Albert Edwards, strateg de investitii in Londra pentru Société
Générale, considera dezbaterea despre crestere economica si
austeritate bugetara o pierdere de vreme. Pur si simplu, el
estimeaza “o recesiune sangeroasa si profunda” care va produce o
cadere a burselor cu 60% cel putin, urmata de ani de inflatie de
20-30%, pe masura ce disperarea bancilor centrale care tot tiparesc
bani ca sa imbunatateasca situatia va face preturile sa urce
nemasurat.
Sandalele de piele si chicotelile lui Edwards ii mascheaza
reputatia de probabil cel mai cunoscut pesimist al burselor – sau
“permabear”, in jargonul specific (investitor aflat permanent in
dispozitie pesimista, simbolizata la burse de urs, in contrast cu
taurul) – o specie care s-a dezvoltat multa vreme la marginile
industriei financiare, dar arareori in interiorul marilor banci ale
sistemului.
Dar aceasta situatie nu mai e valabila. Cu socul crizei
financiare din 2008 inca proaspat in mintea oamenilor si cu
economisti plini de pesimism ca Nouriel Roubini, care au dobandit
statutul de vedete pop-cult, chiar si pesimisti cu state vechi
precum Edwards – care anunta de prin 1997 o prabusire in stil
japonez a bursei americane – sunt tratati cu un proaspat descoperit
respect.
In multe cercuri ale investitorilor, a pleca urechea catre
acesti pesimisti a ajuns la moda, in special acum, cand
ingrijorarile cu privire la sustenabilitatea zonei euro inca
persista, temerile ca Statele Unite s-ar putea prabusi la loc in
recesiune cresc si cand se zvoneste ca pana si motorul economiei
chinezesti s-ar putea sa se inece. Dar pentru unii, popularizarea
unor previziuni extraordinar de sumbre e deja prea mult.
“Nimic nu mai pare ridicol acum”, spune Philippe Jabre, executiv de
fond de investitii cu grad ridicat de risc din Geneva. “Nu e niciun
dubiu ca in aceste zile, analizele incheiate cu concluzii negative
au devenit tot mai acceptate.”
Multe dintre aceste cercetari care i-au cazut sub ochi lui Jabre
se remarcau printr-o partinire negativa evidenta, si era greu sa
gasesti in ele idei folositoare, cu o componenta pozitiva. “Acesti
insi consolideaza convingerea din randul multora care investesc in
fonduri speculative, cum ca ar trebui sa ramana speriati”, explica
el. Nou-descoperita popularitate a lui Edwards reflecta aceasta
tendinta. Daca odinioara i se arata frecvent usa de catre clientii
neincrezatori, Edwards a reusit recent sa atraga 600 de investitori
la o conferinta in Londra.
La fel, Bob Janjuah, singurul strateg din Londra ale carui
prognoze sunt privite de unii drept si mai prapastioase decat ale
lui Edwards – “si pe mine ma apuca depresia cand le citesc”, s-a
confesat Edwards – spune ca a fost curtat de 5-6 banci de
investitii in aceasta vara, inainte de a decide sa-si paraseasca
postul de la Royal Bank of Scotland ca sa se alature gigantului
bancar japonez Nomura, unde va incepe sa lucreze din octombrie.
“Clientii sunt mai predispusi acum sa asculte concluziile sumbre
ale unei analize de investitii”, spune Janjuah, care se asteapta ca
in cele mai dezvoltate economii ale lumii, cresterea economica sa
treaca doar putin de 1% in urmatorii cinci ani.
Mai incolo, Raoul Pal, un fost expert al Goldman Sachs in
domeniul derivativelor si manager de fond de risc, atrage o multime
tot mai mare de adepti cu buletinul lui lunar in care, cel mai
recent, a prezis o recesiune in Statele Unite similara cu cea din
anii ’30 si probabilitatea de faliment in cazul Marii
Britanii.
Brandurile autohtone de moda 