BusinessMagazin

Blog

  • Saved by the Parties

    The year 2009 is the first when JW Marriott, the hotel with the highest revenues on the market, will see a two-digit decline. After having ended last year with 40 million euros in revenues, the owners of SCH Grand see 10% lower figures for this year.

    ”There have been years of decline before, but we were talking about a few percentage points then,” says Meda Vasiliu, the hotel’s sales manager. Promoted to a top management position at the hotel in 2006, Meda Vasiliu says that it is difficult and dangerous to talk about decline at this time: ”I believe that by talking about the crisis we are making it worse, instead of looking for alternative solutions to drive it away.”

    The marketing and sales manager, however, says that the decline of demand on the five-star hotel market as a result of the cut in the spending budgets of the corporate clients applies both to room bookings and to conferences and events. Marriott derives 50% of its revenues from room bookings and the other half from conferences and events, and bar and restaurants, which seem to be less affected by the economic crisis, at least for the time being. Intercontinental hotel, now under refurbishment, anticipates one of the most serious declines on the market, by almost 27%.

  • Architecture for Crisis

    Every city that wants to be seen as a tourist attraction boasts at least one emblematic modern building, designed by a famous architect. In addition to prestige, this also brings travel revenues. ”In order for Bucharest, in turn, to boast an architectural symbol, it is essential for a trend to be created. In Spain, the mega projects were launched in Barcelona, and then the other cities started to ask for buildings designed by famous architects,” explains Bofill.

    The architect says the crisis is the best time to make such plans, with the launches to take place after the crisis is over. In Bucharest, he has designed an entire quarter for Spanish company Avantia, on a 12 hectare plot bordering Lacul Morii (Morii Lake). It will include office buildings, extensive commercial areas and residential buildings, covering 590,000 square metres in overall built area.

  • Vremea scadentei pentru investitorii imobiliari

     

    Atmosfera de la ultimele targuri imobiliare desfasurate in acest an in Bucuresti a fost in mare parte aceeasi: vizitatori mai putini fata de perioada de boom, tranzactii foarte putine si vanatori de chilipiruri – sau doar persoane interesate mai mult sa vada oferta decat sa cumpere. Printre vizitatori a fost si Bjorn Hauge, country manager al fondului norvegian de investitii Romania Invest, unul din cei mai mari cumparatori de apartamente, cu un portofoliu local de aproximativ 800 de locuinte. N-a gasit nicio oferta care sa-i trezeasca interesul, a vandut doar cateva locuinte din cele achizitionate inainte si scoase la vanzare, dar a avut si un motiv de bucurie. “Am preluat integral peste 40 de apartamente in proiectul Ten Blocks si am platit suma integral din fonduri proprii”, spune Bjorn Hauge. Avand in vedere preturile de la lansarea proiectului si reducerile pe care marii investitori le obtin in mod obisnuit, valoarea tranzactiei ar putea fi mai mare de un milion de euro. Fondul norvegian a preluat recent si apartamentele din cadrul complexului Residenz, unde achitase un avans pentru aproximativ 35 de locuinte. “Procentul din valoarea totala pe care l-am platit ca avans si cel ramas la final difera de la proiect la proiect”, comenteaza Hauge, ceea ce face dificil de estimat valoarea exacta a celor doua tranzactii.
     
    Acestea nu ar fi singurele tranzactii pe care Romania Invest trebuie sa le finalizeze in 2009, avand in vedere ca investitorul a preluat apartamente si in alte proiecte care ar trebui sa ofere apartamente la cheie in acest an, precum Platinum Vitan Towers sau Planorama. Mult mai mare ar trebui sa fie valoarea pe care Topo Capital, cel mai mare cumparator local de apartamente. cu un portofoliu estimat la circa 900-1.000 de locuinte, ar trebui sa o plateasca pentru preluarea integrala a locuintelor, avand in vedere ca peste 300 de locuinte vor fi gata in 2009, potrivit graficelor actuale de constructie a proiectelor. “Deocamdata nu are niciun fel de probleme, prima plata este programata in septembrie, au fost purtate deja discutii cu dezvoltatorul si s-a ajuns la o intelegere”, declara Valentin Ilie, CEO si actionar al Coldwell Banker Affiliates of Romania, companie care intermediaza vanzarea portofoliului detinut de investitor.
     
    Urmatoarele luni vor fi din acest punct de vedere decisive pentru piata rezidentiala. Peste 8.000 de locuinte in ansambluri cu peste 100 de unitati urmeaza a fi finalizate in acest an – potrivit datelor colectate de la companiile imobiliare pentru realizarea suplimentului “Piata imobiliara – Iesirea din criza?”, editat de BUSINESS Magazin. Un procent semnificativ din acestea au fost achizitionate de catre investitori, iar planurile initiale prevedeau vanzarea apartamentelor aproape de momentul finalizarii, astfel incat investitorii sa nu plateasca integral apartamentele, sarcina urmand sa revina cumparatorilor finali. Caderea pietei rezidentiale i-a adus insa pe investitori nu doar in situatia de a vinde cu mari dificultati proprietatile achizitionate, dar mai ales in aceea de a le plati integral, in conditiile in care valoarea sutelor de apartamente achizitionate este de ordinul a zecilor de milioane de euro pentru cei mai mari dintre cumparatori. Daca in cazul marilor investitori imobiliari nu par a exista deocamdata probleme, micii investitori sunt puternic afectati de caderea pietei imobiliare. Exista cumparatori care au luat doua sau mai multe apartamente in speranta revanzarii lor la un pret mai ridicat, iar acum se afla in imposibilitatea de a plati si restul sumelor.
     
    Michael Topolinsky, cel care detine Topo Capital alaturi de fratele sau si de alti investitori canadieni, nu a dorit sa faca niciun comentariu pe marginea situatiei actuale. Valentin Ilie de la Coldwell Banker a precizat ca investitorul nu a vandut niciun apartament in ultimele luni, potrivit informatiilor pe care le detine. “Eu cred ca va incerca sa nu preia toate apartamentele. Si un dezvoltator ar putea fi interesat sa ia inapoi cateva apartamente si transforma avansul pentru acestea in plata integrala pentru celelalte”, argumenteaza Ilie, care detine in acest moment cel mai mare portofoliu de apartamente intermediate spre vanzare atat in segmentul locuintelor noi, cat si al celor vechi. Investitorii au preluat in total intre 50 si 70% din apartamentele vandute in ultimii ani. O parte dintre acestea au fost deja revandute, dar pentru multe altele va trebui ca in urmatoarele luni sa fie platite sumele finale de achizitie. “Vanzarile din ultimele luni au fost teribil de slabe, aproximativ zece apartamente”, recunoaste Murat Kavurga, directorul general al Opus Land Development, compania care dezvolta ansamblul Cosmopolis. “Mai avem disponibile circa 200 de locuinte in faza a doua (dintr-un total cumulat al primelor doua faze de peste 1.700 de locuinte). Daca ar fi ca anul trecut, le-am vinde pe toate in doua luni.” Cosmopolis este unul dintre cele in care Michael Topolinsky a achizitionat un pachet de apartamente de peste 220 de locuinte. Kavurga adauga ca Topo Capital si-a respectat pana in acest moment obligatiile financiare care ii revin. Directorul Opus Land afirma ca prima faza a proiectului va fi terminata in perioada imediat urmatoare, in timp ce livrarile fazei a doua vor incepe la sfarsitul acestui an.
     
    Pe ansamblul pietei, daca vorbim de perspectiva achizitionarii unor noi pachete de locuinte, brokerii imobiliari afirma ca exista “vanatori de chilipiruri” , care asteapta ca un proiect sa intampine mari dificultati pentru a prelua o parte din acesta – sau chiar integral – la un pret foarte bun.
     
    In ceea ce priveste Romania Invest, Hauge spune ca prioritara este strategia de vanzare sau de inchiriere a locuintelor detinute, avand in vedere ca in acest an au fost vandute doar 12 apartamente. “Estimam in continuare ca vom vinde 40-50 de apartamente in acest an. Avem 80 de apartamente gata pentru a fi vandute si am reusit sa ne realizam bugetul de vanzari estimat pentru luna aprilie; se pare ca vom reusi si in aceasta luna”, spune managerul fondului norvegian. Deocamdata, balanta inclina puternic in defavoarea sa: peste 40 cumparate si 12 vandute. Iar urmatoarele luni ar putea sa incline si mai mult aceasta balanta, si tot in defavoarea sa si a altor cumparatori de apartamente la pachet.
     

     

  • Petrecerile, norocul hotelurilor

     

    Anul 2009 este primul in care JW Marriott, hotelul cu cele mai mari venituri din piata, va inregistra o scadere de doua cifre a afacerilor. Dupa ce a finalizat anul trecut cu incasari de 40 de milioane de euro, proprietarii de la SCH Grand vad venituri cu 10% mai mici in acest an. “Au mai fost ani de scadere, dar atunci vorbeam de cateva procente”, spune Meda Vasiliu, directorul de vanzari al hotelului. Vasiliu face parte din echipa Marriott inca dinainte de inaugurarea hotelului din Bucuresti in 2000. A dat interviul de angajare intr-o baraca improvizata langa santierul pe care se lucra la hotelul de cinci stele si a asistat in urmatorii opt ani si jumatate la evolutia de la zero a hotelului devenit intre timp singurul incadrat in segmentul de lux din Romania.
     
    Avansata intr-o pozitie din top managementul hotelului in 2006, Meda Vasiliu spune ca e dificil si periculos sa vorbesti despre scaderi in acest moment: “Consider ca, vorbind despre criza, o amplificam, in loc sa cautam solutii creative pentru a o inlatura”. Directorul de marketing si vanzari spune insa ca scaderea cererii pe piata hotelurilor de cinci stele, survenita in urma reducerii bugetelor de cheltuieli ale clientilor corporate, se aplica atat in cazul rezervarii de camere, cat si in cazul conferintelor si evenimentelor. La Marriott, 50% din venituri provin din rezervarea de camere, cealalta jumatate fiind acoperita de veniturile din conferinte si evenimente, respectiv bar si restaurante – care par a fi, cel putin deocamdata, afectate intr-o mai mica masura de criza economica.
     
    “Scaderi au mai fost si in trecut, de regula in anii imediat urmatori celor cu rezultate extraordinare. De exemplu, in 2006 am inregistrat o usoara scadere, dar aceasta a venit in mod automat dupa un 2005 care fusese foarte bun”, spune Meda Vasiliu, care calculeaza afaceri cu aproximativ 4 milioane de euro (10%) mai mici decat in 2008.
     
    Una dintre cele mai mari scaderi din piata, de aproape 27%, o estimeaza hotelul Intercontinental, aflat acum in plina renovare. “Renovarea va afecta mult afacerile hotelului”, spune Gabriela Rotariu Bergeron, cea care a preluat functia de director de marketing si de vanzari la hotelul de cinci stele, dupa ce ocupase timp de sapte ani aceeasi pozitie la hotelul de patru stele Sofitel (rebranduit Pullman la inceputul acestui an). Intercontinental a rulat anul trecut afaceri de aproximativ 14 milioane de euro, in usoara scadere fata de 2007 – cand Intercontinental a contabilizat ultima crestere, de 12%, fata de anul anterior. Profitul Intercontinental a intrat pe un trend descendent inca de acum cinci ani, compania cumuland pierderi totale de 21 de milioane de euro in aceasta perioada.
     
    Lucrurile se vor schimba insa, spune Bergeron, care a venit la Intercontinental in septembrie anul trecut cu obiectivul de a pozitiona hotelul “acolo unde trebuie” in randul hotelurilor de cinci stele (in prezent, se afla pe locul al treilea in topul cifrelor de afaceri, in competitie stransa cu Howard Johnson). Din incasarile Intercontinental, departamentul pe care il conduce Bergeron contribuie cu mai mult de 75%, restul provenind din banqueting si conferinte, segmente mai putin afectate de criza.
     
    In prezent, Intercontinental opereaza 283 de camere, dar pana in 2011, cand ar trebui sa se incheie lucrarile de renovare, vor mai fi adaugate ofertei de cazare alte 117. Din 2011, Intercontinental, cu 400 de camere operabile, se va apropia de al doilea hotel ca marime din piata de cinci stele, JW Marriott (402 camere) si de primul Radisson SAS cu 340 de camere. Batalia se va da insa tot din 2011, pentru 2009 asteptarile directorului de marketing si vanzari fiind destul de modeste – Gabriela Bergeron estimeaza o cifra de afaceri de 11 milioane de euro, cu patru milioane de euro mai putin decat nivelul inregistrat anul trecut.
     
    Scaderea din acest an vine pe o piata hoteliera grea, in care rezultatele se obtin mai greu, mai spune Bergeron: “Ca director de marketing si vanzari, trebuie sa fii mult mai deschis fata de nevoile clientului si sa gasesti solutii avantajoase pentru ambele parti. Se includ mai multe servicii in acelasi pret, se negociaza parcarea sau accesul la internet”. Meda Vasiliu crede ca hotelierii trebuie sa fie mult mai flexibili decat anii trecuti: “Data fiind scaderea gradului de ocupare, avem disponibilitate mult mai mare la camere, asadar, si flexibilitatea la discount a crescut”. La Marriott, prima parte a anului a adus scaderea cu 10% a gradului de ocupare, fata de aceeasi perioada din 2008, cand s-a inregistrat un nivel mediu de 71,6%. Dupa primele doua luni din an, care oricum sunt un pic mai slabe, luna martie a adus ceva cresteri, dar Vasiliu admite ca a incheiat luna tot sub buget.  
     
    La Intercontinental, 2009 marcheaza o reconfigurare in jos a tarifelor. Cu aceasta ocazie, Bergeron se va concentra pe clientii corporate, cei care ocupa un volum mare de camere, chiar daca la tarife mai mici, dar asigura astfel o buna parte din venituri: “2009 si 2010, pana la finalizarea lucrarilor de renovare, ne vor ajuta sa ne refacem baza de business. Ca numar de contracte acum suntem la 400-500, dar ca importanta si volume consumate sunt foarte putine. Prin urmare, vrem sa aducem pana la 100 de contracte mari in acest an”.
    Bergeron nu este singura care vaneaza cele mai importante contracte din piata; si Meda Vasiliu spune ca se va concentra pe clientii-cheie ai hotelului, care reprezinta cam 20% din numarul total, dar asigura 70-80% din business. In ceea ce priveste evolutia per ansamblu a pietei hoteliere de cinci stele, Vasiliu considera ca totul depinde de cum va evolua a doua jumatate a anului.

     

  • Exclusiv: Ion Tiriac despre criza internationala

    Tenisii lui Rafael Nadal abia daca lasa urme pe zgura. Numarul unu mondial nu isi muta deloc privirea de la minge. Nu se uita nici macar o data spre Regina Sofia a Spaniei, care a venit sa il vada, alaturi de alti 10.000 de oameni, in a treia runda de calificari din turneul Madrid Open 2009, in care il infrunta pe Jurgen Meltzer. “Anda, Rafa!!!” (Hai, Rafa!). Stadionul vuieste. 61 de minute, 6-3, 6-1. Rafael Nadal s-a relaxat, zambeste si da interviuri, apoi autografe, prosoape si barete copiilor din tribuna. Acum poate fugi pana in Mallorca pentru o zi, dar se va intoarce vineri sa joace din nou. Madridul e plin de spoturi outdoor cu Rafael Nadal, numarul unu mondial si ultima vedeta iesita din scoala spaniola de tenis in ultimii ani, de cand Spania a luat locul Germaniei la categoria creatiei de campioni. Odata cu nasterea si descoperirea talentelor, s-au miscat si turneele. Pana la urma, tenisul trebuie sa aiba si priza la public. “Anda, Rafa” nu ar fi tunat asa la Stuttgart, unde Ion Tiriac a organizat ani la rand Masters, turneul pe care a decis sa il mute la Madrid, acasa la scoala de vedete-tenismeni, in 2002.

     
    Un ciocanit usor la usa ii distrage atentia lui Ion Tiriac. Atent la discutia cu BUSINESS Magazin, zambeste larg dintr-odata. Timida, in tocul usii de la biroul aproape improvizat intr-una din cladirile de la Caja Magica, sta Safina, numarul unu mondial feminin, o alta atractie a turneului de la Madrid. Serioasa, cuminte, il saluta pe Ion Tiriac in spaniola, dar omul de afaceri ii raspunde in rusa. Aproape cat el de inalta, rusoaica (sora lui Marat Safin, castigatorul US Open din 2000, cand la doar 20 de ani l-a batut pe Sampras si a devenit numarul unu mondial) este pentru omul de afaceri mai mult decat o jucatoare din cei peste 100 din turneu. “Daca ar avea 10% din talentul fratelui ei, ar fi pe locul intai mondial sapte ani la rand; dar nu prea are talent, stie doar sa munceasca, isi da sufletul pe teren si de aia castiga”, o caracterizeaza rapid si ganditor omul de afaceri pe favorita turneului. Fratii Safin (Dinara si Marat) si un tanar francez de culoare (Gael Monfils) sunt “echipa per­sonala” a lui Tiriac, noii Boris Becker pe care omul de afaceri trebuie sa ii aiba pe podium, chiar daca pe rand. Marat nu mai e pe locul intai de cativa ani buni, dar a urcat Dinara, iar Monfils este in ascensiune. Pana la urma, turneele si manageriatul de tenismeni au fost prima afacere a lui Ion Tiriac, singura pe care nu a intrerupt-o niciodata de cand a intrat in afaceri, in anii ‘70.
     
    5% din timpul lui Ion Tiriac se concentreaza pe tenis. In rest, afacerile din Romania ii mananca “prea mult timp”. “Eu banii nu i-am facut in Romania, i-am facut in sport si in sport as fi facut enorm in continuare. Dar mi-a trebuit sa ma intorc in tara si deja sunt 20 de ani de cand ma chinui si ma bat acolo cu morile de vant”, spune Tiriac, care crede ca daca nu ar fi venit sa faca afaceri in Romania, ar fi putut fi mult mai bogat. Afacerile au crescut foarte repede, considera Ion Tiriac, iar acum “am la palarie de nu mai pot in Romania”. Omul de afaceri a fost primul miliardar roman inclus in topul Forbes in 2007, cu o avere de 1,1 miliarde de dolari. Conform calculelor BUSINESS Magazin, averea lui atinsese deja un miliard de euro inca din 2005. Omul de afaceri admite ca grupul sau trebuie sa intre intr-un proces de consolidare si, in paralel, de castigare a cotei de piata, pentru care criza e o perioada destul de buna. Consolidarea a inceput pentru Ion Tiriac cu cativa ani in urma, cand spune ca a vandut tot ce a avut in America si in Franta, pentru a se concentra pe Romania, deoarece nu isi putea controla afacerile altfel. Acum, a reusit sa mai si imparta controlul. “Sper mult in Ion Ion – multumesc lui Dumnezeu, are 8.300 de oameni in subordine si e omul care are capul cu el. Feciorul a facut scoala: a facut Universitatea in Statele Unite, MBA la Irwin; eu ce am facut, sport si o facultate in anii ‘60 in Romania?” Ion Tiriac spune ca a inceput sa lucreze cot la cot cu fiul sau de aproximativ patru ani: “In charge e si nu e, pentru ca e tot roman si tot pompier e si trebuie sa schimbe cipul de sase ori pe zi; numai ce il aud: aoleu, am ramas cu 20.000 de masini pe stoc”. Aici, omul de afaceri da din cap aprobator – este multumit de afacerea prin care grupul Tiriac a vandut masini in programul Rabla din Germania: “Din noiembrie pana acum, in plina criza, Ion Ion a vandut 11.000 de masini; nici nu visam, a fost United States of Europe”.
     
    Criza i-a prins pe cei mai multi nepregatiti, crede omul de afaceri, care se felicita acum ca s-a pregatit din timp si si-a deschis linii de creditare pentru a avea acces la bani, dar si pentru ca si-a pastrat rezerve. Pentru ca altfel i-ar fi fost chiar greu, mai ales tinand cont de specificul afacerilor sale: “Automobile? Real estate? Nu mai merge nimic. Din fericire, frica nu imi e, am vazut criza venind si am destui bani gheata ca sa inghit hapul; e adevarat, ma costa criza, dar pot rezista fara sa fiu obligat sa vand un apartament; oricum nu merge sa le vand nici pe alea cu 4.000 de euro pe metru patrat, nici pe celelalte cu 1.000 de euro metrul patrat”.
     
    Cu toate ca vede efectele crizei si in Romania, omul de afaceri considera ca valul cel mai puternic al crizei nu a lovit inca: “In sase luni va veni adevarata criza. Bancile vor cere banii de la Georgica, Costel, cei care au o mica afacere. Atunci toti Georgicii vor ramane faliti, dar nici bancile nu o vor duce mai bine”. Luand in calcul si perioada de recesiune, omul de afaceri este de parere ca “actuala criza va trece in cativa ani”. Insa Tiriac admite ca il intristeaza tare criza, “chiar foarte tare”: “Se pierde munca si e trist. Dar nu ma sperie, pentru ca sunt mai pregatit decat altii”.

    Cititi in continuare cum vrea Tiriac sa puna in joc premii egale sau chiar mai mari decat la turneele Grand Slam

    Ion Tiriac: “Mai stau in afaceri cinci ani”

     

     

  • Reclame, asa in joaca

     

    Curba stransa la stanga. Pe margine scrie mare Automarket.ro. Urmeaza un viraj usor la dreapta, semnalizat printr-un indicator. Langa el se afla un altul pe care scrie Voxline. Toate cele 10 circuite din cadrul jocului gratuit de curse auto pentru telefoane mobile Autorally sunt presarate discret cu panouri inscriptionate cu cele doua nume, intrucat jocul lansat saptamana trecuta in cadrul conferintei Mobile Marketing Conference este unul publicitar, dedicat in special utilizatorilor Automarket.ro si gandit de agentia Voxline.Communication.
     
    “Reclamele sunt suficient de vizibile, intrucat sunt in contrast cu peisajul jocului, dar nu sunt agresive si nu reprezinta un obstacol in desfasurarea cursei de raliu”, sustine Dan Virtopeanu, directorul general al Voxline.
    Jocurile de genul Autorally, asa-numitele “advergames”, sunt concepute special pentru a promova diverse produse sau servicii, fiind construite in jurul unui brand, si sunt in general distribuite gratuit consumatorilor, pentru ca din totalul celor interesati sa se joace pe telefonul mobil, peste 75% nu sunt dispusi sa plateasca pentru a putea descarca un joc si le prefera pe cele preinstalate pe telefoanele mobile. Argumentul principal pentru promovarea prin intermediul jocurilor nu este insa castigul direct, ci accesul la un public larg, avand in vedere ca rata de penetrare a telefoniei mobile se situeaza in Romania la aproximativ 130%. “Brandul se muta astfel in buzunarul consumatorilor si este la indemana oricand pentru o pauza de relaxare atunci cand se deplaseaza in trafic sau au de asteptat intr-un loc public”, subliniaza Virtopeanu.
     
    Cu toate acestea, piata de advergaming este inca in faza incipienta in Romania, din cauza reticentei companiilor fata de un domeniu necunoscut, mai ales intr-o perioada cand bugetele de promovare sunt directionate in ordinea prioritatilor catre mediile traditionale. Pe de alta parte, cel putin la prima vedere, pare o metoda complicata de promovare, cu rezultate greu de masurat. Astfel, desi conceptul de publicitate in jocurile online a aparut in 2001 si a fost extins pe telefoanele mobile in urma cu doi ani (cel mai reprezentativ exemplu in Romania a fost cel al campaniei Pepsi, realizata de Voxline), putine companii s-au inghesuit sa se promoveze prin asemenea metode.
     
    “Valoarea pietei de publicitate prin intermediul jocurilor se situeaza anul acesta undeva intre un milion si 1,5 milioane de euro”, apreciaza Cosmin Pachiu, business unit manager in cadrul MediaPro Interactiv Games, companie care in ultimii doi ani a dezvoltat 40 de jocuri publicitare online, 10 pentru telefonul mobil, printre care si Autorally, si 3 care se instaleaza pe computer. La aproximativ un milion de euro estimeaza si Mihai Dragan, fondatorul si directorul general al agentiei de publicitate interactiva MB Dragan, incasarile din reclamele afisate in jocuri. Paradoxal insa, tocmai acum, cand companiile cauta sa fie cat mai atente la modul cum cheltuiesc bugetele de marketing si urmaresc sa obtina rezultate cat mai concrete, promovarea prin jocuri ar putea fi preferata ca solutie de interactiune cu consumatorii. “In ultima perioada au aparut din ce in ce mai multe campanii de advergaming. Cererea exista, insa piata ramane slab dezvoltata din punctul de vedere al ofertei”, spune Dragan. Specializata in jocuri publicitare online, compania lui a lansat recent o campanie de promovare pentru retailerul MiniPrix, prin intermediul unui joc unde consumatorii isi pot crea un personaj virtual imbracat cu hainele din magazinul promovat. Tot MB Dragan a con­ceput si campania pentru magazinul
    de electronice Sono.ro, prin promovarea printr-un joc online a produselor de acolo, care a avut drept rezultate dublarea vanzarilor pe perioada campaniei, dar si a numarului de utilizatori inregistrati.
     
    Exemplele companiilor care au ales sa isi faca reclama numai prin campanii de advergaming sunt insa putine, iar cresterile la care se asteapta promotorii nu se datoreaza tendintei companiilor de a inlocui cheltuielile pentru media traditionale cu bugete pentru promovarea online si pe mobil. Dan Virtopeanu crede ca spre publicitatea neconventionala se indreapta acum companiile mari, care chiar daca investesc mai putin, suplimenteaza de fapt formele de promovare asa incat sa-si faca simtita cat mai mult prezenta in randul consumatorilor si sa castige de pe urma situatiei dificile a competitorilor. “Costurile unei campanii de advergaming ajung la cel mult 1% din bugetul de marketing al unei companii”, apreciaza Pachiu. Dupa calculele sale, dezvoltarea unui joc presupune cheltuieli intre 2.000 si 5.000 de euro, dar trebuie luate in calcul si costurile de cercetare, strategie si distributie, ceea ce duce investitia pana la 15.000 de euro.
     
    Pe langa campaniile de advergaming pe mobil, potential au si reclamele prin mesaje multimedia (MMS), o nisa puternic dezvoltata in SUA si intr-o serie de tari europene, dar nu si in Romania, in primul rand din cauza restrictiilor din partea operatorilor, care nu ofera servicii comerciale de trimitere a MMS-urilor. Spre deosebire de promovarea prin “publjocuri”, mesajele publicitare multimedia pot fi mai bine directionate catre segmentul tinta de clienti, iar rezultatele sunt mult mai vizibile. In cazul jocurilor, de cele mai multe ori companiile castiga din punctul de vedere al informatiilor colectate despre consumatorii lor – Cosmin Pachiu calculeaza ca o campanie poate strange o baza de date de pana la 15.000 de utilizatori. In schimb, pentru mesajele multimedia folosite pe post de cupoane pentru reduceri si promotii, companiile pot masura cati clienti au castigat de pe urma promovarii prin MMS-uri si care au fost incasarile aferente. In Germania, spre exemplu, BMW lansa la sfarsitul lui 2007 o campanie de promovare pentru anvelopele de iarna, prin care a trimis celor 117.000 de potentiali clienti mesaje multimedia pe telefon, prezentand oferta personalizata si invitatia de a contacta cel mai apropiat dealer. Aproximativ 30% dintre clienti au mers la dealeri ca sa cumpere anvelope de iarna, reactie ce s-a tradus in venituri de peste 40 de milioane de euro, in conditiile in care costul campaniei nu a depasit 45.000 de euro.

     

  • Arhitectura de criza

     

    In Londra, panorama City-ului, centrul financiar vechi al orasului, este dominata de o constructie din otel si sticla, cu o forma inconfundabila. Gherkin (Castraveciorul), asa cum este alintata de localnici cladirea unde s-a aflat sediul Swiss Re (pe care compania l-a vandut in 2007 pentru 600 de milioane de lire sterline), poarta semnatura arhitectului Norman Foster si a devenit unul dintre personajele principale in fotografiile turistilor sositi in capitala britanica. Daca te aventurezi mai departe pe strazile inguste din City descoperi o alta cladire inclusa in ghiduri turistice – sediul companiei de asigurari Lloyd’s, o investitie de 163 de milioane de lire finalizata in 1987, dupa un proiect al casei de arhitectura Richard Rogers. Cladirea are sase turnuri si este o combinatie intre metal si sticla care nu trece neobservata, semanand mai curand cu o intreprindere industriala din viitor.
     
    In Barcelona, una dintre cele mai cunoscute cladiri de locuinte este complexul Walden 7, un bloc de 14 etaje grupat in jurul a cinci gradini interioare, cu o fatada inspirata de cea a unei fortarete din trecut. Constructia poarta semnatura lui Ricardo Bofill. Bofill a proiectat si portul Praski din Varsovia, care s-a transformat intr-una dintre principalele atractii din capitala Poloniei. La Praga, multi turisti raman cu amintirea Podului Carol, dar si a “cladirilor care danseaza” – doua cladiri moderne proiectate de Frank Gehry, alintate de localnici Fred si Ginger: cea din beton sprijina dansatoarea ce isi unduieste silueta din otel si sticla.
     
    Majoritatea oraselor din Europa se lauda cu monumente de arhitectura moderna, pe cat de laudate de promotori si dezvoltatori ca posibile surse de venituri din exploatarea lor propriu-zisa si deopotriva din turism, pe atat de criticate de opozantii modernismului in arhitectura, considerat impersonal, rece si stricator al peisajului urban traditional. Evident, arhitectii se straduiesc sa-si apere viziunea, convinsi ca numai cladirile imaginate de ei pot ridica din punct de vedere urbanistic orasele europene, mai ales cele din tarile foste socialiste, grevate de mostenirea blocurilor de beton. Ricardo Bofill, unul dintre asa-numitii “starchitects” (arhitecti-vedete adepti ai inovatiei radicale si ai personalitatii in arhitectura), din categoria lui Frank Gehry, Zaha Hadid, Norman Foster sau Richard Rogers), a vorbit in exclusivitate cu BUSINESS Magazin despre ce ar trebui sa faca Bucurestiul pentru a-si depasi propria sa mostenire de blocuri socialiste, dar si despre schimbarile aduse de criza economica intr-o industrie dominata de mega-proiecte.
     
    “Pentru ca Bucurestiul sa se poata mandri cu un simbol de arhitectura moderna este esential sa se creeze o tendinta. In Barcelona si in Spania, in general, s-a creat o concurenta intre planurile urbanistice, iar partidele politice au mizat pe astfel de teme. Initial, mega-proiectele s-au lansat in Barcelona, iar apoi si celelalte orase au inceput sa ceara cladiri proiectate de arhitecti faimosi”, afirma Bofill. Arhitectul considera ca tocmai criza este cel mai bun moment pentru a face planuri, care pot fi lansate dupa depasirea perioadei dificile din economie.
    Ricardo Bofill are 40 de ani de experienta ca arhitect, avand in portofoliu proiecte de design urbanistic si infrastructura, cladiri culturale, sportive, rezidentiale sau design de mobilier. Arhitectul conduce Taller de Arquitectura (Atelierul de Arhitectura), care a dezvoltat printre altele La Place de l’Europe din Luxemburg, cartierul Nova Karlin din Madrid sau NanSha din Guangzhou.
     
    Bofill si-a pus amprenta si pe proiecte publice de mare amploare, precum Aeroportul din Barcelona, Teatrul National din Catalonia, Barcelona sau Palatul Congreselor din Madrid. Arhitectul a proiectat si sediile firmelor Christian Dior si Cartier din Paris, al Shiseido din Tokio sau al JP Morgan din Chicago. In zona proiectelor rezidentiale de mare amploare, catalanul are experienta unor mega-cartiere din Paris – Espaces d’Abraxas, in Marne-la-Vallée, o constructie in coloane de proportii gigantice, les Arcades du Lac, in apropiere de Versailles, sau Echelles du Baroques din cartierul Montparnasse. 
     
    La Bucuresti, Bofill a proiectat pentru compania spaniola Avantia, pe un teren de 12 hectare cu deschidere la Lacul Morii din Bucuresti, un complex de birouri, zone comerciale si cladiri rezidentiale, in total o suprafata de 590.000 metri patrati cu constructii care ar urma sa faca parte din proiectele pe termen lung ale companiei. Terenul este cel mai mare din portofoliul companiei, care pana acum a investit 67 de milioane de euro in terenuri.
     
    Bofill sustine ca numele unui arhitect celebru poate aduce succesul unui proiect, indiferent daca este sau nu criza economica, desi parerea lui e ca in epoci precum cea de acum, un dezvoltator poate avea un avantaj la finantare daca propune un proiect al unui “starchitect”: “Numele unui arhitect care face parte din <star sistemul> international da incredere si faciliteaza acordarea finantarilor de catre banci, mai ales intr-o asemenea perioada”.

     

  • Cautologie

    Sunt putine companii de IT in lume care au o gama atat de larga de activitati ca Google. Este implicata in aplicatii web dintre cele mai diverse, de la produsele de birotica pana la partajarea de continut video, dar dezvolta si produse software “traditionale”, cum ar fi Picasa sau browserul Chrome, la care se adauga si zona sistemelor de operare pentru telefoane inteligente, aplicatiile cloud computing si inca multe altele, fara sa mai punem la socoteala ca este unul dintre cei mai mari producatori de servere din lume (e adevarat, doar pentru necesitatile proprii) si, desigur, un mare broker de publicitate online. Nu este de mirare ca anul trecut Google a lansat nu mai putin de 360 de produse, multe dintre ele pornind de la proiecte personale ale angajatilor – se stie ca Google acorda angajatilor o zi pe saptamana pe care sa o dedice domeniilor proprii de interes.
     
    Cu toate acestea, motorul de cautare ramane principala sursa de venit si este firesc ca se bucura de cea mai mare atentie. Desi detine o cota de piata uriasa (peste 63% in Statele Unite) noutatile prezentate la recenta conferinta Searcheology dovedesc ca Google vrea mai mult. Principalul anunt se refera la o tehnologie numita “Rich Snippets” care urmareste sa ofere mai multa informatie relevanta in rezultatele cautarii explorand formatele standardizate de descriere a continutului web, in principal RDF (Resource Description Framework) si microformate. Ideea este ca, de exemplu, un teatru isi poate marca in mod adecvat paginile web, iar Google poate afisa in rezultate informatii mai utile, cum ar fi piesa care se joaca in seara respectiva. Nu s-ar putea spune ca este o idee tocmai originala (a prezentat-o si Yahoo! cu un an in urma), insa, data fiind popularitatea de care se bucura Google, este foarte probabil ca aceasta facilitate va impulsiona dezvoltatorii de situri web sa utilizeze pe scara larga acest gen de metadate, apropiindu-ne astfel mai repede de web-ul semantic preconizat de Tim Berners-Lee.
     
    O alta noutate o reprezinta Google Squared – un produs experimental care returneaza rezultatele intr-o forma tabelara. Specialistii de la Google au remarcat ca adesea oamenii cauta informatii pe care apoi le sintetizeaza intr-un spreadsheet. De foarte multe ori este vorba de achizitionarea unui produs, caz in care este convenabil ca rezultatele sa apara intr-un tabel, in care fiecare produs este pe o linie, iar coloanele prezinta anumite informatii tehnice, pretul, magazinele din zona care-l distribuie etc. Desi nu a vrut sa prezinte detalii despre tehnologia utilizata, Merissa Mayer (vicepresedinte pentru produse de cautare) a precizat ca este nevoie de o putere de calcul uriasa pentru a crea automat astfel de tabele, culegand date relevante din informatie nestructurata. Este insa important de notat ca pe masura ce metadatele standardizate de genul RDF vor deveni mai larg utilizate, crearea unor astfel de tabele va deveni mult mai usoara.
     
    Google Search Options ne va oferi o serie de facilitati de filtrare si de rafinare a rezultatelor cautarilor, posibilitati largi de a selecta diverse tipuri de rezultate, de a naviga pe o axa a timpului pentru a vedea ce rezultate ar fi venit in urma cu o luna sau cu an, reprezentari grafice ale numarului de cautari pentru anumite cuvinte-cheie in diverse perioade (obtinand astfel o foarte fidela radiografie a evolutiei interesului public). Se observa interesul crescand pentru cronologie, pentru dimensiunea temporala a informatiilor. Ajungem astfel la produsul care mi-a placut cel mai mult, poate si pentru ca am putut sa-l experimentez pe situl GoogleLabs. Se cheama News Timeline si principala sa caracteristica este ca organizeaza stirile pe un subiect dat in ordine cronologica. Insa acesta este doar inceputul, pentru ca se pot alege intervalele dorite (pe zile, saptamani si chiar decade, dar se poate alege si o anumita data), se pot alege sursele preferate (ziare, reviste, bloguri, etc.) si, in plus, informatiile sunt prezentate tabelar, fiecare coloana fiind dedicata intervalelor selectate. E simplu astfel sa-ti amintesti ca pe 1 martie 2007 s-au implinit 100 de ani de cand Romania si Egiptul intretin relatii diplomatice…
     
    Se glumeste adesea despre posibilitatea ca Google sa gaseasca si obiecte fizice, iar SkyMap este un pas in aceasta directie: vom putea cauta stele. Combinand Android, GPS si tehnici de cautare, Google poate acum oferi o harta dinamica a constelatiilor, in functie de locul unde se afla utilizatorul. In curand ne vom cauta cheile de la masina tot cu Google.

  • Dati reply cu Aristotel

    Un studiu realizat de McAfee, despre care s-a scris in toate ziarele, a stabilit ca fenomenul spamurilor, adica al mesajelor nedorite ce ne sunt trimise prin e-mail, produce un consum de energie enorm. Un singur mesaj genereaza 0,3 grame de bioxid de carbon, egal cu emisiile unui automobil ce parcurge un metru de strada. Se pare ca tot spamul aflat in circulatie consuma o energie de 33 de miliarde de kilowati/ora in fiecare an, ceea ce ar echivala cu consumul a 3 milioane de automobile sau a 2 milioane si jumatate de locuinte, de unde un efect de sera de 17 milioane de tone de CO2. Trec peste alte tehnicisme si ma limitez sa observ ca spamul, in consecinta, nu se margineste doar la a ne scoate din sarite si adeseori a ne sustrage informatii, ci are si un efect negativ asupra starii noastre de sanatate.
     
    Pe cat se pare, nicio autoritate din lume nu este capabila sa reduca spamul; pana si filtrele activate de unii dintre noi nu servesc decat pana intr-un anumit punct, intrucat multe mesaje nedorite razbat prin ele si se pare ca risipa cea mai mare de energie o creeaza tocmai actiunea de a le deschide sau a le sterge manual.
     
    Sunt lucruri suparatoare si unii se gandesc cum ar putea sa se protejeze singuri. In lipsa de ceva mai bun, iti vine cheful sa te razbuni. Asa mi-a venit o idee – si ma astept desigur ca sute de experti sa-mi raspunda demonstrandu-mi cat este de irealizabila si daunatoare, dar atrag atentia ca voi sterge astfel de mesaje (considerandu-le spam) pentru ca intentionez doar sa lansez o provocare.
     
    Sa-i impartim, asadar, pe cei care ne trimit mesaje nedorite in pisalogi industriali si pisalogi artizanali. Imi imaginez ca pisalogii industriali au la dispozitie multe mijloace pentru a-mi neutraliza protestul, dar exista milioane de pisalogi artizanali, precum cel care intr-o italiana foarte dubioasa va spune ca ati castigat un premiu si va cere datele personale sau maltezul care a primit o mostenire enorma pe care din diferite motive nu o poate incasa si va cere sa participati cu 50% la recuperarea ei, desigur trimitand o anumita suma de bani drept garantie etc. etc.
     
    Pisalogii artizanali probabil nu dispun nici macar de banda larga si nu stiu daca vi s-a intamplat sa primiti de la vreun imbecil ditamai volumul de 600 de pagini, asezonat cu fotografii in culori, si nu in timp ce va aflati acasa, conectati la Alice sau la Fastweb, ci intr-o camera de hotel sau o casa de la tara, urmarea fiind ca pentru a descarca respectiva mizerie computerul vostru ramanea blocat vreme de-o ora.
     
    Acum, acestui tip de pisalogi i se poate raspunde atasand Biblia din Ierusalim. O gasiti la http://www.liberliber.it/biblioteca/b/bibbia/index.htm si asa cum vi se prezinta are 1.226 de pagini si 11.574 KB. Dar daca in doua secunde o editati la spatiu 2 si corp de litera 20, ajungeti imediat la peste 14.000 KB. Este o frumusete de atasament, daca aveti banda larga il trimiteti in cateva minute – si de altfel puteti lasa computerul sa-l transmita pe timpul noptii, insa daca destinatarul nu are banda larga e dezastru. Si-apoi, daca nu numai eu, ci macar doar alte cateva sute de utilizatori ar face acelasi lucru, netrebnicul ar fi imobilizat.
     
    Stiu ca actionand in acest fel voi contribui la cresterea poluarii. Dar daca din intamplare, in decursul a cateva saptamani, acest raspuns ar convinge un anumit numar de pisalogi sa renunte, in cele din urma pretul energetic platit ar fi inferior castigului final. Si apoi, pereat mundus(1), placerea razbunarii nu permite calcule meschine. Cu siguranta, cu nu prea multa osteneala s-ar putea face si mai si. Facsimilul editiei 1551 al “Retoricii” si “Poeticii” lui Aristotel, in Adobe, inseamna peste 37.000 KB; dimensiuni asemanatoare are si “Summa Teologica” a lui Toma de Aquino in editie bilingva. “Anatomia melancoliei” a lui Robert Burton in Adobe inseamna circa 32.000 KB, “Misterele Parisului” de Eugene Sue in editie franceza are nu mai putin de 76.871 KB, asadar, de aproape sase ori cat Biblia. Ca sa nu mai vorbim ca daca dispuneti de un computer eficient si il lasati sa lucreze noaptea, puteti trimite deodata toate textele citate de mine. In fine, fie ea si o organizatie industriala, daca s-ar pomeni cu cateva mii de Biblii sau de mistere ale Parisului, tot nu i-ar pica prea bine.
     
    Precizez de asemenea ca, pentru a verifica cat timp necesita, prima Biblie am trimis-o pe adresa mea de e-mail. Nu reuseam s-o gasesc in inbox si mi-am dat seama ca vreun sistem de filtrare mi-a trimis-o automat in trash. Dar cred ca timpul alocat descarcarii de pe internet a fost acelasi, prin urmare neplacerea provocata destinatarului va fi la fel de consistenta.  
     
    (1) Fiat justitia, pereat mundus (lat.) – “Sa se faca dreptate, chiar de-ar fi sa piara lumea”, principiu de drept roman.

  • Despre a fi sanatos in locuri nebune (I)

    Perioada era aceea in care vedeam criza dar nu credeam in ea, poate va mai amintiti de septembrie – decembrie 2008. Discutia era despre credite si despre cum se dovedesc bancile tematoare in a acorda credite si cum va evolua piata financiara din Romania. Iar tanarul om de afaceri credea sincer ca piata din Romania mai are loc de crestere, si nu putin, pentru ca, in comparatie cu restul Europei, romanii au un grad redus de indatorare. Daca integra respectiva afirmatie intr-un context social si economic corect nu m-ar fi starnit. Dar s-a rezumat la atat, la o statistica goala.
     
    Peste nu multe luni de zile, compania de servicii financiare a tanarului intreprinzator a dat faliment, maturata de valul crizei.
     
    Nu vreau sa-l judec si nici nu se cuvine, pentru ca pe anumite planuri s-a dovedit a avea mai mult succes decat mine; dar este un exemplu, unul bun, pentru o categorie de manageri care vor trebui sa se schimbe in urmatoarea perioada pentru a rezista. Si nu numai atat.
     
    Am vorbit despre schimbare in ultimele texte publicate – despre necesitatea modificarilor nu musai in politica, legislatie sau mediul de afaceri, ci in felul de a fi al oamenilor. Fara acest tip de schimbare, orice incercare de a imbunatati starea Romaniei va esua, chiar daca pe termen scurt am putea avea oarece castiguri. Orice am incerca, nu vom putea elimina coruptia si injustitia, iar autoritatile, oricare ar fi ele si la orice nivel, isi vor urmari doar propriile interese. Pentru a face justitia justitie, mediul de afaceri competitiv si corect si pentru ca economia sa devina productiva, trebuie schimbat mediul, influenta spatiului in care se misca coruptul, juristul incorect sau lucratorul neproductiv. Schimbarea mediului nu poate veni de la corupt, jurist sau neproductiv si cu atat mai putin de la politician; exista insa oameni care pot face asta.
     
    Sa ne intoarcem la tanarul afacerist – el este creatia unui mediu de afaceri extrem de competitiv, de grabit si consumator de talent, cel din estul Europei postcomunism. Asa de grabit, incat a ars etape; astfel de manageri, care acum conduc cele mai multe dintre companii, au fost obisnuiti numai cu cresterea, care a venit, natural, pe masura dezvoltarii pietelor si mai putin in urma unor decizii manageriale cu totul si cu totul speciale. Asta i-a facut increzatori, lacomi si grabiti – o simpla statistica, cred ei, explica, motiveaza si fundamenteaza orice plus de cifra de afaceri si profit, in orice conditii de piata. Si tot ei cred, sincer, ca daca “x 2” este bine, atunci “x 100” inseamna de 50 de ori mai bine, indiferent la ce aplicam inmultirea.
     
    “Despre a fi sanatos in locuri nebune” se numeste studiul realizat de profesorul David Rosehan de la Universitatea Stanford. Rosehan si sapte colaboratori ai sai s-au prezentat la camerele de garda ale unor spitale, in fata unor medici diferiti, invocand faptul ca aud voci sau zgomote, fara alte simptome. Au fost internati, iar scopul studiului era acela de a determina in cate cazuri si in cat timp vor fi eliberati cei opt, daca se vor comporta normal, decent si placut in spital. Raspunsul este simplu – niciodata.
     
    Daca esti la spitalul de nebuni, trebuie sa fii nebun, aceasta a fost logica de fier cu care s-au luptat cei opt intrati in sistem si care au fost eliberati dupa multe saptamani de demersuri din partea colegilor sau avocatilor. Oricum, diagnosticul pe fise a fost “schizofrenie in remisie”, medicii nefiind pe deplin convinsi ca nebunia nu va aparea din nou.
     
    Asa cum spitalul, pijamaua si halatul i-au facut pe cei opt nebuni cu acte in regula, la fel si sistemul de aici ne-a marcat. Schimbarea va veni din oameni, din bunastare si din initiative.
     
    Managerul miza corect pe gradul redus de indatorare, dar nu a facut nimic, cum nimeni nu a facut nimic, pentru a-si crea piata, pentru a pune in miscare Romania inerta de la tara, pentru a o imbogati, pentru a o impinge.
    Cum? Poate ca un petrolist legendar: este vorba de vestitul John D. Rockefeller, unul din primii afaceristi occidentali care au descoperit China: un milion de lampi si cateva cisterne cu petrol, distribuite gratuit in momentul intrarii pe o piata cu 400 de milioane de oameni au fost un pret mic, dar esential pentru a crea o nevoie si a o satisface apoi, cu castiguri inmiite pentru Standard Oil.
     
    Orice afacere din Romania poate creste chiar si acum, in conditii de criza, daca se va orienta spre doua categorii – persoanele in varsta si cei ce locuiesc la tara. Poate nu vor mai fi cresteri de “two-digit”, dar vor fi corecte, cinstite, cu strategie, marketing si tot dichisul. Doar ca milionul de lampi trebuie inlocuit, la noi, cu ceva infrastructura, cu sucursale si filiale de banci si companii, cu rabdare, corectitudine, calm si bunavointa.
    La tara poti sa faci si avioane, daca vrei.