatia Y. Mai sunt desemnati ca nativi digitali, Net Generation sau Millennials. Indiferent cum le spunem, ii recunoastem: sunt cei nascuti in epoca computerelor, a telefoanelor mobile, a jocurilor video si a internetului, iar aceste noi tehnologii le-au modelat gandirea si comportamentul intr-un mod cu totul special. Ne-am obisnuit sa-i consideram copii si sa ne asteptam ca, odata cu varsta, sa ne adopte sistemul de valori si stilul de viata. Insa cativa autori in frunte cu Don Tapscott – autorul unor carti precum Wikinomics si The Digital Economy – ne avertizeaza ca nu asa se va intampla. Dimpotriva, ei vor fi cei care vor modela societatea si economia dupa chipul si asemanarea lor. Iar cum nativii digitali se apropie de maturitate si incep sa intre in “campul muncii”, un conflict cultural in acest spatiu se contureaza deja.
     
    Poate ca la noi aceste aspecte nu par inca de actualitate. Este adevarat ca istoria noastra demografica nu se suprapune cu cea americana si cea vest-europeana, unde dupa al Doilea Razboi Mondial se disting trei faze destul de clar conturate. In primul rand este vorba de ceea ce se cheama “baby boom”, corespunzatoare perioadei de dupa razboi, cand progresul economic rapid si sentimentul de siguranta a determinat o crestere masiva a populatiei. Perioada a culminat cu anii 1957-1960, cand familiile americane ajunsesera la o medie de 3,7 copii. Dupa o perioada de scadere a natalitatii (corespunzand asa-numitei Generatii X – oarecum in contratimp cu “decreteii” de la noi) a urmat un nou boom demografic numit “baby boom echo”, cu un varf la nivelul anului 1990. Acestuia ii corespunde ceea ce numim Generatia Y si este limpede ca aceasta generatie nu este doar diferita cultural, ci si foarte numeroasa, ceea ce explica previziunea lui Tapscott ca ea isi va impune destul de repede “stilul” in societate, incepand cu locul de munca.
     
    Don Tapscott a publicat de curand un ghid – destul de controversat – pentru managerii care se vor confrunta cu acesti nativi digitali in companiile lor. In opinia sa, intreaga cultura organizationala va trebui sa se schimbe pentru a valorifica potentialul acestei generatii, pentru care colaborarea in retele de socializare, in bloguri sau wiki-uri este modul natural de a lucra. Toate acestea implica mai multa libertate de miscare (“Nu-i superviza” este prima regula), care conduce cel mai adesea la un spor de inovatie – asa cum experimentele facute de companii precum Best Buy si Deloitte au demonstrat deja. Nici training-ul nu va mai fi de actualitate, pentru ca mediile colaborative stabilesc practic o echivalenta intre a munci si a invata. Mai degraba angajatii trebuie incurajati sa posteze in bloguri tot ce tine de activitatea lor, astfel incat fiecare sa beneficieze de expertiza celorlalti. Insa cea mai radicala schimbare priveste inlocuirea tot mai frecventa a posturii de angajat cu cea de colaborator, cu implicatii profunde in tot ce inseamna efortul de mentinere a fortei de munca. Cat despre recrutare, ea va fi inlocuita cu relatii stabilite prin retele de socializare cu potentiali angajati, inca de la varste mici. In plus, tot mai mult “crowdsourcing”, atat in interiorul cat si in exteriorul companiei.
     
    Pare o imagine utopica, insa trebuie sa tinem seama ca aceasta noua generatie a crescut mai ales intr-un mediu “dez-ins­titutionalizat”, in care colaborarea in proiecte precum Wikipedia sau in retele precum Facebook a avut mereu un caracter informal, iar regulile au fost auto-impuse. Consecinta fireasca a patrunderii acestei generatii in birouri va fi ca si tehnologiile se vor schimba, iar unele unelte care astazi ni se par indispensabile vor disparea.
     
    Don Tapscott are in vedere in primul rand batranul e-mail, care pentru adolescentii de azi nu mai are alta utilitate decat de a trimite un mesaj politicos matusii. Chiar si siturile web vor inregistra un declin, in conditiile in care tanara generatie apreciaza web-ul mai degraba ca un mijloc de comunicare decat ca un furnizor de continut. Telefonia fixa este oricum detronata de cea mobila, dar noile dispozitive mobile conectate in permanenta la internet si la aplicatii web sofisticate vor reprezenta o amenintare serioasa chiar si pentru computerele personale.
     
    Poate ca lucrurile nu se vor desfasura chiar asa si poate nu atat de repede. Insa schimbari majore vor avea loc si e suficient sa ne amintim cum generatia Baby-Boom a schimbat lumea, pentru a anticipa ca Net Generation va produce mutatii de aceeasi anvergura.

  • Linistea de dupa furtuna

     

    Angajamentul bancherilor europeni in fata FMI, de a continua sa isi sustina cu capital filialele din Romania, a avut efecte rapide. Pe plan mediatic, autoritatile s-au grabit sa enunte spre ce domenii ar fi cel mai bine sa se indrepte creditele care, teoretic, vor incepe iar sa curga. In plan concret, banca centrala a decis diminuarea rezervelor minime obligatorii pe care sunt obligate bancile sa le constituie, lasand bancherilor la dispozitie lichiditati in plus de circa un miliard de euro, dupa estimarile lui Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR.
     
    Pentru investitorii straini, mobilizarea de forte de la Viena, la care au participat oficiali de la FMI, CE, BCE, BERD, BEI, BNR si ministerele de finante din tarile implicate, poate fi o (minima) certitudine ca finantarea acordata Romaniei nu va fi compromisa. Nici nu s-a stins bine insa ecoul intelegerii parafate in Austria si vestile rele (insotite de multe comentarii pesimiste) au inceput din nou sa curga. Sistemul bancar romanesc continua sa fie sub presiune, aceeasi presiune generata atat de factori interni, cat mai ales de unii “importati”.
     
    Pana a se putea vorbi de efecte concrete, “angajamentele bancilor-mama de a mentine capitalizarea subsidiarelor din Romania trebuie sa se si concretizeze”, noteaza agentia de evaluare Fitch Ratings intr-un raport dat publicitatii saptamana trecuta, citat de Mediafax. In conditiile legislatiei europene, banca centrala nu poate impune bancherilor straini sa nu repatrieze fonduri din Romania. “Nu putem sa facem ceva obligatoriu, pentru ca am interveni in libera miscare a capitalurilor”, spunea de curand guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, lasand sa se inteleaga ca banii strainilor vor sta in Romania atata vreme cat produc profit, si nu prin masuri de forta.
     
    Decizia BNR de a reduce rata rezervelor medii obligatorii de la 40% la zero pentru fondurile pe care bancherii le atrag pe perioade mai mari de doi ani si de a le mentine neschimbate pentru restul de fonduri e un cutit cu doua taisuri. Pe de o parte, bancherii obtin (macar partial) ceea ce solicita deja de ani de zile, iar lichiditatea suplimentara de care vor beneficia poate produce profituri bune, daca va fi folosita pentru creditare. Pe de alta parte, aceasta masura ii avantajeaza pe bancheri doar daca mentin minim doi ani fondurile in Romania – adica exact ce urmareste BNR. In plus, reducerea rezervelor se va aplica doar de la sfarsitul lunii mai, moment in care ar trebui sa vina si prima transa din imprumutul de la Fondul Monetar International, de 5 miliarde de euro, in rezerva valutara a BNR.

     
    Vasile Iuga, country managing partner al PricewaterhouseCoopers Romania (PwC), noteaza intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin ca, pe langa parghia rezervelor minime, BNR mai are la dispozitie si alte mijloace pentru a impulsiona lichiditatea din sistemul bancar, cum este facilitatea de credit Lombard, adica posibilitatea permanenta a bancilor de a merge la BNR pentru a lua bani cu imprumut (in schimbul unor garantii). In februarie, BNR a imprumutat bancile cu 38 de miliarde de lei, prin operatiuni repo (cumparari de titluri menite sa fie ulterior rascumparate de banci la un pret prestabilit) si prin facilitatea de credit Lombard. “Dobanda Lombard nu are insa capacitatea sa creeze efectul de parghie necesar, intrucat se aplica numai creditelor interbancare pe termen foarte scurt”, spune Vasile Iuga. Pe de alta parte, confirma el, in conditiile actuale de pe pietele externe, bancile-mama se pot confrunta cu probleme de lichiditate si exista riscul ca filialele locale sa repatrieze cat mai multe profituri sau dividende si sa se diminueze fondurile puse la dispozitia bancii locale. Dupa un an exceptional, marile grupuri bancare incaseaza pentru 2008 dividende importante din Romania; pentru a da doar cateva exemple, Societe Generale va distribui 507,5 milioane de lei (118 milioane de euro), cu 23% mai mult decat in 2007, iar Erste Bank – 813 milioane de lei (aproape 190 de milioane de euro, dupa propunerea consiliului de supraveghere al bancii).
     
    “Bancherii nu au venit in Romania sa sustina economia sau sa faca acte de caritate, ci au venit aici sa faca bani”, nota de curand Santiago Pardo Jimenez, partener in charge in departamentul de audit al Deloitte, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. In opinia lui, problema sistemului bancar romanesc nu tine de o lipsa de lichiditate, ci de faptul ca “nu in Romania se decide ce se intampla cu lichiditatea”. Pe de alta parte, si Pardo noteaza importanta “stimulentelor” despre care vorbeste guvernatorul BNR: “Daca au un business bun pe piata romaneasca, de ce n-ar lasa banii aici?”. Nu in ultimul rand, noteaza Iuga, exista si un mare risc de reputatie pentru bancherii straini. “Care banca interesata sa faca afaceri pe termen lung in Europa Centrala si de Est isi permite sa abandoneze filiala locala?” Grupurile bancare cu cele mai extinse operatiuni in Europa Centrala si de Est au trimis deja mesaje in acest sens, asigurand ca filialele locale vor beneficia de tot sprijinul lor, daca va fi nevoie. Analizand istoria recenta pentru a estima evolutiile viitoare, Iuga da cateva exemple de reactii pe care le-au avut bancile in timp de criza economica. Santander (cea mai mare banca spaniola privata) si-a sustinut intens operatiunile locale din Argentina in timpul crizei economice din anul 2001, iar in cazul dezmembrarii grupului Fortis, guvernele Olandei si Belgiei au intervenit coordonat pentru a salva operatiunile gigantului bancar cu operatiuni in fiecare din aceste tari.

    Aflati in continuare daca mai au bancherii un business bun pe piata romaneasca

    De ce sistemul bancar romanesc nu a fost foarte afectat de criza

  • N-ai paine, mananci pufuleti

     

    La intrarea in cladirea firmei Phoenix Y, aflata pe drumul national dintre Ploiesti si Baicoi, troneaza o statuie de marmura alba infatisand nici mai mult, nici mai putin decat o inghetata – primul produs pe care l-au comercializat cei doi proprietari, Eliodor Apostolescu si Catalin Nour. Cei doi se cunosc de peste 31 de ani si au reusit sa transforme o industrie aparent modesta, productia de pufuleti, intr-o afacere de milioane de euro.
     
    Compania lor este al doilea producator de profil din tara si cel mai mare dintre furnizorii locali. Fara o vizibilitate deosebita, afacerea a crescut constant, iar proprietarii considera ca au in continuare motive de optimism inclusiv pe vreme de criza, sau tocmai datorita crizei, daca dificultatile economice ii vor face pe consumatori sa se orienteze catre produse mai ieftine. “Pufuletii ar putea reprezenta o categorie care sa aduca vanzari mai mari in urmatorii doi ani, ani considerati sub umbra crizei”, considera Adrian Iordache, business manager la compania de cercetare si consultanta InterBiz Group.
     
    Apostolescu si Nour au fost colegi de banca in scoala si au facut si aceeasi facultate. De fapt, in facultate (Facultatea de Electrotehnica din cadrul Universitatii Politehnice din Bucuresti) le-a venit si prima idee de afacere. Cu cei 2.000 de dolari pe care ii aveau stransi au cumparat la mana a doua un aparat de inghetata pentru comert stradal. Cu ajutorul lui, au inceput sa vanda amandoi cornete pe strazile din orasul lor natal, Ploiesti, in timpul vacantei de vara. Nu dupa mult timp au inventat propria lor reteta de inghetata. “Evident, nu am descoperit noi laptele praf”, povesteste razand Catalin Nour. “Foloseam aceleasi ingrediente ca toata lumea, insa proportiile si combinatiile le-am stabilit noi”, adauga el. Un an mai tarziu aveau zece aparate de inghetata si o afacere ce promitea.

     
    Timp de patru ani, firma a functionat in subsolul casei in care locuia mama unuia dintre ei. Avand deja 25 de angajati in subordine, cei doi au decis ca e timpul sa construiasca o fabrica si sa-si diversifice activitatea. “Se intampla prin 1994. Atunci nu parea ciudat sa faci o fabrica in mijlocul unui oras”, isi aminteste amuzat Eliodor Apostolescu. Constructia a fost gata in 1996, cand ajunsesera sa produca 40 de tone de inghetata pe zi si, in paralel, deschisesera si o linie de biscuiti. Tot atunci, cei doi parteneri de afaceri au decis sa abordeze o noua categorie de produse, pufuletii, pentru ca doreau sa se indrepte spre un produs care, spre deosebire de inghetata, sa nu fie sezonier. Au cumparat un expandor vechi de la o fosta fabrica de paine din Cluj si s-au pus pe treaba. “Am descoperit insa ca masinaria scotea pufuleti diferiti: unii foarte buni si altii mai putin gustosi”, spun ei. “Am cercetat aparatul pe toate partile, am umblat pe la mesteri, pe la strungari, am mai schimbat cate o bucsa, pana cand n-a mai ramas nimic din vechiul aparat. Practic facusem altul din bucati si ajustari”, spune Apostolescu.
     
    Initial, fabrica de pufuleti a functionat pe vechiul amplasament, aflat in centrul Ploiestiului, dar curand capacitatea de productie a acesteia, de 200 000 de pungi de pufuleti pe zi, s-a dovedit insuficienta, fara a mai adauga ca nu era tocmai eficient sa ai o fabrica in mijlocul unui oras. Cei doi au hotarat sa mute productia din centrul orasului la marginea lui.
     
    O vreme, cele doua fabrici, cea din Ploiesti si cea din Baicoi, au functionat in paralel, insa din 2006 a ramas in productie numai cea de-a doua. In prezent, la Baicoi lucreaza 300 de angajati, capacitatea de productie a fabricii fiind de 1 milion de pungi de pufuleti pe zi, dupa spusele celor doi asociati.

     
    Desi au infiintat firma in urma cu 16 ani, ideea de a produce pufuletii Gusto le-a adus celor doi mai multa vizibilitate in special in ultima perioada, cand vanzarile le-au depasit asteptarile. “Cand am inceput sa facem pufuleti, aveam, ca toata lumea, o tehnologie rudimentara. Luam pufuletii, ii puneam pe masa, ii stropeam cu ulei, puneam sare cu mana si apoi ii ambalam. Acum totul e computerizat”, spune Apostolescu. Pentru ca nu au gasit la companiile de profil o tehnologie care sa le fie pe plac, cei doi au inventat propria tehnologie, pe care au si patentat-o in 2007. “Avem 24 de expandoare si putem produce un milion de pungi de pufuleti pe zi. Este printre cele mai mari capacitati de productie de pufuleti din Europa”, sustine el.
     
    Din pufuletii produsi in fabrica de la Baicoi, 90% sunt pentru piata interna, iar 10% merg la export. “Un milion de pungi pe zi poate parea enorm pentru Romania, dar oricat de surprinzator ar parea, nu e suficient. Primim cereri care depasesc capacitatile noastre de productie”, afirma Catalin Nour. Din totalul cifrei de afaceri, care a depasit 12 milioane de euro in 2007 si, potrivit estimarilor lui, se apropie de 15 milioane in 2008, aproximativ 80% inseamna pufuleti, restul fiind impartit intre praful de inghetata (produs pentru laboratoare, cofetarii si masini cu productie stradala), biscuiti si snacks-uri.

    Aflati in continuare cum au ajuns pufuletii din Romania sa fie ceruti la export

    Catalin Nour, Phoenix Y: Nu am apelat niciodata la credite bancare sau la fonduri europene
     

     

  • Falimentul Paneuro, povestit de fondatorul grupului

     

    Dupa multi ani in care a luptat pentru a-si salva afacerile, cu numeroase esecuri si cateva reusite care l-au repus pe linia de plutire, Zoltan Prosszer se simte acum ca in urma cu 20 de ani, dupa cum spune intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Ca si atunci, cand abia punea bazele afacerii care avea sa ajunga un adevarat imperiu auto, si acum trebuie sa decida in ce directie se va indrepta.
     
    Pentru a deschide in 1991 un service auto in orasul natal, Targu-Mures, Prosszer a trebuit sa faca rost de 25.000 de marci ger­mane – “un efort ce mi se parea imposibil” -, iar pentru a-i aduna a decis sa puna gaj chiar apartamentul familiei. Acum miza e mult mai mare, pentru ca trebuie sa decida daca vinde sau incotro isi indreapta si ultimul business important care a mai ramas din Paneuro Grup – holdingul pe care l-a construit pas cu pas pornind de la atelierul de mecanica, ajuns in 2002 la afaceri de 55 de milioane de dolari, pe care tot el l-a ruinat cu cateva decizii pripite.
     
    In cei aproape 20 de ani scursi de la momentul inceputului, Zoltan Prosszer a trait o istorie putin diferita de majoritatea antreprenorilor – afland in urma cu multi ani ce sunt insolventa, reorganizarea, lupta cu bancile si falimentul. Putine companii s-au confruntat in trecut, intr-o perioada de plin avant economic, cu imposibilitatea de a-si plati ratele la banca sau cu executarea silita. In perioade de crestere, cum a avut Romania in ultimii opt ani, afacerile s-au dezvoltat rapid, in ritm cu piata, si au fost putine esecuri notabile. Falimentele rasunatoare se pot numara pe degete: esecul retelei de electroretail Cosmo (fondata de omul de afaceri Gyorgy Baba), al lantului de magazine Univers’all (creat de Razvan Petrovici) si, foarte de curand, al brokerului de credite IpoteciDirect (intemeiat de sapte oameni de afaceri cu experienta). Prosszer a trait insa o astfel de experienta si nu o data. Povestea lui capata un sens aparte in perspectiva in care economia nu mai duduie, pietele de desfacere s-au ingustat, bancile si-au inchis portile, iar blocajul financiar e tot mai comun in activitatea de zi cu zi. “Fiecare om poarta palaria potrivita”, spune Zoltan Prosszer, si trebuie sa invete propriile lectii in afaceri, dar la fel de importante pot fi invatamintele desprinse din experienta altora.
     
    Zoltan Prosszer a inceput afacerile in 1991, la 27 de ani, investind 1.400 de euro pentru deschiderea unui magazin de piese auto, pe care le aducea cu masina proprie din Italia; a urmat service-ul auto deschis cu banii din ipotecarea apartamentului, iar de atunci afacerea a crescut rapid. In 1996, grupul de firme pe care le-a dezvoltat, Paneuro Grup, devenea lider de piata pe segmentul pieselor auto, iar pana in 2002, grupul a tot crescut, ajungand sa includa peste 20 de companii si circa 1.400 de angajati. Fiecare linie de afaceri se desfasura printr-o companie separata, intr-un angrenaj de firme gandit astfel incat sa isi creeze una alteia piete de desfacere. “Miezul fierbinte” era firma de retail, Paneuro Trading, fondata in 1994 si care ajunsese zece ani mai tarziu la o cifra de afaceri de 20 de milioane de dolari. Prosszer a fost printre primii antreprenori romani care au creat un holding, o structura ce pana la urma s-a dovedit a fi calcaiul lui Ahile pentru businessul lui. “Am fost mereu pionier, chiar daca nu neaparat in sensul bun al cuvantului”, spune Prosszer acum. Dupa anul 2002 a inceput declinul, iar in perioada 2004-2005 firmele sale, care girasera intre ele pentru imprumuturi, ajungeau sa dea faliment in cascada (Paneuro Trading, Paneuro Leasing, Atu, Novator, Muss) sau sa fie vandute de nevoie (Aliat). Azi mai exista din grup doar cateva companii (Paneuro International, Romcab, Motoplus Paneuro).
     
    Romcab, fabrica de cabluri electrice de joasa tensiune din Targu-Mures, pe care Prosszer a cumparat-o acum zece ani cu un milion de dolari, mai mult pentru depozite si teren, a fost salvarea de la un faliment total si este acum principala lui afacere. El detine circa 72% din actiunile firmei, avand coactionari un fond olandez de investitii – MEI, cu 5% – si pe americanii de la Morgan Stanley (cu 23%). 
     
    Desi se afla inca in proces de reorganizare – inceput in 2004, cand a preluat datorii de 11,5 milioane de dolari (9,5 milioane de euro) de la companiile intrate in faliment – Romcab e o firma solida, sustine Prosszer. Are o cota de piata de 10% si cereri cat nu poate sa duca, spune el, cu toate ca de la inceputul crizei economice a mai pierdut ceva contracte. Cu experienta ultimilor ani inca vie inca in memorie, Prosszer vorbeste insa despre viitor cu oarecare detasare. Nu vede in criza o mare problema pentru afacerea sa, ci mai degraba un avantaj. E constient ca nu va scapa cu totul de efecte – se asteapta ca ieftinirea materiilor prime sa injumatateasca cifra de afaceri a Romcab anul acesta, spre 7-9 mil. euro – dar faptul ca si competitorii sai au probleme e un atu pentru el. “Noi nu aveam sanse sa primim finantare, pentru ca bancile nu se uita la companii aflate in reorganizare juridica. Acum nici concurenta nu mai primeste bani, deci tot raul este spre bine.” Prosszer se afla in fata unei decizii dificile: daca ar putea sa se dezvolte, ar vinde si mai mult, crede el, mizand pe exporturile firave pe care le face Romcab, dat fiind ca acopera in primul rand cererea interna si doar excesul merge la export. “Sunt putine firme functionale care se pot dezvolta fara investitii masive, iar pietele de desfacere mari, Arabia Saudita sau Rusia, au nevoie de capacitati de productie cu costuri de productie foarte mici.” Pentru a-si creste capacitatea de productie are insa nevoie de capital – de care nu dispune. In trecut, exact aici i-a fost greseala: luat de valul potentialului de crestere enorm pe care il simtea la tot pasul, nu a stiut sa fie chibzuit, vrand sa-si dezvolte businessul fara sa aiba insa bani suficienti pentru a sustine aceasta dezvoltare.

    Avocatul Romeo Cosma: Previzionarea gresita a afacerii e un factor obisnuit ce duce la insolventa

    Serban Toader, KPMG: Lichidarea nu este intotdeauna cea mai buna alegere, chiar daca exista o ipoteca sau un gaj pe un activ

    Cum l-au schimbat pe Prosszer experientele pe plan personal