Blog

  • Revolutia Wi-Fi

    Mult mai ieftine si mult mai rapide, retelele mesh incep sa puna probleme executivilor din industria telecomunicatiilor prin cablu. Uraganul Katrina, cel mai destructiv ciclon caruia a trebuit sa-i tina piept SUA, a lasat in urma un oras devastat. Peste 80% din New Orleans a fost sub apa, Katrina distrugand tot ce a intalnit in cale. Cum dupa orice furtuna iese intotdeauna soarele, asa se intampla si cu orasul fantoma, care a devenit o zona de test pentru o retea wireless considerata de analisti drept viitorul retelelor de Internet.Cu toate ca inca exista zone ale New Orleansului care nu au nici macar apa sau curent electric, iar infrastructura orasului este complet distrusa, planurile pentru reconstructie au ajuns deja la un nivel destul de avansat. Oficialitatile pregatesc un proiect care s-ar putea dovedi a fi cea mai mare retea metropolitana wireless din lume. Scopul ei este sa tina sub supraveghere video intreg orasul si sa ofere gratuit accces Wi-Fi la Internet tuturor utilizatorilor. Cu un astfel de serviciu, orice persoana din New Orleans care utilizeaza echipamente Wi-Fi, indiferent daca este vorba de un laptop, un telefon mobil sau un PDA, va putea accesa Internetul din orice locatie a orasului. Deocamdata, accesul la Internet este posibil numai in centrul financiar al New Orleansului si in renumitul cartier French Quarter. Specialistii sunt insa de parere ca reteaua ar putea fi complet functionala, cu o arie de acoperire a intregului oras, in aproximativ 1 an de zile.”Aceasta retea reprezinta un singur pas, care insa ar insemna mult in demersurile de reconstructie ale orasului, intrucat nu numai locuitorii, dar si companiile interesate de New Orleans isi vor putea relua activitatea mult mai repede”, a afirmat Ray Nagin, primarul orasului devastat de Katrina, potrivit presei internationale.Noua tehnologie folosita pentru reteaua Wi-Fi, denumita mesh networking, ar putea de asemenea sa le permita cablistilor sa ofere servicii de telefonie mobila in paralel cu operatorii cunoscuti de telecomunicatii.Alternativa meshO retea wireless de tip mesh este de fapt o retea clasica LAN (Local Area Network – retea locala), dar care in loc sa foloseasca puncte fixe de acces la Internet, este bazata pe o structura de tip arbore, cu noduri interconectate, permitand astfel accesul la Internet din orice zona aflata in acoperirea retelei. O retea mesh este mult mai sigura si poate oferi un volum mult mai mare de informatii, comparativ cu o retea clasica. Daca un nod nu mai este functional, spre exemplu, toate celelalte pot comunica intre ele in continuare, direct sau prin unul sau mai multe noduri intermediare. Cu retelele traditionale Wi-Fi, punctele de acces formeaza unde radio care ofera utilizatorilor conectivitate wireless. Aceste puncte de acces necesita cablu care se conecteaza la switch-uri pentru a face posibila comunicarea si conexiunile la servere si Internet. Aceasta este problema cel mai des intalnita in configuratia retelelor LAN, dar o problema pentru multe aplicatii il constituie nefezabilitatea intinderii de cablu la fiecare punct de acces, precum si pretul ridicat. Ca rezultat la aceasta problema, furnizorii de servicii de Internet precum BelAirNetworks, Firetide sau Tropos Networks furnizeaza solutii bazate pe tehnologia mesh networking pentru a facilita instalarea acolo unde cablul constituie un impediment.In general, reteaua mesh inlocuieste punctele de acces cu “noduri de capat” care sunt in intregime wireless, cu exceptia cablului electric. O parte a nodului este interfata cu utilizatorii Wi-Fi. Acestia asociaza nodul mesh exact la fel cum face cu un punct de acces. Cealalta parte a nodului de capat emite unde radio care interconecteaza nodul cu celelalte noduri de capat.Google, deschizator de drumCompania Tropos Networks si-a extins recent linia de produse prin lansarea unei noi generatii de echipamente de retea pe care municipalitatile le-ar putea folosi la construirea retelelor lor wireless la viteze sporite. Tropos 5320 MetroMesh, produsul care are la baza tehnologia mesh networking va furniza municipalitatilor din San Francisco, Philadelphia si New Orleans retele mesh wireless. Operatorii de retea vor putea mari astfel latimea de banda a utilizatorilor individuali. Potrivit Tropos, spre deosebire de celelalte echipamente mesh, 5320 are un software mult mai capabil de a micsora interferenta si de a oferi oraselor mai multe optiuni in crearea retelelor de Internet. Saar Gillai, vicepresedinte in departamentul de inginerie al Tropos, considera ca vanzatorii de retea care nu au o experienta semnificativa in domeniu au impresia ca este suficient sa “arunce” mai multe puncte de acces radio intr-o cutie. “Zilele echipamentelor de retea mesh cu un singur punct de acces se apropie de final”, a afirmat si Roberta Wiggins de la Grupul Yankee, companie de cercetare si consultanta. “Chiar daca Tropos a fost odata lider, piata devine din ce in ce mai competitiva, alte companii venind repede din urma”, a mai spus aceasta.Daryl Schoolar, analist In-Stat, este de parere ca noul echipament Tropos concureaza cu Motorola, BelAir si Strix, furnizori consacrati de retele mesh de Internet.La inceputul anului, gigantul Google l-a ales ca partener pe EarthLink, unul dintre cei mai importanti furnizori de servicii Internet, pentru a instala o retea wireless de Internet in San Francisco. Compania a anuntat de asemenea programul de dezvoltare Tropos Wireless, care ofera companiei posibilitatea sa produca routere MetroMesh pentru utilizatori, dar si furnizori de servicii, oferindu-le WiMax, tehnologia de acces la Internet wireless si servicii 3G.O chestiune de timpDupa mai multi ani in care cererea a fost relativ mica, piata de retele wireless este acum intr-o continua dezvoltare, ceea ce ar trebui sa insemne mai multe oportunitati pentru furnizorii de solutii din toate orasele mari din lume. Tehnologia wireless mesh networking a avut cea mai mare dezvoltare in orasele mici si mijlocii, care au utilizat-o pentru aplicatii precum retele de monitorizare municipala. Orasele mari au fost mai reticente in adoptarea tehnologiei mesh din cauza problemelor de infrastructura. Dar aceasta lipsa de interes scade din ce in ce mai mult. Potrivit MuniWireless.com, un web site care furnizeaza stiri si indica principalele trenduri din industrie, piata de retele wireless va avea o rata anuala de crestere de peste 130% pana in 2007 si va avea o valoare de peste 400 de milioane de dolari in Statele Unite. Aceasta crestere se va datora, in mare parte, oraselor mari. “Am observat o crestere importanta a interesului pentru aceasta tehnologie in orasele mari din Statele Unite”, a spus Esme Vos, fondatorul MuniWireless.com. “Nu mai este o problema daca orasele vor implementa aceasta tehnologie, ci cum, cand si pentru ce o vor utiliza”, a mai spus acesta.Orase precum San Francisco si Philadelphia au anuntat initiative de a construi retele wireless in toate zonele la care oamenii vor avea acces, la costuri foarte reduse sau chiar gratis, dar aceste eforturi sunt doar o parte din planurile furnizorilor de tehnologie wireless. “Exista foarte mult scepticism in ceea ce priveste planurile oraselor San Francisco si Philadelphia pentru ca oamenii nu cred ca Earthlink – furnizorul de servicii care construieste retele wireless – poate face destui bani din asta pentru a ramane in afacere”, a spus Todd Truitt, product manager pentru produsele mesh de la Cisco Systems. “Pot aparea multe probleme de natura politica pentru ca orasele nu vor sa plateasca din buzunarul public pentru aceste retele de Internet, iar furnizorii de astfel de servicii nu vor sa faca asta pe gratis”, a mai spus el.Nevoia de retele wireless creste pe masura ce tehnologia se imbunatateste, iar marile orase observa beneficiile unei retele wireless de tip mesh in cazul New Orleans.”Multi oameni din mediul urban doresc retele multifunctionale, care sa ii ajute la monitorizarea video a unui oras, dar sa ofere si acces la Internet wireless”, este de parere Vos. “Ei vor ca lungimea de banda sa fie cat mai mare si sa dezvolte aplicatii la viteze mari, fie prin fibra optica, fie prin wireless”, a mai spus acesta. Astfel, furnizorii de solutii vor avea rolul de consilier – si bineinteles de oameni de vanzari – pentru municipalitati. “Solutia pentru aceste orase este de a identifica ce aplicatii doresc si cine sunt cei care le pot face pentru ei”, a mai spus Truitt.Cisco a implementat retele mesh wireless in orasul Madison din statul american Wisconsin si in Austin, Texas, unde angajatii din industria petroliera folosesc retelele wireless alimentate cu energie solara pentru a comunica cu sediul central al companiilor lor. Cisco lucreaza de asemenea cu municipalitatea din Houston pentru a construi retele pentru supraveghere video si aplicatii care permit chiar si plata cu cardul a taxelor de parcare.Soarele de dupa KatrinaUraganul Katrina nu a distrus doar case si infrastructura. Activitatea tuturor companiilor din New Orleans a incetat practic dupa trecerea uraganului. Michel DiPollicino este doar un exemplu. A ramas fara afacerea pe care a reusit sa o puna pe picioare, fara proprietatile imobiliare si fara majoritatea bunurilor personale. Dupa trcerea Katrinei, DiPollicino si-a deschis o mica agentie de turism si si-a investit toate economiile intr-un bar. La putin timp, a aflat ca oficialitatile au creat un centru de afaceri, unde, pentru 100 de dolari pe luna, orice antreprenor putea inchiria un birou, cu un laptop si acces la Internet wireless. “Am stiut ca trebuie sa-mi pun afacerea din nou pe picioare si ca asta era solutia”, a spus DiPollicino. “Inainte de Katrina venisem in New Orleans pentru a lucra impreuna cu studiourile de filmari Independent Studios. Dupa ciclon am pierdut informatii, echipamente sofisticate. De fapt, totul”, a explicat acesta.In noul centru de business, companiile isi reiau treptat activitatea, facand planuri si pregatind parteneriate. Cele 12 birouri puse la dispozitie de oficialitatile orasului New Orleans sunt ocupate de 5 companii IT, insa centrul se va extinde pentru a putea sustine mai multe companii trase pe dreapta de Katrina.Cum se reduc costurileRetelele de tip mesh sunt potrivite pentru zone rezidentiale, dar si pe toata suprafata unui oras in care exista conexiune Wi-Fi. O problema pentru instalarea unei retele mesh pe arii extinse o reprezinta insa necesarul de cablu pe care il cere reteaua si numarul mare de aprobari de la institutiile publice. O retea mesh este de asemenea mai potrivita decat o retea locala obisnuita atunci cand se face o retea wireless temporara, pentru ca nodurile de capat sunt mult mai usor de instalat si este nevoie de mai putin timp pentru a le dezinstala. Companiile pot beneficia de asemenea de retelele mesh atunci cand au nevoie de conexiune la Internet in zone temporare de lucru.Un alt loc unde isi gaseste loc o retea mesh il reprezinta si imobilele in care nu exista cablu de date pentru puncte de acces. Costurile pentru instalarea cablului sunt relativ mari, in special unde este nevoie de un conductor pentru cablu, care este necesar in cele mai multe cazuri. Numai conductorul dubleaza, in general, costurile de instalare a punctelor de acces. In acest caz, optiunea pentru o retea mesh poate salva sute de dolari pentru fiecare punct de acces. Retelele mesh nu sunt totusi pregatite pentru a fi instalate la scara larga in companiile mari, in special datorita lipsei de standarde oficiale pentru astfel de retele. Insa au toate sansele sa devanseze retelele locale obisnuite si sa se impuna. Si asta intr-un viitor nu foarte indepartat.LAN cu unde radioAlegerea unei tehnologii radio este cruciala pentru retelele wireless mesh. Intr-o retea wireless traditionala, unde laptop-urile se conecteaza la un singur punct de acces, fiecare laptop trebuie sa partajeze o parte fixa din latimea de banda. Cu tehnologiile mesh si radio adaptive, dispozitivele intr-o retea mesh se vor conecta doar cu alte dispozitive din aceeasi categorie. Avantajul este ca atunci cand sunt mai multe dispozitive conectate, latimea de banda disponibila este mai mare.Mesh vs. LANO retea mesh este mult mai sigura si poate oferi un volum mult mai mare de informatii, comparativ cu o retea clasica.Este potrivita pentru zonele rezidentiale si pe toata suprafata unui oras in care exista conexiune Wi-Fi.O retea mesh este mai potrivita decat o retea locala atunci cand se face o retea wireless temporara, pentru ca nodurile de capat sunt mult mai usor de instalat si este nevoie de mai putin timp pentru a le dezinstala.Tehnologia mesh networking ar putea de asemenea sa le permita cablistilor sa ofere servicii de telefonie mobila in paralel cu operatorii de telecomunicatii cunoscuti.Reteaua mesh este potrivita in spatiile in care nu exista cablu de date pentru puncte de acces.

  • Razbunarea lui Hubley

    In plin proces de reorganizare a modelului de business, Romtelecom se gandeste serios la o parte din cele 100 de milioane dolari, valoarea pietei de televiziune prin satelit in anul 2010, potrivit estimarilor. Cand seful Romtelecom, James Hubley, a venit la conducerea operatorului de servicii de telefonie fixa acum trei ani si jumatate, nici nu banuia ca in 2007 compania va ajunge un jucator pe piata televiziunii digitale prin satelit. Anuntul sau recent a agitat spiritele concurentilor. Miza este foarte mare – clientii cu venituri medii si peste medie. De la o companie cu o mentalitate de business rigida, Romtelecom, cu venituri anuale de peste 900 de milioane de euro, s-a adaptat din mers competitiei in ultimii 3 ani, decizia lui Hubley de a intra pe piata televiziunii prin satelit fiind inca un serviciu care poate concura cu operatorii CATV. Rivalitatea dintre acestia si Romtelecom a inceput in momentul in care cablistii au atacat core-business-ul companiei controlate de grupul elen OTE, telefonia fixa. Piata televiziunii prin cablu este impartita deja intre patru mari concurenti: RCS&RDS cu serviciul Digi TV, UPC Astral cu Focus Sat, DTH Television Group cu serviciul Boom TV si Digital Cable System cu Max TV. Serviciile de televiziune prin satelit sunt destinate unui segment mai restrans de utilizatori, motiv pentru care sunt si mai scumpe, necesitand o investitie initiala mai mare din partea clientilor – antena care receptioneaza programele, un amplificator de semnal si un receptor, cu un cost de aproximativ 100 de euro. Insa companiile mai au posibilitate de crestere si cu clientii care locuiesc in zone mai izolate, unde cablistii nu au ajuns inca, iar singura alternativa de a prinde un post de televiziune este banala antena terestra.Triple-play-ul RomtelecomAnuntul Romtelecom nu a picat foarte bine celorlalti concurenti de pe piata de servicii de televiziune digitala. In conditiile in care operatorii se lupta deja cu cablistii pentru clienti, un concurent nou in piata nu poate fi un motiv de bucurie. Hubley insa nu se sperie de concurenta. Atitudinea lui si strategia de business pe care o propune ar putea descumpani chiar si pe cei mai siguri dintre jucatorii din piata. Seful Romtelecom considera ca este inca suficient loc pe piata pentru un nou serviciu de televiziune prin satelit.”Lansarea serviciului se inscrie in strategia companiei de extindere a portofoliului de produse si servicii. Piata serviciilor de comunicatii electronice se transforma, iar evolutia tehnologica ne permite sa furnizam servicii integrate, respectiv telefonie, internet si TV”, a mai spus James Hubley.Serviciile pentru zona rezidentiala au atras astfel investitii semnificative din partea Romtelecom care, prin noul model de business al companiei pe care vrea sa-l aplice, vrea sa recastige clientii pe care-i pierde pe segmentul de telefonie fixa. Unde se duc acesti clienti? In ultimii trei ani, companiile de cablu TV au atacat serios business-ul clasic al Romtelecom, serviciile de telefonie fixa, integrand oferte in pachetul care cuprinde cablu TV si Internet. Cu alte cuvinte, toti cablistii au inceput sa ofere asa-numitul pachet triple-play – televiziune, Internet si telefonie fixa, lasand Romtelecomul cu un oarecare handicap in piata, dar fortand compania sa accelereze ritmul cu care integreaza aceleasi servicii in propriul pachet triple-play. Un astfel de proiect, care se adreseaza intregii piete din Romania, este de foarte mare amploare si se intinde de obicei pe o perioada indelungata de timp. Si totusi, ambitiile lui Hubley au determinat ca proiectul sa fie finalizat pana la inceputul anului viitor. Televiziunea nu este insa un domeniu complet strain companiei lui Hubley. Romtelecom a activat pe piata CATV prin Cable Vision of Romania (CVR). Operatorul de servicii de telefonie fixa a decis insa sa renunte la afacere, din motive de profitabilitate, CVR detinand un numar mult prea mic de clienti – aproximativ 50.000. Asa ca, in prima jumatate a anului trecut, Romtelecom a gasit un cumparator, pe Astral Telecom, dispus sa plateasca 8,5 mil. dolari pentru mica afacere de CATV. Pe de alta parte, Romtelecom nu a renuntat inca nici la proiectul IPTV (Internet Protocol TV), un concept nou care va crea puntea de legatura intre serviciile de Internet si industria de home-entertainment. Intre cablu si satelitMulti clienti prefera sa ramana abonati la serviciile de cablu, pentru ca nu cunosc alternativa si nici serviciile. Dar faptul ca televiziunea prin satelit are semnale de receptie mai bune, calitatea imaginii fiind astfel mai ridicata decat in cazul serviciilor de TV prin cablu este primul argument care ar trebui sa-i convinga ca alternativa exista. Pe de alta parte, nu este neglijabila nici grila de programe oferite prin satelit sau serviciile video-on-demand si pay-per-view, oferite oricand, fara nici o intrerupere, nici chiar pentru publicitate.Specialistii argumenteaza ca acest tip de televiziune se transmite prin banda larga, in timp ce televiziunea prin cablu vine pe o banda inadecvata, diminuand astfel calitatea semnalului de receptie. Statisticile specialistilor din industrie arata ca imaginile transmise prin satelit ajung pe televizoarele utilizatorilor la o rezolutie de doua sau chiar de trei ori mai mare decat imaginile oferite prin cablu.In acelasi timp, satelitul este platforma de televiziune digitala dominanta in Europa de Vest, numarand un total de 25 de milioane de clienti la sfarsitul anului 2004, conform unui studiu realizat de compania de cercetare americana Strategy Analytics. In plus, odata cu aparitia noilor servicii HDTV – High Definition TV, cererea pentru serviciile de televiziune prin satelit vor creste, platforma avand capacitatea sa suporte fara probleme acest tip de servicii.Un bun model pentru piata locala ar trebui sa fie SUA, unde operatorii de televiziune prin satelit inregistreaza cresteri accelerate, cu peste 3 milioane de clienti noi pentru astfel de servicii anual, conform companiei Strategy Analytics.Oricum, cu pasi marunti, piata de televiziune prin satelit incepe sa creasca. Daca in 2004, numarul abonatilor de servicii de televiziune prin satelit din Romania era de aproximativ 2.000, anul trecut a ajuns la 68.000, arata un studiu Informa Telecoms Media. In ceea ce priveste anul 2010, analistii estimeaza ca vor exista in Romania peste 1,3 milioane de clienti ai televiziunii prin satelit.Lupta crancenaDaca operatorii de cablu si-au asigurat deja monopolul, fiind banuiti chiar ca impart foarte multe orase dupa zone de exclusivitate, companiile de televiziune prin satelit inca incearca sa-si faca un loc in piata.Ultimele cifre arata ca numarul abonatilor CATV este de aproximativ 3,7 milioane de utilizatori, dintr-un total de 7 milioane de potentiali clienti. Marii cablisti, RCS&RDS si UPC Astral impart 60% din piata, adica 2,4 milioane de clienti. Focus Sat este este prima companie care a lansat servicii de televiziune prin satelit in Romania, in noiembrie 2004. Ulterior, dupa mai bine de sase luni, compania a fost achizitionata de operatorul de cablu UPC Romania. Serviciul are in prezent 21.000 de clienti. “Este adevarat ca nu este o cifra foarte mare, insa, ca parte a strategiei noastre, avem in plan sa ne crestem cota de piata pe termen scurt si mediu, adoptand o politica agresiva de marketing”, a explicat Andreea Ionescu, director de marketing si comunicare in cadrul UPC Romania. Serviciul Digi TV al principalului sau concurent, RCS&RDS, are deja peste 370.000 de clienti pe segmentul televiziunii prin satelit, in conditiile in care lansarea sa a avut loc la doar o luna dupa Focus Sat.”Digi TV a venit ca un serviciu inovator de care publicul roman avea nevoie. Dovada este cresterea rapida a numarului de abonati din toate zonele tarii. Pe viitor, calitatea digitala si posibilitatea de a fi instalat oriunde pe teritoriul Romaniei vor fi completate de diversificarea grilei de programe si de adaugarea de servicii aditionale precum pay per view sau video on demand”, a spus Ovidiu Ghiman, director comercial in cadrul RCS&RDS.Al treilea concurent pe piata a fost compania Digital Cable System, prin serviciul Max TV, pe care l-a lansat in iunie 2005, urmat la aproape un an distanta de Boom TV al DTH Television Group. “In cazul serviciilor de televiziune prin satelit, relevant nu este numarul abonatilor, ci venitul pe care acestia il genereaza lunar”, a explicat Constantin Druica, vicepresedinte in cadrul departamentului de marketing al DTH Television Group. “Veniturile provin din subscriptia lunara, dar si din serviciile cu valoare adaugata pe care operatorii de televiziune digitala le pun la dispozitie – pay per view sau video on demand”. Astfel, Druica estimeaza ca “veniturile tuturor operatorilor de platforme digitale se vor situa probabil la aproximativ 20 de milioane de dolari anul acesta, luand in considerare un ARPU de aproximativ 5 dolari pe luna”. Preconizarile sale pentru anul viitor indica o dublare a acestor venituri. Competitia intensa pe piata televiziunii prin satelit va functiona insa in favoarea jucatorilor, sunt de parere unii specialisti. Asa s-a intamplat si in cazul Romtelecom care, fortat sa se restructureze, a venit cu o politica comerciala agresiva dupa deschiderea pietei de telefonie fixa. Modelul va fi probabil urmat si de jucatorii din piata televiziunii prin satelit.Cea mai buna ofertaFocus Sat66 de programe TV si 4 pachete de programe pentru un abonament lunar de pana la 20 de lei.Digi TV69 de programe TV si 4 pachete de programe, cel mai scump avand un abonament lunar de 25 de lei, la care se mai pot adauga alte patru pachete pay TV cu preturi intre 5 si 12 lei. Boom TVpeste 70 de programe TV, grupate in mai multe pachete in functie de profilul postului (stiri, muzica, film, desene animate). Pachetul de baza costa 34 de lei pe luna, iar pachetele suplimentare costa intre 10 lei si aproximativ 65 de lei pe luna.Max TVaproximativ 50 de posturi de televiziune, la un abonament de baza de 22 de lei, la care se adauga alte 3 pachete, abonamentele fiind cuprinse intre 11 si 15 lei.

  • Bancherii joaca la Hollywood

    Paramount a incheiat un contract in valoare de 300 mil. dolari (235 mil. euro) cu banca de investitii germana Dresdner Kleinwort pentru producerea a 30 de filme. Filmele vor fi realizate de Paramount si filialele sale – Paramount Pictures, DreamWorks, MTV Films si Nick Movies, prin fondul Melrose 2, finantat de Dresdner si alti investitori atrasi de acestia. Intelegerea a venit la timp pentru a diminua urmarile negative ale despartirii lui Tom Cruise de celebra companie de productie si reprezinta un vot de incredere pentru Brad Grey, CEO al Paramount. Astfel, zvonurile ca Paramount va intampina probleme in strangerea de fonduri pentru viitoarele proiectii, odata cu plecarea celebrului Tom Cruise, au fost contrazise. Mark Badagliacca, director financiar la Paramount, spune ca “este intotdeauna important sa ai parteneri in productia de film, pentru ca iti da posibilitatea sa ai mai multe vasle la aceeasi barca”. Laura Fazio, managing director al Dresdner Kleinwort, a declarat ca Melrose 2 demonstreaza apetitul crescand al investitorilor pentru sectorul filmelor si in special interesul pentru proiectele companiei Paramount. Afacerea survine pe fondul altor cateva “deal-uri” dintre studiouri si investitori – Sony Pictures si Universal au obtinut, prin contracte similare, 700 mil. dolari, iar 20th Century Fox s-a inteles cu Dune Capital Management pentru 350 mil. dolari.Principalele tranzactii incheiate de producatorii de filme:Paramount a incheiat un contract de 300 de milioane de dolari cu Dresdner Kleinwort20th Century Fox s-a inteles cu Dune Capital Management pentru 350 mil. dolariSony Pictures si Universal au obtinut, prin contracte similare, 700 de milioane de dolari

  • Retro-casele

    O casa boiereasca din Bucuresti ajunge pana la 5 milioane de euro, dar asta nu impiedica cererea de case boieresti sa depaseasca cu mult oferta de pe piata. Astfel, conform estimarilor agentiei imobiliare Perfect Casa, una din 5 cereri pe piata locala vizeaza o casa construita la sfarsit de secol XIX, adica in perioada interbelica. Cele mai interesate de astfel de imobile sunt companiile straine, care le cumpara sau le inchiriaza. Avantajul unei astfel de case este faptul ca suprafata totala este destul de mare, cu un numar de camere intre 10 si chiar 15. Imobilele pot fi transformate in sedii de firma, sedii de ambasade sau consulate sau pot fi investitii profitabile prin perspectiva randamentelor pe care le ofera. Preturile conacelor, cum mai sunt denumite imobilele interbelice, variaza intre 800.000 si 5 milioane de euro la vanzare, iar o chirie lunara se situeaza intre 4.000 si 20.000 de euro. La valoarea constructiei se adauga si elementele interioare, cum sunt vitraliile, usi cu geamuri de cristal, tavane cu grinzi si scari interioare cu decoratiuni elaborate. Evaluarea imobilelor se face in functie de locatie, suprafata casei si a terenului, arhitectura. Mai conteaza compartimentarea si stadiul in care se afla la momentul v?nzarii sau inchirierii din punct de vedere al structurii si al finisajelor.

  • Asigurati-va promotiile!

    Publicitatea nu mai este ceea ce era pe vremuri. Zapping-ul printre reclame este la loc de cinste, iar panourile publicitare fac parte din decor, fara a mai trezi interesul nimanui. In asemenea vremuri, companiile trebuie sa gaseasca metode noi de a iesi in calea cumparatorilor, fiindca in razboi si in publicitate totul este permis. Randy Gonigam, proprietarul Gonigam’s World Furniture Mall din Chicago, a mizat pe aceasta deviza si a “castigat” pierderi de 300.000 de dolari. Asta dupa ce a promis clientilor sai produse gratuite in valoare de pana la 10.000 de dolari daca Chicago Bears ii vor invinge pe cei de la Green Bay Packers. Secretul celor care mizeaza pe asemenea promotii naucitoare sunt firmele de asigurari specializate in returnarea sumelor cheltuite pentru premiile la concursuri, in cazul in care se produce evenimentul asigurat. Gonigam e multumit acum: n-a cheltuit nici prea multi bani, iar notorietatea companiei a crescut simtitor. “Am observat o crestere spectaculoasa a traficului pe pagina noastra de web si foarte multi dintre oamenii cu care am vorbit ne-au spus ca au de gand sa mai cumpere produse de-ale noastre.”Producatorii spera ca afacerile lor vor lua un avant semnificativ in urma acestui gen de promovare, si aceasta speranta este cea care ii face sa plateasca prime de asigurare usturatoare, explica James Chung, presedintele firmei de marketing strategic Reach Advisors din Massachusetts. Sperand ca cifra de afaceri va justifica aceste costuri, ei se gandesc ca bugetul destinat publicitatii ar fi mai bine investit intr-o asemenea asigurare decat intr-un spot tv.

  • Mai putina peluza de tuns

    Stilul de viata american, definit de imaginea idilica a unei case cu doua etaje, o curte cu gazon ingrijit si un gardulet alb care o imprejmuieste, este in primejdie. In locul sau apare un alt trend: lotul rezidential care intra la apa. Pe aceeasi suprafata pe care inainte traia o singura familie astazi se construieste un bloc pentru cateva zeci al carui zid se invecineaza pana la atingere cu blocul de alaturi sau un sir de case cu ziduri comune. Cu cat este piata imobiliara mai fierbinte si mai aglomerata, cu atat mai scumpe si mai greu de gasit sunt casutele cu gradina, odinioara semn al apartenentei la clasa de mijloc.”Costurile terenurilor sunt intr-o permanenta crestere”, explica Gopal Ahluwalia, vicepresedintele departamentului de cercetare al Asociatiei Nationale a Developerilor Rezidentiali. “Cumparatorul de casa care nu are suficienti bani este dispus sa cumpere un lot mai mic, insa nu o casa mai mica.” Pe piata imobiliara “incinsa” de astazi multi oameni traiesc in apartamente de dimensiuni reduse sau case fara mult spatiu exterior, deoarece nu-si pot permite altceva. Insa Ahluwalia tine sa precizeze ca “o persoana care cumpara un asemenea tip de resedinta pentru un milion de dolari, o face pentru ca asa ceva isi doreste”.Unii sustin ca acest trend este o alternativa mai buna decat intinderea suburbana, deoarece cartierele rezidentiale mai dense iau forma unei zone diversificate, cu mai multe spatii publice, magazine si locuri de divertisment, toate la distante rezonabile. Totusi vorbim despre o schimbare majora pentru o societate care masoara nivelul de intimitate in metri patrati care ii separa de vecini. “Cea mai impamantenita facilitate in Statele Unite este curtea”, spune Andres Duany, angajat la firma de arhitectura si urbanistica Duany Plater-Zyberk & Co. din Miami. “Daca vrei intimitate, e ok, nu tre-buie decat sa te distantezi de vecin printr-o curte cat mai intinsa. Acesta este motivul pentru care americanul iubeste gradina, nu pentru ca si-ar dori mai multa peluza de tuns.”

  • Un MBA rosu

    Noua scoala de business din Moscova a devenit proiect national, sustinut de guvern si finantat cu 75 de milioane de euro de nume importante din business-ul local si international. Proiectul este vazut mai mult ca o oportunitate de business decat ca una academica. Succesul proiectului este legat de numele fondatorului sau, Ruben Vardarian – presedinte si director executiv al bancii de investitii ruse Troika Dialog si antreprenorul rus al anului 2005 -, potrivit Ernst & Young.Vardarian a reusit sa convinga alti 14 oameni de afaceri sa investeasca alaturi de el cate 5 milioane de euro fiecare. Printre asociatii sai se numara, conform Financial Times, si celebrul Roman Abramovici, cel mai bogat rus din topul Forbes. Principalul obiectiv al scoli, denumita deja Skolkovo – Moscow School of Management, este sa devina o alternativa serioasa pentru tinerii rusi: “Baiatul meu are 11 ani si ar trebui sa poata alege intre a studia la Barcelona, Londra, in Statele Unite sau Moscova”, spunea, foarte convingator, Vardarian. El recunoaste ca universitatea va fi condusa ca o companie, nu ca o scoala, profitul fiind important, tocmai pentru ca Vardarian vrea sa apropie cat mai mult studiul teoretic de business-ul real. Nu se cunoaste inca valoarea taxei pentru un an de scolarizare, dar profesorii – 10 rusi si 20 straini – vor castiga la nivelul brokerilor de pe Wall Street. Cadrele didactice ar trebui sa-i invete pe rusi sa-si asume mai multe riscuri, spune Vardarian, care asteapta ca 25% dintre viitorii absolventi sa-si inceapa propriile afaceri. 40 de milioane de euro vor fi depusi intr-un fond care va finanta viitoarele proiecte de afaceri ale studentilor. Presedintele scolii Skolkovo – Moscow School of Management va fi Ruben Vardarian. Facultatea va avea doi decani sau manageri, unul rus – Andrei Volkov, ministrul adjunct pentru stiinta si educatie, iar altul strain. Ca la orice alta companie, acestia vor raspunde in fata board-ului universitatii.

  • STUDIU DE CAZ

    Momentul zero
    S-ar putea spune despre Cristian Copcea de la Roaming Networks ca are multi prieteni. In agenda telefonului sau mobil, de fapt un gadget Palm, sunt 7.000 de numere – si in spatele fiecaruia, pretinde Copcea, cate un om pe care le cunoaste personal; majoritatea ii sunt clienti. „De multe ori ma intalnesc cu cate un client cand ies din bloc care ma roaga sa-l pasuiesc cu plata abonamentului. Il las, nu pot sa ma supar pentru cateva zile“, spune Copcea, iar exemplul ilustreaza tipul de relatie dintre proprietarii de retele si clienti. Retelele in sine au pornit adesea nu ca afaceri, ci tocmai pe baza relatiilor dintre vecini si/sau prieteni. Se intampla ca un locatar sa se aboneze cu circa 100$/luna la Internet, dar pentru ca nu putea plati singur accesul isi impartea conexiunea cu vecinii. In timp, unii dintre cei care au gasit aceasta solutie  si-au dat seama ca o retea pusa la punct cu minime cunostinte le poate aduce profit, au dobandit personalitate juridica si au inceput sa gandeasca la planuri de extindere.

     

    Un al doilea tipar dupa care retelele s-au dezvoltat porneste de la pasionatii de jocuri – „gamerii“ – sau de la cinefilii care si-au pus computerele in retea tocmai pentru a juca impreuna acelasi joc ori pentru a avea acces fiecare la fisierele altora. De la jocuri a inceput, de exemplu, Nicolae Duicu, acum proprietar OborNet si membru in conducerea Interlan, pe vremuri inginer de sunet pentru Vacanta Mare. Intrarea in antreprenoriat si-a platit-o cu 7.000 $, bani pe care i-a investit intr-o sala de jocuri si Internet in zona Obor, peste strada de sediul de azi al firmei. Dar sala s-a dovedit neincapatoare pentru pusimea venita sa joace Starcraft, asa ca a hotarat sa cableze cateva apartamente din zona pentru a le permite celor care nu aveau loc in sala, dar aveau computere acasa, sa joace si ei Starcraft. Pasul urmator a fost natural: Duicu a inceput sa furnizeze si Internet in contul abonamentului platit pentru sala de jocuri. „Datorez toata afacerea Starcraftului“, spune Duicu, al carui OborNet are 1.500 de abonati.

  • AVERI DE CARTIER

    „Singurul fenomen economic spontan din Romania“ – cum numea acum doi ani un cunoscator aparitia sutelor de retele de cartier in zone in care pentru marii operatori era neprofitabil inca sa se extinda – trece de la faza de improvizatie la cea de afacere vandabila. Intreprinzatori care in urma cu 2-3 ani porneau cu investitii de cateva zeci de milioane de lei isi vand acum afacerile cu sume care se invart in jurul unui sfert de milion de euro.

     

    Ce strada doriti sa cumparati?“ – asa a sunat prima replica a lui Florin Stanici, asociat la firma care detine reteaua de cartier Enter-Net, cand BUSINESS Magazin i-a cerut telefonic detalii despre anuntul postat pe site-ul www.retele.net. Afacerea scoasa la vanzare – care a pornit in urma cu nici doi ani si a ajuns in iulie la 950 de abonati, potrivit anuntului – ar pretui acum, dupa cum negociaza Stanici, 200 de euro/abonat. „Eu nu-mi bat joc de munca mea, eu vreau banii jos, nu in rate, sunt om serios“, spune asociatul de la Enter-Net, povestind ca afacerea a fost curtata si de RCS & RDS, dar ca negocierile au esuat. Din discutia telefonica purtata cu BUSINESS Magazin mai reiese ca nici numarul de abonati specificat pe site nu mai e de actualitate. „In urma cu o luna si ceva aveam 950 de abonati, acum am 2.500“, spune Stanici, adaugand ca si Enter-Net, la randul sau, a cumparat niste mici retele de cartier cu 50-100 de euro abonatul – altfel nici n-ar fi putut creste atat de rapid. Pe afacerea Enter-Net, cu abonati din cartierul bucurestean Baba Novac, proprietarii spera sa obtina, in concluzie, jumatate de milion de euro.

     

    Anuntul de pe www.retele.net nu e un accident – oferte similare se gasesc pe toate site-urile de vanzari si pe cateva forumuri. Ceea ce inseamna ca astfel de mici afaceri „de sufragerie“, incepute din nimic in urma cu doi-trei ani, isi fac deja transferul in alta liga – iar proprietarii lor isi vad spiritul intreprinzator rasplatit. In septembrie, de exemplu, patru retele de cartier din Bucuresti – BNet, RTA, SMN si HI-FI Lan – au fost excluse din Interlan, o organizatie care-si propune „sa apere retelele de cartier de orice pericole din afara (legi, monopoluri, dumping)“. Excluderea are ca unic motiv faptul ca cele patru retele, care au impreuna cateva mii bune de abonati, au fost cumparate de grupul RCS & RDS, pierzandu-si, astfel, dreptul de a fi membre intr-o asociatie rezervata doar furnizorilor de internet cu o cifra de afaceri de sub 50.000 de dolari (1,4 miliarde lei vechi) lunar.

     

    Cu cinci luni in urma, un alt furnizor de internet, Air Bites – cu afaceri in Romania, Polonia, Bugaria si Ucraina – cumpara primele patru retele de cartier (Cip Net, Net Quest, Link Explore, Get Net) in Iasi, de data aceasta. Reteaua Cip Net e o afacere inceputa de Sergiu Ionascu in decembrie 2004, iar la momentul achizitiei reteaua ajunsese la 1.300 de abonati. NetQuest, la randul sau, detinuta de patru asociati, a reusit sa stranga in trei ani de existenta circa 2.000 de abonati, avand o cifra de afaceri pentru 2005 de 522.543 RON (aproape 150.000 de euro). In aceeasi transa a trecut in proprietate elvetiana reteaua ieseana Link Explore, cu 1.000 de abonati.

     

    Astfel de preluari ale retelelor de cartier nu sunt niste premiere – dar faptul ca incep sa se inmulteasca arata ca multe retele sunt suficient de bine organizate pentru a fi interesante pentru companiile mari. „In 2005 a fost perioada cand le cumpara Astral, acum este randul RCS & RDS si Air Bites (operator controlat de Swisscom Elvetia – n.r.)“, spune Laurentiu Stan, director general al Euroweb Romania, unul dintre cei mai importanti furnizori de internet wholesale. Dar in aceasta perioada „interese majore in aceasta zona are RDS-ul, care este in prezent unul din playerii cei mai activi in achizitionarea providerilor de cartier“, crede Stan, adaugand ca grupul e interesat in general „doar de providerii cu peste 2.000 de utilizatori“.

     

    Asadar, patru retele din Bucuresti au intrat, direct sau indirect, sub managementul RCS & RDS. RTA este acum detinuta in proportie de 95% de catre RCS & RDS, conform datelor furnizate de registrul comertului. Tot 95% detine operatorul telecom din Dynamic Net Solutions, firma care opera comercial reteaua de cartier Stefan cel Mare Network (SMN). In ambele cazuri, in dreptul restului de 5% din actiuni apare firma Integrasoft, cu acelasi sediu social ca si cel al RCS & RDS, companie care nu a comentat pentru acest articol. In cazul Berceni Network (Bnet) si HI-FI Lan, surse din piata spun ca achizitia a insemnat doar transferul clientilor, nu si al persoanei juridice. O alta tinta, spune proprietarul unei retele de cartier, a fost reteaua DeckNet, care ar fi semnat un contract asemanator.

     

    Cat face insa o asemenea afacere? RCS & RDS nu a comentat pe marginea achizitiilor, dar cateva estimari ale unor surse din piata vorbesc de un numar de 7.000-10.000 de clienti ai celor patru retele, care ar duce valoarea totala a celor patru tranzactii spre un milion de euro. Atat cunoscatorii fenomenului retelelor de cartier cat si anunturile de vanzare se invart in jurul unui pret mediu de 100 de euro pe abonat, la care se pot adauga bonusuri in cazul retelelor mari. Asta inseamna ca o retea cu 2.500 de abonati ar putea fi evaluata la un sfert de milion de euro – o suma semnificativa, daca luam in calcul faptul ca astfel de afaceri au pornit cu investitii de cateva sute sau cateva mii de euro in urma cu doar doi-trei ani. Exista si estimari mai curajoase: de exemplu Aurelian Stancu, presedinte al DCN Networks, sustine chiar ca reteaua sa a fost evaluata de un operator telecom interesat la 1 milion de euro, desi are doar 2.500 de abonati si o cifra de afaceri de 113.777 RON (aproximativ 30.000 euro) in 2005, potrivit datelor Ministerului de Finante. Daca evaluarea ar fi facuta la numarul de abonati, Stancu ar putea primi – la pretul cel mai vehiculat, de 100 de euro/abonat – doar un sfert din suma pe care o avanseaza. Ar putea valora totusi afacerea lui, pornita acum cinci ani, milionul de euro, adica 400 de euro/abonat? Destul de putin probabil, de vreme ce un operator telecom de talia si complexitatea Astral a fost vandut in 2005 cu 360 euro/abonat (valoarea tranzactiei a fost de 416,5 milioane de dolari, adica 320,38 milioane de euro, iar firma avea 890.000 de abonati la servicii diverse – televiziune prin cablu, telefonie fixa si internet). In aceste conditii e de presupus ca milionul de euro despre care vorbeste Aurelian Stancu pentru cei 2.500 de abonati ai sai e mai degraba o dorinta decat o posibilitate – de altfel, chiar el recunoaste ca „niciodata nu poti sa stii ce cumperi cand faci preluarea unei retele de cartier“.

     

    Cat face, totusi, o astfel de afacere? O opinie venita din alta zona, cea a consultantei de management, are Ionut Pascu, senior consultant la Roland Berger Strategy Consultants. Despre achizitiile de retele de cartier, Pascu spune ca au la baza doua motivatii: „Achizitia unei baze de clienti (pentru servicii de acces la Internet) si in acelasi timp consolidarea pozitiei competitive pe piata“, crede el, adaugand ca furnizorii mari de internet incearca sa elimine prin cumparare „concurenti care pot ridica probleme datorita politicii de pret foarte agresive“. Evaluarea „se realizeaza in esenta pe baza numarului de clienti (cifrele se invart undeva intre cateva sute si 2-3 mii) pentru care se aplica un pret mediu pe abonat“, spune Pascu, evaluarea putand fi nuantata de caracteristicile zonei de acoperire sau de potentialul de extindere.

     

    Oferta de retele de cartier e generoasa si variata, desi nimeni – nici macar Agentia Nationala pentru Reglementari in Comunicatii (ANRC) – nu stie exact cate retele de cartier exista in tara. O estimare ANRC arata ca in Romania existau 130.000 de abonati ai retelelor de cartier la sfarsitul lui 2005; la 30 iunie 2006, numarul acestora era estimat la 280.000. Nu e putin, daca tinem cont de faptul ca la aceeasi data erau in total in tara ceva mai mult de 800.000 de conexiuni de acces dedicat la internet. Cresterea spectaculoasa din ultimele sase luni, spune ANRC, s-ar datora in mare masura si faptului ca retele deja existente au intrat in legalitate, obtinand certificarea ca operator de servicii de comunicatii electronice din partea autoritatii de reglementare. „Munca de teren continua“, cum spun reprezentantii ANRC, referindu-se la faptul ca inca ii identifica si ii consiliaza pe cei fara avizele necesare.

     

    In total, in Romania exista acum circa 1.100 de furnizori de acces la Internet, potrivit datelor ANRC, cu 17% mai multi decat la sfarsitul lui 2005. Cati dintre acestia intra in categoria retelelor de cartier? Greu de spus – dar pe site-ul www.retele.net se inscrisesera, la ora inchiderii editiei, 646 de retele de diverse marimi (peste jumatate dintre acestea in Bucuresti) avand un numar total declarat de 516.941 abonati la Internet. Adica 516.941 de RGU (revenue generating units), cum sunt clientii numiti in limbajul marilor operatori, pe care incep sa si-l insuseasca si proprietarii de mici retele de cartier.

     

    Retele, fie ele mari sau mici, incep sa se vanda si la mica publicitate. Un anunt dat pe site-ul de licitatii www.emoka.ro, bunaoara, scoate la mezat o retea de cartier cu 100 de utilizatori din cartierul bucurestean Vitan. In urma licitatiei, unul dintre ofertanti si-a adjudecat cei 100 de clienti pentru 18.000 de RON (5.142 de euro) in aprilie anul acesta, potrivit site-ului. Nu se poate sti cu siguranta daca tranzactia a avut intr-adevar loc, dar se poate calcula ca ar fi fost o afacere buna pentru cumparator – circa 50 de euro/abonat, de doua ori mai ieftin fata de standardul mediu acceptat, de 100 de euro/abonat.

     

    Dincolo de anunturile de vanzare, sunt si alte indicii ca fenomenul retelelor de cartier a intrat intr-o noua faza. Un semn e intrarea multora in legalitate – adica obtinerea unui certificat din partea ANRC, „organul statului care are menirea de a monitoriza ciorba cu telecomunicatiile“, dupa cum sunt descrise atributiile autoritatii de reglementare de administratorul forumului Interlan, un personaj care si-a ales nickname-ul „nixon“. Dincolo de formularea colorata, administratorul forumului militeaza pentru intrarea in legalitate si le explica proprietarilor de retele de cartier ca „ANRC nu este un baubau, as zice chiar din contra“, ca eliberarea certificatului dureaza doar patru zile si ca „orice ban incasat si nedeclarat se numeste evaziune fiscala“. De altfel, Interlan nu primeste in asociatie decat retele de cartier care indeplinesc anumite conditii, una de baza fiind ca acestea sa fie „persoane reprezentate juridic si care respecta legile statului roman“. Interlan in sine e o initiativa porneste de la premisa ca vremea retelelor de cartier care s-au dezvoltat la intamplare a trecut. „Zeci sau sute de tineri romani au evoluat de la conditia de gamer la aceea de bussinessman“, se arata in prezentarea oficiala a Interlan, in care membrii conducerii asociatiei vorbesc si de faptul ca insusi termenul de retea de cartier „devine incet perimat, lasand loc unor adevarate firme microISP sau ISPzonale – sau ce denumiri se vor mai gasi pentru ele“.

     

    Pe langa faptul ca „gamer“-ii de odinioara au acum firme, angajati, incheie contracte si „varsa bani la buget, platesc facturi, emit facturi“ – ceea ce face din ei mici antreprenori – unii proprietari de retele de cartier au chiar initiative ce amintesc de marile companii grijulii cu imaginea pe care o au in comunitate. De luna viitoare de pilda, elevii Scolii Generale nr. 30 din Capitala vor beneficia de Internet gratuit oferit de Gemenii Network – e a doua scoala, dupa „Principesa Ileana“, care beneficiaza de serviciile retelei cu 2.000 de abonati, membra atat a Interlan cat si a ANISP si care are sloganul – „Calea cea mai buna catre www“. Eric Baleanu, presedinte al Gemenii Networks spune, pe un ton profesional, ca „decizia a fost luata pentru a demonstra ca reteaua se implica in comunitatea din care face parte“. Directorul de marketing al Interlan, Nicolae Duicu, prezent si el la discutia lui Baleanu cu BUSINESS Magazin, comenteaza ca totusi, multumita initiativei, numarul clientilor Gemenii Networks in zona a crescut. Nimic rau in asta, ar socoti orice businessman.

     

    Un alt semn al trecerii retelelor de cartier intr-o noua etapa e chiar faptul ca, cel putin in Bucuresti, s-au organizat inca din 2004 intr-o asociatie, Interlan, care in prezent grupeaza circa 30 de mici furnizori de Internet. Pe langa consilierea, schimbul de informatii si initiativele prin care asociatia apara interesele tuturor membrilor sai, apartenenta la Interlan are si avantaje economice. De exemplu „peering-ul“ intre retelele membre – adica schimbul de date – e facut gratuit. Peering-ul e echivalentul interconectarii intre retelele de telefonie: reteaua care „suna“ la alta retea trebuie in mod normal sa plateasca pentru traficul care o tranziteaza; cand exista peering intre doua retele, plata se face insa in echivalenta de trafic. Exista si situatii in care o retea cu probleme tehnice primeste ajutor de la o retea-sora din Interlan, care ii cedeaza latime de banda in dauna propriilor abonati, tocmai pentru ca Internetul sa functioneze cu cat mai putine intreruperi la toata lumea. Retelele asociate in Interlan au, pe langa ajutorul pe care si-l acorda una alteia, si o viziune comuna care le-ar putea face mai putin vulnerabile in fata marilor furnizori de internet: vor sa construiasca „brandul Interlan“. Directorului de marketing al asociatiei, Nicolae Duicu, se gandeste ca pe afisele de promovare ale fiecarui furnizor-membru Interlan apara cu litere de-o schioapa numele asociatiei si doar undeva, jos, cu litere mai mici, numele retelei propriu-zise. Asta ar insemna circa 50.000 de clienti ai unui brand unic – iar brandul comun presupune si standarde comune. Poti face parte din Interlan, de exemplu, numai daca functionezi legal, ai cifra de afaceri mai mica de 50.000 de dolari lunar si ai servicii multumitoare. Una dintre probele la care sunt supuse retelele din lista de asteptare este o scurta campanie de sondare a opiniei printre clientii respectivei retele – in principiu, sunt alese cateva contracte ale retelei aspirante, dupa care reprezentantii Interlan verifica telefonic daca abonatii sunt multumiti de serviciile pe care le primesc contra taxei lunare.

     

    Ce mai vrea sa faca Interlan? Sa contracteze un credit pentru a dezvolta o retea subterana de fibra optica, scapand de cablurile agatate de-a lungul bulevardelor. Creditul ar putea fi acoperit, macar in parte, din cotizatiile lunare de 50 de euro pe care membrii asociatiei le platesc. Ar rezulta, daca proiectul se va materializa, o retea metropolitana a retelelor de cartier – una prin care s-ar putea oferi, spun membri Interlan, si servicii de telefonie, si televiziune de inalta definitie. E un proiect prea mare pentru o retea individuala – dar nu e exclus ca planurile membrilor Interlan sa depaseasca faza de proiect.

     

    Un alt indiciu ca multe retele de cartier sunt afaceri serioase e faptul ca uneori sunt initiate de companii IT&C. In Sibiu, de exemplu, Asconet a ajuns sa detina locul al doilea la furnizarea de Internet in functie de cota de piata pe segmentul rezidential, dupa RCS & RDS. Sebastian Lupu, directorul general al Asco Systems, care opereaza local prin marca Asconet, spune ca la sfarsitul anului trecut RCS & RDS avea in jur de 65% din piata iar compania sa circa 30%, pronosticand ca pana la sfarsitul acestui an va ajunge la 3.200 de clienti persoane fizice. „Alte retele nu s-au dezvoltat foarte mult pentru ca lumea are incredere in brandul Asconet“, adauga Sebastian Lupu. Asconet a intrat pe piata in 1998, potrivit site-ului companiei, cand a inceput sa creeze de soft-uri economico-financiare. A inceput insa sa furnizeze Internet in 2003, la cativa ani dupa ce RCS & RDS a ajuns in Sibiu prin achizitia retelelor Sibnet si Verena.

     

    Dar ce sanse totusi au retelele de cartier in lupta cu marii furnizori de Internet? Suficiente deocamdata, daca luam in calcul criteriile dupa care utilizatorii isi aleg furnizorii de Internet. Unul dintre ele ar fi tariful unui abonament lunar, care la retelele de cartier e de 4-10 euro. In plus, majoritatea retelelor Interlan au reduceri de 50% pentru pensionari sau persoane cu handicap. Cristian Copcea de la Roaming Networks, de exemplu, spune ca in reteaua lui exista si un abonat nevazator, care  foloseste comenzi vocale.

     

    Dar sunt si alte avantaje pe langa pret, cel mai important dintre ele fiind flexibilitatea. La ce alt furnizor poti merge, ca abonat, sa spui ca nu iti poti plati la termen abonamentul sau sa ceri o recalculare a tarifului si – mai important – sa ti se si ofere un pret mai bun? „Totul e in marketing, si flexibilitatea in stabilirea preturilor e o strategie“, spune Nicolae Duicu, proprietarul OborNet, care a creat „brandul“ Interlan. In privinta flexibilitatii, fiecare proprietar de retea are o sumedenie de exemple care arata ca felul informal in care sunt deserviti clientii e un mare plus si fidelizeaza abonatii. Unul povesteste ca incaseaza de la un pensionar care foloseste Internetul pentru a vorbi cu nepotii din SUA doar 2 RON lunar – adica 57 eurocenti – pentru conexiune. Alt proprietar de retea da exemplul unui pensionar a carui locuinta nu se afla in aria de acoperire, dar la insistentele caruia a tras un cablu de fibra optica pana la apartamentul respectiv, cei doi intelegandu-se sa acopere cheltuielile de cablare „fifty-fifty“. S-a dovedit o decizie profitabila pentru mica afacere a furnizorului: toti locatarii blocului au fost racordati, in cele din urma, la acelasi cablu de fibra optica.

     

    Totusi, furnizorii mari de internet sunt in ofensiva, incercand sa-si consolideze pozitiile pe o piata aflata in faza de articulare. Gheorghe Serban, presedintele ANISP – care grupeaza peste 40 de furnizori mari, printre care si Astral Telecom, RCS & RDS ori Romtelecom – crede ca „in perspectiva, unii dintre ei vor depasi granitele cartierelor, dar majoritatea vor fi inghititi“. Serban e de parere, de asemenea, ca operatorii care depasesc 1.000 de clienti si au venituri anuale de 200.000 de euro nu mai pot fi considerati retele de cartier. Chiar si Duicu, omul din spatele conceptului Interlan, recunoaste ca ii tine minte pe primii 100 de clienti, „dar mai departe devine foarte dificil“.

     

    Inevitabil, lucrurile se vor aseza. Afacerile de cartier fie vor fi vandute, fie vor evolua. Unii clienti raman totusi cu nostalgia vremurilor cand „reteaua“ n-avea sensul de afacere. „Este pacat“, comenteaza Starforce, un forumist de pe www.computergames.ro, „ca de multe ori o retea pornita intre prieteni sau cativa vecini suparati ca RDS-ul intarzie sa apara in zona cu net pentru home-useri ajunge in final sa se transforme intr-un mic imperiu insetat de bani“. Multi proprietari de retele de cartier stiu ca relatia speciala cu abonatii, flexibilitatea, promptitudinea, sunt atu-uri care le imping inainte afacerile. „Daca am vreo problema cu comp-ul deschid geamul si va strig, sigur cineva de la tehnic ma va auzi“, scrie un abonat pe site-ul uneia dintre retelele bucurestene. Ce se va intampla insa cand acea retea se va extinde atat de mult incat vocea abonatului nu va mai ajunge pana in biroul administratorului?

  • AFACERI CU VECINII

    Multe retele de cartier ofera prima luna de abonament gratuit si tarife negociabile pentru cei care sunt tentati sa paraseasca reteaua, iar cei care aduc membrii noi sunt bonificati. Roaming Networks, de exemplu, are abonamente reduse la jumatate pentru pensionari.

     

    SERVICIU CLIENTI: Aproape toti abonatii retelelor de cartier au numerele de telefon mobil ale administratorilor, pe care ii pot apela in cazul caderilor de retea. RTA Network din Bucuresti, de exemplu, asigura asistenta tehnica la domiciliu la tariful de 35 RON/ora. In cazul defectarii unui calculator al clientului, una dintre retele ofera asistenta tehnica si un laptop este pus la dispozitie pana la remedierea defectiunii.

     

    PUBLICITATE: Promovarea serviciilor se face pur si simplu prin afise puse la parterul blocurilor sau prin stickere lipite pe cutiile postale, dar cea mai eficienta reclama ramane cea pe care o fac utilizatorii multumiti.

     

    COMUNITATE: Gemenii Network ofera internet gratuit scolilor 27 si 30 din Bucuresti.

     

    ABONAMENTE CORPORATE: O asistenta dedicata raspunde la apelurile clientilor persoane juridice ale OborNet, iar defectiunile in retea pentru astfel de clienti sunt remediate cu prioritate. In cazul in care proprietarul afacerii locuieste in zona de acoperire, internetul de acasa este primit ca bonus.

     

    EVENT ORGANISING: In cadrul retelelor de cartier sunt organizate periodic campionate de jocuri pe calculator intre membri retelei. Una dintre ele inchiriaza un club in care se fac petreceri karaoke, precizand ca prima bere e gratuita.