BusinessMagazin

Blog

  • Trendul evenimentelor corporate outdoor: cum transformă Ana Hotels experienţa business

    În ultimii ani, industria evenimentelor corporate a trecut printr-o transformare semnificativă. Dacă în trecut conferinţele, lansările de produse sau petrecerile corporate erau organizate aproape exclusiv în săli de conferinţă, astăzi companiile caută spaţii care oferă mai mult decât infrastructură: experienţă, atmosferă şi context.

    Spaţiile outdoor au devenit astfel unul dintre cele mai vizibile trenduri din segmentul MICE, iar organizatorii de evenimente caută locaţii care combină facilităţile business cu mediul natural.

    Portofoliul Ana Hotels ilustrează această schimbare prin dezvoltarea unor spaţii dedicate evenimentelor în aer liber în trei destinaţii diferite: Bucureşti, Poiana Braşov şi litoralul Mării Negre.

    Grădina urbană ca spaţiu de eveniment

    În nordul capitalei, Crowne Plaza Bucharest găzduieşte unul dintre cele mai ample spaţii outdoor dedicate evenimentelor corporate din oraş: o grădină de aproximativ 7.000 de metri pătraţi.

    Capacitatea spaţiului ajunge la 1.500 de invitaţi în format cocktail, ceea ce permite organizarea unor evenimente de amploare – de la lansări de produs şi petreceri corporate până la concerte sau festivaluri urbane.

    Pentru organizatori, avantajul major al unui astfel de spaţiu este flexibilitatea. Grădina poate fi configurată în zone distincte, adaptate unor scenarii diferite – networking, prezentări, dining sau entertainment – transformând evenimentul într-o experienţă mult mai dinamică decât formatul clasic de conferinţă.

    Într-un oraş dominat de spaţii indoor, conceptul de grădină urbană devine astfel un diferenţiator important pentru evenimentele corporate.

    Conferinţe în mijlocul naturii

    În contrast cu mediul urban, staţiunea montană Poiana Braşov oferă un alt tip de experienţă pentru organizatorii de evenimente.

    Aici, Ana Hotels Poiana Braşov integrează terasele şi spaţiile outdoor în infrastructura centrelor de conferinţe, astfel încât întâlnirile de business pot continua în aer liber, în mijlocul naturii.

    Pentru companii, aceste spaţii sunt adesea folosite pentru retreat-uri executive, sesiuni de strategie sau evenimente de networking, unde cadrul natural contribuie la o atmosferă mai relaxată şi la interacţiuni mai informale între participanţi.

    În ultimii ani, tot mai multe companii includ astfel de destinaţii montane în calendarul lor de evenimente interne sau de relaţionare cu partenerii.

    Experienţe corporate pe litoral

    La malul Mării Negre, Ana Hotels Europa, situat în Eforie Nord, propune un concept diferit de eveniment outdoor, inspirat din atmosfera resorturilor internaţionale.

    Grădina hotelului şi zona piscinei, pot găzdui evenimente corporate de până la 800 de invitaţi, fiind frecvent utilizate pentru congrese, petreceri corporate sau lansări de produse în sezonul estival.

    În astfel de contexte, componenta de experienţă devine la fel de importantă ca partea logistică: participanţii combină programul profesional cu momente de relaxare, iar evenimentul capătă o dimensiune socială mai pronunţată.

    Evenimente corporate cu vedere panoramică la Braşov

    Un alt spaţiu care se înscrie în tendinţa evenimentelor corporate organizate în aer liber este Restaurant Panoramic Braşov, unde saloanele de evenimente sunt completate de terase cu vedere spre oraş şi spre zona montană.

    Salonul principal dispune de o terasă orientată spre pădure, iar Salonul VIP are o terasă amplă, situată la înălţime, cu panoramă spre centrul Braşovului şi Ţara Bârsei.

    Spaţiile sunt potrivite pentru cocktail-uri, cine de business, workshopuri, întâlniri executive sau evenimente de echipă, iar terasele pot fi integrate în program pentru sesiuni în aer liber sau momente de networking.

    În contextul orientării tot mai puternice către evenimente experienţiale, locaţiile care combină facilităţile business cu priveliştea şi spaţiile deschise devin tot mai atractive pentru organizatori.

    În locul întâlnirilor formale, organizatorii caută contexte care stimulează interacţiunea, networkingul şi experienţele memorabile. Natura, spaţiile deschise şi designul flexibil devin astfel elemente esenţiale în arhitectura unui eveniment corporate modern.

  • Dezastru financiar la o primărie din România: bani luaţi în plus de la cetăţeni şi milioane pierdute din greşeli şi întârzieri. Niciun vinovat

    Primăria Buzău se confruntă cu probleme financiare serioase, de la sume încasate în plus de la contribuabili şi nereturnate până la pierderi de milioane de lei generate de întârzieri, proiecte defectuos gestionate şi cheltuieli fără bază legală, potrivit ultimului audit financiar realizat de Curtea de Conturi.

    Consilierul local Irinel Cîrstea a dezvăluit miercuri, într-o postare pe reţelele sociale, că documentele oficiale arată „una dintre cele mai directe forme de prejudiciu pentru populaţie”, respectiv „bani încasaţi în plus de la cetăţeni şi nereturnaţi, venituri neîncasate şi milioane de lei pierdute din întârzieri şi dobânzi”.


    Bani nerestituiţi contribuabililor
    Auditorii au constatat că peste 145.000 de lei, sume plătite în plus sau nedatorate, nu au fost compensate şi nici restituite la cererea contribuabililor, acestea fiind menţionate în raport drept „sume plătite în plus sau nedatorate, necompensate şi nerestituite”. În acelaşi timp, raportul arată că primăria nu a încasat toate veniturile care i se cuveneau de la partenerii contractuali, iar în cazul salubrizării, nu a urmărit încasarea redevenţei, respectiv banii pe care firma de salubritate trebuia să îi plătească municipalităţii.

    Sporuri pentru proiecte nerealizate
    Controlul a scos la iveală şi plata unor sporuri pentru proiecte care nu au fost implementate. În cazul unui proiect PNRR pentru locuinţe destinate tinerilor, cheltuielile de personal au fost majorate cu 177.906 lei, deşi proiectul nu a fost realizat, iar plăţile au fost făcute fără raportările obligatorii către finanţator.

    Costuri umflate la Aquapark
    Şi alte proiecte de investiţii au generat costuri suplimentare şi plăţi nelegale. Pentru proiectul Aquapark, Curtea de Conturi a identificat cheltuieli totale de aproximativ 446.000 de lei, incluzând supraevaluări, costuri suplimentare şi plăţi nelegale. Contractul a fost modificat în anumite etape pentru a sprijini firma câştigătoare, iar o parte din plăţi au fost efectuate înainte de termen.

    Nereguli şi la Complexul Hipic
    În cazul proiectului de restaurare a Complexului Hipic Buzău, primăria a stabilit valorile lucrărilor eronat şi a efectuat cheltuieli care nu respectau prevederile legale, inclusiv plăţi efectuate fără documentaţia corespunzătoare la anumite etape ale lucrărilor.

    Costuri transferate către cetăţeni la Park & Ride
    Proiectul „park and ride” a înregistrat întârzieri care au dus la cheltuieli suplimentare şi dobânzi de peste 7,7 milioane de lei. Costul final al proiectului a ajuns la 15,6 milioane de lei, din care doar 4,9 milioane au fost acoperite din fonduri europene. Restul de 10,7 milioane de lei a fost acoperit prin împrumuturi contractate de primărie, care vor trebui rambursate din bugetul local, adică indirect de cetăţeni.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pacienţi informaţi, medici sub presiune: cum se transformă medicina prenatală în era internetului?

    Medicina materno-fetală este un domeniu în care expertiza medicală, tehnologia şi relaţia de încredere cu pacientul devin esenţiale. Dr. Ana Maria Vayna, medic primar obstetrică-ginecologie şi fondatoarea Clinicii BLESS, vorbeşte despre provocările îngrijirii prenatale în România, rolul echipei medicale şi schimbările aduse de digitalizare. Cum se transformă relaţia medic-pacient într-o lume în care informaţia online şi inteligenţa artificială influenţează tot mai mult deciziile pacienţilor?

    Clinica Bless a fost un vis mai vechi, care a prins uşor-uşor contur în ultimii ani. A depăşit stadiul de proiect de când am construit o echipă solidă, cu expertiză medicală de excepţie, devenind un reper pentru pacientele care îşi doresc o abordare multidisciplinară în ceea ce priveşte monitorizarea sarcinii, la cele mai înalte standarde”, spune dr. Ana Maria Vayna, medic primar obstetrică-ginecologie, expert medicină materno-fetală, doctor în ştiinţe medicale şi fondatoarea Clinicii Bless. Pentru ea, validarea proiectului nu vine doar din cifre, ci din faptul că viitoarele mame aleg clinica pentru a le fi alături într-unul dintre cele mai importante momente ale vieţii este, spune medicul, dovada că direcţia în care a construit proiectul este cea potrivită. „Faptul că avem alături de noi paciente care ne aleg să le fim alături în acest moment important al vieţii.

    Aceasta este, pentru mine, cea mai importantă dovadă că facem bine ceea ce facem şi că acest vis a devenit o realitate palpabilă.” În spatele clinicii se află o investiţie iniţială de aproximativ 670.000 de euro, direcţionată atât către echipamente medicale performante, cât şi către construirea unei echipe cu supraspecializare internaţională, inclusiv formare la Londra. Conceptul clinicii este construit în jurul ideii de îngrijire multidisciplinară pentru viitoarele mame, cu accent pe monitorizarea sarcinii şi pe medicina materno-fetală. Clinica are însă doar doi ani de activitate, iar investiţia iniţială nu a fost încă amortizată complet. În această perioadă, prioritatea este consolidarea proiectului şi creşterea organică a activităţii. „Avem doar doi ani de activitate, nu am amortizat complet investiţia încă, dar creştem constant cifra de afaceri, ceea ce este un semn bun”, explică fondatoarea.

    După primii ani dedicaţi construcţiei echipei şi poziţionării pe piaţă, rezultatele financiare arată un trend pozitiv. În 2024, Clinica Bless a înregistrat o cifră de afaceri de aproape 300.000 de euro, iar anul 2025 s-a încheiat cu o dublare a acesteia, semn că serviciile oferite au început să câştige tot mai multă tracţiune în rândul pacientelor. „Cifra de afaceri înregistrată în 2024 se apropie de 300.000 euro. Iar anul 2025 se închide cu o dublare a acesteia, ceea ce ne arată un trend pozitiv pe care sperăm să îl continuăm”, spune fondatoarea clinicii. Creşterea este susţinută şi de structura echipei, construită în jurul unui model multidisciplinar. Astăzi, Clinica Bless colaborează cu 15 medici, printre care medici primari obstetrică-ginecologie şi specialişti în medicină materno-fetală şi terapie fetală, dar şi specialişti din domenii conexe esenţiale pentru monitorizarea completă a sarcinii.

    Printre acestea se numără cardiologia fetală şi pediatrică, stomatologia, diabetul, nutriţia şi bolile metabolice, psihologia sau genetica. Echipa este completată de încă opt persoane care asigură funcţionarea zilnică a clinicii, de la personal medical auxiliar – asistenţi medicali – până la personalul administrativ, care include recepţia şi contabilitatea. În paralel cu dezvoltarea serviciilor, o parte din veniturile clinicii este reinvestită constant în tehnologie şi aparatură medicală.

    Într-un domeniu aflat într-o continuă evoluţie, menţinerea la standarde ridicate presupune actualizarea permanentă a echipamentelor şi introducerea de investigaţii noi. „Dezvoltarea şi inovaţia sunt foarte importante, iar medicina este un domeniu în permanentă evoluţie, astfel încât încercăm în permanenţă să ne aliniem la cele mai noi tendinţe. Întotdeauna încercăm să aducem noi investigaţii şi teste de ultimă generaţie, care pot îmbunătăţi îngrijirile medicale”, explică dr. Ana Maria Vayna. Potrivit acesteia, aproximativ 5–10% din veniturile anuale sunt reinvestite în aparatură şi dotări suplimentare. Profitabilitatea clinicii se bazează în primul rând pe valoarea serviciilor oferite şi pe parteneriatele construite în jurul expertizei medicale.

    Un rol important îl au colaborările cu instituţii şi laboratoare de referinţă, care contribuie la poziţionarea clinicii într-o zonă de specializare ridicată. Potrivit fondatoarei, două dintre avantajele competitive ale clinicii sunt relaţia cu Fundaţia de Medicină Fetală de la Londra, precum şi parteneriatele cu laboratoare de analize de sânge şi analize genetice, atât din România, cât şi din străinătate. Aceste colaborări permit clinicii să ofere investigaţii şi servicii medicale la standarde ridicate, ceea ce se reflectă şi în modul în care sunt percepute tarifele. „Parteneriatele valoroase pe care le avem, atât cu Fundaţia de Medicină Fetală de la Londra, cât şi cu laboratoarele de analize de sânge şi analize genetice naţionale şi internaţionale, ne asigură un avantaj competitiv, iar pacientele înţeleg că aducem plusvaloare pe piaţa serviciilor medicale din România. Tariful serviciilor medicale este o reflectare a acestei valori, iar pacientele o înţeleg”, spune dr. Ana Maria Vayna. Clinica nu urmăreşte marje mari de profit, ci menţine, potrivit acesteia, „preţuri corecte raportate la valoarea pe care o aducem pacientelor”. În ceea ce priveşte dezvoltarea viitoare, există planuri de extindere care ar putea include noi locaţii sau parteneriate sub brandul Bless, însă acestea nu fac parte din strategia imediată. În această etapă, prioritatea este consolidarea businessului şi stabilizarea creşterii obţinute în ultimii ani. „Întotdeauna există planuri de extindere, cu toate aceste ramificaţii: locaţii, parteneriate şi aşa mai departe. Însă ele nu fac parte din planul imediat pentru noi; momentan ne concentrăm pe consolidarea businessului, rămânând deschişi către oportunităţi pe termen mediu şi lung”, explică fondatoarea. Clinica monitorizează constant feedbackul pacientelor şi încurajează exprimarea acestuia, inclusiv printr-un chestionar anonim de satisfacţie. Rezultatele sunt analizate cu atenţie şi utilizate pentru îmbunătăţirea serviciilor. În acelaşi timp, recomandările venite din partea pacientelor reprezintă un indicator important al calităţii actului medical. „Cel mai bun ambasador de brand este un pacient mulţumit. În practică ne bucurăm de un număr mare de pacienţi care ne recomandă, ceea ce ne onorează şi ne obligă în acelaşi timp să menţinem standardul înalt al serviciilor medicale oferite”, spune dr. Ana Maria Vayna.   

     

    7 întrebări şi răspunsuri din interviul cu Dr. Ana Maria Vayna

    Cum reuşiţi să păstraţi loialitatea medicilor şi a terapeuţilor într-un domeniu cu fluctuaţie mare de personal?

    Cred că odată ce construieşti o echipă solidă, cu roluri complementare şi un climat de lucru sănătos, nu se produce neapărat o fluctuaţie mare de personal. Iar la Clinica Bless ne mândrim că avem o coeziune foarte bună a echipei şi că ne place să lucrăm împreună, pregătiţi să ”Luptăm pentru viaţă înainte de viaţă”, aşa cum am ales şi sloganul clinicii.

    Ce aţi învăţat despre echilibru între partea clinică, partea managerială şi viaţa personală?

    Încă învăţ. Nu există o reţetă universală, optimizez constant dozajul potrivit pentru toate aceste roluri din viaţa mea. Sunt momente când primează unul dintre ele, dar încerc să compensez apoi. Încerc să păstrez timp pentru familie, atât zi de zi, cât şi prin planificarea unor momente de evadare, astfel că vacanţele împreună sunt un bun moment de reconectare şi un răsfăţ pe care îmi dau voie să mi-l aloc. În medicină mereu apare o urgenţă, însă tocmai aici intervine rolul echipei pe care te bazezi să îţi ţină locul cu brio, atunci când ai şi tu nevoie să te încarci cu energie, prin timpul petrecut cu familia. Cât despre partea managerială, administrativă, da este cea mai provocatoare, aş spune. Este pe lista de ”to do” pentru că trebuie, nu neapărat pentru că ar fi preferata mea. Însă am învăţat să integrez şi această componentă în rutina mea zilnică.

    Cum vedeţi piaţa serviciilor de îngrijire prenatală din România ?

    Per ansamblu, la nivel naţional, pot spune că piaţa serviciilor de îngrijire prenatală este în deficit. Putem vorbi de o dezvoltare şi o aliniere la standarde internaţionale doar în marile oraşe şi capitală. De altfel, 20% dintre pacientele clinicii vin din afara capitalei pentru că nu au posibilitatea să găsească local serviciile pe care le oferim noi. Fie sunt trimise de medicul curant la noi, fie vin pentru second opinion în cazurile în care au dubii despre diagnosticul primit, dar uneori vin pur şi simplu pentru evaluările de rutină în medicina materno-fetală. 

    Ca un tipar aş remarca totuşi partea de cazuri complicate, pentru care noi suntem un centru de referinţă, având atât paciente din alte oraşe ale României, cât şi paciente din afara ţării care vin pentru second opinion. Şi tocmai pentru că este nevoie de educaţie şi aprofundare la nivelul întregii comunităţi medicale naţionale, dar şi la nivelul pacienţilor, noi organizăm periodic, prin Fundaţia de Medicină Fetală din România pe care o coordonez workshopuri atât pentru medici, cât şi pentru pacienţi.

    Aceste acţiuni fac parte din componenta de CSR a Clinicii Bless, alături de campanii periodice pro bono pentru cazurile complicate. De exemplu, în luna iunie 2025 am desfăşurat în clinică o amplă campanie pro bono pentru second opinion pentru diagnosticele problematice dedicată pacientelor fără posibilităţi.

    Ce tendinţe majore observaţi în comportamentul pacienţilor?

    În ultima vreme observ tot mai multă anxietate în rândul pacienţilor. Vor să ştie din ce în ce mai multe informaţii de la început, caută reasigurări şi garanţii că totul va decurge bine. Tendinţa aceasta este alimentată de faptul că se informează mai mult, caută online explicaţii şi desigur automat creşte şi anxietatea astfel, în faţa unor scenarii posibile pe care le întâlnesc pe măsură ce se documentează despre riscuri şi posibile evoluţii nefavorabile. Din această dorinţă de a se asigura că totul este bine derivă şi tendinţa de a opta pentru teste exhaustive, cele mai noi şi performante teste care să permită precizie în prognozarea evoluţiei.

    Cum se schimbă rolul medicului într-o lume în care pacienţii vin deja „documentaţi” de pe internet?

    Democratizarea accesului la informaţie este un lucru bun pe de-o parte, un pacient informat pune întrebări pertinente şi este mai atent la recomandările medicului. Pe de altă parte, se poate naşte acel fenomen de autosuficienţă, momentul în care pacientul pare că ştie mai multe decât medicul şi se îndoieşte de recomandările acestuia. Acela este un moment când încrederea pacientului în cadrul medical cunoaşte o fisură profundă, uneori ireparabilă. Este o consecinţă negativă şi nedorită a documentării online, pentru că resursele online nu pot înlocui nici pregătirea îndelungată a cadrului medical, nici experienţa sa cu o cazuistică complexă.

    Cum au schimbat inteligenţa artificială şi digitalizarea practica medical?

    Ca în orice alt domeniu, inteligenţa artificială a amplificat comportamentul ”documentării online”, şi odată cu aceasta a adâncit şi această falie de încredere în ceea ce priveşte relaţia medic-pacient. Acum, când toată lumea foloseşte ChatGPT ca  pe un Google, desigur că şi întrebările legate de starea de sănătate sau anumite simptome se strecoară firesc în conversaţia cu inteligenţa artificială.

    Problema nu este că pacienţii au curiozităţi, nelinişti fireşti şi întrebări derivate de aici, ci faptul că tind să înlocuiască expertiza medicală cu aceste răspunsuri primite dintr-o interacţiune digitală adesea superficială. Ştim prea bine că principala abilitate în a folosi din plin potenţialul inteligenţei artificiale este cum formulezi întrebarea, altfel spus ce ”prompt” trimiţi spre rezolvare. Or aici este o distincţie foarte mare între cum înţelege printre rânduri, cum s-ar spune, şi ce intuiţie are un cadru medical în procesul de anamneză a pacientului şi ce abilităţi de a face conexiuni complexe cu alte afecţiuni sau simptome cunoaşte din istoricul medical al pacientului, respectiv limitările botului AI care va răspunde ţintit la întrebarea respectivă, fără o integrare în context mai larg şi o privire de ansamblu.

    Cum gestionaţi aşteptările pacienţilor care vin influenţaţi de social media sau de trenduri superficiale?

    Aşa cum precizam în cadrul întrebărilor anterioare legate de documentarea online sau utilizarea inteligenţei artificiale, pacienţii sunt fără doar şi poate influenţaţi de toate aceste tendinţe. Şi, desigur, în ceea ce priveşte decizia despre naştere – naturală sau cezariană sau mai nou este tendinţa de naştere naturală în apă – există o mulţime de informaţii online care le influenţează pe paciente. Abordarea mea este una personalizată, de la caz la caz, le ascult cu răbdare dorinţele şi argumentele şi încerc să construiesc împreună cu ele un plan de naştere care să li se potrivească. Însă, pentru mine ca profesionist, întotdeauna primează binele şi sănătatea fătului şi a mamei. Aşa că dincolo de orice trend, eu după acest aspect mă ghidez atunci când fac recomandări. Iar argumentele mele sunt mereu istoricul medical, eventuale complicaţii previzionate şi probabilitatea de a întâmpina dificultăţi, precum şi soluţii pentru a contrabalansa aceste eventuale complicaţii.

  • Scad sau nu preţurile la locuinţe în 2026? Răspunsul care nu e nici „da”, nici „nu”

    2026 începe cu prudenţă în piaţa rezidenţială, iar prima jumătate a anului ar putea aduce mai degrabă stagnare decât relansare. Într-un context marcat de taxe mai mari, inflaţie ridicată şi dobânzi încă apăsătoare, Gabriel Blăniţă, reprezentant al Colliers România, spune că piaţa intră într-o etapă în care media nu mai explică suficient, iar diferenţele dintre segmente devin tot mai mari.

    Începutul de an ne găseşte într-o perioadă cu foarte multă prudenţă şi din partea cumpărătorilor, dar şi din partea chiriaşilor, a proprietarilor şi a dezvoltatorilor”, a spus Gabriel Blăniţă, Director Valuation & Advisory Services, Colliers România în cadrul unei ediţii recente a emisiunii ZF Real Estate by Storia. Potrivit lui, piaţa rezidenţială trebuie citită în strânsă legătură cu mersul economiei, pentru că principala sursă de finanţare a achiziţiilor rămâne venitul populaţiei. Iar după mai multe runde de creşteri de taxe şi impozite, consumul încetineşte, iar acest lucru se vede şi în imobiliare. Blăniţă aminteşte că luna iulie a anului trecut a fost vârful de activitate pentru piaţă, după care majorarea TVA la locuinţele noi a schimbat dinamica.

    Din august şi până la finalul anului, tranzacţiile au intrat pe o pantă descendentă, iar începutul lui 2026 nu a adus o schimbare de ritm. „Am văzut o scădere foarte puternică în ianuarie pe ceea ce înseamnă vânzări atât la nivel naţional, cât şi în Bucureşti.” Chiar dacă o singură lună nu defineşte o direcţie anuală, el se aşteaptă ca cel puţin prima parte a anului să rămână sub semnul prudenţei. Explicaţia ţine în primul rând de puterea de cumpărare, care s-a erodat în ultimele luni. „Am avut câţiva ani consecutivi în care salariile au crescut mai repede decât inflaţia, însă în ultimele şapte luni nu mai putem spune acest lucru.”

    Când puterea de cumpărare scade, spune el, oamenii fie consumă mai puţin, fie încearcă să economisească mai mult, iar acest comportament se transferă firesc şi în piaţa rezidenţială, unde deciziile implică sume de ordinul zecilor sau sutelor de mii de euro. Întrebarea care domină discuţiile rămâne, însă, aceeaşi: vor scădea sau nu preţurile? Răspunsul lui Gabriel Blăniţă este mai nuanţat decât un simplu „da” sau „nu”. El spune că preţurile urmează destul de fidel două traiectorii: salariul real şi numărul de locuri de muncă, iar un indicator care le combină pe ambele este masa salarială. Or, aceasta a intrat în teritoriu negativ, în condiţiile în care inflaţia depăşeşte creşterea salariilor, iar numărul de angajaţi din economie a început să scadă uşor.

    Cu toate acestea, contextul actual nu seamănă nici cu 2008, nici cu şocul din pandemie, astfel că o scădere generalizată a preţurilor nu pare scenariul de bază. „Asta nu înseamnă că scăderile de preţuri nu pot exista”, explică el. De altfel, după creşterea TVA de anul trecut, costul nu a fost transferat integral către cumpărătorul final. În zonele unde oferta de locuinţe noi este limitată, iar cererea rămâne solidă, cum sunt anumite zone centrale din marile oraşe sau proximitatea metroului în Bucureşti, dezvoltatorii au reuşit să mute aproape integral costul către cumpărători. În schimb, în zonele periferice sau în pieţele unde există mai multe proiecte concurente, o parte din cost a fost absorbită de dezvoltatori, prin reducerea marjelor. „Pentru locuinţele de sub 120.000 de euro vorbim de o creştere de la 9% TVA la 21%, adică peste 10% în preţul final.

    Or nu am văzut la nivelul întregului an o asemenea creştere, ceea ce înseamnă că nu a fost transferat în totalitate acest cost.” De aici şi concluzia lui: 2026 va fi mai degrabă un an mixt, cu o primă jumătate dominată de stagnare, cu mai puţine tranzacţii şi cu evoluţii divergente în funcţie de zonă şi de tipul de produs. Acolo unde oferta este redusă şi cererea rămâne puternică, preţurile pot continua să urce. Acolo unde concurenţa între proiecte este mare, pot apărea şi ajustări.

    În a doua parte a anului, tabloul s-ar putea schimba. Gabriel Blăniţă se aşteaptă ca, începând cu luna iulie, inflaţia să intre pe o traiectorie descendentă, iar odată cu aceasta să apară premise pentru reducerea dobânzilor. „Nu vedem încă motive de euforie pentru a doua parte a anului, dar vedem anumite motive de optimism.” Dacă ajustarea bugetară continuă şi investitorii îşi păstrează încrederea în direcţia fiscală a României, scăderea costului împrumuturilor ar putea susţine o relansare a consumului şi, implicit, a pieţei rezidenţiale. În ceea ce priveşte momentul cumpărării, Gabriel Blăniţă evită reţetele universale.

    El face însă o distincţie clară între nevoia de locuire şi achiziţia investiţională. Pentru cine cumpără ca să locuiască, momentul optim este cel în care îşi permite locuinţa care răspunde cel mai bine nevoilor sale. „Să aştepţi un anumit moment pentru o nevoie de locuire nu este neapărat ceva care maximizează, într-un final, calitatea vieţii.” În schimb, pentru investiţii, criteriile trebuie să fie altele: randamentul din chirie, potenţialul de apreciere şi costul de oportunitate al aşteptării. Blăniţă atrage atenţia că randamentele din chirii nu mai sunt cele de acum câţiva ani. „Nu mai vorbim aici de acele randamente de 7-10%, ci mai degrabă între 3 şi 5%.” Mulţi investitori se bazează, de fapt, pe aprecierea de capital, iar aici argumentul lui este că aşteptarea prelungită poate însemna ratarea unor ani de creştere. Exemplul Bucureştiului este relevant: în ultimii cinci-şase ani, preţurile au crescut cu circa 60%, iar în alte oraşe mari chiar cu 70-80%, în timp ce în Cluj s-au dublat. Diferenţele dintre segmentele pieţei devin, în schimb, tot mai importante.

    Cele mai afectate de scăderea cererii sunt locuinţele accesibile, acolo unde cumpărătorii depind de finanţare bancară. În zonele centrale sau pe segmentul mai scump, presiunile sunt mai mici, iar cererea rezistă mai bine. În paralel, se adânceşte şi diferenţa dintre locuinţele noi şi cele vechi. Costurile de construcţie au crescut puternic, forţa de muncă s-a scumpit, iar noile standarde tehnice au ridicat şi ele nivelul de investiţie. „Dacă am dezvolta acelaşi proiect identic cu unul construit acum cinci ani, costul ar fi astăzi cu 60-80% mai mare.” Pe lângă cost, intră tot mai mult în discuţie şi eficienţa energetică.

    Blăniţă spune că noile construcţii vin cu standarde mai bune, unele vizibile, altele invizibile pentru cumpărător, dar toate cu impact în costul de exploatare. „Pe lângă preţ sau chirie, atunci când ne uităm la apartamente ne vom interesa din ce în ce mai mult şi cât ne costă o lună de întreţinere vara sau iarna.” În cazul locuinţelor vechi, mai ales al celor racordate la sisteme centralizate, eliminarea treptată a subvenţiilor şi liberalizarea preţurilor la utilităţi pot schimba radical ecuaţia costului total de locuire. Şi dezvoltatorii au început să răspundă acestor noi exigenţe. Potrivit lui Gabriel Blăniţă, în proiectele noi se vede deja o creştere a calităţii construcţiei şi o atenţie mai mare la eficienţa energetică, inclusiv prin integrarea panourilor solare sau a altor soluţii care reduc costurile în spaţiile comune. În acelaşi timp, disponibilitatea de plată a cumpărătorilor rămâne limitată, mai ales pentru cei care depind de credit.

    Aproximativ 55% dintre tranzacţii se fac prin finanţare ipotecară, însă dobânzile variabile de circa 8% pun în continuare presiune pe accesibilitate. Comparativ cu alte pieţe din regiune, România nu este un caz izolat. Blăniţă spune că dobânzile sunt relativ aliniate cu cele din Polonia sau Ungaria, iar legătura dintre scăderea dobânzilor şi creşterea preţurilor s-a văzut deja foarte clar în aceste pieţe. Exemplul Ungariei este relevant: după introducerea unei măsuri care a fixat dobânda pentru anumite credite la 3%, preţurile locuinţelor au urcat cu 10-15% în doar câteva luni.

     

    Cu alte cuvinte, scăderea dobânzilor poate aduce rapid mai multă cerere, dar şi preţuri mai mari. Dacă ne uităm la nivelul preţurilor, România rămâne încă sub multe dintre capitalele şi marile oraşe din regiune. În Bucureşti, media pentru apartamentele noi este în jur de 2.300 euro/mp, în timp ce în oraşe mari din Polonia se discută frecvent despre 3.000-4.500 euro/mp, iar în Budapesta despre niveluri de peste 4.000 euro/mp. Totuşi, şi aici media devine din ce în ce mai puţin relevantă, pentru că piaţa este mult mai segmentată: de la proiecte periferice la 1.500 euro/mp până la dezvoltări premium sau boutique care depăşesc 5.000 euro/mp.

    Carte de vizită Gabriel Blăniţă, Director, Capital Markets, Living Services Valuation and Advisory Services, Colliers Romania:

    1. Şi-a început cariera la Colliers International România în 2010, în calitate de evaluator imobiliar. Pe parcursul acestei perioade, a fost implicat în evaluarea unor portofolii ipotecare mari, specializându-se ulterior în evaluarea apartamentelor, caselor cu teren şi a terenurilor;

    2. Este absolvent al Facultăţii de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, unde a obţinut o diplomă de licenţă în Finanţe în 2011. De asemenea, deţine un master în management bancar, finalizat în 2013.

     

    Trei întrebări şi răspunsuri din interviul cu Gabriel Blăniţă, Director, Capital Markets, Living Services Valuation and Advisory Services, Colliers Romania:

    1. Când ar fi momentul potrivit pentru a cumpăra o locuinţă: acum, în prima parte a anului, sau în a doua parte, dacă dobânzile vor scădea?

    Este o întrebare pe care o primim des. Chiar dacă nu facem recomandări legate de momentul exact al achiziţiei, ceea ce spun cel mai des este că momentul potrivit este atunci când îţi permiţi locuinţa care răspunde cel mai bine nevoilor tale. Să aştepţi un anumit moment pentru o nevoie de locuire nu este neapărat ceva care maximizează, în final, calitatea vieţii. Pentru că aici vorbim despre două lucruri diferite: nevoia de locuire şi investiţia. Dacă vorbim de nevoia de locuire, aceasta apare de regulă atunci când familia se extinde, când ne schimbăm locul de muncă sau când veniturile noastre se modifică. Aceste lucruri influenţează nevoia de locuire: avem nevoie de o casă mai mare sau de o locuinţă într-o altă zonă a oraşului. În momentul în care ne permitem ceea ce ne dorim, acela este cel mai bun moment pentru a face achiziţia. Dacă ne uităm însă la investiţii, trebuie să gândim în termeni de randament şi să vedem unde putem obţine cel mai bun randament, fie din închiriere, fie din aprecierea de capital. Similar cu bursa de valori, dacă aştepţi foarte mult o scădere de preţ pentru a cumpăra mai ieftin, există riscul să ratezi alte oportunităţi de creştere.

    2. Ce trenduri observi în locuinţele noi construite de dezvoltatori?

    Dacă ne uităm la ce se construieşte astăzi, vedem în primul rând o creştere a calităţii construcţiilor. Observăm tot mai multe elemente de eficienţă energetică şi din ce în ce mai multe proiecte includ panouri solare care susţin o parte din consumul energetic al spaţiilor comune sau, în unele cazuri, încălzirea apei menajere. În acelaşi timp, vedem o disponibilitate de plată destul de limitată, în special pentru cei care se finanţează prin credit. Aproximativ 55% dintre locuinţe sunt cumpărate prin credit ipotecar, iar aproape jumătate dintre tranzacţii se fac încă cu banii jos. Asta înseamnă, pe de o parte, că există resurse financiare pentru unii cumpărători, dar şi că dobânzile sunt încă destul de mari pentru ca mai mulţi oameni să se încadreze la un credit ipotecar. Dobânzile variabile sunt în jur de 8%, iar chiar dacă dobânda fixă poate ajunge la 4,6–4,9% pentru o perioadă de trei până la cinci ani, în calculul sumei maxime pe care o putem împrumuta se ia în considerare dobânda variabilă. De aceea, chiar dacă rata fixă poate părea accesibilă, mulţi nu se încadrează la credit. Dobânzile de 8% sunt încă ridicate pentru achiziţiile imobiliare. Cererea bazată pe credit ipotecar a crescut foarte mult când dobânzile erau sub 5%, dar cât timp dobânzile rămân ridicate nu ne aşteptăm la schimbări majore. De aici apare uneori impresia că oamenii cumpără locuinţe cash, dar în realitate mulţi dintre cei care ar avea nevoie de credit nu se mai încadrează.

    3. Cum se compară dobânzile şi preţurile locuinţelor din România cu alte pieţe europene?

    Dobânzile sunt strâns legate de inflaţie şi de dobânda Băncii Naţionale. Din acest punct de vedere, România este relativ aliniată cu ţările din regiune, precum Ungaria şi Polonia. În acelaşi timp, inflaţia de aproape 10% face ca apetitul pentru finanţare din partea persoanelor fizice să fie destul de limitat. În ultimii ani, dobânzile din România au fost relativ similare cu cele din Ungaria sau Polonia, uneori chiar puţin mai mici. În Ungaria, de exemplu, dobânzile au ajuns şi la 10–12% pentru creditele ipotecare cu dobândă variabilă. În Polonia am văzut perioade cu dobânzi de 8–10%, chiar dacă acum sunt puţin mai mici decât în România, unde sunt în jur de 8%. Ungaria oferă şi un exemplu clar despre ce se întâmplă când dobânzile scad. Anul trecut a fost introdusă o măsură prin care dobânda la creditele ipotecare pentru anumite achiziţii a fost fixată la 3%, iar în doar câteva luni preţurile locuinţelor au crescut cu 10–15%. Cu alte cuvinte, scăderea dobânzilor şi creşterea preţurilor merg aproape mână în mână. Dacă aştepţi să scadă dobânzile, este posibil să crească preţurile. Dacă cumperi când preţurile sunt mai mici, este posibil ca dobânzile să fie mai mari. Din nou, depinde dacă vorbim despre nevoia de locuire sau despre investiţie. România este destul de aliniată cu ţările din regiune în ceea ce priveşte dobânzile şi efectele lor asupra pieţei, însă la nivelul preţurilor există încă diferenţe.   

  • A dat confortul din Dubai pe un an într-un camion: viaţa unei sibience care a trăit între continente

    Ioana a copilărit pe strada Ceferiştilor, la graniţa dintre Vasile Aaron şi Trei Stejari, iar dorul de Sibiu a însoţit-o pretutindeni, în toate cele peste 70 de ţări pe care le-a străbătut. A locuit în zece dintre ele, dar cu adevărat „acasă” s-a simţit mereu în acelaşi loc: pe străduţele vechi şi înguste ale burgului de pe malul Cibinului.

    Povestea ei o spune Daniela Cîmpean, preşedintele Consiliului Judeţean Sibiu, pe pagina de Facebook.

    Ioana Marins este una dintre sibiencele care a urcat treaptă cu treaptă în ierarhia companiilor multinaţionale, ajungând în poziţii ce i-au deschis porţile lumii: „Am terminat Liceul Economic şi Facultatea de Ştiinţe Economice, ambele din Sibiu, urmate de specializare în Comunicare în Afaceri şi Relaţii Publice. În 2010, am plecat din România pentru a lucra în cadrul unei publicaţii internaţionale din domeniul energiei. Am ajuns să coordonez vânzările de publicitate şi editarea publicaţiilor în ţările producătoare de petrol şi gaze naturale”.

    Oman, Nigeria, Ghana, Trinidad şi Tobago, Brazilia, Emiratele Arabe Unite sau Canada sunt doar câteva repere dintr-o hartă personală impresionantă. Dar, dincolo de realizări şi destinaţii exotice, a venit un moment de nelinişte apăsătoare.

    „La un moment dat am simţit că pur şi simplu m-am deconectat de la tot ce este important, de la familie, chiar şi de la propria persoană. Munceam mult, călătoream şi simţeam că mă distanţez de sensul vieţii. Am început să-mi pun întrebări de genul: pentru ce fac asta? Ce este important de fapt?”.

    În 2017, Ioana a ales să se oprească.

    „Eram deja căsătorită de patru ani cu Joao Paulo şi simţeam ca avem nevoie de o pauză. Ne-am dat demisia amândoi, ne-am luat câte un an sabatic, pe care l-am petrecut într-un camion de expediţii”.

    Un spaţiu de doar opt metri pătraţi a devenit living, bucătărie şi dormitor.

    „Am dat dulapurile cu garderobă şi confortul vieţii din Dubai, pe patru tricouri, trei pantaloni şi două perechi de încălţăminte. Acel camion a fost locul în care găteam, ne spălam, dormeam şi călătoream. Noua noastră casă. Acum mă gândesc că nu am fi putut face ceva mai potrivit în acel moment. Expediţia asta ne-a deschid ochii, mintea şi sufletul. Drumul a fost frumos, plin de momente „wow”, de întâlniri cu oameni extraordinari dar şi cu animale sălbatice, de la ursi grizzly la reni, bizoni şi balene. Există un traseu intitulat «Pan-American Highway», care porneşte din Alaska şi coboară până în Patagonia, Argentina. Când am ajuns în Mexic am aflat că sunt însărcinată. Am continuat să călătorim încă şase luni, până am finalizat întregul traseu în Ushuaia, Tierra del Fuego”.

    Călătoria de la capătul lumii le-a dat sens vieţii celor doi soţi, iar Luca s-a născut la Sibiu.

    „Pur şi simplu am simţit că trebuie să nasc acasă, în România. Dintre toate locurile din lumea asta, am ales Sibiul pentru primele clipe de viaţă ale lui Luca”.

    Au urmat ani în care viaţa i-a purtat din nou departe, la Rio de Janeiro şi în Columbia, însă de această dată cu un alt ritm, mai atent, mai ancorat.

    „Am simţit că trebuie să fac ceva care să contribuie cu adevărat la conservarea mediului înconjurător şi a resurselor naturale. Am decis să-mi folosesc experienţa în domeniul energiei în favoarea energiei verzi, din surse regenerabile”.

    Astăzi, Ioana ocupă o poziţie de conducere într-o companie cu sediul la New York şi organizează congrese internaţionale dedicate energiei regenerabile.

    „Sunt diverse congrese care promovează energia verde, de la cea geotermală, solară sau hidrogen verde. Călătoresc în cele două Americi, iar momentan locuiesc cu familia în Abu Dhabi”.

    În familia lor, limbile lumii se împletesc firesc.

    „Amândoi vorbim engleza, spaniola şi portugheza, eu ştiu şi germană, iar Luca, pe lângă engleză, spaniolă, portugheză şi română, învaţă cea de-a cincea limbă. Este foarte bun la arabă. Suntem mândri de el”.

    Pentru Ioana, succesul a căpătat o formă nouă: „Simt nevoia să caut adevăratul sens al vieţii, să ştiu cine sunt şi cum pot să contribui, să dăruiesc mai departe. Yoga este o cale eficientă de a găsi răspunsurile, drept pentru care am decis să-i învăţ şi pe alţii cum să o practice şi cum să mediteze la ceea ce este important”.

    India i-a oferit un nou reper interior, acolo unde a devenit instructor de yoga. „Nu mi-am propus să câştig bani din asta. Cred că şi-ar pierde astfel sensul”.

    Şi totuşi, echilibrul deplin îl regăseşte în acelaşi loc de unde a plecat: Sibiul. „Este suficient să merg pe vechile străzi ale oraşului, sa mă plimb în parcul Sub Arini, să merg în expediţii pe munte cu sora mea Nicoleta Ocneriu, care este şi ghid. Acasă e suficient să fii tu, omul simplu, colega de liceu, vecina de pe Ceferiştilor, fiica, sora, prietena din copilărie. Acolo unde te naşti ai prieteni, ai familia, ai tot ceea ce ai nevoie pentru a fi un om echilibrat. Ca om care a călătorit mult, ştiu că nu trebuie să pleci undeva ca să te simţi bine. Fericirea adevărată este în fiecare dintre noi”.

    Ioana speră ca viaţa ei să se închidă într-un cerc, unul care, după toate drumurile lumii, o va aduce înapoi acasă, unde îşi doreşte să aibă o contribuţie în care a crescut. Vrea să împărtăşească din experienţele acumulate în lumea întreagă şi din practica yoga, să-i inspire pe cei care îşi caută propriul drum prin viaţă.

    Ioana va alege judeţul Sibiu, „cel cu oameni şi locuri de poveste”.

  • Brazilia propune eliminarea taxei pe importul de motorină. Costul: 577 milioane de dolari pe lună

    Eliminarea taxei ICMS pe importurile de motorină ar genera o pierdere de venituri de aproximativ 3 miliarde de reali pe lună – echivalentul a circa 577 milioane de dolari. Guvernul federal ar acoperi jumătate din această sumă, statele urmând să suporte restul, transmite Reuters.

    Propunerea a fost lansată la o întâlnire cu secretarii de stat pentru finanţe. O nouă reuniune pentru dezbaterea măsurii este programată pe 27 martie.

    Preţurile petrolului brut şi ale combustibililor au crescut brusc odată cu escaladarea conflictului dintre SUA, Israel şi Iran. Săptămâna trecută, guvernul federal brazilian redusese deja impozitele federale PIS şi Cofins pe motorină şi anunţase o subvenţie pentru importurile de combustibil.

    Brazilia depinde în proporţie de aproximativ 25% de importuri pentru acoperirea consumului intern de motorină. Combustibilul este un element esenţial în logistica ţării, care se bazează masiv pe transportul rutier.

    Durigan a anunţat că autorităţile monitorizează rapoartele privind creşterile abuzive de preţuri. Un acord cu majoritatea statelor braziliene permite deja monitorizarea în timp real a facturilor de vânzare a combustibilului, alături de Agenţia Naţională a Petrolului.

    Acordul rămâne deschis aderării altor state. Printre cele care nu au semnat încă se numără São Paulo – cel mai populat şi mai important stat din punct de vedere economic – alături de Amazonas, Mato Grosso, Alagoas, Santa Catarina şi Paraná.

  • Miruţă acuză PSD că a jucat la două capete: Blocajele politice nu plătesc salarii

    „Blocajele politice nu plătesc salarii, nu construiesc autostrăzi şi nu cresc siguranţa României. Le plătesc oamenii. În astfel de momente, nu e nevoie de voci mai puternice, ci de minţi mai limpezi. PSD a jucat la două capete: în Coaliţie, dar şi cu AUR. Tot ce au reuşit este să ajungă într-o situaţie umilitoare pentru ei şi nedreaptă pentru toată ţara – să întârzie, din nou, adoptarea bugetului României. Să ne uităm la fapte”, spune Radu Miruţă, pe Facebook.

    Acesta aminteşte că atunci când Guvernul condus de Ilie Bolojan şi-a început mandatul, toţi ştiau unde se află România şi cât de gravă este situaţia bugetară: „Bugetul ţării era la marginea prăpastiei, iar acest Executiv a avut obligaţia să ia măsuri grele, nepopulare, dar necesare, dacă nu vrem să lăsăm copiilor noştri o ţară împovărată şi aproape falită. Toţi ştiau asta. Inclusiv PSD. Mai mult: PSD a fost parte la fiecare decizie”.

    În această situaţie, Miruţă cere PSD ca dacă „este atât de revoltat de cât de greu trăiesc mulţi români”, să îi cheme la răspundere pe miniştrii pe care i-a avut în ultimii 35 de ani la Muncă, Economie, Fonduri Europene şi Finanţe.

    „Pensiile şi salariile din România sunt şi rezultatul felului în care aceşti miniştri şi-au făcut sau nu şi-au făcut treaba. Eu cred că mulţi pensionari au nevoie de o dublare a pensiei, salariile ar trebui mai mari pentru toată lumea, dar atât poate ţara asta astăzi. Aici a fost adusă după ani şi ani de cheltuieli iresponsabile. E greu pentru PSD să fie credibili cum că le-ar păsa de viaţa oamenilor fără să facă mai întâi ceea ce refuză de nouă luni: să trimită acasă protejaţii din ministere, din consilii de administraţie şi din companiile de stat. Să spună clar cât economiseşte bugetul după ce opreşte această risipă şi ce face concret cu acei bani. Acolo începe seriozitatea. Nu în declaraţiile de presă cum că împart ce n-au la toată lumea, ci în propria curte, cu decizii şi fapte. Când vii cu propuneri pentru care nu spui de unde sunt bani, se numeşte minciună. Aşa cum minciună a fost şi promisiunea de anul trecut, înainte de alegeri, că vor creşte pensiile militare. Au făcut o lege despre care ştiau că nu stă în picioare, s-au lăudat cu ea, apoi au lăsat-o să se prăbuşească la Curtea Constituţională, într-un joc cinic, pe care l-au calculat la fiecare pas. Iar dacă tot vorbim despre nedreptăţile din sistemul de pensii militare, poate PSD îşi întreabă ministru Muncii din 2017, de ce, atunci a luat decizii care au produs exact aceste dezechilibre”, acuză ministrul USR.

    Radu Miruţă afirmă că „România merită mai mult decât această gargară ieftină”, mai ales că oamenii fac, de şase luni, sacrificii pentru a putea fi reparate greşelile şi dezechilibrele lăsate în urmă de guvernarea anterioară.

    „Cetăţenii şi-au făcut datoria faţă de stat. Acum este rândul statului să fie responsabil. Şi este rândul politicienilor să arate ce sunt cu adevărat: oameni de stat sau simpli combinatori, care au împrumutat discursul extremiştilor şi l-au ambalat în ipocrizie. Bugetul nu este un joc de orgolii. Este instrumentul prin care ţara funcţionează: pensii, investiţii, apărare, educaţie. Fiecare zi de întârziere înseamnă incertitudine pentru milioane de români şi frână pentru economie”, mai spune ministrul Apărării.

  • Grindeanu răspunde PNL: Nu cedăm şantajului!

    3,2 milioane de români au dreptul la Pachetul de Solidaritate.

    „Iar noi suntem vocea lor cu toate riscurile!”, arată Grindeanu.

    „Dacă noua majoritate USR-PNL-AUR-POT, creată ad-hoc în Parlament, vrea să conducă România sacrificând pensionarii şi copiii cu dizabilităţi atunci le urăm drum bun împreună!”, adaugă acesta.

    Mai devreme, PNL ceruse PSD să renunţe la ameninţarea de a bloca votul pe bugetul de stat pe 2026 şi să acţioneze în interesul cetăţenilor.

    Liberalii au avertizat că fără un buget votat, primăriile nu pot investi, şantierele se opresc şi accesul la fondurile europene este blocat.

     

  • Şedinţa comisiilor de buget-finanţe, suspendată din nou după un nou blocaj în coaliţie

    Şedinţa comisiilor reunite de buget-finanţe a fost suspendată miercuri, în Parlament, pentru a doua oară pe parcursul zilei, după apariţia unui nou blocaj politic în coaliţia de guvernare, au declarat participanţi la discuţii.

    Pauza a fost prelungită până la ora 18.00, în timp ce lideri ai coaliţiei caută în biroul lui Sorin Grindeanu o soluţie pentru ieşirea din impas.

    Tensiunile au crescut după ce parlamentarii PSD au transmis, prin senatorul Daniel Zamfir, într-un schimb de replici cu ministrul Finanţelor, că formaţiunea nu va vota anexele 1 şi 2 ale bugetului dacă nu este găsită suma de 1,1 miliarde de lei solicitată pentru măsuri sociale.

    „Dacă nu găsiţi 1,1 miliarde de lei, PSD nu votează anexele 1 şi 2 ale bugetului”, a afirmat Zamfir.

    În aceste condiţii, PNL şi USR nu aveau majoritatea necesară pentru continuarea şedinţei, iar dezbaterile pe buget riscau să se blocheze complet. Fără adoptarea anexelor 1 şi 2, comisiile nu puteau continua dezbaterea şi nu puteau întocmi raport pe primele opt articole din proiectul legii bugetului de stat.

    Noul blocaj a apărut pe fondul disputei privind solicitarea PSD ca bugetul de stat să prevadă suplimentar 1,1 miliarde de lei pentru ajutoare destinate persoanelor cu venituri reduse şi pensionarilor.

    PNL şi USR au susţinut ca această sumă să fie acoperită din fonduri europene, însă PSD a respins varianta, argumentând că fondurile europene nu reprezintă o garanţie suficientă pentru acordarea efectivă a ajutoarelor.

    O formulă de compromis a fost propusă de UDMR, potrivit căreia suma de 1,1 miliarde de lei ar urma să fie inclusă în bugetul de stat sub forma unor „credite de angajament”, urmând ca la prima rectificare bugetară Guvernul să transfere suma în „credite bugetare”.

    Practic, această variantă ar presupune ca bugetul să includă deocamdată doar posibilitatea legală de a angaja cheltuiala pentru ajutoare, urmând ca fondurile efective necesare plăţilor să fie alocate ulterior, astfel încât sumele să poată fi distribuite beneficiarilor.

  • Europa riscă o criză a gazelor: stocuri scăzute şi preţuri în creştere

    Rezervele de gaze ale statelor membre au coborât sub 30% în luna martie, cel mai redus nivel din 2022, după o iarnă mai rece decât decât în mod obişnuit. Regulile UE obligă în continuare ţările să aibă depozitele de gaze pline în proporţie de 90% înainte de iarnă, o ţintă introdusă după invazia Rusiei în Ucraina.

    Presiunea pe piaţă a crescut şi mai mult după escaladarea tensiunilor din Iran, care au afectat traficul prin Strâmtoarea Hormuz, rută prin care tranzitează aproximativ 20% din gazul natural lichefiat la nivel global.
    În acest context, oficiali guvernamentali şi reprezentanţi ai sectorului gazelor avertizează că statele ar putea încerca să îşi atingă simultan ţintele de stocare, ceea ce ar duce la creşterea bruscă a cererii şi ar crea condiţii pentru speculaţii pe piaţă.

    „Situaţia actuală este nesustenabilă – mecanismele existente nu asigură suficient securitatea aprovizionării cu gaze, deoarece stimulentele pentru umplerea depozitelor sunt inadecvate”, a comunicat Sebastian Heinermann, director general al asociaţiei germane de stocare INES, care reprezintă operatorii de depozite de gaze din Germania, citat de Politico.

    Şi Eurogas – organizaţia care reprezintă industria gazelor la nivel european – a avertizat că reglementările stricte ale UE privind transporturile de gaz natural lichefiat reduc atractivitatea pieţei europene pentru exportatori, într-un moment în care competiţia globală pentru resurse este în creştere.

    Comisia Europeană analizează opţiunile de răspuns, după ce subiectul a fost discutat atât la reuniunea miniştrilor energiei de luni, cât şi în întâlniri recente ale ambasadorilor şi experţilor din statele membre. Deocamdată, executivul european nu a anunţat măsuri concrete.

    În mod public, unele guverne încearcă să calmeze temerile. În Germania, unde rezervele sunt la aproximativ 22% din capacitate, ministrul Economiei, Katherina Reiche, a minimalizat problema, fără a indica însă măsuri suplimentare. În culise, mai multe state membre analizează deja posibilitatea de a relaxa temporar ţintele de stocare, iar unele propun chiar reducerea acestora cu până la 30% şi introducerea unui mecanism comun de achiziţie a gazelor la nivel european.

    Analiştii avertizează că refacerea stocurilor va fi mai dificilă şi din cauza cererii mari din Asia, unde statele cumpără aceleaşi livrări de gaze ca Europa. Asta înseamnă mai puţin gaz disponibil pentru Europa şi preţuri mai mari, ceea ce îi face pe traderi mai puţin dispuşi să cumpere acum pentru a stoca pentru iarnă.