BusinessMagazin

Blog

  • CE BINE INCEPUSE 2005

    Pentru producatorii de ingrasaminte, rezultatele pentru primul trimestru nu erau proaste insa eliminarea subventiilor pentru gaze naturale le-a stricat socotelile.

     

    AZOMURES: A obtinut de la inceputul anului un profit estimat la 5 milioane de dolari (aproximativ 13,8 milioane de lei).

     

    AMONIL: A avut pe primul trimestru o cifra de afaceri de 19,4 milioane de euro, mai mare cu 11% fata de 2004.

     

    DOLJCHIM: A produs in primul trimestru din 2005 circa 245.000 de tone de ingrasaminte, cu 20% mai mult fata de aceeasi perioada a anului trecut, iar  vanzarile au fost mai mari cu 29% decat in primul trimestru al 2004, ajungand la 570.000 de tone.

     

    Numarul angajatilor care urmeaza a fi concediati in cazul inchiderii combinatelor Amonil, Sofert si Azomures

     

     

    CAZUL AZOMURES

    Amonil Slobozia, Azomures Targu Mures, Doljchim Craiova, Oltchim Ramnicu Valcea si Sofert Bacau sunt principalii producatori pe piata romaneasca a productiei de ingrasaminte chimice. Deocamdata, Azomures detine 46% din piata, conform Nitrofosfor.

     

    BURSA: Actiunile Azomures sunt cotate la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti. Pretul mediu de tranzactionare in prima parte a anului a fost de 2.500 ROL/actiune. Pe 12 august, dupa stirea referitoare la inchiderea combinatului, actiunile Azomures au fost suspendate de la tranzactionare pentru cateva ore. Pretul unei actiuni inainte de suspendare era de 0,2130 RON si, dupa relistare, coborase pana la 0,1900 RON. Trendul descrescator a continuat  si saptamana trecuta. 

     

    PRIVATIZARE: Combinatul a fost vandut pe 24 decembrie 1997 pentru circa 48 de milioane de dolari. Transworld Fertilizers Holding S.A. (TFH) a cumparat astfel 50,998% din actiunile combinatului.

     

    MAJORARE: Ulterior, actionarii de la Transworld Fertilizers Holding au dobandit o participatie care a ajuns la 58%, in special prin majorari succesive de capital.

     

    MICI ACTIONARI: Broadhurst Investments Ltd. & Lindsell Enterprises Ltd., Hesket Enterprises Ltd. si  APAPS (7,6%).

  • ANALIZA: Cursa lichidarilor

    Trei combinate romanesti au intrat in linie dreapta intr-o cursa pe care sperau sa n-o parcurga niciodata: cea spre lichidare. Vina o dau pe MEC, care nu mai vrea sa masoare pretul gazelor naturale cu doua ocale. Asa ca falimentul e si o chestiune de timp, si de orgoliu. Dar chiar mai are acum vreo importanta cine inchide primul?

    Sufla vant de lichidare intr-un flanc al industriei ingrasamintelor chimice. Ultima si cea mai grea lovitura data unora dintre producatorii care altadata asigurau productii record la hectar a venit la 1 aprilie, cand gazul metan s-a scumpit cu 20% – asa ca discutiile despre planurile de relansare au fost inlocuite cu discutii despre lichidari cat se poate de eficiente, cu consecinte de altfel previzibile: injumatatirea productiei interne de ingrasaminte, inlocuirea ingrasamintelor romanesti cu ingrasaminte de import, cateva mii bune de someri.

    Cel putin trei mari combinate producatoare de ingrasaminte – Azomures, Amonil si Sofert – isi cantaresc acum, cu amaraciune, optiunile. Amonil, care planuia la inceputul anului investitii de 2,4 milioane de euro, se grabea sa anunte imediat dupa scumpirea gazului metan din aprilie ca isi va inceta productia, decizie care ar urma sa insemne si peste 900 de concedieri. Conducerea Amonil avea sa revina asupra deciziei – dar lunile care au urmat au aratat ca e vorba doar de o amanare. „Orice crestere a pretului la gaz metan ne duce pas cu pas catre inchiderea combinatului“, a declarat pentru BUSINESS Magazin directorul economic al combinatului de la Slobozia, Laurentiu Vlase, facand referire la alte asteptate scumpiri ale gazului.

     

    „Acum suntem chemati lunar sa negociem pretul la gaz. De  fapt, nu sa il negociem, ci sa fim anuntati cu cat a mai crescut“, spune oficialul Amonil.

     

    Luna aceasta, Amonil a cumparat gazul metan cu aproximativ 150 de dolari mia de metri cubi, asa ca a inceput din nou sa se se gandeasca la inchiderea combinatului. „Pana la sfarsitul lunii vom pregati un plan de disponibilizare pentru cei 950 de angajati si ne vom pregati de inchidere“, spune Vlase, care arata ca decizia e inevitabila, avand in vedere ca pretul de cost al gazului metan are o pondere de cel putin 50% in produsul finit. Cazurile cele mai nefericite sunt ureea, pentru care pretul este influentat in proportie de 70% de gazul metan, si amoniacul, in care contributia pretului gazului metan e de peste 90%.

     

    Mai la nord situatia e si mai albastra. Sofert Bacau a intrat pe pierderi inca din 2001, iar din martie anul acesta se afla in procedura de reorganizare judiciara. Pierderile din prima parte a anului – 26,5 milioane de euro – au fost mai mari decat activele, care sunt de doar 24,2 milioane de euro. „Nu vom avea incotro si probabil ca vom inchide combinatul“, a declarat pentru BUSINESS Magazin directorul economic al Sofert Bacau, Atena Ivanovici, care spune ca a incercat in zadar sa obtina, impreuna cu alti colegi din industrie, un pret preferential pentru gazul metan folosit pentru chimizare, nu pentru ardere – adica cu 30-40% mai mic.

     

    Propunerea a fost respinsa, Autoritatea Nationala de Reglementare a Gazelor Naturale (ANRGN) explicand ca legislatia nu permite preturi diferentiate in functie de destinatia consumului – deci nu se pune problema ca industria chimica sa beneficieze de un tratament preferential.

     

    Al treilea combinat pandit de perspectiva inchiderii, Azomures, amenintase la inceputul lunii – pentru a treia oara in acest an – ca la 28 august va inchide fabrica si va concedia circa 3.000 de muncitori. Codrut Seres, ministrul Economiei, n-a parut intimidat. „Nu vom mai subventiona aceasta industrie“, a declarat el pentru BUSINESS Magazin.

     

    Saptamana trecuta, actionarii turci de la Transworld Fertilizers Holding (TFH) au anuntat ca amanarea concedierilor colective inseamna pierderi de 2,4 milioane de dolari lunar si ca majorarea de 9,5% a salariilor prevazuta de Contractul Colectiv de Munca si solicitata de angajati inclusiv in instanta – alaturi de majorarea pretului la gaz metan – vor conduce, la sfarsitul anului financiar 2005, la pierderi de 14,3 miliarde de lei in locul unui profit asteptat de 23,8 miliarde de lei. AVAS, care detine 7,69% din capitalul social al Azomures, s-a pronuntat saptamana trecuta, inainte de termenul dat de proprietarii Azomures, impotriva inchiderii fabricii si s-a oferit chiar sa medieze conflictul dintre angajati si patronat.

     

    O mediere chiar a avut loc: Vasile Nistor, coordonatorul Departamentului pentru Dialog Social din guvern, spunea vinerea trecuta – dupa o discutie de sapte ore cu vicepresedintele CA, Yetchin Erman, si cu sindicalistii – ca situatia a fost deblocata si ca discutiile vor continua saptamana aceasta. Intelegerea ar viza o majorare de salarii de doar 2-3% pana in decembrie. „Nu pot sa-mi iau angajamente legate de pretul gazului metan. Cu reprezentantul acestora, un om inteligent, am negociat greu, am folosit chiar tertipuri turcesti pe care nu vi le pot spune, dar in final a spus «da»“, a declarat Nistor.

     

    Dar asta nu inseamna ca „subiectul Azomures„ a fost inchis: sindicalistii cred ca astfel de discutii nu au valoare juridica si ca atat timp cat nu se incheie un contract colectiv de munca prin care sa se prevada „si acordarea de tichete de masa, prime si altele“ nu vor considera situatia rezolvata.

     

    Oricum, epoca preturilor preferentiale e pe sfarsite. De la 1 ianuarie 2006, spune ministrul Seres, decizia privind fixarea preturilor la gazul metan e exclusiv in mana furnizorilor. In aceste conditii, verdictul proprietarilor Transworld Fertilizers Holding e unul singur: nu mai renteaza sa faci afaceri aici.

     

    Arata cele trei exemple de mai sus ca industria ingrasamintelor chimice din Romania isi da ultima suflare? Nu chiar. Exista, totusi, un combinat pentru care povestea cu scumpirea gazului metan e, cel putin deocamdata, o problema a altora: Oltchim Ramnicu Valcea. Aici nimeni nu protesteaza – e oarecum firesc, de vreme ce combinatul e inca al statului, iar in astfel de situatii performantele se judeca intr-un alt sistem de referinta decat in cel privat. Si, oricum, Oltchim are de rezolvat probleme mai importante decat pretul gazului metan: situatia juridica si contestatiile micilor actionari.

     

    Cazul Oltchim nu e singular: mai exista in Romania un combinat pentru care liberalizarea preturilor la gaz metan nu echivaleaza cu o catastrofa. Doljchim Craiova, companie membra a grupului Petrom, nici nu se gandeste sa inchida – face chiar planuri de extindere. „Are cu ce“, comenteaza printre dinti competitorii de pe piata.

     

    „Doljchim are ca principala sursa de materie prima productia Petrom de gaze naturale si detine, conform Nitrofosfor, o cota de piata de 35% din productia interna de ingrasaminte“, au declarat pentru BUSINESS Magazin reprezentantii Petrom. In aceste conditii, Doljchim isi propune nu doar sa reziste, ci sa creasca: „Pentru viitor, Doljchim va mentine productia de ingrasaminte si estimam o crestere anuala de 5% a cotei de piata“, spun reprezentantii Petrom.

     

    Avem, asadar, trei combinate care vorbesc despre lichidare si alte doua pentru care cresterea pretului gazului metan nu e neaparat un bilet catre lichidare. Ce s-ar intampla, totusi, daca Amonil, Sofert si Azomures ar decide ca merita sa faca eforturi pentru a supravietui? Decizia fireasca ar fi sa mentina productia – chiar si asa, cu costuri mari – si sa mareasca preturile, in speranta ca se va gasi cineva care sa le cumpere produsele. Insa intr-un astfel de scenariu, cei trei producatori ar ramane marginalizati atat pe piata interna, cat si pe cea externa – cu atat mai mult cu cat ingrasamintele de import nu sunt tocmai scumpe. „Daca facem asta, poate mai rezistam un timp pe piata interna, dar nu mai avem ce cauta la export“, crede Laurentiu Vlase de la Amonil.

     

    E drept, mare parte din ingrasamintele romanesti iau drumul exportului, dar asta nu inseamna ca pe pietele externe Romania e altceva decat un jucator minor, care „nu produce atat de mult incat sa influenteze preturile pe piata externa“, dupa cum spune Vlase. Producatorii romani „rezista greu pe piata externa, care este sinusoidala si isi modifica preturile de la saptamana la saptamana“, explica el. Norocul Romaniei pe pietele externe ar fi, crede oficialul de la Amonil, ca India si China „sunt concentrate sa  produca pentru piata interna – ca altfel ne-ar zapaci cu preturile lor“.

     

    Pana una-alta, comportamentul Indiei si Chinei e mana cereasca: producatorii romani de ingrasaminte reusesc sa exporte anual intre 70% si 90% din productie si pentru ca concurenta e suportabila, si pentru ca piata interna absoarbe prea putin. In Romania se consuma acum doar 15% din ingrasamintele si pesticidele consumate in 1990. „Pe piata interna mai mult livram decat vindem, mai precis facem stocuri la magazine si depozite. Se produce mult prea putin in agricultura romaneasca si taranul roman e mult prea sarac pentru a ne face planuri cu el“, spune Atena Ivanovici de la Sofert.

     

    Exista totusi vreo sansa pentru combinatele care se vad impinse sa-si inlocuiasca business plan-urile cu proiecte de lichidare?

     

    Ar fi, dar la nivel de ipoteze optimiste: e ca atunci cand ai pierdut meciurile directe si iti mai raman „sanse teoretice“, ce tin de meciurile altora. O varianta e legata de decizii colaterale industriei chimice – de exemplu de subventii date de guvern agricultorilor sub forma de cupoane pentru materii prime. S-au impartit astfel de cupoane si pentru campania de primavara, si pentru aceasta toamna – dar cupoanele nu sunt, totusi, legate in mod direct de ingrasamintele chimice.

     

    „Nu-i putem obliga pe tarani sa cumpere mai multe ingrasaminte decat seminte. Ei au la dispozitie un cupon de 175 de lei, din care 40 sunt destinati exclusiv motorinei, iar cu restul se pot cumpara seminte, pesticide sau ingrasaminte“, spune Adrian tibu, purtatorul de cuvant al Ministerului Agriculturii.

     

    Din campania de primavara, de exemplu, 85% din cupoanele impartite au fost valorificate in special pentru cumpararea de seminte si prea putin pentru ingrasaminte.

     

    Si pentru ca agricultura romaneasca nu pare sa aduca solutii pentru producatorii de ingrasaminte chimice, singura miza care ramane e exportul. Pana acum, ingrasamintele romanesti mergeau, in proportie de 76%, in opt tari: Turcia, SUA, Ungaria, Italia, Franta, Spania, Iugoslavia si Kenya. Cam tot atat reprezentau importurile de ingrasaminte din patru tari – Federatia Rusa, Ucraina, Tunisia si Israel – care, de altfel, sunt si principalii concurenti ai combinatelor romanesti pe piata interna, conform datelor Institutului National de Statistica.

     

    Cat castiga producatorii romani din export? Depinde. Preturile variaza mult, de la 71 euro/tona pe piata SUA pana la 185 euro/tona pe piata Portugaliei. In Turcia, de exemplu, ingrasamintele romanesti sunt exportate in medie cu 133 euro/tona, in Italia cu 131 euro/tona, iar in Ungaria cu 111 euro/tona. Cu cat importam? Conform Institutului National de Statistica, preturile unitare medii la import ale ingrasamintelor chimice variaza de la 123 euro/tona pentru furnizorii din Federatia Rusa pana la 260 euro/tona pentru cei din Ungaria. Importam si din Bulgaria, cu un pret mediu de 178 euro/tona, din Ucraina, cu 165 euro/tona ori din China, cu 154 euro/tona.

     

    Dar de ce sa importi, cand ai destula productie interna? Pentru ca preturile de livrare ale ingrasamintelor chimice produse de romani pentru piata interna sunt apropiate de cele ale competitorilor din Rusia, Ucraina, Orientul Mijlociu si Africa  – cu exceptia ureei, care intra pe piata romaneasca la un pret cu circa 25% mai mare decat pretul intern. Taxele vamale pentru ingrasamintele romanesti sunt mici sau inexistente, potrivit unei analize a Departamentului de Analize si Strategii Economice si Sociale din cadrul Administratiei Prezidentiale.

     

    Iar lucrurile nu au cum sa se schimbe in favoarea producatorilor romani, de vreme ce principalii concurenti ai Romaniei au fie surse proprii de gaz metan ieftin, fie acces preferential pe pietele marilor consumatori din zona orientala (China, India, Vietnam, Thailanda sau Australia) multumita pozitionarii geografice. Andreea Vass, expert in cadrul comisiei, crede ca este posibil ca in viitorul apropiat pretul ureei sa scada substantial. Acesta e rezultatul asteptat al cresterii ofertei pe piata internationala, o consecinta a deschiderii unor fabrici de mare capacitate profilate pe export in Iran, respectiv Oman, si a unei posibile eliminari a taxelor de export pentru uree in China.

     

    Decalajul dintre preturile de export si cele din import – care aproape s-a dublat in ultimii patru ani – e in crestere. In 2004, Romania a exportat la un pret cu 35% mai mic decat pretul de import, comparabil cu cel mondial. „Acest fapt induce ideea calitatii diferite a produselor, dar mai ales ideea unui pret de export mult subventionat, sustinut de incasarile pe piata interna“, spune Andreea Vass. Nici tabloul intern, nici cel extern nu lasa motive de optimism pentru producatorii de ingrasaminte, trezind mai ales tristeti de natura sociala.

    Toata lumea deplange soarta celor circa 8.000 de angajati care ar ramane pe drumuri daca s-ar inchide combinatele. Dar nimeni nu se gandeste cum va arata, peste cativa ani, balanta comerciala a Romaniei.

  • Nu ne mai trageti pe dreapta

    O autostrada este ceva necesar care costa foarte mult, se intretine greu, la care nu ne pricepem, dar ne dam cu parerea. Pentru Romania, a avea o autostrada de la vest la est a devenit un tel pe cat de important, pe atat de indepartat, in conditiile in care totul depinde de romani.

     

    O stire difuzata zilele trecute de Deutsche Welle a starnit rumoare la inceput, a atras declaratii belicoase mai apoi, lamuriri si linistiri dupa aceea, pentru a lasa in urma sentimentul ca, oricum ai intoarce-o, nu e de bine.

     

    Totul a pornit de la informatia ca pe langa Comisia Europeana a fost infiintat un grup de experti independenti (unii dintre ei fosti comisari europeni) al carui scop e sa accelereze realizarea unor noi proiecte de transport transeuropene. Este vorba despre cinci noi „axe“ care sa lege noile state membre, altele decat cele 30 stabilite deja in 1996. Primul oficial care a reactionat a fost Herwig Nowak de la secretariatul Coridorului IV. „E o schimbare periculoasa de paradigma. Normal ar fi sa finalizam proiectele incepute inainte sa cream altele“, a declarat el pentru DW.  „Romania si Bulgaria ar trebui sa se opuna retrasarii Coridorului IV, pentru ca vor pierde astfel legatura cu Europa Centrala“, a adaugat Nowak.

     

    Pierderea „contactului“ e valabila mai ales in cazul Romaniei, care s-ar vedea exclusa dintr-un traseu european, in cazul nordului Bulgariei. Actualul Coridor IV porneste din Germania, trece prin Praga, Bratislava si Budapesta si intra in Romania prin Nadlac, trecand apoi prin Arad, Deva, Sibiu, Ramnicu-Valcea, Pitesti, Bucuresti (cu o prelungire spre Constanta), facand apoi jonctiunea cu Coridorul IX si iesind din tara pe la Giurgiu, catre nordul Bulgariei, prin Ruse si continuand apoi, mai la sud, cu o bifurcatie Turcia – Grecia. Axa aflata acum in discutia grupului de experti ar ocoli tara noastra, urmand sa treaca, din Budapesta,  prin Belgrad, Nisa si Sofia, bifurcandu-se apoi, conform planului initial – spre Turcia si Grecia. 

     

    Din pacate, schimbarea prioritatilor, respectiv finantarea prioritara a celor cinci noi proiecte, n-ar duce lipsa de argumente. Diferenta intre cele doua cifre pare argumentul cel mai puternic. In vreme ce, potrivit estimarilor, cele 30 de trasee stabilite in urma cu zece ani (termen de finalizare 2020) ar costa aproximativ 220 de miliarde de euro, cele cinci proiecte noi ar costa abia 20 de miliarde de euro.

     

    Un alt argument, cel putin in privinta Coridorului IV pe stil nou, ar fi acela ca aceasta ar fi o ruta mai logica si, in orice caz, mai scurta, legand mai lesne centrul Europei de zona de sud-est. In fine, cel de-al treilea argument, deloc lipsit de importanta, este acela ca oficialii romani nu au facut mai nimic in cei zece ani scursi din momentul in care a fost acceptat actualul desen al Coridorului IV. Ba, mai mult, au inventat tot felul de „smecherii“, intre care „bucla“ de la Timisoara, concentrarea pe portiunea Bucuresti-Constanta si, mai ales, deschiderea lucrarilor la autostrada Brasov-Bors, fara nici o legatura cu traseele europene.

     

    Situatia, asadar, nu e simpla deloc. Chiar daca Uniunea Europeana nu va renunta la cele stabilite in 1996 (ar fi neelegant sa o faca), schimbarea prioritatilor e posibila si ar fi ceva foarte grav pentru Romania, care are acum un aranjament favorabil. Simtind ca e un subiect cu potential electoral ridicat, cei din PSD au trecut la atac, criticand „incapacitatea“ actualului ministru al transporturilor si cerand demiterea lui. „Ori e dezinformat, ori nu e la curent cu discutiile europene despre infrastructura“, a afirmat fostul negociator-sef al Romaniei, Vasile Puscas, acum deputat PSD.

     

    In replica, ministrul Gheorghe Dobre a dat vina pe „lipsa de preocupare din timpul guvernarii PSD“, aratand ca problema, daca exista, nu e de ultima ora, si a incercat, in acelasi timp, sa linisteasca lucrurile: „Avem un document negociat cu UE, iar acum negociem cu Comisia Europeana conditii de finantare“, spune el. Dobre sustine ca se afla in negocieri cu BERD si BEI pentru un credit de 450 de milioane de euro care sa acopere terminarea sectorului Cernavoda-Constanta, dar recunoaste ca inca nu a fost semnat nici un contract de finantare. „Coridorul IV se va face, va fi dat in folosinta in 2010 si va avea 826 de kilometri. Finantarea e un obiectiv UE si nu am auzit nimic oficial cum ca s-ar fi renuntat“, mai spune ministrul.

     

    Daca ar exista deja ceva oficial, ar fi cu adevarat grav. Pentru ca nu s-ar mai putea face nimic. Se pare, insa, ca autoritatile din Romania au fost prinse in ofsaid. Ca stirea a cazut ca o bomba. Si ca Bucurestiul are nevoie, ca sa se trezeasca, de imbolduri externe.

     

    Indemnurilor lui Herwig Nowak le-au urmat declaratiile lui Markus Ferber, liderul crestin-democratilor germani din Parlamentul European: „Toate traseele stabilite initial trebuie realizate. Pentru Romania si Bulgaria exista mijloace financiare astfel incat Coridorul IV sa fie terminat. Bucurestiul ar trebui sa insiste acum ca UE sa sustina realizarea Coridorului IV conform planurilor existente“. Delegatia Comisiei Europene la Bucuresti a incercat sa tempereze reactiile: „Recomandarile grupului de experti sunt asteptate sa ajunga pe masa Comisiei Europene in toamna aceasta.

     

    Orice comentariu pe marginea lucrarilor in desfasurare ale acestui grup este inoportun, cata vreme nu exista in acest moment o decizie a grupului privind axele prioritare“, se arata intr-un comunicat al Delegatiei. In plus, mai spun reprezentantii in Romania ai Comisiei Europene, potrivit Tratatului de aderare, document semnat de toate statele UE, „retelele paneuropene de transport constituie obiective prioritare de finantare din partea UE“. Declaratiile unor politicieni straini, facute in luna august, trebuie privite cu calm, a afirmat seful Delegatiei, Jonathan Scheele, care a atras atentia asupra faptului ca multe dintre acestea sunt parte a jocurilor electorale de dinaintea alegerilor din Germania.  Chiar daca in Germania e campanie electorala, cele spuse de Markus Ferber sunt reale.

     

    Politicianul german a aratat ca Romania are partea sa de vina, pentru ca nu a prea tinut cont, in trecut, de cele negociate cu UE. „Romania a acordat mai multa atentie altor proiecte, finantate prin intermediul SUA. Asta reprezinta o problema serioasa si sfatul meu e ca autoritatile romane sa acorde atentie in primul rand rutei de transport negociate cu UE“, a spus el.

     

    Problema e reala si cat se poate de serioasa; se poate spune ca Bucurestiul nu a jucat corect. Practic, timp de aproape zece ani, autoritatile romane nu au avansat deloc in realizarea Coridorului IV, autostrada care, initial, nici nu trebuia sa strabata Romania, decat pe o portiune foarte scurta, intre Timisoara si Turnu-Severin – Calafat. „tara noastra este plasata usor excentric fata de orice axa majora de transport international“, explica directorul Societatii Academice Romane, Sorin Ionita.

     

    Momentul 1996, cand a fost stabilit actualul traseu al Coridorului IV, a insemnat o concesie acordata Romaniei, afirma Sorin Ionita. Totul s-a datorat razboiului din fosta Iugoslavie si instabilitatii din Serbia, care au facut ca ruta mai scurta (Budapesta – Belgrad – Nis – Sofia), pe care existau deja doua autostrazi, sa fie inutilizabila. Romania a avut parte, se arata intr-un studiu SAR publicat saptamana trecuta, si de o concesie suplimentara, respectiv acceptarea ramurii Bucuresti-Constanta.

     

    Zece ani mai tarziu, situatia „pe teren“ este, practic, neschimbata. „E de neinteles“, afirma Sorin Ionita, „de ce guvernele care s-au succedat din 1996 si pana astazi s-au multumit doar cu succesul diplomatic de a avea o linie trasata cu carioca pe o harta“. Ar fi trebuit intocmite studii de fezabilitate, consultari publice cu comunitatile, exproprieri de terenuri, toate finantate din surse interne, astfel incat, in momentul in care vor fi sosit fondurile europene, Bucurestiul sa fie gata sa se apuce, efectiv, de treaba.

     

    Ce s-a facut pana acum e foarte putin, se arata in studiul SAR. S-au inaugurat doua tronsoane intre Bucuresti si Constanta „pe un teren drept si in conditiile in care existau deja lucrari incepute acolo“, iar alte doua tronsoane mai scurte (Drajna-Cernavoda) au fost incluse ca proiect ISPA (96 de milioane de euro, din care 72 de milioane de la UE). Desi portiunea Drajna-Cernavoda ar fi trebuit terminata in 2005, s-au cerut prelungiri pana in 2009. „Desi aceasta era portiunea cea mai usoara (teren plat, localitati rare, profil de autostrada deja existent intre Fetesti si Cernavoda, deci fara mari exproprieri de facut) avem deja un decalaj de patru ani in executie“, constata expertii SAR.

     

    Pare, deci, foarte improbabil ca intregul Coridor IV, portiunea romaneasca, sa fie terminat pana in 2010, cum promite ministrul Dobre. „Daca la un proiect de 100 de milioane de euro (Drajna-Cernavoda) perioada de executie practic s-a dublat, nu e clar cum va merge restul traseului, in valoare de 3,5 – 4 miliarde de euro“, spune Sorin Ionita.

     

    El afirma ca autoritatile nu doar ca au stat degeaba, ci au si comis intre timp doua gafe majore care vor cantari probabil in decizia pe care o va lua UE. Prima gafa: angajarea de resurse importante intr-un proiect de autostrada (Brasov-Bors) care nu este cuprins in strategiile europene, pentru care nu avem bani si care nu se conecteaza cu reteaua maghiara de autostrazi. A doua: bucla pe care autostrada ar urma sa o faca, prin Timisoara si Lugoj, pentru ca fostul ministru al transporturilor, Miron Mitrea, a ales sa „serveasca“ principalele localitati din Banat, in loc sa mearga drept spre Deva, dupa cum era planificat initial. Asa, traseul va fi mai lung cu 35 km, ceea ce, la pretul mediu de 8 milioane euro/km, echivaleaza cu intregul buget anual pentru intretinerea drumurilor publice din Romania, iar traficul de tranzit va face permanent acel ocol cand autostrada va fi gata, apreciaza Sorin Ionita. 

     

    Situatia nu e deloc roz. Angajamentele semnate vor fi respectate de catre Uniunea Europeana, care are insa posibilitatea sa penalizeze neseriozitatea romanilor, amanand Coridorul IV si preferand un traseu mai scurt, mai ieftin, mai eficient si cu o probabilitate mai mare de realizare.

     

    Stirea Deutsche Welle e ca un dus rece in aceasta vara ciudata. Intr-un fel, ne aflam, si la acest capitol, al autostrazii paneuropene, in ceasul al doisprezecelea. O spune, in termeni diplomatici, Delegatia Comisiei Europene, care explica sec cum se va ajunge la viitoarea harta a autostrazilor de la marginea UE: Comisia ia o decizie la inceputul lui 2006, eventual si pe baza recomandarilor grupului de experti, sub forma unei comunicari catre PE si Consiliul de Ministri al UE. Aceste doua institutii iau decizia finala „printr-un proces democratic de codecizie“ in care se pronunta statele membre si eurodeputatii. „Romania are acum observatori in toate institutiile europene, fiind astfel in pozitia de a-si apara interesele, daca va fi necesar“, se arata in comunicatul Delegatiei Comisiei Europene. Cu alte cuvinte, cata vreme – desi exista ceva stabilit inca din 1996 – Romania nu a miscat un deget pentru a trece de pe harta pe teren, este posibil ca acest Coridor IV sa-si schimbe „albia“.

     

    Iar daca romanii isi doresc cu adevarat un curs favorabil al tranzitului european, atunci e cazul sa se puna pe treaba. „Sa speram ca guvernul roman va trece din viteza a doua intr-a patra cu executia lucrarilor si va fi in stare sa lege doua puncte printr-o linie cat de cat dreapta“, este concluzia lui Sorin Ionita.

     

    Sa se treaca, adica, de la faza in care ministrul transporturilor e luat ca din oala de ultimele discutii de la Bruxelles si guvernul pare sa fi uitat pana si sa rosteasca lozincile privind prioritatea nr. 0, care este integrarea europeana.

  • MEDIA: Intre petrol si poezie

    Nu demult, ziarele vuiau de investitia magnatului Dinu Patriciu intr-un trust de presa culturala, un proiect apartinand poetului Mircea Dinescu. Cum isi va face noul trust loc pe piata? Cat de repede asteapta investitorii un break-even? Explica pentru BUSINESS Magazin Mariana Blaga – cea care a preluat fraiele acestei afaceri.

    Primul lucru care te izbeste la intrarea in sediul Satiricon – trustul in care Dinu Patriciu a ales sa intre alaturi de Mircea Dinescu – este culoarea cladirii: galben-Rompetrol. „Nu are nici o legatura una cu cealalta“, spune zambind Mariana Blaga, cea in mainile careia Patriciu si Dinescu si-au incredintat business-ul. Desi galbenul vilei din Dorobanti a fost o intamplare, nu acelasi lucru se poate spune despre legatura dintre Satiricon si compania petroliera.

     

    Dinu Patriciu, presedinte si actionar majoritar la Rompetrol, este coactionar si investitor in trustul pe care Dinescu il promite inca din primavara. Atunci, poetul povestea despre intentia lui de a pune bazele unui grup de presa care sa includa Aspirina Saracului, Dilema Veche si defunctul Plai cu Boi (revista despre care Dinescu a spus in repetate randuri ca o va relansa). Intentia exista – mai putin investitorul strategic. Multi au crezut, poate, ca trustul respectiv nu va vedea vreodata lumina zilei.

     

    In urma cu cateva saptamani insa, Dinescu a dezvaluit si sursa finantarii proiectului sau: Dinu Patriciu. Trustul in care cei doi detin control egal este nou infiintat si „se scrie cum se-aude, fara «k» si fara «y», cum l-a scris toata presa“, precizeaza Mariana Blaga, director general al Satiricon. Blaga are 29 de ani si este, probabil, cel mai tanar sef de trust de presa din Romania.

     

    Varsta si experienta ei in cu totul alte domenii decat publishing-ul (si-a petrecut mare parte din viata profesionala intr-o multinationala de bunuri de larg consum) nu i-a impiedicat insa pe cei doi actionari sa o aleaga sa le conduca afacerea, dupa o serie de interviuri cu mai multi pretendenti la aceasta pozitie. Absolventa a Facultatii de Japoneza-Engleza (Universitatea Bucuresti) si bursiera a uneia dintre cele mai prestigioase universitati din Tokyo, Blaga are doua calitati native – care ii si explica, de altfel, si inclinatia pentru limba japoneza, pe care o vorbeste perfect: este ambitioasa si invata repede si bine.

     

    „Esential, acum, este sa aflam unde se afla pe piata titlurile pe care le preluam, care este potentialul marcilor si care ar fi marimea nisei pe care mergem“, spune Blaga, care mentioneaza ca investitorii au comandat un studiu de piata cantitativ si calitativ, pe mediul urban mare. Studiul nu se rezuma numai la titlurile Satiricon, ci va raspunde si unor intrebari legate de intentiile de cumparare ale romanilor si de modul in care ei consuma presa. „Studiul ne va oferi un «insight» foarte bun in momentul in care vom face structura de brand a fiecarui titlu in parte si promovarea“, explica Blaga.

     

    Despre portofoliul Satiricon, „care va fi valabil anul acesta si anul viitor“, ea spune ca include cinci titluri: trei saptamanale – Aspirina Saracului, Dilema Veche, Romania Literara si doua lunare – Plai cu Boi si Rom bogat, rom sarac. „Fiind o firma nou infiintata, suntem in plin proces de preluare a acestor titluri. Preluarea se va face in timp, inclusiv in cazul Romaniei Literare, care apartine fundatiei cu acelasi nume. Juridic vorbind, mai sunt pasi de facut. De aceea, noi prezentam acest portofoliu ca pe unul al dorintelor noastre.“

     

     Detaliind, Blaga spune ca Aspirina si Dilema exista pe piata si „vor continua sa existe“. Plai cu Boi si-a intrerupt aparitia acum doi ani, dar „pentru ca are un potential foarte mare“, va fi relansat la anul. „Va arata altfel fata de cum il cunoastem noi. Va avea un look modern. Stilul editorial va fi imbunatatit, dar nu va fi schimbat, pentru ca brandul trebuie exploatat.“  Despre Rom bogat, rom sarac ea spune ca va iesi „foarte repede“ (lansare proiectata pentru decembrie). Iar Romania Literara are un statut „mai special“. „Planurile trustului sunt sa acopere golurile de salarii care exista acolo, pe de o parte si sa ii dea o mai mare amploare, fara a interveni in continutul editorial, pe de alta parte.“ Dupa preluare, revista va continua sa apara in acelasi format, cu aceeasi echipa redactionala si aceeasi frecventa (saptamanala). „Este cea mai prestigioasa revista de literatura. Cine apare in Romania Literara e «botezat» ca scriitor“, spune ea.

     

    Dar cum va cantari publicatia in greutatea balantei contabile? Referindu-se nu numai la Romania Literara, ci la toate titlurile Satiricon (existente si proiectate), observatia lui Blaga este aceea ca acestora nu le va fi greu sa atraga cititorii si advertiserii, pentru ca au o audienta „foarte clar conturata, de calitate“. „Speram sa ne impunem si sa ne cream niste canale de distributie prin care sa aducem publicatiile potrivite in locurile potrivite. Nisa noastra e clara.“ Tocmai de aceea, Blaga estimeaza ca break-even-ul va fi atins destul de repede (investitia – care nu s-a terminat inca – este estimata sa atinga circa 1 milion de euro.

     

    Pana acum, investitiile au vizat dotarea tehnica si conditiile de lucru). Pe ce se bazeaza Blaga? „Nu avem competitori directi, ceea ce ne va ajuta sa atragem mai usor advertiserii. Iar cititorii ne vor cumpara, mai ales ca vom fi singurii pe acest segment. Vom fi un fel de Rolls-Royce printre publicatiile de colectie“, spune managerul Satiricon, trust al carui obiectiv pe termen lung este sa devina formator de opinie in cultura, obiectiv care nu este greu de atins, in opinia lui Blaga, dat fiind ca „avem niste vectori de imagine extraordinari, pe Mircea Dinescu, Andrei Plesu, Nicolae Manolescu, Radu Cosasu, Mircea Vasilescu“.

     

    Pentru atragerea advertiserilor, ea spune ca analizeaza optiunile existente: sa infiinteze un departament de vanzari in-house sau sa externalizeze acest serviciu catre o regie de vanzari. Deocamdata, nu s-a luat o decizie, atentia managementului concentrandu-se asupra strategiei de ansamblu. „Acum creionam tirajele, preturile de vanzare, campaniile de marketing si de abonamente si, nu in ultimul rand, planul de difuzare.“ Daca vor fi schimbari si la nivel de format si grafica, nu e clar inca – deciziile vor fi luate cu rezultatele studiului pe masa.

     

    Deci totul se va construi nu plecand de la trust catre consumator, ci invers. Din punctul de vedere al managementului si al investitorilor, politica editoriala va fi decisa de fiecare redactie in parte. Ceea ce vrea sa asigure managementul – o echipa noua si in formare, precizeaza Blaga – este realizarea unei „sinergii“ in cadrul trustului. „Vrem sa avem un departament de distributie foarte bun care sa ne asigure vizibilitatea in toate orasele si la toate chioscurile, sa avem o vanzare de publicitate foarte bine pusa la punct si un departament financiar solid, astfel incat sa asiguram revistelor resursele necesare sa se dezvolte“, explica ea. „Iar ceea ce vrem sa obtinem este sa definim nisa presei culturale – pe care sa ne plasam foarte puternic si sa fim lideri“, spune cea care conduce trustul „de cultura, fapte si ganduri noi“, cum se autodefineste el.

    Ce l-a impins pe Patriciu sa investeasca intr-un business bazat pe cultura? Nivelul de „inapoiere totala“ in salarizarea din domeniu – este prima explicatie pe care Patriciu a adus-o in momentul anuntului investitiei. si, desi spune ca nu este „interesat de profit“, Patriciu are totusi ambitia sa raspunda acestei „provocari“. „Vreau sa dovedesc ca o revista de cultura poate fi profitabila“, spune cel care va aloca proiectului Satiricon patru ore dintr-o saptamana si care nu mai are de gand sa investeasa in alte media.

    Cu toate ca orientarea lui Patriciu (si) catre presa a surprins opinia publica, el nu este total strain de domeniul comunicarii – Patriciu detine control si in agentia de publicitate Odissey, via Rompetrol Holding (Odissey este cea care s-a ocupat de identitatea vizuala a trustului si probabil se va ocupa si de campaniile de comunicare ce urmeaza). Daca va raspunde Patriciu provocarii de a face din cultura o sursa de profit, ramane de vazut. Cert este ca „Blaga-san“ – cum ar fi apelata in limba ei de suflet, japoneza – are ceva „de forat“. In special in buzunarele advertiserilor, obisnuiti sa-si cheltuie banii pe cu totul alt tip de presa.

  • Credinta si comert: o combinatie infailibila

     

    De vreo 16 secole, oamenii de afaceri au inteles ca profitul si religia merg bine impreuna. Marile companii americane recurg din nou la aceasta tactica pentru a vinde mai mult. 

     

    Foarte curand, clientii Starbucks vor putea lectura, pe paharele de cafea, un citat din opera lui Rick Warren, un pastor american foarte mediatizat si autor al unor volume religioase care s-au vandut in milioane de exemplare. Asa ca, in loc de sloganuri comerciale, fanii specialitatilor de cappuccino si latte de la Starbucks vor primi invataturi de genul: „Ati fost facuti de catre Dumnezeu si pentru Dumnezeu, si, pana cand o sa intelegeti asta, viata nu va avea sens“.

     

    Intre timp, lanturi de magazine foarte la moda din Statele Unite, precum Urban Outfitters, au facut avere vanzand tricouri pe care nu scrie „Cool“ sau „Big Lover“, ci „Iisus este amicul meu“. Compania aeriana Alaska Airlines distribuie cartonase inscriptionate cu versete din Biblie si cel putin 100 de orase mari din Statele Unite au acum carti de telefon speciale pentru companiile crestine.

    E clar ca oamenii de afaceri au sesizat o oportunitate de a face bani. Intrebarea este insa alta – e aceasta relatie dintre afaceri si religie profitabila pentru ambele parti?

     

    „Modul in care religia ingaduie sa fie remodelata de catre cultura de masa si de catre companii, printre altele, o ajuta sa prospere si sa creasca, dar, pe de alta parte, ii modifica si valorile primordiale“, e de parere Charles Ess, professor de religie la Drury University in Missouri. „Primii crestini isi vindeau toate bunurile si puneau banii la comun. Nu mergeau la cumparaturi si nici nu lansau campanii de marketing.“

     

    Cu toate acestea, crestinismul nu a avut decat de castigat, se pare, din amestecul dintre religie si comert. „Religia e ca drojdia de bere pentru aluat“, spune Michael Novak, teolog la organizatia non-profit American Enterprise Institute.  „Religia e pretutindeni, se regaseste in fiecare parte a vietii noastre. Prin urmare, e foarte normal sa-si faca aparitia pretutindeni: in comert, politica, sport, in cadrul organizatiilor sindicale si asa mai departe.“

     

    Totusi, nu s-ar putea spune ca amestecul dintre credinta si comert e ceva nou. Crestinii s-au slujit dintotdeauna de toate mijloacele posibile pentru a raspandi invataturile Scripturii. „Iisus a propovaduit Evanghelia si in Templu si in piata“, spune Warren, autorul cartii „The Purpose Driven Life“, un blockbuster pe lista best-seller-urilor americane. Iar cand politicienii s-au alaturat si ei acestui curent, convietuirea dintre credinta si comert a devenit oficiala. Imparatul roman Constantin I a dat tonul, convertindu-se la crestinism la inceputul secolului IV, ceea ce a dus la instituirea crestinismului ca religie oficiala in imperiu, transformand crestinii dintr-o minoritate persecutata intr-o elita de invidiat. Asa ca manifestarea cat mai publica a credintei a devenit o modalitate excelenta de a avansa in rang.

     

    „Daca te aflai intr-o societate crestina si erai insetat de putere sau succes, atunci trebuia neaparat sa devii membru al bisericii“, spune Ess. „Inca din acele vremuri, biserica era foarte priceputa la combinatia dintre putere si credinta.“

     

    Istoria abunda de pilde care demonstreaza ca mariajul dintre biserica si afaceri este infailibil. In secolul XIX, imaginea papei Leon XIII aparea pe afisele Vin Mariani, un vin amestecat cu cocaina, precursorul faimoasei Coca-Cola. Papa a acordat chiar o medalie bauturii respective, in semn de apreciere fata de „efervescenta“ acesteia. In timpul revolutiei industriale din Anglia, religia metodista si faimoasa ceramica de Wedgwood au fost modelate de aceleasi maini. Liderul metodist John Wesley si Josiah Wedgwood erau buni prieteni si membri ai aceleiasi religii, care si-au unit fortele in ceea ce astazi s-ar numi „marketing incrucisat“.

     

    „Wedgwood si-a lansat imperiul de ceramica vanzand statuete ale lui John Wesley si ale altor predicatori cu statut de superstar din acele zile“, spune Philip Jenkins, expert in studiul tendintelor de globalizare a crestinismului, in opinia caruia „capitalismul britanic s-a inaltat pe baza marketingului religios“. Pe timpul pelerinilor insa, companiile din Statele Unite nu se serveau de religie pentru a-si vinde produsele. Pe de o parte, nu aveau tehnologia necesara pentru productia de masa, iar pe de alta parte, influenta de necontestat a liderilor puritani a contribuit la formarea unei opozitii fata de lux si alte aspecte materialiste. Potrivit lui Robert W. Fogel, economist la University of Chicago si laureat al Premiului Nobel, publicul era convins ca marii oameni de afaceri erau crestini practicanti. De altfel, multi dintre acestia studiau in universitati care puneau accentul pe teologie.

     

    „John D. Rockefeller este unul dintre cele mai graitoare exemple in acest sens“, spune Fogel. „Toata viata, a donat zece procente din venitul sau Bisericii Baptiste.“ Invataturile biblice spun ca fiecare persoana ar trebui sa daruiasca 10% din ceea ce castiga bisericii.

     

    Dar, intre primul razboi mondial si anii ‘50 s-a produs o schimbare de atitudine si americanii au devenit mai putin credinciosi, mai inclinati catre cele „lumesti“, spune Fogel. In acelasi timp, publicitatea si productia de masa au crescut foarte mult. Industria publicitara cauta sa fie pe placul tuturor, indiferent de religie, astfel ca a inceput sa evite temele crestine in mesajele sale.

     

    Cu toate acestea, in unele parti din Statele Unite, oamenii erau inca de parere ca orice om de afaceri trebuie sa fie si un crestin fara pata. Iar cei care nu corespundeau asteptarilor – de pilda top-managementul de origine evreiasca de la Hollywood – erau adesea obligati sa faca in asa fel incat publicul sa fie convins ca respecta principii morale foarte solide.

     

    „De aceea, in filmele din anii ‘40, orice preot catolic este infatisat ca un veritabil Superman“, spune Jenkins. „Este poate cel mai bun exemplu de intimidare, care, bineinteles, functioneaza doar in cazurile in care se presupune ca unii afaceristi nu sunt si buni crestini. Cu cat oamenii incep sa fie mai convinsi ca afacerile sunt de natura laica si liberala – de pilda acordand beneficii partenerilor homosexuali -, cu atat simt si nevoia de a-i impaca pe credinciosi.“

     

    Ceea ce pare a fi cazul Starbucks. Compania a fost aspru criticata de grupurile crestine evanghelice in aceasta vara, dupa ce a tiparit pe paharele de cafea o fraza a scriitorului Armistead Maupin, care spunea: „Singurul meu regret legat de faptul ca sunt homosexual e ca mi-am reprimat adevarata natura asa mult timp“.

     

    Robert H. Knight, directorul Institutului american pentru cultura si familie, unul dintre grupurile conservatoare care au condus ofensiva impotriva Starbucks, spune ca sprijinul acordat de companie cauzelor liberale a transformat-o intr-o tinta de calibru.

     

    „Starbucks serveste clientilor o perspectiva laica, gen New Age, de ceva vreme“, spune Knight. „Ar fi timpul sa admita ca 90% dintre americani cred in Dumnezeu si milioane dintre ei sunt crestini.“

     

    Directorii Starbucks nu recunosc ca adaugarea citatului lui Warren ar fi o miscare menita sa castige bunavointa grupurilor religioase. „Dorim sa evidentiem imensa diversitate de ganduri si opinii“, spune Anne Saunders, senior vicepresident al departamentului de marketing. „Nu exista un citat pe lumea asta care sa nu fie, de fapt, o replica la alt citat.“ In orice caz, daca religia e buna pentru Starbucks, oare Starbucks e buna pentru religie? E drept ca asocierea cu un cappuccino de cinci dolari poate contribui la propovaduirea Scripturilor, dar cu ce pret? Oare imaginea veritabilei credinte nu are de pierdut din aceasta combinatie?

     

    „Uneori, campaniile acestea sunt asa de triviale, incat nu sunt deloc benefice pentru religie“, e de parere Novak. „Dar, daca religia exista in toate, atunci trebuie sa se regaseasca si in lucrurile triviale.“

  • Alo! En garde!

     

    Cei trei muschetari ai telecomului romanesc vor fi, in curand, patru. Exact ca si in cartea lui Alexandre Dumas, de altfel. Va schimba CosmOTE regulile jocului? Daca operatorul grec va veni cu preturi competitive, cei doi mari jucatori, Connex si Orange, vor fi nevoiti sa taie drastic din marginea de profit, estimata la 40-50% (printre cele mai mari practicate in Romania). Deocamdata insa, jucatorii pietei sunt in expectativa si stau cu ochii pe renasterea CosmoRom, anuntata cu mult tam-tam (in circa o luna). Dupa acest moment, obiectivele grecilor sunt clare: sa devina un spender de publicitate de top si sa ajunga numarul doi pe piata in cativa ani. In locul cui?

     

    Orange

    •  Cifra de afaceri (2004): 624 de milioane de euro
    •  *EBITDA (2004): 335 mil. euro
    •  Cifra de afaceri (primele noua luni 2005): 617 milioane de euro
    •  Numar de clienti (primele noua luni 2005): 6,2 milioane
    •  Numar de clienti (2004): 4,93 milioane
    •  **ARPU (2004): 148 de euro
    •  Clienti Orange worldwide: 58 de milioane

     

     

    Connex-Vodafone

    •  Cifra de afaceri (2004): 686,3 milioane de dolari (553,5 mil. euro)
    •  *OIBDA (2004): 344,9 milioane de dolari (278,1 mil. euro)
    •  ***Numar de clienti (primele sase luni 2005): 5,2 milioane
    •  Numar de clienti (2004): 4,91 milioane
    •  ARPU (2004): 139 de dolari (112 euro)
    •  Clienti Vodafone worldwide: 165 de milioane

     

    Zapp

    •  Cifra de afaceri (2004): 93 milioane de dolari (75 de milioane de euro)
    •  Numar de anonati (2004): peste 250.000
    •  Numar de abonati (2005) E: 400.000

     

    Precizari:  *EBITDA – Profitul Inainte de plata dobazilor, a taxelor si Inainte de scaderea deprecierii si amortizarii; OIBDA – Profitul operational Inainte de scaderea deprecierii si a amortizarii ***dupa preluarea Connex de catre Vodafone (martie 2005), rezultatele financiare ale companiei nu au mai fost facute publice. ARPU  – average revenue per user (venitul mediu per utilizator)

  • Cu antenele ascutite

     

    Va avertizam: in mai putin de o luna, nu veti mai avea unde intoarce capul pentru a evita amalgamul de mesaje si culori din zona telecom. Iar 2006 se anunta cel mai spectaculos an al publicitatii la telefonia mobila, cu investitii nete de circa 35-40 de milioane de euro, conform estimarilor BUSINESS Magazin.

    Imaginati-va un spot publicitar in care celebrul fotbalist de la Manchester United, Cristiano Ronaldo, este ambasador de brand Connex. Sau un meci de fotbal in care toti jucatorii Manchester poarta tricouri cu celebrul logo verde. Sau cum ar fi ca echipa Ferrari de Formula 1, in frunte cu Michael Schumacher, sa popularizeze verdele Connex? Va vine sa radeti? Normal. Numai pentru un contract cu Ronaldo, Connex ar avea nevoie de bugetul de reclama pe cativa ani, cumulat – adica de cateva zeci de milioane de euro. Iar ca sa fie sponsorul echipei Ferrari de Formula 1, Connex ar factura probabil de doua-trei ori mai multi bani decat in cazul lui Ronaldo. Presupunerea pleaca de la valoarea estimata a contractului pe care operatorul de telefonie mobila Vodafone l-a reinnoit anul trecut pentru a sponsoriza echipa Ferrari in urmatorii doi ani: 50 de milioane de lire sterline, adica aproape 75 de milioane de euro (si, ca sa ramanem in sfera comparatiilor in sectorul telecom, valoarea contractului dintre Vodafone si Ferrari  face cat toata cifra de afaceri pe care Telemobil / Zapp a avut-o anul trecut).

    Exemplele din introducere sunt simple exercitii de imaginatie si pot face obiectul unor glume de 1 aprilie – aceste bugete impresionante nu ar justifica interesele de marketing ale nici unui brand romanesc care nu iese in afara granitelor tarii. Dar aducerea lor in discutie nu este intamplatoare. Manchester United si Ferrari sunt doua dintre brandurile globale puternice pe care Vodafone – care a cumparat Connex anul acesta – le-a „subcontractat“ pentru a-i servi intereselor sale publicitare: popularizarea eficienta a marcii si consolidarea acesteia ca marca globala. In subsidiar, atingerea acestor obiective se concretizeaza prin cucerirea si fidelizarea unor segmente clare de consumatori, deci prin zerouri frumoase in bilantul de vanzari in pietele unde liderul mondial in telecomunicatii este prezent.

     

    Din luna martie a acestui an, si Romania a devenit o piata Vodafone, o data cu achizitia operatorului roman de telefonie mobila (cumparat la pachet cu Oskar Mobil din Cehia, contra sumei de 3,5 miliarde de dolari). Prin aceasta miscare, romanii au intrat nu numai in business plan-ul operatorului britanic, ci si in marea comunitate publicitara Vodafone. Deci se poate spune ca inclusiv nea Gheorghe din capul satului, care este utilizator Connex, va fi expus la mesajele publicitare pe care Vodafone le va transmite, explicit sau subliminal, din orice colt al lumii – fie ca e vorba de un spot in pauza unui meci pe care Manchester United il disputa in Anglia sau de pista branduita a circuitului de Formula 1 din Japonia.

     

     Ar fi crezut vreodata nea Gheorghe ca va face parte din aceeasi comunitate de brand cu Schumacher, Ronaldo si milioanele de fani ai acestora? Sau cu cei 165 de milioane de utilizatori Vodafone din 41 de tari? Cu siguranta, el nici macar nu ar constientiza aceasta intrebare, cu atat mai putin beneficiile psihologice ale adeziunii la o marca puternica. Dar, din instinct sau mandrie rudimentara, nea Gheorghe s-ar simti magulit ca desenul de pe masina lui Schumacher (cum ar denumi el logo-ul companiei) ii apare si lui pe ecranul telefonului sau pe factura pe care o primeste lunar.

     

    Dar nea Gheorghe si cei ca el nu se afla in vizorul imediat al Connex-Vodafone sau al celorlalti jucatori pe aceasta piata: Orange, Zapp si, in curand, CosmOTE – acesta din urma anuntandu-si intentia de a reintra in lupta telecom. Campul de bataie al celor patru operatori este in mediul urban, acolo unde este acum miza afacerii. Cat de mare? Foarte mare – dat fiind faptul ca doar aproape jumatate dintre romani sunt utilizatori de telefonie mobila. Deci loc de crestere este suficient, iar rata de penetrare este asteptata sa creasca de la un an la altul prin prisma evolutiei din  patru ani – cand aceasta s-a triplat. Din aceasta perspectiva, perioada imediat urmatoare se anunta extrem de interesanta si de aglomerata in materie de investitii, tactici de marketing si strategii de comunicare. 

     

    Cea mai notabila miscare in viitorul apropiat este reintrarea in lupta a CosmoRom, caruia industria ii pusese de mult cruce. Resuscitarea business-ului, un proces care implica investitii totale de 400-450 de milioane de euro – vine la circa cinci luni dupa ce operatorul de telefonie grec CosmOTE a obtinut controlul in CosmoRom (70%), in urma unei majorari de capital de 120 de milioane de euro in contul CosmoRom. Astfel, in mai putin de o luna, Romania va fi impanzita de o campanie de comunicare care va aduce in lumina reflectoarelor un brand nou-nout. GMP/Ashley – agentia care gestioneaza contul CosmOTE in Romania din luna august – nu a detaliat directia de comunicare a noului brand, din motive contractuale.

     

     Cum se va legitima noul brand? Va imprumuta numele companiei mama sau va avea un alt nume, asa cum opereaza CosmOTE in tarile in care este prezent? Va mosteni culorile defunctului Cosmorom – rosu si albastru – sau va imprumuta verdele CosmOTE, care, culmea, este aproape identic cu actualul verde Connex? Daca am lua in considerare strategia de identitate comunicata de CosmOTE la sfarsitul lunii trecute, atunci balanta ar inclina spre verdele corporativ. „Noul logo CosmOTE este urmarea fireasca a evolutiei companiei de la stadiul de jucator numarul unu in Grecia (devansandu-l pe Vodafone, n.r.) la statutul pe care isi propune sa-l atinga: cel mai important jucator din sud-estul Europei.

     

     Parte din aceasta strategie, noul brand de corporatie va fi introdus gradual in toate cele cinci tari in care este prezent – o piata de 45 de milioane de oameni (din care Romania detine aproape jumatate, n.r.)“, se arata intr-un comunicat de presa al companiei de luna trecuta. Dar, daca am lua in considerare faptul ca in Romania verdele Connex este inca „rege“ (vor mai trece luni bune pana cand rosul Vodafone isi va intra in drepturi depline), atunci balanta ar inclina spre alta paleta coloristica decat verdele crud.

     

    Fie ca Wally Olins – consultantul de brand care a regandit identitatea Connex anul trecut – a intuit miscarea grecilor de a se rebranda si relansa in Romania (desi e putin probabil sa fi intuit culoarea), fie ca a facut aceasta optiune coloristica fara nici o legatura cu intentia de business a CosmOTE, cert este ca le-a cam incurcat planurile grecilor pentru Romania. Sau poate ca nu – suprapunerea coloristica in domeniu nu ar fi o premiera: si Zapp a declarat ca isi va pastra rosul care l-a consacrat, o data cu lansarea marcii Vodafone in Romania (Litigiul dintre cele doua companii asupra marcii Vodafone – pe care Telemobil / Zapp o inregistrase inca din 1995 – a fost solutionat recent pe cale amiabila, in favoarea Vodafone, dupa o serie de infatisari in instanta. Exista totusi zvonuri in industrie ca in spatele acestei solutionari ar sta, de fapt, o tranzactie).

     

    Oricum, fie ca va fi verde sau nu, ca-i va bulversa pe romani sau ii va cuceri in scurt timp, pozitia de pe care pleaca CosmOTE in Romania nu este deloc incurajatoare: 90.000 de clienti, o cota de piata de 1% si pierderi de 4,6 milioane de euro in prima jumatate a lui 2005. Ce se vede in curtea competitorilor directi – Connex si Orange? Milioane de utilizatori, sute de milioane de profit si o cota de piata de aproximativ 50% pentru fiecare. O piata parca frateste impartita. Ce sanse are CosmOTE? Ce avantaje competitive arunca in lupta? Esentiale sunt doua: infrastructura, pe de o parte, si preturile mici, pe de alta parte.

     

    In primul caz, se remarca investitiile pe care CosmOTE le anunta pentru extinderea si imbunatatirea acesteia (parte din programul de 400-450 de milioane de euro anuntat), dar si infrastructura RomTelecom, pe care CosmOTE va miza in aceasta lupta. In cel de-al doilea caz, trebuie tinuta minte declaratia lui Felix Tataru, proprietarul GMP/Ashley – care nu a dezvaluit nimic din strategia de comunicare a CosmOTE, dar a scos in evidenta asul de trefla pe care grecii il arunca in joc: preturile. „Garantez, romanii vor vorbi bine si foarte ieftin.“ Daca va fi asa, e de asteptat ca cei doi operatori care isi impart piata in prezent sa traga serios in jos de marginea de profit (40-50%). Margine care le baga profituri frumoase in buzunare, de sute de milioane de euro si care tin inca ridicate tarifele in domeniu.

     

    Asadar, nu ar fi  exclus ca tocmai tarifele joase sa fie elementul de baza in viitoarele campanii de comunicare ale CosmOTE (spre deosebire de „valorile universale“ pe care Orange le-a scos in fata la intrarea in Romania sau de „puterea“ pe care pune acum accent Vodafone). Sa fi intuit grecii ca romanilor le merg la inima tarifele joase mai degraba decat valorile globale sau emotia brandului? Ramane de vazut. Cert este ca vor arunca in joc bugete de reclama absolut generoase. „CosmOTE isi propune sa devina unul dintre primii cinci advertiseri din Romania“, spunea recent Paul Elliott, CEO Ashley WorldGroup.

     

    Bugetul de lansare al CosmOTE este invaluit in mister, dar se poate avansa urmatoarea ipoteza de investitie. Dat fiind ca in mod normal bugetul de reclama anual al unui operator de telefonie mobila este situat undeva intre 7 si 10 milioane de euro si ca aici avem de-a face cu o campanie de lansare – care presupune costuri mai ridicate decat in cazul unei campanii normale, in special pentru dezvoltare de strategie, media si productie – atunci este foarte posibil ca bugetul CosmOTE sa sara de 10 milioane si sa atinga pragul de 15 milioane, daca va fi o campanie de amploare.

     

    Aceeasi valoare se poate anticipa si pentru lansarea Vodafone in Romania. Desi puterea financiara a operatorului britanic este zdrobitoare, nu este totusi asteptata o investitie in comunicare (cel putin, nu concentrata) la fel de ridicata cu cea pe care Orange a facut-o in 2002 – al carui intreg proces de rebranding a fost estimat la 25-30 de milioane de dolari. De notat este insa diferenta de strategii a celor doi operatori. Orange s-a rebrandat agresiv, debarasandu-se relativ urgent de Dialog. In timp ce Vodafone isi impune marca in doua trepte, renuntand elegant la Connex (primul pas a fost facut deja, prin campania de co-branding „Impreuna“).

     

    „Connex este una dintre cele mai puternice marci «made in Romania», iar anul acesta va fi cel mai bun an al nostru“, spunea Ted Lattimore, presedintele Connex, in ianuarie 2003 – asadar la o luna de la incheierea „anului Orange“, cand Connex abia daca se vazuse si se auzise in peisajul publicitar. O  miscare inteleapta din partea Connex, care a constientizat la momentul respectiv ca nu poate face fata tacticii agresive a Orange de a se impune pe piata. Pe de alta parte, o lupta cot la cot cu Orange si cu sanse reale de contracarare a mesajului concurentului sau ar fi insemnat bugete de marketing cel putin egale. Ceea ce nu era cazul.

     

    Pe de alta parte, tacerea Connex a fost interpretata, pe vremea aceea, ca o liniste inaintea furtunii – furtuna fiind asteptatul re-branding al Connex in Vodafone (care atunci detinea circa 20% din MobiFon). Numai ca managerii de la Connex negau cu vehementa acest motiv al tacerii lor. „De ce sa concureze pe piata romaneasca doua marci internationale, cand exista deja una romaneasca, care se descurca atat de bine?“, se intreba Lattimore acum doi ani intr-un interviu publicat in revista Advertising Maker, pariind suta la suta pe verdele Connex. Mai mult, faptul ca Dialog a devenit brand international „este unul dintre cele mai bune lucruri care i se puteau intampla lui Connex“, spunea atunci cel care va parasi carma companiei in decembrie.

     

    Iata ca au trecut doi ani si soarta brandului Connex este cu totul alta acum. Cum isi comenteaza acum Lattimore propriile declaratii? si cum vede optiunile de marca ale romanilor acum cand nu mai este nici un brand romanesc in joc? Compania nu a comentat. Connex a confirmat, in schimb, ca agentia cu care va lucra Vodafone in Romania va ramane aceeasi – McCann, Erickson. Iar de contul de media se va ocupa Universal McCann. Bogdan Enoiu, managing director si actionar minoritar in McCann, spune ca agentia sa va rula 90% din business-ul comunicarii Vodafone, restul de 10% revenindu-i agentiei Scala JWT (agentia care este responsabila de strategia de marca a Vodafone la nivel de mondial, dar care, prin contractul cu Vodafone, ii lasa clientului libertatea de a lucra cu ce agentie vrea pe plan local).

     

    Ce va face Orange? Va lasa garda mai jos – asa cum a procedat Connex in „anul portocaliu“ – sau isi va vedea de campaniile sale de comunicare ca si pana acum? Orange a refuzat sa dea orice fel de declaratie legata de strategia de comunicare in 2006. In schimb, oficialii Zapp au admis pentru BUSINESS Magazin ca vor ramane constanti in comunicare. Nimeni nu spune insa ca va renunta la lupta publicitara in cursa pentru clienti. Deja ceasul a inceput sa ticaie: pe locuri, fiti gata… start!

  • Strategii „In limba romana“

    Si Microsoft Romania este conectata la schimbarile de strategie anuntate de peste ocean. Ovidiu Artopolescu, director general al companiei, a explicat pentru BUSINESS Magazin ce sta in spatele anunturilor facute de Gates.

     

    ACUL IN CARUL CU FAN: „Din ce in ce mai multa informatie este disponibila utilizatorilor in format digital, dar este nevoie de o capacitate mare de personalizare si organizare a informatiilor relevante“.

     

    INTERNET PESTE TOT: „Raspandirea actuala a Internetului a determinat aparitia unui val de noi aplicatii si dispozitive precum si experiente de utilizare disponibile instant pentru milioane de utlizatori“.

     

     

    SOFTWARE: „Live este termenul care denumeste ofertele Microsoft rezultate din fuziunea programelor de calculator si a serviciilor. Chiar daca este o versiune beta, utilizatorii pot benefici de  servicii precum stiri, e-mail si prognoza meteo“.

  • Ce este Windows Live?

    Dupa modelul portalurilor de servicii online dezvoltate de Google si Yahoo, Microsoft a lansat o versiune de testare a propriei sale variante.

     

    Windows Live (www.live.com) reprezinta o pagina de Internet care aduce in acelasi loc mai multe tipuri de informatii si servicii: motor de cautare, acces la e-mail, stiri din diverse domenii, stocare de fisiere si altele, toate acestea fiind accesibile prin intermediul internetului.

     

    Deocamdata, portalul este in faza de testare (beta). Nu s-a facut publica data la care se va lansa versiunea finala.

     

    Conceptul Live reprezinta de fapt incercarea Microsoft de a combina aplicatiile software cu serviciile online. Daca nu va obtine un rezultat care sa-i convinga pe internauti, compania risca sa piarda un tempo important in competitia cu rivali precum Google sau Yahoo.

  • Razboi Live pe Internet

    La cei nici 10 ani ai lor, Google si Yahoo sunt rivalii mai tineri si mai agili ai gigantului Microsoft. Bill Gates spune insa ca varsta nu conteaza si ca vrea sa cucereasca terenul de joaca pe care cei doi „copii“ au zburdat nestingheriti pana acum – Internetul. Cine va pleca primul acasa plangand?

     

    Atunci cand Bill Gates iese la rampa si spune ca va vorbi despre cea mai mare schimbare de strategie a companiei sale din ultimii cinci ani, intreaga industrie IT este obligata sa se opreasca din treaba pentru cateva momente si sa asculte cu atentie. Microsoft nu este chiar un rival pe care sa-ti permiti sa-l ignori, iar Google si Yahoo stiu asta cel mai bine, cu toate ca, din cand in cand, din directia lor mai vin si remarce malitioase cum ar fi ca, in ultimii ani, Gates mai mult a promis decat a facut.

     

    Intr-un discurs tinut saptamana trecuta la San Francisco, seful Microsoft si-a explicat viziunea asupra viitorului industriei si a detaliat pasii pe care compania sa ii va face pentru a-si pastra suprematia castigata in anii ‘90 de omniprezentul sistem de operare Windows. „Viitorul consta in livrarea de servicii prin Internet si nu in vanzarea de CD-uri ambalate in cutii asezate pe raftul magazinelor“, a spus Gates. Si cum arma principala a Microsoft este Windows, care ruleaza pe mai mult de 90% din computerele lumii, concluzia lui Gates a venit oarecum firesc. Pentru a se impune in urmatorii ani, Microsoft trebuie sa combine Windows-ul cu Internetul. Ce a rezultat? Un serviciu online nou-nout, cu care Gates spera sa-si repozitioneze compania in dauna rivalilor mai tineri: Windows Live.

     

    Prezentat sub forma unei pagini de Internet simple, cu design „curat“ – model consacrat de motorul de cautare Google – Windows Live isi propune sa fie un punct de acces unic pentru toate serviciile de care are nevoie utilizatorul. Acesta este invitat sa-si personalizeze pagina cu informatiile relevante pentru el – stiri dintr-un anumit domeniu sau de pe un anumit site, informatii meteo din orasul preferat, stiri bursiere, legaturi catre site-urile preferate, toate acestea urmand sa se actualizeze periodic. Adaugarea de informatii se face simplu, aducand categoriile favorite in mijlocul paginii printr-o miscare de „drag-and-drop“ cu mouse-ul.

     

    Portalul Windows Live este deocamdata in faza de testare (beta), urmand ca noi servicii si alte tipuri de informatii sa ii fie adaugate cu trecerea timpului. O intrebare ramane, totusi. De ce a facut Gates aceasta miscare, acum?

     

    Una din explicatii este simpla si se numeste „Google“, observa analistii. Usurinta si rapiditatea cu care Google a introdus noi servicii pe Internet in ultimii doi ani a fost o surpriza pentru toata lumea. Daca pana nu demult Google era cunoscut doar ca un motor de cautare, ce-i drept foarte bun, in ultimele 24 de luni internautii s-au obisnuit cu noi branduri: Google Gmail (primul e-mail gratuit cu spatiu de 1 GB, ajuns intre timp la aproape 3 GB), Google Earth (primul program care recreeaza globul pamantesc, permitand utilizatorului sa „zboare“ oriunde pe harta lumii), Google Desktop (primul program de cautare pe propriul computer care returneaza rezultate instantaneu).

     

    Si cum singurul mod prin care Google isi distribuie noutatile catre utilizatori este Internetul, a iesit la iveala un nou mod de a face afaceri pentru producatorii de software – programele sunt scrise in mod dinamic, in functie de cerintele imediate ale pietei, si distribuite rapid, pe Internet. Actualizarile se pot face la fel de rapid, tot online. Astfel, contactul dintre producator si consumator este continuu, ca si feedback-ul. Toate aceste schimbari au modificat, inevitabil, si asteptarile consumatorilor. Ray Ozzie, director de tehnologie al Microsoft, admite ca internautii au inceput sa isi doreasca servicii rapide, usor de folosit si, in majoritatea cazurilor, gratuite. Informatiile personale sunt acum accesibile de la majoritatea echipamentelor conectate la Internet (fie ca e vorba de PC, telefon mobil sau PDA), astfel ca utilizatorii sunt mult mai dispusi sa-si stocheze datele proprii pe serverele furnizorilor de servicii precum Google decat pe propriul computer.

     

    O a doua explicatie este alta noutate aparuta in peisajul online al ultimilor ani: publicitatea platita in functie de numarul de click-uri date de utilizatori. Ideea a fost implementata pentru prima data de Overture (acum o divizie a Yahoo), a fost apoi dezvoltata cel mai eficient tot de Google. Iar analistii nu se feresc sa avertizeze ca acest sistem, bine pus la punct, ar putea genera suficienti bani pentru a invinge chiar si un adversar de calibrul lui Microsoft.

     

    Piata de publicitate online este intr-adevar o sursa extraordinara de facut bani. Cu o valoare de aproximativ 15 miliarde de dolari in prezent, piata ar putea creste la 150 de miliarde de dolari in 10 ani, pe masura ce tehnologia care permite afisarea de reclame contextuale (reclame distribuite in functie de ceea ce il intereseaza pe utilizatorul care le vede) va permite extinderea acestui gen de publicitate si la alte forme de comunicare, inclusiv la televiziunea digitala distribuita prin Internet.

     

    Estimarea ii apartine tot lui Ray Ozzie, care spune ca Microsoft nu va rata oportunitatea oferita de acest sistem de finantare. Microsoft testeaza deja modalitatile prin care va pune la punct cea de-a treia mare retea de publicitate online, dupa cele ale Google si Yahoo – primele programe de incercare au debutat in Franta si Singapore, urmand ca serviciul sa devina complet operational in cursul anului viitor, conform estimarilor oficialilor companiei. Totusi, Microsoft ar putea oferi si o serie de servicii avansate, care vor fi platite de utilizatori (Google are un exemplu asemanator cu serviciul Google Earth – cei care doresc mai multe informatii sau detalii ale imaginilor luate din satelit trebuie sa plateasca o taxa). 

     

    Cert este ca, prin lansarea noii platforme Windows Live, Gates recunoaste indirect faptul ca Google a ghicit corect cum trebuie sa arate afacerea cu software a viitorului. Accentul se va muta de la aplicatiile instalate pe computerele personale catre aplicatiile aflate undeva in neantul Internetului si care sunt accesate de pe computerele nu neaparat foarte performante ale utilizatorilor individuali.

     

    Dar, pentru ca cea mai buna aparare este atacul, Gates nu se opreste aici. In viitor, majoritatea produselor software ale Microsoft vor fi distribuite dupa modelul „software ca serviciu“ si livrate pe Internet, spune el.  Seful Microsoft a anuntat deja si care va fi urmatorul pas. La inceputul anului viitor, compania va pune online si o versiune a celei mai de succes suite de programe pentru birou, Office. Se va numi Office Live si le va da acces oamenilor de afaceri la o serie de functii ale popularei serii de programe care contine Word, Excel, Access si Powerpoint.

     

    Viitorul serviciu Office Live va fi disponibil la inceputul anului 2006, deocamdata intr-o prima versiune de test (beta), se arata pe pagina de Internet dedicata de Microsoft acestei aplicatii – www.officelive.com. Noul serviciu va oferi companiilor acces la o buna parte  dintre functiile disponibile in aplicatiile pentru birou ale Microsoft, prin intermediul carora acestea vor avea posibilitatea de a-si accesa si intretine conturile de e-mail si datele de business.

     

    Totusi, atat Google, cat si Yahoo asteapta o confirmare in plus a faptului ca Gates este intr-adevar hotarat sa duca pana la capat aceasta schimbare radicala de strategie, luand in calcul ca nu toate declaratiile de acest gen din ultimii ani s-au si transpus in realitate. La fel, unii analisti au spus ca, de fapt, Gates si directorul executiv al Microsoft Steve Ballmer sunt destul de precauti si nu-si doresc un viraj de 180 de grade, ci doar o serie de produse online care sa suplimenteze veniturile aduse de produsele software de baza ale companiei.

    Cat de circumspecti sunt liderii Microsoft, se va vedea probabil destul de curand din felul in care va fi dezvoltat portalul Windows Live in  lunile care vor urma. Insa daca Bill Gates nu se va misca bine si repede, risca sa-i priveasca din nou, de undeva de la o fereastra izolata a imperiului sau, pe „juniorii“ Google si Yahoo distrandu-se singuri pe Internet.