Blog

  • Şeful AIG: Vârstele de pensionare trebuie să urce la 70-80 de ani

    “Vârstele de pensionare vor trebui să urce spre 70, 80 de ani. Astfel, pensiile şi serviciile medicale se vor încadra în buget. Lumea va munci mai mult, ridicând povara de pe tineret”, crede Benmosche (68 de ani), citat de Bloomberg. Preşedintele SUA, Barack Obama, i-a criticat la sfârşitul săptămânii trecute pe liderii europeni pentru că nu au luat măsurile necesare soluţionării crizei datoriilor de stat. Benmosche crede că ieşirea Greciei din zona euro ar fi un dezastru pentru ţară, iar Europa trebuie să împiedice acest scenariu.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Tirajele ziarelor româneşti au scăzut în primul trimestru din 2012

    Potrivit datelor furnizate de Biroul Român de Audit al Tirajelor (BRAT), pentru perioada ianuarie – martie 2012, presa cotidiană centrală, mai ales cea quality, a înregistrat scăderi ale vânzărilor.

    Poziţia de lider în categoria quality este deţinută de cotidianul România liberă, editat de Media Gamma Publishers. România liberă a avut, în medie, vânzări pe apariţie de 33.560 de exemplare în ianuarie anul acesta, în scădere faţă de perioada similară a anului trecut, când înregistra 40.947 de exemplare vândute, de 31.278 de copii în februarie (41.734 în februarie 2011) şi de 31.301 exemplare în martie (41.355 în martie 2011).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un nou cutremur cu magnitudinea de 5,1 s-a produs în regiunea de nord a Italiei

    Cutremurul nu s-a soldat cu victime, dar a provocat dărâmarea clădirilor deja afectate. O serie de replici s-au produs în jurul orei locale 21:30 (22:30, ora României) provocând panică printre oameni, mulţi ieşind pe străzi, conform protecţiei civile. Regiunea a fost deja lovită la 20 şi 29 mai de două seisme (magnitudine de 6 şi 5,8) care s-au soldat în total cu 23 de morţi, mai ales în adăposturile uzinelor din această zonă cu o densă reţea de IMM-uri agricole şi industriale.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Cutremur puternic în Oceanul Pacific, la sud de Panama

    Până în prezent nu au fost semnalate pagube sau victime în urma seismului. Cutremurul s-a produs la ora 18.45 (luni, 3.45, ora României), la o adâncime de zece kilometri, a precizat Institutul american de Geofizică (USGS). Epicentrul a fost localizat la 370 de kilometri sud de oraşul panamez David. Centrul de alertă pentru tsunami din Pacific a anunţat că “nici un risc de tsunami extins şi destructiv nu există”, dar a avertizat că un seism cu asemenea magnitudine poate “uneori să genereze un tsunami local în regiunile de coastă din apropierea epicentrului”.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Summitul Rusia-UE a început la Sankt Petersburg: Pe agendă figurează şi situaţia din Siria

    Discuţiile oficiale în cadrul celui de-al 29-lea summit Rusia-UE au început luni în jurul orei 10.30 (9.30, ora României), la Palatul Konstantin, situat la periferia oraşului Sankt Petersburg. Liderul rus Vladimir Putin, preşedintele UE, Herman Van Rompuy, şi preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, urmează să susţină o conferinţă de presă la ora 12.40 (11.40, ora României). Pe lângă subiecte precum cooperarea energetică, Herman Van Rompuy şi Jose Manuel Barroso vor să încerce să-l convingă pe Putin să-şi reducă sprijinul pentru preşedintele sirian, Bashar al-Assad, şi vor evoca de asemenea şi problema Iranului.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Cod galben de ploi şi vijelii în toată ţara

    Instabilitatea atmosferică se va accentua începând din vestul ţării şi va cuprinde, marţi, toate regiunile, iar miercuri se va manifesta cu precădere în jumătatea de est a teritoriului, potrivit unei atenţionări emise luni de Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM). În intervalul menţionat, vor fi frecvente descărcări electrice, intensificări ale vântului ce vor lua aspect de vijelie, izolat căderi de grindină şi averse care vor avea şi caracter torenţial, mai spun meteorologii.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • 100 cele mai puternice femei din business – Astăzi: Rucsandra Hurezeanu, Ivatherm

    Rucsandra Hurezeanu a terminat Facultatea de Medicină şi s-a angajat imediat după absolvire în domeniul farma, unde a rămas timp de zece ani. A crescut treptat până a simţit că nu mai are unde urca şi e momentul să îşi facă un business propriu. Ea recunoaşte că a avut însă un exemplu pe care să îl urmeze, pe cel al mamei sale, care la începutul anilor ’90 şi-a deschis prima farmacie privată. Apoi businessul s-a extins şi în distribuţie şi producţie. Tot mama sa a fost cea care a sprijinit-o financiar pentru noul său proiect. A început prin a studia proprietăţile apei termale de la Herculane, cea mai veche staţiune balneară din Europa. Apoi a mers în Franţa, unde a contractat o echipă de cercetători care să studieze apa de la Herculane. După ce au fost descoperite proprietăţile anti-inflamatorii ale apei, produsele Ivatherm şi-au făcut treptat loc pe rafturile farmaciilor. Acum există în peste 1.000 de farmacii din România şi se pregătesc pentru cele din Ucraina. Nu oferă cifre privind investiţiile necesare pentru pornirea unui astfel de business, limitându-se la a spune că este vorba de cifre destul de mari. Rucsandra Hurezeanu explică însă că de trei ani compania este pe propriile picioare, iar investiţia a fost recuperată.

    BUSINESS Magazin: Cât de greu îşi croieşte o femeie drumul în lumea de business?
    Rucsandra Hurezeanu, Ivatherm: Asistăm la schimbări în raporturile tradiţionale dintre sexe prin afirmarea femeilor în antreprenoriat şi în posturi de top executive. A fost nevoie de timp, dar cred că la mijloc a fost nu neapărat reaua-voinţă a bărbaţilor, retrograzi promovării femeilor în posturi de conducere, ci şi o reticenţă a femeilor faţă de atacarea acestor poziţii. Drept urmare, cei mai mulţi dintre foştii mei şefi sau actuali parteneri de afaceri sunt bărbaţi, dar niciodată n-am simţit că există o diferenţă în felul cum ar încheia o înţelegere sau o colaborare prin prisma faptului că sunt femeie. Succesul unei mărci sau valoarea unui business sunt apreciate, indiferent de sexul celui care îl conduce.

    BUSINESS Magazin: E mai uşor sau mai greu să te impui ca lider, fiind femeie?
    Rucsandra Hurezeanu, Ivatherm: Nu am simţit că ar fi nici mai uşor, nici mai greu. Poate am fost ajutată de faptul că noi lucrăm într-un mediu feminin, creând produse cosmetice pentru femei.

    BUSINESS Magazin: Cum v-aţi caracteriza stilul de conducere şi/sau de creare a unei afaceri?
    Rucsandra Hurezeanu, Ivatherm: Stilul meu este unul antreprenorial, modern, bazat pe obiective clare şi responsabilităţi concrete. Ascult şi accept mereu părerile colegilor mei. Aşteptările mele sunt însă întotdeauna mari.

    BUSINESS Magazin: Care sunt calităţile feminine care ajută în business?
    Rucsandra Hurezeanu, Ivatherm: În business e nevoie în primul rând de viziune, curaj şi de asumarea de responsabilităţi. Femeile sunt poate mai atente la detalii, au o grijă mai mare pentru ceilalţi şi de multe ori sunt extrem de determinate. Faptul că sunt nativ mai bine construite pentru lucrul în echipă decât bărbaţii le ajută în consolidarea unor organizaţii al căror suflet sunt chiar ele.

    BUSINESS Magazin: Care sunt brandurile preferate de parfum, haine, accesorii?
    Rucsandra Hurezeanu, Ivatherm: Prefer stilul clasic elegant, dar mă simt la fel de bine şi în haine casual, moderne. Sunt o fire energică, dinamică, de aceea aleg parfumuri unisex, sofisticate, tonice. Accesoriul preferat este eşarfa. Am nenumărate eşarfe pe care nu obosesc niciodată să le asortez ţinutelor mele.

    BUSINESS Magazin: Care sunt destinaţiile de vacanţă preferate?
    Rucsandra Hurezeanu, Ivatherm: Petrec weekend-uri lungi în capitalele europene: Paris, Roma şi Londra.

    BUSINESS Magazin: Cum împăcaţi cariera cu viaţa de familie?
    Rucsandra Hurezeanu, Ivatherm: Avem timp pentru tot ce ne dorim cu adevărat să facem. Odată cu lărgirea familiei prin apariţia celor doi băieţi ai noştri, am devenit mai organizată. La birou mi-am mărit echipa de management, deleg mai multe responsabilităţi şi reuşesc să-mi fac timp atât pentru familie, cât şi pentru celelalte pasiuni ale mele, fie că e vorba de Ivatherm, fie că e vorba de lecturile mele sau de orele de gimnastică.


    Catalogul “100 Cele Mai Puternice Femei Din Business” prezintă interviuri cu reprezentantele de success ale mediului de afaceri românesc actual şi conţine profilul profesional a 100 dintre liderii feminini.

    Au experienţă, au putere, câştigă bine, sunt cochete şi se bucură de respectul celor din jur. Cuvântul lor este cel mai important sau printre cele mai importante în companiile pentru care lucrează. Cele mai puternice femei de afaceri din România sunt un segment aparte şi tot mai bine conturat dintr-o lume care, în mod tradiţional, a fost creată şi condusă de bărbaţi.

    Catalogul “100 Cele Mai Puternice Femei Din Business” – prima ediţie va fi distribuit gratuit abonaţilor BUSINESS Magazin şi va putea fi achiziţionat online din 9 aprilie la adresa www.bmag.ro/cataloage, la preţul de 25 de lei (TVA inclus).

  • Pictura care l-a omorât pe Napoleon

    Când a fost dezvelit, în 1530, Signoria Veneţiei a făcut cunoscut faptul că oricine va încerca să înstrăineze această pictură va plăti cu preţul vieţii. Era o decizie cu totul şi cu totul neobişnuită, chiar pentru acele vremuri dure. Niciodată o operă de artă nu a fost apărată invocându-se pedeapsa capitală, şi nici de atunci încoace nimeni nu s-a mai pronunţat în acest fel. Era o recunoaştere a calităţilor operei lui Tiţian, şi este momentul să vă spun că lucrarea pe care o priviţi este doar o copie veche, aflată la Palermo. Nimic nu e nou în lume: mai-marii Veneţiei au lansat un concurs pentru tablou, la care au participat trei pictori, dar Tiţian s-a apropiat cel mai mult de cerinţe: avea dinamismul lui Michelangelo şi o cromatică extrem de elaborată.

    Interdicţia Signoriei a funcţionat timp de 272 de ani şi nici măcar cei 18.000 de ducaţi pe care i-a oferit pentru tablou Daniel Nys, un comerciant olandez, o sumă nu mare, ci exorbitantă pentru acele vremuri, nu i-a înduplecat pe veneţieni. Acum, vasul francez, cu preţiosul tablou, porneşte la drum lung, pentru că trebuie să ocolească întreaga peninsulă. Este surprins de o furtună care mătură punţile, iar apa răzbate prin chepenguri şi udă întreaga încărcătură. Pictura lui Tiţian zace în apa sărată a mării până la Marsilia, de unde se îndreaptă spre Paris. Acolo lada este desfăcută de Haquin, expertul francez numărul unu al momentului, care se îngrozeşte la vederea distrugerilor: apa a umflat panoul de lemn pe care se află pictura, iar straturile de vopsea au crăpat şi s-au desprins de suport.

    Expertul lucrează luni de zile, cu o migală apropiată de martiriul sfântului din tablou, şi în cele din urmă, tabloul este mutat pe pânză. Tabloul stă la Luvru timp de 12 ani, iar după căderea lui Napoleon se poate întoarce acasă. Este adusă chiar de marele sculptor Antonio Canova, iar sosirea la Veneţia este un triumf: mulţimi de oameni se înghesuie să vadă pânza, rănită dar vindecată, “care l-a dus la pierzanie pe nelegiuitul care a îndrăznit să o înstrăineze”.

    Martiriul Sfântului Petru îşi reia locul, deasupra altarului de la Santi Giovanni e Paolo. De-a lungul deceniilor pictura începe să îşi piardă strălucirea, iar veneţienii hotărăsc că trebuie restaurată. Este mutată în Capella del Rosario, unde – neatenţie, hazard, soartă? – este distrusă, aproape în întregime, într-un incendiu în noaptea de 15 spre 16 august 1867. Veneţia este tulburată din nou şi se caută, în zadar, vinovaţii. Dispar chiar şi resturile neafectate de foc ale tabloului, care apar, peste ani, într-o colecţie privată din Viena, descoperite de biograful lui Beethoven, istoricul Theodor von Frimmel. Tot la Viena este descoperită lucrarea originală, micul tablou cu care Tiţian a câştigat concursul. Dar nici aceste rămăşiţe şi nici cele şase copii după Martiriul Sf. Petru nu pot compensa lipsa originalului.

  • Ribbentrop-Molotov cu medicamente

    Pentru un jurnalist care scrie de trei ani în domeniul farmaceutic, să-i ai în aceeaşi sală pe şefii Asociaţiei Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM) şi pe cei ai Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice (APMGR) e un eveniment care se poate întâmpla o dată în viaţă. Cu atât mai mult cu cât cele două părţi nu s-au atacat cu ocazia conferinţei de presă nicio clipă, ba chiar tratatul de neagresiune se traduce prin aceleaşi opinii şi solicitări. Ce i-a adus aici? “E meritul guvernului Boc”, dacă e să rezumăm discursul oficialilor. Iar cuvântul “merit” e folosit cu cinism, dat fiind că în joc este, dincolo de marjele de profitabilitate ale companiilor, sănătatea pacienţilor. Cuantumul taxei clawback, cea prin care producătorii de medicamente plătesc statului valoarea diferenţei dintre bugetul alocat şi consumul real, este nesustenabil pentru industrie. A fost mesajul comun al executivilor – în cifre taxa înseamnă peste 400 milioane de euro pe an, o medie de 33,6% din totalul vânzărilor compensate ale producătorilor de medicamente, peste impozitele aferente oricărei societăţi comerciale.

    “Taxa e unică în Europa în această formă”, e esenţa mesajelor transmise, iar supravieţuirea sau nu a companiilor, intens vehiculată în ultimii ani, e acum o temă tot mai serioasă. Marjele de profit pe care le raportează companiile farma sunt de regulă mult mai mari faţă de alte industrii, dat fiind că bugete consistente sunt alocate an de an investiţiilor în cercetarea şi dezvoltarea de noi molecule. Nu e doar un mit: anul trecut, de exemplu, compania elveţiană Roche a investit cel mai mult la nivel mondial în acest sector (zece miliarde de dolari, însemnând mai bine de 20% din cifra de afaceri), peste multinaţionale cunoscute tuturor: Microsoft, Toyota, Samsung sau Nokia.

    Totuşi, cei 20-30% profit nu mai sunt atât de confortabili ca altădată în piaţa farma, cum producătorilor li se cere să plătească mai bine de 30% la fiecare trei luni, cu toate că banii pentru medicamentele compensate sunt plătiţi de stat după circa un an de la vânzarea lor. Pe scurt, taxă pe vânzări plătită trimestrial fără ca banii să fie încasaţi: dacă medicamentul compensat X este vândut în 28 mai 2012 în farmacie, banii vor ajunge de la stat la producător un an mai târziu, dar el va plăti circa 30% din valoarea lui la sfârşitul lui iunie 2012 (rostul exemplului, uşor forţat, e menit să facă mai clar modul în care funcţionează industria). Asta pentru că am încercat să văd cum se calculează taxa, dar tabelul Excel pe care mi l-a trimis prin e-mail şeful unei companii n-a fost de prea mare ajutor. În corpul mailului, era menţionat faptul că nici CEO-ul nu înţelesese exact fără ajutorul unei firme de contabilitate. Cert e că în cuantumul restituit statului intră şi TVA şi adaosurile comerciale ale farmaciilor şi distribuitorilor – motiv suficient ca lui Gheorghe Gherghina, omul care face bugetul ţării de peste 20 de ani, să îi fie cerută public demisia, iar neregulile să fie semnalate de către cele două asociaţii Fondului Monetar Internaţional şi Comisiei Europeane. De acolo, răspunsurile întârzie să apară.

    Taxa clawback funcţionează şi în alte state, rostul ei fiind să limiteze consumul în exces de medicamente, însă România înregistrează la nivel de cetăţean un consum mai mic decât media europeană, deci varianta ei românească are unicul rol de a aduce bani în plus. “Încercarea de a forţa industria de medicamente să finanţeze întregul deficit din sistemul de sănătate nu poate duce decât la distrugerea acesteia, în detrimentul pacienţilor şi al economiei”, rezuma Dragoş Damian, preşedintele APMGR.

    Numele Victor Ponta a fost rostit de cel puţin zece ori pe durata conferinţei, înspre noul premier îndreptându-se rugăminţile companiilor de a renunţa sau modifica legea în cauză. Cel mai probabil, forma taxei va fi schimbată, însă abia spre finalul anului, dat fiind că între timp noul guvern poate colecta bani mai mulţi la buget, extrem de folositori în perioada electorală, şi acuza în acelaşi timp vechiul guvern de ordonanţele care îi agasează acum pe producători. Dintre ei unii au plătit deja taxa, alţii spun că nu au banii necesari. Însă vocea tuturor e pe acelaşi ton: “Credem că dacă vom fi auziţi cel puţin acum, în al doisprezecelea ceas, lucrurile se mai pot îndrepta”, rezuma Regis Lhomme, preşedintele ARPIM.

    razvan.muresan@businessmagazin.ro

  • Miliardele virtuale

    Trecând peste scandalul primei oferte publice pentru Facebook şi simplificând tot procesul, lucrurile par să stea în felul următor: Facebook a pus pe piaţă 421 de milioane de acţiuni la preţul de 38 de dolari, culegând astfel circa 16 miliarde de dolari şi stabilind valoarea companiei la peste 100 de miliarde. După care a început dezastrul. La ora la care scriu, acţiunile se tranzacţionează cu circa 27 de dolari, ceea ce înseamnă că valoarea Facebook a scăzut cu 28% iar Mark Zuckerberg a ieşit din topul celor mai bogaţi 40 de oameni ai planetei. Se speculează (în glumă, desigur) că dacă trendul se menţine, undeva în iunie Facebook nu va mai valora nimic, iar faptul că Zuckerberg mănâncă adesea la McDonald’s capătă o nouă interpretare.

    În concluzie, se pare că Facebook a fost mult supraevaluată şi s-ar putea ca acei care au comparat baza sa de utilizatori cu cea deţinută de LinkedIn şi au aplicat regula de trei simplă au avut dreptate să spună că preţul corect ar fi pe la 50 de miliarde de dolari. Desigur, toate aceste miliarde sunt bani “virtuali”, care practic nu există decât pe hârtie, cu excepţia celor pe care i-a încasat Facebook. Să fie oare acesta începutul sfârşitului pentru uriaşa reţea de socializare, care a depăşit de curând 900 de milioane de utilizatori şi continuă să crească?

    Mai întâi de toate poate ar trebui să vedem de ce a căzut preţul acţiunilor. În esenţă, problema se leagă de modelul de afacere pe care Facebook l-a urmat până acum: s-a limitat să vândă spaţiu de publicitate. Dacă raportăm veniturile de circa patru miliarde de dolari la baza de utilizatori, rezultă că Facebook a câştigat doar vreo 5 dolari pentru fiecare. Tot n-ar fi rău, dacă preţurile practicate de publicitatea online nu ar scădea. Însă ele scad pe măsură ce agenţiile de publicitate constată că reclamele plasate în web nu sunt eficiente. Iar cum creşterea bazei de utilizatori s-a datorat în ultima vreme unor ţări mai puţin “valoroase” ca putere de cumpărare (precum India, Rusia sau China), analiştii au conchis că veniturile nu vor creşte, ci, în cel mai bun caz, vor stagna.

    În plus, peste 50% din utilizatori accesează reţeaua de pe telefoane mobile şi este de aşteptat ca acest procent să crească. Însă display-urile mici ale telefoanelor se pretează mai puţin la afişarea de reclamă decât ecranele computerelor clasice. Facebook are nevoie de o idee genială de marketing, dar compania este condusă de hackeri.

    Scenariul pesimist este expus de Michael Wolff în revista Technology Review şi merge pe varianta că, dacă nu vine cu o idee care să schimbe întregul joc, Facebook nu doar că se va prăbuşi, dar ar distruge tot web-ul. Deoarece Facebook va fi disperată să vândă publicitate, va scădea preţurile. Iar cum publicul potenţial va fi de peste un miliard, tarifele pe care le va practica vor deveni un standard de facto în tot web-ul, ceea ce ar distruge majoritatea siturilor care se susţin prin publicitate, deoarece singura lor variantă va rămâne abonamentul plătit. Dar practica de până acum a dovedit că această variantă nu funcţionează. În schimb, Bob Cringely nu mai face calcule în bani, ci în ani: durata de viaţă a tuturor platformelor computaţionale de până acum a fost de circa 10 ani, în vreme ce durata supremaţiei unui jucător a scăzut în acest timp, de la 25 de ani în cazul IBM (1960-1985) la circa zece ani în prezent. Aşa că, indiferent de motive, Facebook mai are puţină vreme pentru a-şi menţine dominaţia. Pur şi simplu pentru că aşa merg lucrurile. Orice imperiu durează o vreme, apoi piere.

    Pe de altă parte, Dallas Laurence este de părere (într-un articol publicat pe Mashable) că, indiferent de valoarea acţiunilor, Facebook nu este în pericol. Argumentele sale se bazează pe uriaşa bază de utilizatori (pe care crede că reţeaua o poate dubla fără probleme) şi pe volumul imens de date despre aceştia, pe care le-a obţinut absolut pe gratis, în vreme ce alte companii cheltuiesc bani grei pe instrumente de analiză şi data-mining pentru a extrage date valoroase pentru publicitate. Iar dacă datele sunt noua valută forte, Facebook va obţine bani mulţi din ele. În fine, oamenii sunt fiinţe sociale şi chiar au nevoie de Facebook. Pentru mulţi dintre ei Facebook este web-ul, aşa că nu au unde pleca.

    Cât timp presa stă cu ochii pe cotaţii, Zuckerberg s-a însurat, iar Facebook plănuieşte să cumpere Opera (pentru a avea propriul browser) şi, iarăşi, să proiecteze un smartphone. Buffy revine în actualitate.