BusinessMagazin

Blog

  • China acuză SUA că ameninţă pacea în America Latină, după atacul asupra Venezuelei

    Beijingul a transmis că acţiunile militare ale Statelor Unite reprezintă o ameninţare directă la adresa păcii în America Latină, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Lin Jian.

    Oficialul a reafirmat poziţia Chinei faţă de atacul american asupra Venezuelei şi a cerut eliberarea imediată a preşedintelui Nicolas Maduro, scrie Al Jazeera.

    Lin Jian a spus că China a menţinut o comunicare şi o cooperare constantă cu guvernul de la Caracas şi a subliniat că Beijingul va rămâne un partener apropiat al statelor din America Latină, indiferent de evoluţiile internaţionale.

    Potrivit acestuia, relaţiile Chinei cu regiunea se bazează pe respect reciproc şi cooperare.

    Totodată, purtătorul de cuvânt a precizat că autorităţile chineze nu au primit informaţii potrivit cărora cetăţeni sau personal chinez ar fi fost afectaţi de atacul american.

    China susţine organizarea unei reuniuni a Consiliului de Securitate al ONU pentru a discuta situaţia din Venezuela şi consecinţele acţiunilor militare din zonă.

  • Cine este Delcy Rodríguez, femeia cu care Washingtonul vrea să îl înlocuiască pe Maduro la conducerea Venezuelei. Americanii şi-au făcut planurile de tranziţie în jurul vicepreşedintei, apropiată industriei petrolului

    Operaţiunea SUA de la sfârşitul săptămânii pentru capturarea preşedintelui Nicolás Maduro şi scoaterea lui din Venezuela pentru a fi judecat la New York a lăsat la conducere o femeie pe care Washingtonul o cunoştea deja foarte bine: vicepreşedinta Delcy Rodríguez, scrie FT. 

    Rodríguez, un operator politic abil, fusese avută în vedere drept şefa unui guvern de tranziţie în cadrul unor discuţii secrete purtate anul trecut cu Washingtonul de fratele ei, politicianul Jorge Rodríguez, privind un viitor post-Maduro, au declarat două persoane familiarizate cu negocierile. La acel moment, discuţiile presupuneau ca Maduro să plece în siguranţă în exil.

    Administraţia Trump „semnaliza de ceva vreme că îşi construia [această tranziţie] în jurul lui Delcy”, a declarat un investitor din Venezuela. „Nu o văd ca pe o marionetă, dar ea a fost mereu cea mai constructivă figură în toate negocierile cu SUA.”

    Ascensiunea acestei femei de 56 de ani a pus-o într-o poziţie extrem de delicată. Pe de o parte, trebuie să liniştească publicul intern. În acelaşi timp, se confruntă cu alternanţe de laude şi ameninţări din partea lui Trump, care a declarat duminică faptul că, dacă noii lideri ai Venezuelei „nu se comportă”, „va exista o a doua lovitură”, iar Rodríguez ar putea „ajunge într-o situaţie probabil mai gravă decât Maduro”.

    Duminică seara, Rodríguez a adoptat un ton conciliant faţă de SUA, într-un mesaj publicat pe reţelele sociale, afirmând că „prioritatea” guvernului său este „să avanseze către o relaţie internaţională echilibrată şi respectuoasă între Statele Unite şi Venezuela”.

    Însă, la o reuniune improvizată a cabinetului, sâmbătă după-amiază, ea şi-a declarat loialitatea faţă de Maduro, înlăturat de la putere, fiind flancată de oficiali militari şi politici de rang înalt — un semn timpuriu al nevoii sale de a menţine sprijinul liniei dure din Venezuela, dar şi, posibil, al propriei rigidităţi ideologice.

    „Există un singur preşedinte în această ţară, iar numele lui este Nicolás Maduro”, a declarat Rodríguez.

    Curtea Supremă a Venezuelei i-a conferit atribuţii prezidenţiale cu titlu interimar.

    Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, care a recunoscut că a fost în contact cu Rodríguez, a părut duminică să sugereze că declaraţiile acesteia sunt destinate în principal consumului intern.

    „Vom face o evaluare pe baza a ceea ce fac, nu a ceea ce spun public în această perioadă de tranziţie, nici a ceea ce au făcut în trecut în multe cazuri, ci a ceea ce vor face de acum înainte”, a spus Rubio despre conducerea de facto a Venezuelei. „Aşadar, vom vedea.”

    Un diplomat din Caracas a spus că declaraţiile beligerante ale lui Rodríguez sunt menite să consolideze puterea şi să calmeze ideologii radicali. „Ea se află la capătul mai deschis al spectrului regimului, dar tot nu este o figură uşor de acceptat nici pe plan intern, nici internaţional”, a spus acesta.

    În timpul administraţiei Biden, Rodríguez i-a impresionat pe executivi prin pragmatismul şi atenţia la detalii de care a dat dovadă atunci când a condus negocieri cu companii petroliere internaţionale, inclusiv Chevron, care au dus la acordarea unor licenţe limitate pentru a opera în Venezuela.

    „SUA au evaluat situaţia şi au ajuns la concluzia că singura echipă cu capacitate tehnică, politică şi teritorială reală de a livra rezultate este Delcy şi echipa ei”, a declarat o persoană cu legături de afaceri în Venezuela.

    Născută la Caracas în 1969, fiica unui gherilist de stânga care a fondat un partid politic marxist, Rodríguez are reputaţia unui strateg politic abil şi a unui gestionator dur al problemelor economice.

    Această reputaţie pare să o fi transformat, în ochii Washingtonului, în o faţă acceptabilă a chavismului — socialismul venezuelean care poartă numele predecesorului lui Maduro. Cu toate acestea, cei care o cunosc spun că este o chavistă convinsă, chiar dacă mai moderată decât alţii.

    „Când am întâlnit-o prima dată, am petrecut două ore stând pe verandă şi vorbind cu ea. Mi-a povestit în detaliu moartea tatălui ei, la mâna serviciilor de securitate. A fost sufocat în celulă cu gaze lacrimogene”, a spus un fost oficial american de rang înalt.

    „A spus povestea cu o intensitate şi aproape o ferocitate care mi-au arătat clar că se considera parte a unei familii revoluţionare, una care făcuse sacrificiul suprem pentru binele mai mare al revoluţiei.”

    Iniţial o figură relativ minoră în ierarhia Venezuelei sub Hugo Chávez, ea a ajuns în prim-plan după venirea la putere a lui Maduro în 2013, ajutată de fratele său Jorge, psihiatru de formaţie, care conduce Adunarea Naţională şi a devenit principalul consilier politic al lui Maduro. Ambii fraţi vorbesc engleza — un lucru pe care liderii chavisti de prim rang îl minimizează adesea — iar Delcy vorbeşte şi franceza.

  • Ţara europeană care luptă împotriva ştirilor false începând cu copiii de grădiniţă

    Lupta împotriva ştirilor false în Finlanda începe în sălile de clasă din grădiniţe. Profesorii au sarcina de a adăuga alfabetizarea în domeniul inteligenţei artificiale în programa şcolară, mai ales după ce Rusia şi-a intensificat campania de dezinformare în toată Europa, potrivit Associated Press.

    De zeci de ani, Finlanda a integrat educaţia media, inclusiv capacitatea de a analiza diferite tipuri de media şi de a recunoaşte dezinformarea, în programa naţională pentru elevii cu vârste de până la 3 ani. Cursul face parte dintr-un program robust de combatere a dezinformării, menit să-i facă pe finlandezi mai rezistenţi la propagandă şi afirmaţii false, în special la cele care trec graniţa de 1.340 de kilometri cu Rusia vecină.

    Acum, profesorii au sarcina de a adăuga alfabetizarea în domeniul inteligenţei artificiale în programa şcolară, mai ales după ce Rusia şi-a intensificat campania de dezinformare în toată Europa, în urma invaziei sale pe scară largă a Ucrainei, în urmă cu aproape patru ani. Aderarea Finlandei la NATO în 2023 a provocat, de asemenea, furia Moscovei, deşi Rusia a negat în repetate rânduri că se amestecă în treburile interne ale altor ţări.

    „Considerăm că a avea bune competenţe în domeniul mass-media este o abilitate civică foarte importantă”, a declarat Kiia Hakkala, specialist pedagogic pentru oraşul Helsinki, pentru Associated Press. „Este foarte important pentru siguranţa naţiunii şi pentru siguranţa democraţiei noastre”.

    La şcoala primară Tapanila, situată într-un cartier liniştit din nordul oraşului Helsinki, profesorul Ville Vanhanen a învăţat un grup de elevi din clasa a IV-a cum să identifice ştirile false. În timp ce pe ecranul televizorului apărea bannerul „Realitate sau ficţiune?”, elevul Ilo Lindgren a evaluat întrebarea.

    „Este puţin dificil”, a recunoscut băiatul de 10 ani.

    Vanhanen a spus că elevii săi învaţă de ani de zile despre ştirile false şi dezinformare, începând cu citirea titlurilor şi a textelor scurte. Într-o lecţie recentă, elevii din clasa a IV-a au avut sarcina de a găsi cinci lucruri la care să fie atenţi atunci când consumă ştiri online, pentru a se asigura că acestea sunt de încredere. Acum trec la alfabetizarea în domeniul IA, care devine rapid o abilitate vitală.

    „Am studiat cum să recunoaştem dacă o imagine sau un videoclip este creat de IA”, a adăugat Vanhanen, profesor şi director adjunct al şcolii.

    Mass-media finlandeză joacă, de asemenea, un rol important, organizând anual „Săptămâna ziarelor”, în cadrul căreia tinerilor li se trimit ziare şi alte ştiri pentru a le consuma. În 2024, Helsingin Sanomat, cu sediul în Helsinki, a colaborat la un nou „ABC al alfabetizării media”, distribuit tuturor tinerilor de 15 ani din ţară la începutul liceului.

    „Este foarte important pentru noi să fim consideraţi un loc de unde poţi obţine informaţii verificate, de încredere, realizate de oameni pe care îi cunoşti, într-un mod transparent”, a declarat Jussi Pullinen, redactorul-şef al ziarului.

    Competenţele media fac parte din programa educaţională finlandeză încă din anii 1990, iar pentru persoanele în vârstă, care pot fi deosebit de vulnerabile la dezinformare, sunt disponibile cursuri suplimentare.

    Aceste competenţe sunt atât de înrădăcinate în cultura acestei naţiuni nordice de 5,6 milioane de locuitori, încât aceasta se clasează în mod regulat pe primul loc în Indicele european al competenţelor media. Indicele a fost elaborat de Open Society Institute din Sofia, Bulgaria, între 2017 şi 2023.

    „Nu cred că ne-am imaginat că lumea va arăta aşa”, a declarat ministrul finlandez al educaţiei, Anders Adlercreutz. „Că vom fi bombardaţi cu dezinformare, că instituţiile noastre vor fi puse la încercare – democraţia noastră va fi cu adevărat pusă la încercare – prin dezinformare”.

    Şi odată cu avansarea rapidă a instrumentelor de inteligenţă artificială, educatorii şi experţii se grăbesc să-i înveţe pe elevi şi pe restul publicului cum să distingă între ştirile reale şi cele false.

    „În spaţiul informaţional este deja mult mai dificil să identifici ce este real şi ce nu este real”, a declarat Martha Turnbull, directorul departamentului de influenţă hibridă al Centrului european de excelenţă pentru combaterea ameninţărilor hibride, cu sediul la Helsinki. „Se întâmplă ca, în acest moment, să fie destul de uşor să identifici falsurile generate de IA, deoarece calitatea acestora nu este atât de bună pe cât ar putea fi”.

    Ea a adăugat: „Dar pe măsură ce această tehnologie se dezvoltă şi, în special, pe măsură ce ne îndreptăm spre lucruri precum IA agentică, cred că atunci va deveni mult mai dificil pentru noi să le identificăm”.

  • Ţara care a renunţat la Revelion: 31 decembrie a dispărut pentru totdeauna

    O mică naţiune insulară din Pacific a sărit direct de pe 30 decembrie pe 1 ianuarie în 1994, eliminând complet celebrarea tradiţională de Revelion.

    Insulele din Pacific sunt bine cunoscute pentru faptul că îşi iau rămas bun de la anul vechi primele din lume. Există însă o mică naţiune insulară care este împărţită de linia internaţională de schimbare a datei. Anul Nou începuse într-o parte a insulelor, în timp ce în cealaltă parte oamenii mai trebuiau să aştepte mult timp. Prin urmare, au recurs la o soluţie specială, notează Origo.

    Atolul Kiritimati are o suprafaţă de 320 de kilometri pătraţi. E situat în regiunea ecuatorială, face parte din Republica Kiribati, care aparţine mai multor fusuri orare.

    Kiribati era împărţită anterior în trei fusuri orare: Insulele Gilbert se aflau în UTC+12, în timp ce Insulele Phoenix şi Line se aflau în UTC−11 şi UTC−10. Acest lucru a dus o diferenţă de 23 de ore, un decalaj semnificativ între insulele apropiate geografic şi probleme serioase cu datarea.

    Guvernul a decis să ia măsuri radicale. Până la sfârşitul anului 1994, linia de schimbare a datei a fost mutată. Graniţa a fost deplasată spre est, astfel încât toate insulele să aibă aceeaşi dată, potrivit Hello Magyar.

    Ca urmare, însă, 30 decembrie a fost urmat imediat de 1 ianuarie pe Insulele Line şi Phoenix. Revelionul, adică 31 decembrie, a „lipsit” complet.

    Kiribati este format din 33 de insule de corali, situate la jumătatea distanţei între Hawaii şi Australia.

    Arhipelagul era cunoscut anterior sub numele de Insulele Gilbert. După ce a obţinut independenţa faţă de Marea Britanie în 1971 şi apoi independenţa completă în 1979, a adoptat numele de Kiribati.

    Vestea proastă este însă că republica insulară ar putea deveni de nelocuit în viitorul apropiat din cauza schimbărilor climatice şi a creşterii nivelului mării.

  • Maduro va apărea în faţa unui tribunal american; Trump afirmă că sunt posibile noi atacuri militare

    Trump a declarat duminică reporterilor că ar putea ordona un alt atac dacă Venezuela nu cooperează cu eforturile SUA de a deschide industria petrolieră şi de a opri traficul de droguri. El a ameninţat, de asemenea, cu acţiuni militare în Columbia şi Mexic şi a spus că regimul comunist din Cuba „pare gata să cadă” de la sine, potrivit Reuters.

    Ambasadele Columbiei şi Mexicului la Washington nu au răspuns solicitărilor de comentarii Reuters.

    Declaraţiile lui Trump au fost făcute în ajunul apariţiei programate a lui Maduro, luni, în faţa unui judecător federal din New York.

    Maduro a fost reţinut sâmbătă în timpul unui raid militar la Caracas, care a stârnit îngrijorarea internaţională şi a aruncat Venezuela în incertitudine.

    Oficialii administraţiei Trump au descris arestarea ca o acţiune de aplicare a legii pentru a-l trage la răspundere pe Maduro pentru acuzaţiile penale formulate în 2020, care îl acuză de conspiraţie de narcoterorism. Dar Trump însuşi a spus că au existat şi alţi factori, afirmând că raidul a fost provocat în parte de afluxul de imigranţi venezueleni în Statele Unite şi de decizia ţării de a naţionaliza interesele petroliere americane cu zeci de ani în urmă.

    „Recuperăm ceea ce ne-au furat”, a declarat el la bordul avionului Air Force One, în timp ce se întorcea duminică la Washington din Florida. „Noi suntem la conducere”.

    Companiile petroliere se vor întoarce în Venezuela şi vor reconstrui industria petrolieră a ţării, a afirmat Trump. „Vor cheltui miliarde de dolari şi vor extrage petrolul din pământ”, a spus el.

  • Cel mai ieftin city break din lume: Ce poţi cumpăra cu mai puţin de 7 euro

    Hanoi oferă cel mai ieftin city break din lume, conform unui studiu recent care a comparat preţurile în zeci de destinaţii turistice.

    Un oraş din Asia oferă cea mai ieftină ieşire de seară din lume, la doar 6,50 euro. Hanoi s-ar putea să nu fie primul loc la care se gândesc europenii pentru un city break ieftin. Însă, un studiu recent sugerează că este unul dintre cele mai convenabile oraşe de pe planetă pentru o ieşire în oraş, notează Express.

    Experţii în călătorii în Asia TransIndus au folosit un „coş de seară” cu trei beri, o cursă cu bicicleta-taxi de 5 km şi o masă la McDonald’s. În Hanoi, totalul se ridică la aproximativ 6,50 euro. Cifrele se bazează pe preţurile locale raportate de călători şi expaţi din zonă.

    În Hanoi, preţurile sunt următoarele: un meniu combo la McDonald’s costă 3,65 euro. O bere locală (0,5 l) de la supermarket costă 0,49 euro (1,47 euro pentru trei). O cursă cu bicicleta-taxi de 5 km costă aproximativ 1,40 euro.

    TransIndus a remarcat că Hanoi nu este singurul oraş asiatic cu costuri scăzute. Alte destinaţii ieftine includ Yogyakarta (Indonezia) cu aproximativ 9,37 euro, Manila (Filipine) cu aproximativ 9,73 euro şi Ho Chi Minh City (Vietnam) cu aproximativ 10,79 euro.

    Hanoi este un oraş plin de viaţă. E cunoscut pentru istoria sa bogată, arhitectura colonială franceză, cartierul vechi haotic. Scena gastronomică stradală este înfloritoare, cu preparate precum phở. Este un centru cultural şi poartă de acces către atracţiile din nordul Vietnamului, precum Golful Ha Long şi Sapa.

    Un purtător de cuvânt TransIndus a declarat: „Cea mai inteligentă abordare este să planificaţi având în vedere câteva costuri de bază simple. O călătorie scurtă, o masă informală şi câteva băuturi sunt genul de achiziţii zilnice pe care mulţi călători le fac în primele 24 de ore.”

  • Trump: Iranul va fi lovit „foarte puternic” dacă protestatarii vor fi ucişi

    „Urmărim acest lucru cu mare atenţie. Dacă încep să ucidă oameni aşa cum au făcut-o în trecut, cred că vor fi loviţi foarte tare de Statele Unite”, a declarat Donald Trump la bordul Air Force One, potrivit Le Figaro.

    Mişcarea a început pe 28 decembrie la Teheran, când proprietarii de magazine şi-au închis magazinele în semn de protest faţă de hiperinflaţie şi criza economică, înainte de a căpăta o dimensiune politică. Cel puţin 12 persoane, inclusiv membri ai forţelor de securitate, au fost ucise, conform unui bilanţ bazat pe rapoarte oficiale.

    Acestea sunt cele mai ample demonstraţii de la cele care au zguduit Iranul la sfârşitul anului 2022, în urma morţii în arest a Mahsei Amini, o tânără arestată de poliţia moralităţii pentru încălcarea codului vestimentar strict al femeilor.

    Protestele actuale rămân însă la o scară mai mică, deocamdată.

  • Ce va fi în 2026: dacă România a rezistat în 2025 din punct de vedere politic, economic şi de business, ar trebui ca noul an să fie mult mai bun, cu noi investiţii private şi cu o revenire uşoară a puterii de cumpărare. Dar nu va fi un exces al creşterilor salariale. Principala problemă ar fi că nu sunt suficiente idei şi proiecte de investiţii la câţi bani sunt pe piaţă

    Dacă businessul şi economia, dacă România în ansamblu au rezistat în anul 2025 cu multe semne de întrebare la nivel politic, guvernamental, social, cu creşteri de taxe şi impozite, cu o dublare a inflaţiei şi o scădere a puterii de cumpărare având în vedere că creşterea salarială medie a fost sub creşterea preţurilor, dacă am rezistat presiunii pieţelor financiare şi agenţiilor de rating, nu vom rezista în 2026, când multe din aceste lucruri nu mai sunt la ordinea zilei?

    Pornim în 2026 cu mult mai puţine semne de întrebare şi cu o speranţă că economia va reîncepe să crească, că businessul va reîncepe să crească după un an şi jumătate de îngheţare a investiţiilor, pornim cu speranţa că investiţiile străine vor mai găsi motive să se localizeze din nou în România.

    În 2026 ar trebui să vedem mai multe lucruri pozitive decât negative, dar pentru asta trebuie să se îndeplinească câteva condiţii, în special legate de stabilitatea politică internă, percepţia creditorilor şi pieţelor financiare care împrumută România, având în vedere că guvernul trebuie să finanţeze şi să refinanţeze împrumuturi de aproape 40 de miliarde de euro.

    Ar trebui să vedem o îmbunătăţire a absorbţiei fondurilor europene care să se vadă în buget, în finanţarea statului, în rezervele valutare ale Băncii Naţionale, deci în stabilitatea cursului valutar leu/euro, în rezultate mai bune în business şi într-o creştere economică mai accelerată.

    La începutul lui 2026 pun pe listă câteva teme pe care le vom urmări de-a lungul anului şi vom vedea ce s-a întâmplat cu ele la finalul lui 2026.

     

    1. Stabilitatea politică la nivel guvernamental dar şi la nivel de preşedinţie – reţelele sociale, de toate tipurile, comentariile şi comentatorii vor pune o presiune continuă asupra guvernului Bolojan, asupra actualei coaliţii de guvernare, asupra preşedintelui Nicuşor Dan. Retorica naţionalistă, suveranistă va rămâne acolo, dar nu cred că va câştiga atât de mult teren încât să dea jos actuala guvernare proeuropeană. Chiar dacă mulţi de la guvernare vor avea o retorică de opoziţie, aşa cum au avut-o în 2025, actuala coaliţie, actualul guvern, actualul premier, actualul preşedinte sunt obligaţi să rămână împreună atât de către Uniunea Europeană, marii creditori internaţionali ai României, pieţele internaţionale, cât şi de propriul interes, mai mult financiar decât politic.

    Nimeni nu vrea instabilitate politică în România, mai ales că acest război din Ucraina va continua indiferent dacă va fi pace sau nu între Putin şi Zelenki.

    2. Ar trebui să avem o creştere economică mai mare decât în 2025, care, în ciuda percepţiei generale, nu a fost un an prost din punct de vedere economic şi de business. Poate a fost un an prost pentru populaţie, dar din punct de vedere statistic vom vedea în februarie şi martie că în ciuda retoricii negative închidem anul cu o creştere economică pozitivă.

    În 2026 ar trebui să se vadă în rezultatele economice statistice mai multe proiecte care au fost începute în anii anteriori, ar trebui să vedem mai mult business adus de intrarea în Schengen, ar trebui să vedem mai mult business românesc.

    România nu are o problemă de bani, pentru că sunt bani, ci are o problemă de încredere, care ar trebui să se mai amelioreze în 2026.

    3. Inflaţia va scădea, dobânzile vor începe să se mai reducă, iar cursul valutar leu/euro va rămâne stabil, mai ales că a scăpat de “povara” psihologică a trecerii peste 5 lei a euro.

    De la aproape 10% în 2025, inflaţia ar trebui să scadă spre 5% începând din a doua parte a acestui an, ceea ce va determina, chiar din primăvară, începerea procesului de scădere a dobânzilor la lei.

    Nu trebuie să avem mari speranţe că dobânzile la lei se vor înjumătăţi, adică BNR să reducă dobânda de  referinţă de la 6,5% la 3%, dar vom vedea câteva reduceri de dobândă, ceea ce va avea un efect pozitiv în business, în economie, în percepţia publică.

    Nu cred că trebuie să ne îndoim de stabilitatea cursului valutar leu/euro, mai ales că vor intra mai multe miliarde de euro din fonduri europene, vor reîncepe să reintre banii plecaţi afară după criza alegerilor politice din 2024 şi 2025, vor intra miliarde de euro în titluri de stat care vor finanţa deficitul bugetar.

    4. Businessul privat, atât al companiilor româneşti cât şi al multinaţionalelor, îşi va reveni, nu semnificativ, dar cifrele vor fi pe plus, pe măsură ce condiţiile macroeconomice şi cele politice se vor îmbunătăţi.

    Războiul din Ucraina, investiţiile legate de acest conflict, în special din zona de infrastructură publică, vor băga oxigen în businessul privat şi în economie în ansamblu.

    Chiar dacă vor fi câteva semne de întrebare legate de începutul de an, când se aşteaptă o prudenţă în ceea ce priveşte consumul, după primăvară s-ar putea să vedem o revigorare a puterii de cumpărare şi a consumului, mai ales dacă nu se întâmplă nimic din punct de vedere politic şi macroeconomic, adică nu urmează noi taxe şi impozite.

    5. Gazele din Marea Neagră vor fi un subiect din ce în ce mai discutat şi disputat din punct de vedere politic, mai ales că se apropie anul 2027, când ar trebui să iasă prima moleculă.

    Din păcate, nu cred că în acest moment România, de stat şi privată, poate consuma integral gazele care vor ieşi din Marea Neagră pentru că nu există suficientă cerere internă şi nu ştiu dacă poate fi făcută într-un an – combinate chimice care să apară sau să fie resuscitate peste noapte, o reţea de gaze de retail sau proiecte majore care să consume gaze în afara centralei de la Mintia, care ar trebui să înceapă să producă energie în bandă. Ce se întâmplă cu gazele din Marea Neagră, cui vor fi vândute va reprezenta un subiect extrem de disputat la nivel politic, social etc. (Să nu se facă vreo analogie cu Venezuela!!!)

    6. Preţurile la energie ar trebui să scadă, nu mult, dar măcar să arate o scădere, şi asta datorită proiectelor de energie verde, eoliană şi solară şi proiectului de la Mintia. Nu cred că România are suficientă cerere de energie în acest moment pentru câte proiecte are. Mulţi vor da în preţuri ca să reuşească să vândă energia pe care o vor produce. Ar trebui să se mai amelioreze şi partea de necesar de energie seara, odată ce vom vedea proiecte de stocare şi va începe să producă şi Mintia. Va fi interesant de văzut preţul de vânzare a acestei mari capacităţi de energie în bandă.

    7. Combinatul Liberty Galaţi, fostul Sidex, va fi un subiect extrem de urmărit în 2026, dacă va reuşi să îşi găsească un alt investitor, un alt cumpărător, dacă va putea fi resuscitat acest combinat care necesită investiţii foarte mari – un necesar de cash de peste 50 de milioane de euro pe lună şi nu în ultimul rând o piaţă de desfacere. Dacă Sidexul va reîncepe să producă, iar aici discutăm de cifre mari, de peste o sută de milioane de euro pe lună, acest lucru va resuscita o întreagă zonă. Dar există acest dacă.

    8. Piaţa de IT va fi sub presiune groaznică pentru că nu există suficient business pentru toată lumea, pentru că inteligenţa artificială schimbă disruptiv un întreg sector care o ducea bine, pentru că salariile nu vor mai creşte, ci chiar s-ar putea să scadă. În afară de banii din PNRR, de investiţiile în securitate cibernetică şi în cloud, nu prea vor fi bani în exces pentru altceva. Nimeni nu mai vrea să cheltuie bani pe IT, mai ales că există o investiţie continuă, fără să vadă înainte rezultate certe în reduceri de cheltuieli. Va fi un război al ratelor orare în sensul scăderii acestora, iar reducerile de personal, mai ales dacă nu sunt proiecte noi, vor continua.

    9. Piaţa imobiliară va fi mixtă: la nivel de proiectelogistice şi de birouri vom vedea o revenire, dar vor fi semne de întrebare pe piaţa rezidenţială, acolo unde, chiar dacă preţurile s-ar putea să nu mai crească, vânzările nu vor fi atât de grozave. Vom vedea o presiune pe dezvoltatori mai mare să găsească soluţii şi nu în ultimul rând oferte mai bune pentru a-şi revigora vânzările.

    De mai bine de un an, cu excepţia lunii august, înainte de creşterea TVA, piaţa rezidenţială a început să piardă teren la nivel de vânzări nu pentru că nu ar fi bani în piaţă, ci pentru că îşi pun clienţii multe semne de întrebare legate de viitor, având în vedere că retorica publică este aceea că suntem în criză şi mai ales că salariile şi câştigurile nu mai au ritmurile de creştere ca în trecut. Nu ştiu dacă preţurile în zona rezidenţială vor scădea semnificativ, aşa cum speră cumpărătorii, dar sigur nu vom mai vedea rate de creştere semnificative.

    10. Salariile vor fi mai mult îngheţate în 2026, creşterile urmând să fie doar excepţii şi în cazuri extreme. Piaţa muncii s-a răcit considerabil, adică cererea de angajare nu mai este atât de mare ca în anii anteriori, iar numărul celor care îşi caută un job este în creştere.

    Cel puţin în prima parte a anului nu ştiu dacă vom vedea multe creşteri salariale, mai ales că salariul minim pe economie nu creşte de la 1 ianuarie, ci de la 1 iulie. Sunt domenii care altădată porneau anul cu nişte creşteri salariale semnificative pentru a-şi ţine resursa umană să nu plece la concurenţă (cum ar fi IT-ul, retailul, HoReCa sau automotive), dar acum nu mai este cazul.

    Dacă în trecut IT-ul conducea plutonul creşterilor salariale, acest sector având şi cele mai mari salarii, acum, industria de petrol şi gaze, la care se adaugă cea de energie verde, vor fi în creştere.

    11. Bursa de la Bucureşti îşi va continua creşterea, cel puţin în prima parte a anului. Zona de retail va fi tot mai activă şi va pune bani pe Bursă în aşteptarea dividendelor care vor fi date de către companiile mari de stat şi bănci.

    Chiar dacă acţiunile de la Bucureşti ar părea că sunt puţin supraevaluate, ele vor atrage în continuare bani pentru că nu există alternativă. Înainte o parte din bani se duceau în crypto, dar acum aceasta este o piaţă în scădere. Mulţi puneau banii în depozite bancare şi în titluri de stat, dar în momentul în care vor scădea dobânzile se vor căuta alte alternative. Problema Bursei de la Bucureşti este că nu are suficientă ofertă pentru câţi bani sunt în piaţă, pentru câţi bani pot fi adunaţi din zona de retail, care începe să-şi facă loc şi care mai mult se duce “cu turma” decât cu evaluarea.

    Pilonul II de Pensii produce din ce în ce mai mulţi bani, dar nu are unde să-i investească pe Bursa de la Bucureşti pentru că deja sunt supraexpuşi.

    De partea cealaltă, mă aştept ca pe modelul Cris-Tim să vină mai multe companii antreprenoriale româneşti la Bursă, în căutarea unor alternative de finanţare sau de cash-out.

    Dacă zona de retail intră din ce în ce mai mult la cumpărare, atunci investitorii mari, care se bazează mai mult pe evaluare şi businessul companiilor, vor avea cui să-şi vândă acţiunile acumulate până acum.

    12. Dacă Dedeman va reuşi să cumpere Carrefour, va fi un mesaj puternic şi pentru alţi antreprenori români care au acumulat resurse financiare importante să iasă la cumpărare de businessuri şi mai puţin de real-estate. Grupul Pavăl Holding, adică cei care deţin Dedeman, ar trebui să ofere un preţ de nerefuzat pentru Carrefour, astfel încât francezii să decidă să vândă şi să iasă din România. Aici mai este de discutat dacă fraţii Pavăl vor supralicita, mai ales că ei sunt cunoscuţi ca fiind investitori care preferă businessurile şi activele luate mai degrabă la discount.

     

    Economia şi businessul României au rezistat în 2025, în piaţă sunt bani şi vor mai intra bani, există acumulări importante şi la nivelul persoanelor fizice, încă există oportunităţi legate de războiul din Ucraina (războiul din Ucraina este mai mult un punct pozitiv pentru România decât unul negativ), există interesul Uniunii Europene ca România să crească economic, astfel încât să nu devină o problemă politică şi socială într-o zonă geopolitică tensionată, cu implicaţii majore pentru viitorul Europei şi al lumii occidentale.

    Toate punctele de mai sus depind însă şi de evoluţia geopolitică mondială, lumea intrând în 2026 şi mai tensionată după evenimentele din Venezuela.

    Lumea occidentală încearcă să vadă dacă îşi găseşte un viitor împreună ca până acum, şi aici mă refer la SUA şi Europa, sau dacă va fi „război“ peste tot, odată cu schimbarea modelelor politice şi geopoplitice. Bine măcar că economiile şi businessurile occidentale rezistă la aceste tensiuni şi schimbări geopolitice.

  • Schimbare de paradigmă în piaţa hotelieră. Brandurile hoteliere internaţionale nu mai au timp de pierdut şi pariază mai mult pe reconversii pentru o expansiune mai rapidă pe plan local, în timp ce proiectele de la zero sunt trecute în plan secund

    În ultimele două decenii, piaţa hotelieră a adăugat 54 de hoteluri multe fiind investiţii greenfield, adică de la zero, şi puţine conversii ale vechilor clădiri. Înainte, puţine clădiri puteau fi afiliate unui brand internaţional, principalul motiv fiind acela că standardele impuse de către lanţurile internaţionale făceau dificilă o reconversie. Acest lucru a făcut să fie mai ieftină construcţia unei clădiri decât reconversia unei vechi clădiri.

    Cu toate acestea, brandurile hoteliere internaţionale au devenit tot mai interesate de o expansiune pe piaţa din România, fiind dispuse să accepte şi reconversii, doar ca proiectele să fie finalizate cât mai repede.

    David Jenkins, vicepresident business development pe Europa de Est în cadrul Radisson Hotel Group, a declarat pentru ZF, la începutul acestui an, că grupul hotelier nu mai are timp de pierdut şi se uită la o expansiune rapidă pe plan local, în special prin reconversiile clădirilor vechi.

    „Proiectele greenfield sunt în regulă, dar mai puţin de preferat pentru că durează mai mult până sunt gata şi costul, per total, este mai mic. Un proiect durează trei-patru ani să fie construit, este mult timp. Va dura trei-cinci ani până să ajungem să câştigăm bani din acel proiect. Dacă luăm un hotel deja construit, chiar după un an poate începe să producă bani“, spune David Jenkins.

    Nu doar grupul Radisson se uită la acest tip de proiecte, dar şi alţi investitori din piaţă. Bucureştiul are multe clădiri vechi, care ar putea fi transformate în hoteluri, astfel că există multe oportunităţi în piaţă din acest punct de vedere.

    Pe de altă parte, grupul Marriott plănuieşte extinderea portofoliului de pe plan local, având deja patru hoteluri în pipeline, la Timişoara, Arad, Sibiu şi Călimăneşti, însă oportunităţi pot exista în mai multe zone ale ţării. Grupul internaţional mizează şi pe reconversii ale actualelor clădiri.

    De asemenea, Accor, grupul hotelier cu cea mai extinsă prezenţă pe plan local, mizează pe reconversii.

    „Conversiile au devenit, fără îndoială, vedeta expansiunii, iar motivele sunt clare. Sunt mai rapide, necesită un capex mai redus, sunt mult mai sustenabile şi oferă exact flexibilitatea pe care hotelierii independenţi o caută astăzi. Odată ce un hotel intră în reţeaua Accor printr-o conversie, beneficiază imediat de distribuţia globală, programul de loialitate şi platformele digitale ale grupului. Asta nu înseamnă însă că proiectele greenfield dispar. Ele rămân esenţiale în situaţiile în care nu există o clădire potrivită sau atunci când o destinaţie are nevoie de un flagship construit de la zero. Ambele modele au rolul lor“, a spus pentru ZF  Philippe Bijaoui, chief development officer Europe & North Africa premium, midscale, economy, Accor.

    Până recent, o bună parte din proiectele hoteliere erau dezvoltate de la zero, astfel încât construcţia să fie realizată pe standardele grupurilor hoteliere. Totuşi, proiectele greenfield au dezavantajul că dezvoltarea durează foarte mult, astfel că pentru grupurile hoteliere care îşi doresc o dezvoltare rapidă reconversia a devenit o opţiune tot mai viabilă.

    În timp ce un proiet greenfield poate dura patru-cinci ani, de la autorizaţii până la deschidere, o renovare ajunge mult mai rapid pe piaţă. Mai mult, costurile de construcţie au crescut cu circa 30-40% faţă de nivelurile de dinainte de pandemie.

     

  • Cum va fi 2026 pe piaţa muncii? Mai puţine angajări, salarii sub presiune şi o competiţie mai dură pentru joburile bune. Companiile îşi temperează planurile de extindere, angajaţii resimt presiunea scăderii salariului real, iar avantajul din negocieri începe să se mute treptat spre angajatori

    Privită în ansamblu, piaţa muncii din 2026 nu mai este un teren al creşterii rapide precum în anii precedenţi, ci unul al deciziilor calculate. Imaginea de ansamblu ce a început să se contureze spre finalul anului trecut arată salarii reale în scădere, recrutări mai rare, cerinţe mai ridicate şi un accent tot mai puternic pe productivitate şi competenţe. Anul acesta va fi unul al realismului economic, în care câştigători vor fi cei care înţeleg rapid noile reguli.

    Rata şomajului rămâne la un nivel considerat sănătos din perspectivă istorică, însă dinamica angajărilor încetineşte, iar creşterile salariale nu mai reuşesc să compenseze inflaţia. În acest context, piaţa muncii nu se contractă, dar nici nu mai oferă confortul anilor anteriori.

    Anul 2026 nu va fi uşor, dar rămâne unul navigabil pentru cei care îşi adaptează strategia la realităţile actuale, în loc să insiste asupra unor abordări concepute pentru condiţii de piaţă diferite.

    Stabilitate va exista, dar va fi fragilă, iar balanţa puterii din piaţa muncii se va schimba. Nu este un an al entuziasmului, ci unul al realismului. Pentru cei pregătiţi, 2026 va fi un an al oportunităţilor bine alese.

    Cinci previziuni despre piaţa muncii în 2026:

    1. Creşterea salariilor nu va ţine pasul cu inflaţia. Câştigul salarial real scade

    Una dintre cele mai clare tendinţe ale anului 2026 este decuplarea tot mai evidentă dintre creşterea salariilor şi evoluţia inflaţiei. Chiar dacă multe companii vor continua să crească salariile, acestea nu vor reuşi, în majoritatea cazurilor, să ţină pasul cu scumpirile. Rezultatul este o erodare a salariului real.

    Scăderea câştigului salarial real este deja realitate din 2025. Timp de cel puţin patru luni din ultimul an, inflaţia a câştigat lupta cu creşterile salariale, astfel că puterea de cumpărare a angajaţilor români a scăzut, după cum arată statisticile oficiale.

    2. Recrutarea va stagna, şomajul va creşte

    Cel mai probabil, 2026 va aduce o stagnare a recrutării şi o uşoară creştere a şomajului, continuând tendinţele din anul precedent. Nu este vorba de o criză a locurilor de muncă, ci de o recalibrare. Companiile angajează mai rar, dar mai ţintit, iar mobilitatea pe piaţa muncii scade.

    Pentru candidaţi, acest context înseamnă procese de selecţie mai lungi, cerinţe mai stricte şi o competiţie mai intensă pentru rolurile bine plătite sau cu stabilitate ridicată. Pentru companii, poate fi vorba de o balanţă a puterii care va înclina mai mult în favoarea lor, o rată de fluctuaţie mai mică, mai multă stabilitate.

    3. Evoluţia inteligenţei artificiale cere upskilling şi reskilling

    Adoptarea inteligenţei artificiale devine rapid un factor critic în modernizarea locului de muncă, însă, mai degrabă decât să înlocuiască direct locurile de muncă şi competenţele, AI-ul remodelează rolurile şi creează noi oportunităţi pentru creşterea eficienţei şi îmbunătăţirea calităţii muncii.

    Anul trecut, Brookings, un centru de cercetare şi analiză de politici publice ce produce studii, rapoarte şi analize în domenii precum economie, piaţa muncii, tehnologie, politică publică şi relaţiile internaţionale, a constatat că peste 30% dintre angajaţi ar putea vedea cel puţin 50% din sarcinile specifice ocupaţiei lor afectate de AI-ul generativ, ceea ce arată mai degrabă o transformare a muncii decât o eliminare a joburilor. Astfel, upskilling-ul şi reskilling-ul devin condiţii de bază pentru menţinerea relevanţei pe piaţa muncii, iar angajaţii care refuză să se adapteze riscă să rămână în urmă.

    4. Directiva europeană pentru transparentizarea salariilor va da bătăi de cap companiilor

    Un alt element major al anului 2026 este implementarea directivei europene privind transparentizarea salariilor. Scopul ei este reducerea inegalităţilor şi creşterea echităţii, însă pentru multe companii măsura va veni cu provocări operaţionale semnificative. Obligaţia de a justifica diferenţele salariale şi de a face mai vizibile grilele de plată va forţa angajatorii să îşi regândească politicile interne, să standardizeze roluri şi să gestioneze mai atent comunicarea cu angajaţii.

    5. Sectorul IT – selectiv, dar nu blocat de tot 

    În pofida anunţurilor despre concedieri de anul trecut, sectorul IT nu este „mort”, ci mai degrabă într-o fază de transformare forţată. Numărul anunţurilor de joburi este mai mic decât în anii anteriori, însă cererea rămâne ridicată pentru anumite specializări.

    Rolurile din securitate cibernetică, infrastructură cloud şi implementarea soluţiilor de inteligenţă artificială continuă să fie printre cele mai greu de ocupat, potrivit sondajelor din industrie. Companiile caută mai puţini oameni, dar mai bine pregătiţi, iar diferenţa dintre specialiştii de top şi restul pieţei, în special juniori, se adânceşte.