BusinessMagazin

Blog

  • Viata de apoi a P.C.R

    Vladimir Tismaneanu a publicat un volum de exceptie despre comunismul romanesc si trasaturile lui – probabil una dintre cele mai izbutite sinteze din literatura de specialitate a ultimilor ani.

    Primit cu elogii la aparitia in SUA, la University of California Press, volumul „Stalinism for All Seasons“ al lui V. Tismaneanu, tradus si tiparit de catre Editura Polirom sub titlul „Stalinism pentru eternitate“, a fost, cu siguranta, vedeta marelui targ de carte Bucuresti 2005 si unul dintre succesele de librarie notabile ale prezentului sezon estival. Intampinat, si la noi, cu exclamatii de incantare (din randul carora s-ar cadea citata cea, descumpanitoare, a lui Mircea Cartarescu – „Vladimir Tismaneanu este un Marcel Proust al comunismului romanesc“), volumul universitarului american de origine romana este, probabil, una dintre cele mai izbutite sinteze de care s-a bucurat literatura de specialitate cu tematica romaneasca a ultimilor ani. Autorul e prudent: „Nu sunt istoric si nici nu incerc sa devin unul scriind aceasta carte ce ofera o interpretare politica a principalelor tendinte, optiuni, strategii si tactici ce au conferit comunismului romanesc trasaturile distinctive si care evidentiaza interactiunea dintre comunistii romani si tovarasii lor din lagarul socialist“. Colectat din arhive pana nu de mult secrete, livrat de catre prieteni sau cunoscuti sau extras din propria experienta biografica (V. Tismaneanu si-a petrecut tineretea in Romania, fiu al unei familii de ilegalisti, fosti luptatori pe fronturile din Spania sau Franta), materialul informativ e rodul unui efort arhivistic de aproape 25 de ani.

    „De ce un studiu despre comunismul romanesc?“, se intreaba autorul in paginile preliminare ale cartii. Desi exista un numar mare de carti remarcabile despre majoritatea partidelor comuniste est-europene, experimentului romanesc i s-a acordat relativ putina atentie. Motivele? Izolarea tarii din ultimii ani ai regimului Ceausescu, incurajarea, dupa 1974, a falsificarii deliberate a istoriei P.C.R. „pentru a o pune de acord cu mitologia politica destinata legitimarii cultului Conducatorului“ si, in sfarsit, administrarea discretionara, dupa 1989, a materialelor arhivistice. P.C.R s-a impus ca un caz de studiu deosebit de interesant si datorita anomaliilor pe care le-a perpetuat in concertul socialist al arealului Europei de Est. 

    Dintr-o „secta“ leninista marginala, care numara aproximativ 1.000 de membri, a ajuns un partid de masa care izbutise sa adune, in ultimii sai ani de existenta, aproape 4 milioane de membri cotizanti si care a devenit vehiculul edificarii unei dictaturi personale bazate pe o ideologie nationalista combinata cu elemente formale de marxism. Izbitor, cu deosebire, in profilul partidului, i se pare lui Tismaneanu si „absenta oricarui grup reformist bine structurat“ la nivel de conducere si a unei heterodoxii ideologice, asa cum au aparut acestea in Ungaria sau Polonia. Acestor elemente atipice li se alatura, insidios si devorator, procesul de „decomunizare“ din Romania, care a fost cel mai putin radical din spatiul estic si care a favorizat o „restauratie“ ale carei consecinte le contemplam si azi. Ultimul capitol al volumului este dedicat, de altfel, acestui dramatic proces de cosmetizare postrevolutionara si poarta un nume graitor cat o carte: „Viata de apoi a P.C.R.“

  • Jung despre Era Pestilor

    A aparut recent cel de-al 9-lea volum al operelor complete ale filosofului, psihiatrului, psihologului si omului de cultura de origine elvetiana Carl Gustav Jung: „Aion. Contributii la simbolistica sinelui“. Prezentul volum se refera la Era Pestilor si la dezvoltarea spirituala si psihologica umana in relatie directa cu aparitia si propagarea crestinismului si studiaza Sinele in raport cu Omul-Dumnezeu crestin.

    Inca de la origini, Hristos cel luminos este confruntat cu antiteza sa intunecata, Antihristul, a carui domnie va preceda intoarcerea Mantuitorului. Intalnirea celor doua contrarii se savarseste perfect in semnul zodiacal al Pestilor (pestele este unul dintre cele dintai simboluri ale lui Iisus), care guverneaza era (aion) crestina. Jung studiaza simbolismul pestelui si al Sinelui sprijinindu-se pe documente ale gnosticilor si ale succesorilor lor, alchimistii, pe care ii considera ca fiind niste precursori ai psihologilor si niste pionieri ai spiritului, care au refuzat limitele dogmei.


    CARL GUSTAV JUNG, OPERE COMPLETE,
    EDITURA TREI, BUCURESTI, 2005

  • Povestea INTERPOL

    Cele patru capitole ale acestei lucrari de popularizare prezinta si analizeaza istoria si lupta, organizarea si metodele, locul si rolul Interpolului in cadrul relatiilor internationale, organism insarcinat sa faciliteze si sa coordoneze relatiile si eforturile politiilor nationale in combaterea criminalitatii. Desi toata lumea a auzit despre Interpol, cunoasterea exacta a structurilor si manierei sale de actiune este inca lacunara si obturata de erori si false pareri, ceea ce duce la nasterea unei foarte largi plaje de atitudini – de la desconsiderare pana la ridicare in slavi.

    Prin urmare, Marc Lebrun s-a straduit sa clarifice si sa simplifice cunostintele de care dispunea in privinta OIPC, in privinta modului sau de functionare, a misiunilor si oamenilor sai, pentru a reajusta potrivit realitatii imaginea care s-a creat in jurul sau. In acelasi timp, autorul a incercat sa descrie Interpolul din perspectiva relatiilor internationale si a diplomatiei, pentru a-l putea situa in ansamblul natiunilor si marilor organizatii.

    MARC LEBRUN, INTERPOLUL, EDITURA CORINT,
    COLECTIA „MICROSINTEZE“, BUCURESTI, 2005

  • Pronosticuri pentru premiile Mercury

    Astept cu interes premiile Mercury din septembrie, pentru ca, spre deosebire de execrabilele Brit Awards, sunt un indicator destul de exact al situatiei scenei muzicale britanice.

    Oare ce au in comun Suede, M-People, Pulp si Roni Size? Toti sunt fosti detinatori ai unui premiu muzical Mercury, distinctie ce se acorda in fiecare an celei mai bune „prestatii“ muzicale „alternative“ din Marea Britanie. Demarate initial ca alternativa la execrabilele „Brit Awards“, dominate de muzicieni precum teribil de demodatul Phil Collins, premiile Mercury sunt astazi privite ca un indicator destul de exact al situatiei scenei muzicale britanice, iar anul acesta nu face nici el exceptie. De fapt, daca stam sa judecam dupa lista de nominalizati, tineretul din Marea Britanie asculta aproape in exclusivitate un singur tip de muzica: „Indie“.

    In caz ca va intrebati, „Indie“ e o prescurtare a unui termen ce desemneaza baietii sau fetele care fac parte din formatii de chitaristi, a caror muzica nu se adreseaza publicului larg. Termenul este „independent“ si initial desemna casele de inregistrari independente, mostenire a miscarii punk. Iar baietii care canta la chitara domina lista de nominalizari la premiile Mercury din 2005. In materie de muzica de dans, numai doua nume pot fi incadrate, cu adevarat, la aceasta categorie: MIA, fiica unui cuplu de refugiati din Sri Lanka nascuta la Londra, a carei muzica imbina hip-hop-ul, ragga, electro-ul si sound-ul bhangra cu influente indiene. Celalalt nume este The Go! Team, o trupa cu cinci membri de la Brighton, care ar putea fi cel mai bine caracterizata drept „o trupa Indie care incearca sa imite o trupa dance“. Muzica lor cuceritor de haotica se inspira clar din hip-hop-ul timpuriu si funk.

    Lista scurta pentru premiile Mercury si-a facut o traditie din a strecura printre nominalizati si „jetoane“, care constau in nume din alte genuri, astfel incat prezenta unor artisti de jazz sau folk e aproape de asteptat. Includerea celor de la Polar Bear, un cvartet de jazz, nu ar trebui sa surprinda, asadar, pe nimeni. Dupa cum nimeni nu ar trebui sa se astepte ca acestia sa castige. Dar adevaratul outsider al acestei liste este, de fapt, un interpret in varsta de 28 de ani din sfera muzicii folk, Seth Lakeman din Yelverton, Devon, care si-a produs albumul impreuna cu fratele sau si l-a lansat prin intermediul propriei case de inregistrari. La celalalt capat al spectrului listei din acest an ii gasim pe Coldplay, cu al lor album X & Y, a caror prezenta in acest loc e chiar mai bizara decat cea a lui Lakeman. Cum ultimul lor LP s-a vandut numai in Marea Britanie in 500.000 de exemplare in prima saptamana de la lansare, nu se poate spune ca ar avea nevoie de recunoastere. E putin probabil ca trupa Coldplay sa castige, in trecut premiul muzical Mercury nefiind niciodata acordat unor artisti  de mare succes comercial. Ceea ce e bine.

    Asadar, cine o sa castige? Trupa Bloc Party, pe care multi critici o vad castigatoare, este comparata de obicei cu castigatorii de anul trecut, Franz Ferdinand si pe drept cuvant. Nu numai ca au acelasi sound unghiular, punk-funk, dar Bloc Party au intrat in atentia mass-media abia dupa ce au reusit sa dea o copie a demo-ului lor solistului de la Franz Ferdinand in 2003. Totusi, eticheta de „Noii Franz Ferdinand“ ce li s-a aplicat face improbabila castigarea premiului de la aceasta editie.

    Favorita caselor de pariuri este, de fapt, o formatie numita The Kaiser Chiefs, compusa din baieti cu chitare ce canta un indie-pop numai bun de dat la radio. E cel mai sigur pariu dintre cele douasprezece grupuri de pe lista scurta. Atentie insa. Sa nu veniti la mine sa va ajut daca ati luat un imprumut de la „Casa de imprumuturi a lui Bogdan-cel-Cinstit“ si ati pierdut toti banii la un pariu nebunesc de genul totul sau nimic…

    Acestea fiind zise, cine ar trebui sa castige? Premiul meu se acorda mai sus mentionatei MIA. Sansele sale de castig s-au redus insa, dupa recentele atentate din Londra. MIA face parte dintre acei artisti, putin la numar, care abordeaza subiecte ca terorismul si refugiatii intr-o maniera ce se indeparteaza de abordarea stil tabloid a subiectului si care se poate dovedi un pic cam prea controversata intr-un moment de hipersensibilitate. Versurile sale fac referire la terorism, iar caseta sa de mixaje recent lansata se intituleaza „Piracy Funds Terrorism“ (Pirateria finanteaza terorismul). Obraznic, convingator si ironic, cu siguranta. Va trebui sa asteptati pana pe 6 septembrie pentru a vedea daca am sau nu dreptate. Daca o sa castige Kaiser Chiefs, atunci imi datorati un comision de 25% din castigurile dumneavoastra…

  • La cazinoul electronic

    Afacere oricum extrem de profitabila in viata reala, jocurile de noroc au inceput sa le faca cu ochiul amatorilor si de pe ecranul computerului, ba chiar si de pe cel al telefoanelor mobile. Probabil ca ati jucat, macar o data in viata, un joc de noroc. Iar daca nu ati facut-o pana acum, poate ca v-ati fi dorit sa aveti ocazia sa pariati sume importante si castigurile sa curga. E adevarat ca destinatia cea mai dorita de fanii jocurilor de noroc este Las Vegas, avand in vedere ca „orasul viselor“ asigura o parte destul de insemnata a pietei mondiale a jocurilor de noroc, estimata de specialisti la 1.000 de miliarde de dolari anual.

    Insa, pentru a intra in febra pariurilor nu e nevoie sa ingrosati coada din fata ambasadei, sperand la o viza de SUA. De fapt, nici n-aveti nevoie sa iesiti din casa, pentru ca tot ce va trebuie este un computer sau un telefon mobil inteligent si o conexiune la Internet. Cum asa? Cea mai noua gaselnita a amatorilor de pariuri sunt cazinourile online, care ocupa chiar unul din principalele locuri in topul preferintelor acestora. Dovada? Veniturile incasate de operatori sunt in crestere exponentiala si vor atinge 6 miliarde de dolari anul acesta, conform agentiei online de stiri PRWeb.

    Indiferent daca utilizatorii de-abia incep sa prinda gustul jocurilor din cazinourile online sau si-au format deja lista de site-uri favorite, domeniul este extrem de vast si le permite acestora sa exploreze foarte multe „teritorii online“ destinate jocurilor de noroc. Ca in oricare alt cazinou, aceste „locuri“ special amenajate pe Internet au in mare parte aceeasi activitate, asa cum se intampla si in cele din Las Vegas, spre exemplu. Clientii au posibilitatea sa aleaga un joc la care se pricep si care le place si sa parieze bani adevarati. Cat de multi? Atatia cat le permite punga. Sau mai degraba contul din banca.

    Ceea ce este cel mai interesant este faptul ca utilizatorii se pot transpune in atmosfera unui cazinou real, uitand ca sunt acasa in fata calculatorului. Jocurile sunt aproximativ aceleasi, atmosfera si concurenta de asemenea, iar sansele de castig online sunt in proportie de 97-98% similare cu cele din cazinourile reale.

    De fapt, se poate spune despre cazinourile online ca au devenit un adevarat fenomen social. In SUA, 75% dintre clientii cazinourilor pe Internet au recunoscut ca joaca un joc de noroc de cel putin trei ori pe luna, in timp ce 39% sunt clienti fideli de cel putin cinci ori pe luna, conform unui studiu recent citat de publicatia Online Casino Reports.

    Surprinzator este ca utilizatorii nu sunt doar barbati asa cum se credea pana acum. Aproximativ 62% dintre femei sunt cliente frecvente ale cazinourilor online, in timp ce doar 60% dintre barbati „calca“ in astfel de locuri. Avand in vedere faptul ca raportul dintre femei si barbati in SUA favorizeaza femeile, concluzia statisticilor este ca femeile ii depasesc pe barbati in cazinourile virtuale. Un mic impediment in calea noii afaceri ar fi poate faptul ca site-urile de profil au reguli ceva mai stricte decat alte site-uri de comert online, cand vine vorba de transferul de bani pe Internet. Insa se lucreaza si la asta.

    Deocamdata, metodele de plata obisnuite pentru jucatorii de pe Internet nu sunt foarte numeroase. De fapt, cu greu s-ar putea spune ca ei au mai mult de o varianta. Si anume transferul bancar intre conturile lor personale si conturile cazinourilor.

    Cum procedeaza totusi acei utilizatori care prefera sa nu umble in conturile pe care le au puse bine la banca si isi doresc sa-si incerce norocul cu bani cash? Majoritatea acestor afaceri pe Internet accepta doar bani care sunt platiti prin conturile bancare ale clientilor, insa au inceput sa apara si companii gata sa ofere alternative. De pilda, compania americana Ukash, provider de solutii de plata pe Internet cu bani „gheata“, este una dintre putinele care si-a propus sa ofere in curand jucatorilor posibilitatea de a plati cu cash in cazinouri online.

    „Foarte multi oameni prefera sa plateasca pentru tranzactiile online cu bani gheata, iar pana acum acestia au fost complet exclusi din lumea digitala, ei neavand posibilitatea sa cumpere prea multe produse de pe Internet“, a observat directorul companiei Ukash, Olav Hagen, citat de publicatia Online Casino Reports.Acest lucru s-ar putea transforma curand intr-o tendinta, avand in vedere ca jucatorii care vor sa puna la bataie banii din portofel si nu pe cei de pe card constituie un segment din ce in ce mai mare al pariorilor online, spun analistii din domeniu.

    Un alt potential dezavantaj al cazinourilor online, pastrarea confidentialitatii, nu este de fapt o problema, sustin operatorii site-urilor de profil. Anumiti clienti ai cazinourilor online, pasionati ai jocurilor de noroc, isi fac uneori probleme ca, spre exemplu, sotia sau cei mai apropiati prieteni ar putea afla ca sunt jucatori frecventi de astfel de jocuri. Operatorii spun insa ca utilizatorii n-au nevoie decat de o identitate virtuala (o „porecla“), care sa fie asociata cu un cont bancar. Astfel ca nici transferul banilor nu e o problema, chiar daca utilizatorul nu si-a specificat numele real. Printre cele mai populare jocuri intalnite in cazinourile online este pokerul. Aceasta pasiune atrage in fiecare zi pe site-urile de profil aproximativ 1,8 milioane de jucatori care cheltuie in jur de 200 de milioane de dolari pentru jocul favorit, conform companiei de analiza Poker Pulse. In acest ritm, cazinourile pe Internet vor avea anul acesta un profit net de peste 1,8 miliarde de dolari (aproximativ 1,5 miliarde de euro) doar de pe urma pokerului, estimeaza analistii companiei de cercetare.

    Pentru utilizatori este atractiv in primul rand castigul imediat pe care il promit cazinourile online. Dar jucatorii si proprietarii de site-uri specializate nu sunt singurii care pot scoate bani din noua afacere. Practic, orice posesor de site poate avea incasari din faptul ca redirectioneaza potentiali clienti catre pagini online de poker. Iar daca vizitatorii devin clienti ai cazinoului, cei care le-au recomandat site-ul respectiv primesc, de obicei, un comision.

    „Cel mai interesant este insa faptul ca, a aparut o categorie noua de jucatori profesionisti care petrec 40 de ore pe saptamana online si castiga probabil mai mult decat castiga la locul de munca“, a spus un analist al companiei Poker Pulse.

    Un exemplu in acest sens ar fi Boyd Leys, un american pasionat al jocurilor online, care si-a parasit anul trecut locul de munca bine platit – aproximativ 65.000 de dolari pe an (53.500 de euro), de la un site de stiri online, pentru a se alatura numarului mare de jucatori din cazinourile de pe Internet, scrie publicatia americana The Poker Gazette. Pentru o scurta perioada, acesta chiar a reusit sa castige mai multi bani decat castiga la serviciu, insa acum castigul lunar nu depaseste 300 de dolari.

    „Vreau sa pot trai din acest joc“, spune Leys. „In principiu, o sa mai incerc inca vreo sase luni, iar dupa aceea voi mai vedea“, a adaugat el.

    Ca in orice alta afacere, un punct cheie il reprezinta publicitatea. Unul dintre cele mai importante si cunoscute site-uri de profil, Golden Palace, a incercat sa isi atraga publicitate gratuita prin tot felul de ciudatenii, astfel incat presa sa il considere un subiect frecvent de stiri.

    Printre exemple se numara faptul ca Golden Palace a cumparat un simplu sandwich cu sunca si cascaval scos la licitatie pe Internet cu cateva mii de dolari, cand „rivalii“ sai nu au licitat mai mult de 10 dolari. Cazinoul a mai atras atentia mass-media si atunci cand si-a plasat logo-ul sub forma de tatuaj pe spatele boxerului Leonard Doroftei, in lupta romanului cu argentinianul Raul Balbi pentru titlul de campion mondial la categoria semiusoara din iunie 2002. Majoritatea cazinourilor au fonduri special destinate pentru publicitate, insa metodele adoptate de Golden Palace par sa fi avut cel mai bun rezultat.

    Aflandu-se mai mereu in paginile ziarelor, cazinoul online a devenit unul extrem de cunoscut, iar numele sau este printre primele care vin in mintea utilizatorilor, au constatat analistii din domeniu. Cu toata publicitatea si popularitatea serviciilor, cazinourile online au reusit sa atraga destui utilizatori. Insa cum pot clientii acestor site-uri sa mai acceseze jocurile favorite atunci cand se afla in deplasare, sau daca se afla acasa dar copiii au acaparat deja calculatorul si nu mai pot fi „dezlipiti“?

    Raspunsul l-a descoperit o companie care opereaza un astfel de site, PokerRoom, care a hotarat sa rezolve aceasta problema aducandu-si serviciile si pe telefoanele mobile inteligente. Noul cazino pe mobil ofera deocamdata utilizatorilor doar doua jocuri de noroc, dintre care unul este pokerul, insa acestia pot paria si juca la fel ca in cazinourile online, in orice zona geografica unde au semnal pe telefon. Sumele puse la bataie variaza intre 50 de centi si 300 de dolari pentru fiecare mana jucata la poker, au precizat oficialii companiei.

    Pe o piata despre care compania de analiza Juniper spune ca va creste de zece ori in urmatorii patru ani, ajungand la 19,2 miliarde de dolari, evident ca PokerRoom nu e singura companie care considera cazinourile pe telefonul mobil o afacere profitabila. De pilda, compania americana Abrio a pus de asemenea la dispozitia jucatorilor serviciile cazinoului sau online pe mobil. Numai ca cei de la Abrio si-au dat seama ca jocurile sunt si mai interesate pentru utilizatori atunci cand sunt combinate cu previziuni astrale. Astfel a rezultat Fortune Teller, un foarte popular joc online, care le da sansa clientilor sa castige bani la jocul de noroc si in acelasi timp sa-si citeasca horoscopul pentru ziua respectiva.

    Nu in ultimul rand, un fel de cazino a fost introdus si in unele din bancomatele japoneze. Astfel, utilizatorii pot sa castige o suma de bani suficienta pentru a acoperi comisionul bancar la tranzactiile pe care le fac daca joaca un simplu joc. Cum e posibil? Jocul este similar celor cu fructe, in care se trage de maneta si, pentru a castiga, trebuie sa apara trei fructe de acelasi fel pe linie. La bancomat, in timp ce scot bani clientii nu trebuie decat sa apese pe un buton si pot castiga aproximativ 10 dolari la fiecare operatiune bancara.

    In Romania, deocamdata nu se poate vorbi despre cazinouri pe Internet sau pe telefonul mobil, cu toate ca exista deja unii jucatori pasionati care viziteaza frecvent site-uri din strainatate. Pe netul romanesc, singurele referinte online sunt la jocurile de noroc care pot fi descarcate pentru a fi jucate din propria placere, in timpul liber. Castigurile lor sunt la fel de imaginare ca si banii investiti acolo. De exemplu, pe portalul de divertisment http://fun.as.ro se pot descarca cateva joculete pentru calculator, precum poker, ruleta, black jack (21) si altele asemenea. La fel si pentru utilizatorii de celulare. Pe site-ul specializat in servicii pentru telefoanele mobile http://www.funsms.ro, detinut de compania Intertel Communications, se pot comanda online si apoi descarca jocuri de poker, ruleta, black jack si altele special realizate pentru telefoanele care suporta aplicatii Java. Alt tip de divertisment online ofera http://doizece.ro, unde utilizatorii se pot intalni pe site pentru a juca partide de poker interactive. Castigurile sunt insa la fel de lipsite de valoare financiara, constand in puncte care confera jucatorilor cel mult prestigiu.

    Pe Internetul romanesc exista insa si site-uri pe care se pot cheltui sau castiga bani reali. Nu la jocuri de noroc, ci pur si simplu pe site-uri de pariuri. De exemplu, http://www.e-pariuri.ro/ ofera sfaturi pentru pariori si o comparatie a serviciilor caselor de pariuri. Pe http:// www.pariuri-sportive.com/ se poate juca direct online, cu avantajul ca taxa pentru bilet este zero, iar rezultatele se primesc direct prin SMS.

    Exista si o situatie a contului propriu, iar depunerile si retragerile de bani se pot face prin propriul card bancar.

    In concluzie, febra jocurilor de noroc online se intinde cu repeziciune in „ciberspatiu“ si incepe sa-i cuprinda chiar si pe romani. Iar jucatorii nu sunt deloc deranjati de faptul ca pentru a auzi celebra fraza „Jocurile sunt facute“ trebuie sa indeplineasca neaparat o conditie: sa aiba o pereche de boxe conectate la computer.

  • Un laptop pentru fiecare

    De curand a starnit valva in presa informatica o initiativa aparent excentrica lansata de Nicholas Negroponte: un laptop de 100 de dolari care sa fie in dotarea personala a fiecarui elev. Dupa ce stupoarea initiala a trecut, lumea informatica a cazut pe ganduri.

    Nicholas Negroponte este un personaj binecunoscut in lumea informatica. Este cu siguranta etalonul a ceea ce se cheama in jargonul ciber-culturii un „digerati“ – termen compus din „digital“ si „literati“ si care defineste noua elita tehnologica a unei lumi din ce in ce mai dependenta de computere si comunicatii. El este cel care a pus bazele laboratorului Media Lab de la M.I.T. (Massachusetts Institute of Technology), in care s-au nascut numeroase tehnologii de avangarda. Tot el este unul dintre fondatorii revistei Wired, una dintre cele mai influente publicatii care analizeaza asa-numita „revolutie digitala“ prin prisma influentelor pe care tehnologiile informatice in conjunctie cu comunicatiile si media le exercita asupra societatii, culturii si politicii. In fine, Negroponte se bucura si de o binemeritata aura de vizionar, in special datorita cartii sale „Being Digital“ – un veritabil best-seller – in care analizeaza societatea viitorului pornind de la distinctia esentiala dintre atomi si biti. In paranteza fie spus, este fratele lui John Negroponte – Director of National Intelligence – si este inrudit cu familia Negropontes din Romania.

    Proiectul HDLP ($100 Dollar Laptop Project) a fost anuntat la Forumul Economic Mondial de la Davos, un organism a carui putere de influenta este binecunoscuta. Miza proiectului nu este atat tehnologica cat politica, iar Negroponte o enunta succint si limpede: „Educatie: un laptop pentru fiecare copil. Solutia oricarei mari probleme, de la pacea mondiala pana la mediu, foamete si saracie, cuprinde intotdeauna si educatia“. Iar educatia – mai ales in tarile sarace – trebuie sa se bazeze mai mult pe solutii „de la egal la egal“ (peer-to-peer) si pe metode autodidacte (self-driven), iar un laptop este o modalitate importanta de a ajunge aici.

    Elementele pedagogice sunt si ele solid fundamentate si este important de subliniat ca printre promotorii proiectului se afla si Saymour Papert, unul dintre cei mai importanti teoreticieni ai lumii in privinta utilizarii calculatorului in educatie. Papert, profesor de pedagogie si tehnologii media la M.I.T., este un discipol al lui Jean Piaget (cu care de altfel a lucrat mai multi ani in Elvetia) si inventatorul limbajului Logo, pe care l-a folosit multa vreme pentru a aplica la modul practic metoda constructivista a lui Piaget in procesul educational.

    Mai exista insa si alte aspecte importante. Deloc de neglijat este impactul social pe care un astfel de proiect il provoaca. De altfel tot Negroponte subliniaza ca disponibilitatea unui laptop pentru fiecare copil este importanta nu doar pentru dezvoltarea copilului, ci si pentru intreaga familie si comunitate. Iar aceasta nu este o supozitie, ci o concluzie bazata pe un proiect pilot pe care chiar Negroponte si sotia sa l-au implementat in doua scoli din Cambodgia, in sate in care nu erau nici macar electrificate. E de notat ca rezultate similare au fost remarcate si in cadrul unui alt proiect pilot dezvoltat de Eduvision in Kenya, in care s-au folosit dispozitive palmtop.

    Intrebarea este: se poate construi un laptop functional la 100 de dolari? Specificatiile sunt interesante: computerele se vor baza pe procesoare la 500 MHz, vor avea ecrane color la un megapixel, vor fi rigidizate, nu vor contine componente mobile (deci fara disc – doar o memorie flash de 1 GB), vor cuprinde tehnologie wireless incorporata si conectivitate USB. Cateva inovatii de majore de la M.I.T. vor fi si ele prezente. Tehnologia de afisare E-Ink (un fel de „hartie digitala“) are avantajul major ca nu necesita refresh, deci are consum foarte redus. Retelele „mesh“ au fost dezvoltate si ele la M.I.T. Media Lab si vor permite computerelor dintr-o arie geografica sa formeze automat retele peer-to-peer. Consumul energetic redus va fi asigurat si prin tehnologii neconventionale (de pilda chiar apasare pe taste va genera electricitate). Softul va fi Linux.

    Totul este estimat la 90 de dolari, ceilalti zece fiind rezervati asamblarii si profitului. Desigur, costurile se refera la volume imense: Brazilia s-a aratat interesata de 100 de milioane de bucati iar China de doua ori mai multe. Patru companii au aderat deja la proiect: AMD, Google, Red Hat si Brightstar. Interesant…

  • Internauti si telespectatori

    Discutii despre televiziunea interactiva se duc de mai bine de douazeci de ani, insa pentru prima oara se pare ca exista semnale clare ca batalia va fi castigata de computerul personal, iar Internetul va fi principala cale pentru emisiunile TV, pe care utilizatorul le va putea selecta dupa propriile dorinte.

    Internetul reuseste sa raspunda la doua nevoi din ce in ce mai importante pentru consumator, scrie The New York Times. Intai, posibilitatea de a vedea emisiunile favorite la ora la care ajunge acasa sau cand are timp liber si dispozitia necesara si, in al doilea rand, optiunea de a participa la emisiuni interactive.

    Lupta a inceput pe taramul stirilor, CNN vazandu-se obligat sa adauge clipuri de stiri cu acces gratuit pe site-ul sau de Internet (www.cnn.com) din cauza faptului ca audienta online se muta spre site-uri cu astfel de servicii. CNN nu a uitat insa sa insereze clipuri publicitare in interiorul clipurilor video care pot fi descarcate gratis. La randul sau, CBS News, detinut de Viacom, adauga pe site clipuri video ale stirilor care nu au mai „incaput“ la emisiunea de stiri obisnuita de seara CBS Evening News.

    Nu raman insa in urma nici companiile care pun accent pe divertisment. MTV a inceput sa transmita emisiuni online, serviciul sau MTV Overdrive fiind considerat cel mai interactiv din Internet la aceasta ora. De asemenea, canalul de divertisment Nickelodeon a pus pe site cateva din emisiunile sale urmarite de adolescenti, in cadrul unui program pilot botezat TurboNick.

    Recent, America Online a inceput sa foloseasca clipurile video pentru a atrage audienta pe portalul sau de Internet (www.aol. com), iar succesul concertului Live 8 a demonstrat ca se pot atrage online audiente de zeci de milioane de oameni. „Numarul de conexiuni de mare viteza (broadband) atinge masa critica necesara furnizarii unui serviciu de televiziune interactiva“, a declarat seful diviziei CNN News Group, Jim Walton. „Acest lucru inseamna ca serviciul va fi dorit si de advertiseri“, a explicat el.

    Postul de televiziune ABC investeste in prezent intr-un nou sediu, care va fi folosit special pentru noua divizie de creatie media pentru Internet.

    „Internetul nu este un mediu pasiv, utilizatorii detin controlul absolut, ei pot personaliza continutul digital, de aceea anticipez ca stirile vor fi segmentate, pentru ca ei sa le poata urmari pe acelea pe care le vor, in ce ordine vor“, a spus seful diviziei de divertisment al ABC. Pentru a nu ramane in urma in lupta pentru divertismentul digital, si Yahoo! va retransmite pe portalul sau clipuri video de la toate televiziunile mari care produc asa ceva. Compania va prezenta pentru inceput stirile preluate de la CNN si ABC, evident impreuna cu reclamele de rigoare.

  • Cat costa o insula?

    Nu v-ati saturat sa va petreceti vacanta undeva pe litoral unde, in plin sezon, nu aveti nici macar unde sa va intindeti un prosop, iar la tot pasul sunteti calcati in picioare de foarte multi alti turisti? Solutia este destul de simpla, cu conditia ca bugetul sa v-o permita: o insula privata unde totul sa fie numai al dumneavoastra, chiar daca doar pentru cateva saptamani. Astfel, batalia pentru un loc la o terasa sau pe plaja va fi inlocuita de linistea de care va puteti bucura, in intimitate absoluta, pe o intreaga plaja, cu terasa si hamac.

    Inainte sa luati decizia hotaratoare legata de destinatia unde va veti petrece acele cateva saptamani departe de birou si de activitatile de zi cu zi, n-ar strica sa aruncati mai intai o privire pe site-ul www.PrivateIslandsOnline.com.

    Pe acest site sunt oferite spre vanzare sau inchiriere insule din toate colturile lumii. Fie ca aveti in minte o insula tropicala ale carei tarmuri sa fie scaldate de Marea Caraibelor, sau cautati mai degraba un loc in mijlocul apelor, ferit de razele soarelui de o padure de pini, site-ul are foarte multe oferte si solutii. Daca numele insulei nu va spune absolut nimic, va puteti documenta intrucat fiecare dintre locatiile date spre vanzare sau inchiriere pe site este insotita de o scurta prezentare, poze si o harta care indica pozitia geografica pe glob a acesteia.

    Cele mai ieftine insule din Caraibe, spre exemplu, pot fi inchiriate cu sume care variaza intre 600 si 325.000 de dolari pe saptamana, pe cand pentru a cumpara o insula in aceasta zona trebuie sa scoateti din buzunar intre 200.000 si 20 de milioane de dolari.

    In SUA, un mic paradis poate fi inchiriat ceva mai ieftin – intre 600 si 16.000 de dolari, in timp ce pentru a detine o astfel de insula, preturile sunt asemanatoare cu cele din Caraibe.

    Europa pare a fi cel mai scump teritoriu in materie de insule, chiar daca oferta este mai limitata decat pe alte continente. Cea mai scumpa locatie europeana, care se intinde pe o suprafata de 450.000 de metri patrati, costa nici mai mult nici mai putin decat 6 miliarde de dolari. Chiar daca n-ati prevazut in bugetul pentru concediu o astfel de atractie de lux privata, www.PrivateIslandsOnline.com va mai pune gratuit la dispozitie imagini, filmulete, carti postale electronice, dar si informatii utile si chiar alte adrese de Internet despre insule.

     

  • Logica ursului si a pubelei

    Ursii gunoieri din Brasov au tinut prima stire a zilei la jurnalele televiziunilor. Reporterii au prezentat si masurile autoritatilor: garduri inalte, trainice, din plasa metalica, pubele de 4.000 de euro bucata si altele asemenea. Mi se pare putin ilogic. Nu era mai simplu ca salubritatea sa ia pur si simplu gunoiul mai des?

    De fapt, problema era cunoscuta, asa ca sa trimiti masinile in prag de seara sa goleasca pubelele, inaintea de venirea ursilor, mi se pare cea mai elementara si de bun-simt chestie. Dar se pare ca in Romania lucrurile simple trebuie un pic complicate, caz in care se pierd o multime de detalii, alte componente ating dimensiuni exacerbate, lucrurile se fac pe jumatate, dar cu un exces de zel ce frizeaza ridicolul; excesul de zel oboseste apoi, asa ca jumatatea care a ramas de facut se amana pana la o data relativa, cuprinsa intre urmatoarele trei luni si pastele cailor.

    Uite, comedia pasapoartelor si a celor ce au intarziat, voit sau nu, in Europa, dar si a celor ce vor sa iasa in Europa. Cu sprijinul discret al autoritatilor (pentru ca si inchisul ochilor si mica spaga platita la vama si, cel mai important, nerespectarea unei legi inseamna un sprijin) exodul romanilor la munca in strainatate a capatat dimensiuni considerabile. Rezolva o problema majora, cea a locurilor de munca, iar in tara intra sume importante. Si carui Guvern nu-i surad 2-3 miliarde de euro in plus la consum?

    Actul 1 al comediei: europenii s-au suparat, s-au suparat si ai nostri – ‘traiti, ii ardem pe toti si le confiscam pasapoartele. Actul 2: confiscatorii realizeaza ridicolul si isi nuanteaza pozitiile – le cerem acte doveditoare, le interzicem, aplicam reguli noi. Actul 3 se joaca in sala, in timpul reprezentatiei primelor doua acte: vor sa iasa, sa-i impiedicam – daca e om de afaceri, sa vina cu tot soiul de invitatii si acte doveditoare.

    Cum ar fi fost ca Radu Georgescu de la GeCad, care a facut afaceri cu Microsoft, sa trebuiasca sa-l sune pe Bill Gates sa-i ceara o invitatie, si eventual Gates sa dovedeasca cu acte si chitante ca poate sa-l gazduiasca pe roman? Cred ca tranzactia cu antivirusul romanului, RAV, nu s-ar mai fi facut in veci. Sigur ca autoritatile se afla acum in jumatatea aceea cu elan stahanovist de care pomeneam mai sus si ca pe parcurs se vor muia; dar raul s-a produs si a fost mediatizat corespunzator, si din asta patimim cu totii.

    Toate acestea ar fi fost evitate daca se respecta legea, pur si simplu. Si mai uite una cu Bucurestiul. De fapt, doua: una cu marele circuit de curse ce va inconjura Palatul Parlamentului si a doua cu extinderea zonei metropolitane a orasului. Circuitul de curse mi se pare o idee buna, inseamna turisti si cheltuieli si investitii; dar cursa auto, daca se va tine, va dura doua-trei ore. In rest ce vor face curiosii veniti? Pot sa viziteze centrul istoric, caz in care le sugerez constituirea de grupuri mici, ca sa nu deranjeze prea tare bastinasii colorati care joaca tenis cu piciorul si care par a fi pana in prezent singurii beneficiari ai interzicerii circulatiei.

    Proiectul de reabilitare a zonei centrale pare a fi intrat in zona temporizarii, iar orasul nu este, in ansamblul sau, imbietor pentru un turist. In acest timp, edilii orasului se gandesc si la extinderea acestuia, bucurestenii urmand sa devina locuitorii a opt orase si 84 de comune. Grandios proiect, taman bun de ceva elanuri. Problema e ca orasul pare slab administrat la dimensiunile actuale, iar intrebarea logica care poate fi pusa este ce se va intampla cand va ajunge la dimensiunile unui judet? Inainte de a visa la proiecte de circuite automobilistice si la un Bucuresti de dimensiunea Los Angelesului, poate ar trebui ca sefii orasului sa vegheze la curatenie, civilizatie, bun-gust, fara a mai pomeni de starea drumurilor riverane circuitului auto.

    Inflamatii a iscat in ultima perioada si problema ministrilor aflati sub potentiala influenta a unor grupuri de interese economice, lansata de presedintele Basescu. SRI-ul si premierul Tariceanu ne-au linistit – nu exista – dupa o perioada de zel investigator. Si aici mi se pare a fi prezenta o anume lipsa de logica si intreb: ce ar fi rau daca un ministru s-ar afla sub inflenta Grupului de Interese a Celor ce Doresc ca Romanii sa Traiasca mai Bine si sa Aiba Locuri de Munca Multe si Impozite Omenesti (grup neconstituit legal, dar existent)?

    Si sa mai punem la socoteala un alt derapaj logic: bugetul de stat si problema surselor de venit pentru acesta.

    Ultima gaselnita din sirul de dari inventate sau modificate este cresterea impozitelor pentru masinile de lux si vile. Toata lumea vorbeste si invoca necesitatea de noi surse de venit. Ciudat, nimeni nu spune nici o vorba despre eliminarea risipei din bugetul statului, desi, logic, mi s-ar parea prima masura de luat in calcul.

     

  • Lehamitea de politica in Europa Rasariteana

    Nemultumiti in permanenta de clasa politica, trecem prea usor cu vederea partea plina a paharului – o anumita doza de idealism, pastrata intacta pe redutele societatii civile

    Un blestem bantuie clasa politica romaneasca – dezamagirea. Dezamagesc, inevitabil, oamenii politici si dezamagesc, tot fara gres, partidele. Cazul tipic al partidului care sfarseste prin a insela asteptarile electoratului il reprezinta, fara doar si poate, PNTCD. Nu este, insa, si singurul. Luate la bani marunti, absolut toate partidele perindate pe scena politica romaneasca dupa Decembrie ‘89 au avut, in proportii mai mari sau mai mici, o soarta asemanatoare. Nu ma refer aici la celebra „erodare“ a popularitatii unui partid aflat la guvernare – fenomen firesc, in absenta caruia alternanta la guvernare ar fi de neconceput. Ma refer la dezamagirea crunta, la lehamitea care, chiar daca nu ingroapa definitiv un anumit partid sau un anume personaj politic, il coboara cu zeci de procente intr-un rastimp de doar cateva luni. Amintiti-va, bunaoara, de ApR-ul lui Melescanu. Pana si UDMR, partidul cu evolutia cea mai liniara din ultimii cincisprezece ani, se gaseste in prezent in apropierea pragului critic.

    Lucrurile nu se opresc la nevinovatele barfe de salon sau de bucatarie. Tema este reluata, periodic, pe diferite tonalitati, de catre majoritatea comentatorilor si analistilor politici. Nu mai departe de saptamana trecuta, Societatea Academica din Romania a dat publicitatii o noua analiza in care, printre altele, constata ca, desi necesare, alegerile anticipate nu rezolva fondul problemei. Se cuvine a fi schimbati politicienii! O asemenea atitudine generalizata in toate paturile societatii, se cuvine a fi deslusita mai in detaliu. De buna seama, explicatia cea mai la indemana ar fi aceea ca, intr-adevar, politicienii romani (sau/si partidele politice) nu sunt, din varii motive (lipsa de profesionalism sau de experienta, rea-credinta, viclenie s.a.m.d.), ceea ce ar trebui a fie. Problema explicatiilor „la indemana“, insa, este ca de obicei sunt gresite, amestecand diagnosticuri corecte cu jumatati de adevar.

    Pentru a intelege mai bine fenomenul, se cuvine sa ne intoarcem inca o data la Tocqueville (pomenit, de altfel, inclusiv in raportul SAR). Pentru cei mai putin familiarizati cu subiectul, trebuie sa precizam ca francezul Alexis de Tocqueville a vizitat in 1831, pentru noua luni, S.U.A., in urma acestei experiente scriind, la doar 29 de ani, celebra carte „Democratia in America“ – cea mai pertinenta analiza a societatii americane de atunci pana-n prezent.

    De aceasta data voi face, insa, apel la o carte mai putin cunoscuta, „Vechiul regim si revolutia“, in care scrie, referitor la evenimentele din vara lui 1789: „Oamenii aveau cu adevarat convingeri“. Erau sincer interesati in afacerile publice, depasindu-si interesele individuale si egoismele meschine. „Nu intalnisem niciodata“, scrie el, „o revolutie unde puteai sa vezi, in atat de multi oameni, un mai sincer patriotism, mai mult dezinteres si mai multa maretie“. In mod firesc, prin comparatie, contemporanii ii apar drept meschini, lipsiti de coloana vertebrala, obsedati de castigul material – „mama a servitutii“.

    Oricine a trait experienta lui decembrie ‘89 rezoneaza natural cu scrierile lui Tocqueville. Cine nu-si aminteste valul enorm de entuziasm, de buna-credinta, de spirit de jertfa care a caracterizat inceputul anului 1990? Si cine dezamagirea „de dupa“, postrevolutionara? In definitiv, ce este dezamagirea daca nu inselarea asteptarilor? Daca politicienii de astazi dezamagesc cu metoda, explicatia trebuie cautata inclusiv in nivelul asteptarilor noastre. In decembrie ‘89 intreaga societate civila si-a fixat asteptarile sus. Foarte sus, intr-un domeniu ce tinea mai degraba de ideal decat de real. Si ca noi, restul est-europenilor. Dupa cincizeci de ani de comunism asteptam, de la noul regim, nimic mai putin decat perfectiunea. Inca mai asteptam.

    In „Democratia in vremuri intunecate“ (tradusa si-n romaneste), Jeffrey Isaac se intreaba ce lectii poate oferi politica postcomunista vietii politice occidentale. Unul dintre raspunsurile posibile ar fi „nimic“. Politica postcomunista nu poate oferi nimic nou. Coruptie, jocuri de culise, contracte pe sub mana se fac si acolo. Ideologii noi n-au aparut. Cine poate, in schimb, oferi o lectie este societatea civila, care se agata, cu indarjire, de idealismul anilor ‘90, si nu vrea sa renunte la el in ruptul capului, spre disperarea politicienilor. In Occident, societatea civila si-a pierdut, de multisor, inocenta. Grupuscule de tineri mai impart fluturasi in intersectii si ONG-uri multinationale se mai agita pe felurite teme de interes public. Per ansamblu, insa, societatea e amortita, multumita de traiul tihnit, lipsit de batai de cap. Nimeni nu mai asteapta minuni de la clasa politica.

    Nu si in Europa de Est. Nu si la noi. Noi inca mai credem ca idealul poate fi atins si inca ne mai ratoim la politicieni cand ii surprindem fara de halou si fara de norisor. Si bine facem. Fara un ideal, oricat de imposibil, la care sa te raportezi, nu poti merge, cu adevarat, inainte. Cata vreme mai avem pretentia ca politicienii nostri sa fie desavarsiti, nimic nu e inca pierdut si totul este posibil. Dovada? Legea lustratiei a trecut de Comisia Juridica. Vorba zicalei: „Ceea ce e dificil se face repede. Ce e imposibil cere timp“.