BusinessMagazin

Blog

  • În timp ce Bruxellesul, băncile, pieţele financiare, agenţiile de rating încearcă să ţină România stabilă, să-i asigure finanţare pentru relansarea economică, la Bucureşti, premierul şi miniştrii s-au transformat în influenceri şi anunţă că vine recesiunea, că nu mai sunt bani de salarii şi că riscăm să intrăm în incapacitate de plată

    Cei care s-au instalat acum la Palatul Victoria, atât membrii guvernului cât şi liderii partidelor coaliţiei guvernamentale, fac tot posibilul pentru a zugrăvi România, economia României, bugetul public, în cele mai proaste, cele mai negre culori. Fără să le ceară nimeni.

    Nimeni nu contestă situaţia bugetară proastă, şi chiar dacă numerele sunt mai mari, situaţia de acum nu este mai dificilă decât în 2009 sau 2010, când s-a majorat TVA-ul la 25% şi salariile bugetare s-au tăiat cu 25%.

    Dar de la situaţia actuală, în care economia şi bugetul nu sunt în cea mai bună formă, până la a vorbi public despre cât de proastă este situaţia, aşa cum vorbesc cei mai înalţi oficiali ai guvernului, este diferenţă mare.

    – Premierul Bolojan a vorbit la Bloomberg, cea mai importantă platformă de informaţii de business din întreaga lume, unde se raportează toate pieţele financiare, despre situaţia în care România ar intra în incapacitate de plată  dacă nu se iau aceste măsuri de austeritate fiscală. Rezultatul fiscal îl vom vedea în următoarele luni şi chiar în următorul an, dar de aici până la a vorbi de intrarea în incapacitate de plată a României este o diferenţă de la cer la pământ. Sunt sigur că premierul Bolojan nu are nici cea mai vagă idee despre ce înseamnă ca o ţară să intre în incapacitate de plată. Şi el vorbeşte despre acest lucru în faţa pieţelor financiare internaţionale, care finanţează România şi deţin în acest moment mai mult de jumătate din datoria publică a României. Noroc că pieţele financiare, că investitorii care cumpără titluri de stat româneşti – fie în valută, fie în lei – nu-l bagă în seamă pe premier.

    – Ministrul Finanţelor, Alexandru Nazare, vorbeşte cu asemenea nonşalanţă despre recesiune, ca şi cum deja suntem deja în această situaţie. Dacă tu, ca ministru al Finanţelor, anunţi pe toată lumea că România se îndreaptă spre o asemenea situaţie, atunci toată lumea va fugi din calea acestei probleme şi economia chiar va intra în recesiune.

    – Radu Miruţă, ministrul Economiei, anunţă că ministerul lui, ca de altfel şi alte ministere, nu mai are bani de salarii decât până în septembrie, adică lichidarea din august. Dar că va lua bani din alte poziţii bugetare. O asemenea declaraţie reprezintă muniţie de cea mai bună calitate pentru opoziţie sau pentru contestatari ca să anunţe că guvernul Bolojan nu mai are bani.

    – Toţi cei de la putere vorbesc despre blocarea, închiderea, anularea PNRR ca şi cum această situaţie s-a întâmplat deja. Până una alta, PNRR-ul se renegociază şi mai bine de jumătate din bani sunt pe masă.

    – Influencerii actualei coaliţii, adică liderii politici, pentru că sunt prezenţi mai mult pe Facebook şi pe celelalte platforme sociale decât la guvernare, contestă toată ziua măsurile lui Bolojan, ca şi cum ei nu ar fi în Coaliţie sau în guvern. La un moment dat, cineva care finanţează bugetul chiar va crede că se rupe guvernul, că se rupe Coaliţia, că se rupe România, şi începe să vândă deţinerile în titluri de stat, declanşând apoi o vânzare generalizată. De-abia atunci România ar avea mari probleme.

     

    Până una alta, economia a rămas pe plus în T2 şi în Semestrul I (0,3%), chiar dacă inflaţia va creşte de la 7,8% cât a fost în iulie, la 9,4-9,6% în august sau septembrie nu este un capăt de ţară, şi oricum inflaţia mai mare ajută bugetul, ajută guvernul.

    Pieţele financiare, atât piaţa internă şi cât şi cea externă, funcţionează normal pentru România, guvernul se împrumută fără probleme şi chiar la dobânzi în scădere, cursul valutar leu/euro este stabil, iar valuta reintră din nou în ţară.

    Pentru echilibrarea situaţiei bugetare se închid şantiere, se taie investiţii, se rediscută anumite proiecte, dar nu se închide toată ţara. Această supracontractare de lucrări publice reprezintă o problemă, arieratele care se ascund în dosare reprezintă o problemă, dar nu este ceva ce poate dărâma o economie, o ţară. Nu se mai face un stadion în doi ani, ci poate în zece ani, când vor fi bani. Dacă nu se mai asfaltează un drum într-un sat unde nu mai este nimeni, nu cade o economie.

    Programul Anghel Saligny este mai mult o afacere a autorităţilor locale decât un program coerent, strategic de dezvoltare economică.

    Companiile au nevoie acum să ştie cât mai repede ce înseamnă Pachetele fiscale 2, 3, 4 sau câte or mai fi, ca să-şi facă bugetul pe 2026 şi să vadă dacă mai alocă sau nu bani pentru investiţii.

    Băncile stau pe bani, finanţează doar activitatea curentă a companiilor, pentru că la nivelul creditelor de investiţii nu există cerere, pentru că firmele se uită şi ele la vorbele celor de la Palatul Victoria, la vorbele liderilor Coaliţiei şi decid că este mai bine să aştepte cu noi investiţii şi noi angajări.  

    Poate rezultatele fiscale rezultate în urma Pachetelor fiscale de austeritate nu vor fi cele estimate, poate va fi nevoie şi de alte măsuri fiscale. Dar companiile au nevoie să ştie cât mai repede pe ce se bazează.

    De asemenea, pieţele financiare, cele care împrumută România, se uită şi ele la Pachetele fiscale pentru a vedea dacă sunt credibile sau nu, ca apoi să acţioneze în consecinţă – să scadă dobânzile sau să le crească.  

    Ciprian Dascălu, economistul-şef al BCR, spune că creşterea TVA, de care s-a făcut atât de mult caz, are un impact mai mic decât creşterea dobânzilor la care se împrumută statul şi România în ansamblu. Adică este de preferat creşterea TVA pentru a scădea dobânzile, dobânzi care sunt mari şi au devenit o problemă pentru datoria publică. Sumele pe care le plăteşte guvernul în contul dobânzilor au ajuns să fie mai mari decât impozitul pe profit obţinut din întreaga economie.

    Comisia Europeană, Bruxellesul, marii finanţatori ai României, băncile internaţionale, pieţele financiare, agenţii de rating fac tot posibilul să ţină România stabilă, să ţină finanţele publice pe linia de plutire, să ţină economia şi businessul din România pe plus. Prin fapte, adică prin sumele investite, din finanţările acordate, prin deciziile luate, nu din vorbe. Doar cer guvernului, cer Coaliţiei stabilitate, ceva coerenţă şi luarea unor măsuri fiscale ca parte a unui program fiscal pe termen de şapte ani de reducere a deficitului bugetar şi de a pune ordine în finanţele publice nu peste noapte, ca pe vremea lui Băsescu, ci în ani.

    La polul opus, premierul, miniştrii guvernului, liderii politici ai Coaliţiei, care se cred influenceri, fac tot posibilul să zugrăvească România în cele mai proaste culori, ca şi cum ar vrea să ne ducem în recesiune şi chiar în încetare de plăţi.

    Nu există nicio alternativă la acest program de austeritate, aşa cum este el anunţat prin aceste măsuri din pachetele fiscale, şi care să aibă o finanţare.

    Bruxellesul, băncile, pieţele financiare spun guvernului că dacă ia anumite măsuri vor finanţa în continuare România.

    Orice alt program care se vântură nu are niciun fel de finanţare, nici măcar de o rată.

    Dacă Bolojan, Nazare, Miruţă etc. nu ar vorbi aşa cum vorbesc despre situaţia României, ar fi mai bine şi poate am evita recesiunea sau orice altceva.

    Dacă Coaliţia ar veni pe lângă programele fiscale şi cu ceva proiecte de relansare economică, poate economia ar reveni din nou pe o creştere economică mai evidentă.

  • Dincolo de reciclare. Cum şi-a propus FEPRA să se transforme într-un jucător-cheie regional al economiei circulare? — cu Ionuţ Georgescu, CEO-ul care vrea să schimbe regulile jocului în sustenabilitate

    La început a fost un OIREP – adică o organizaţie care implementează obligaţiile privind răspunderea extinsă a producătorului. Astăzi, FEPRA îşi depăşeşte rolul de simplu consultant şi intră într-o nouă etapă: cea de operator activ în economia circulară, cu investiţii proprii în infrastructura de reciclare a PET-ului şi sticlei. „Nu construim doar o companie, ci un ecosistem”, spune Ionuţ Georgescu, CEO-ul FEPRA, care a gândit această repoziţionare ca pe un proiect pe termen lung, cu obiectivul ca acesta să devină cel mai eficient ecosistem de economie CIRCULARĂ din regiune.

     

    „Suntem singurul grup 100% românesc care oferă servicii integrate pentru economia circulară. Ne dorim ca FEPRA să devină unul dintre principalii actori regionali, un reper de inovaţie, eficienţă şi sustenabilitate”, descrie Ionuţ Georgescu, CEO-ul FEPRA, obiectivul ambiţios trasat pentru grupul pe care îl reprezintă. Transformarea FEPRA dintr-un OIREP (organizaţie care implementează obligaţiile privind răspunderea extinsă a producătorului) într-un one stop shop de economie circulară a fost, potrivit CEO-ului Ionuţ Georgescu, un proces firesc. „A venit natural, pe fondul expertizei acumulate în gestionarea responsabilă a deşeurilor de ambalaje şi al dorinţei de a genera un impact pozitiv real asupra mediului”, explică acesta. În prezent, compania nu mai joacă doar rolul unui consultant, ci acţionează direct pentru „a păstra resursele în economie cât mai mult timp posibil, generând beneficii atât pentru mediu, cât şi pentru partenerii noştri”. Misiunea s-a extins către transformarea deşeurilor în resurse prin reciclare, reutilizare şi inovare, oferind soluţii care adaugă valoare pe întreg lanţul circular. Repoziţionarea strategică a venit dintr-un sentiment dublu – al nevoii şi al oportunităţii. „Am simţit că putem şi trebuie să facem mai mult. Provocările de mediu devin tot mai complexe şi necesită un răspuns integrat, profesionist”, spune Georgescu. În acelaşi timp, România are un potenţial uriaş de a recupera decalajele faţă de alte ţări europene, ceea ce creează şansa „de a construi un model sustenabil, în care valorile companiei se aliniază cu cele ale angajaţilor şi ale societăţii”. Un alt element central al noii direcţii este cultura organizaţională. „Ne dorim să cultivăm o cultură antreprenorială sănătoasă, în care oamenii vin cu plăcere la muncă şi cred în misiunea organizaţiei. Aceste aspecte au generat declicul pentru repoziţionare”, precizează CEO-ul. Noul model de business depăşeşte cu mult obligaţiile legale de responsabilitate extinsă a producătorului. „FEPRA devine un partener strategic complet pentru companiile care îşi doresc un impact real în zona sustenabilităţii”, subliniază Georgescu. Serviciile includ gestionarea deşeurilor de ambalaje, soluţii de colectare şi reciclare adaptate diferitelor materiale – inclusiv textile, DEEE-uri şi baterii, auto şi industriale –, consultanţă de mediu, trasabilitate fizică şi digitală, audituri de sustenabilitate şi soluţii pentru tranziţia către economia circulară. Digitalizarea joacă un rol-cheie în acest proces. Prin tehnologie de ultimă generaţie, compania urmăreşte întregul parcurs al ambalajelor şi deşeurilor, „de la punerea produsului pe piaţă până la valorificarea lui finală, într-un mod transparent, eficient şi sustenabil”. Trecerea de la un rol de intermediar la unul de operator direct în reciclare marchează, potrivit lui Ionuţ Georgescu, „o etapă de maturizare strategică” pentru FEPRA. Este o schimbare care reflectă ambiţia companiei de „a contribui la dezvoltarea industriei, de a inova şi de a ne implica activ în fiecare verigă a lanţului circular”. Totodată, implică mai multă responsabilitate şi asumarea unor riscuri suplimentare, „pentru că fiecare tip de deşeu are particularităţile sale”. Internalizarea unor operaţiuni de reciclare aduce avantaje clare, dar şi provocări. „Înseamnă investiţii semnificative în infrastructură, tehnologie şi know-how, dar şi un control mult mai bun asupra procesului”, subliniază CEO-ul FEPRA. Beneficiile se traduc în eficienţă crescută, trasabilitate totală şi posibilitatea de a personaliza soluţiile pentru fiecare client. În ceea ce priveşte riscurile, acestea sunt legate de complexitatea operaţională, de necesitatea atingerii unor ţinte şi de construirea unei echipe foarte bine pregătite. „Este însă un pas firesc pe care suntem dispuşi să ni-l asumăm”, adaugă Georgescu. În viziunea sa, rolul FEPRA este acela de catalizator al schimbării, iar investiţiile nu se limitează la echipamente sau infrastructură. „Investim şi în know-how, educaţie şi parteneriate. Suntem convinşi că doar prin colaborare între industrie, autorităţi şi consumatori vom reuşi să creăm un sistem de reciclare funcţional, capabil să transforme România într-un exemplu regional de economie circulară.” Această tranziţie este privită nu doar ca o oportunitate, ci şi ca o responsabilitate. „Investim pentru a construi infrastructura de reciclare de care România are nevoie – nu doar pentru a gestiona mai bine deşeurile, ci şi pentru a transforma aceste resurse într-un motor de dezvoltare economică”, spune Georgescu. Strategia este una pe termen lung, fundamentată pe tehnologie de ultimă generaţie şi parteneriate solide, cu scopul de a livra constant calitate şi de a răspunde cerinţelor tot mai complexe ale pieţei.

    Echipa de management FEPRA: 

    Dan Paşcu, Directorul Tehnic, Andreea Vătămănescu, CFO, Sorina Răducanu, Director Comercial şi Ionuţ Georgescu, Ceo, Fepra.

    De la PET la sticlă: FEPRA dezvoltă un hub regional de economie circulară în Transilvania. Planurile de expansiune ale FEPRA în zona de reciclare sunt deja susţinute de investiţii majore. În judeţul Hunedoara, compania deţine o instalaţie de reciclare PET aflată în proces de retehnologizare şi relocare. „Am decis mutarea activităţii într-o nouă locaţie, tot în judeţ, care ne oferă un spaţiu mai generos şi mai potrivit pentru extinderea şi diversificarea viitoare a capacităţilor de producţie”, explică Ionuţ Georgescu. Alegerea Transilvaniei aduce avantaje logistice şi operaţionale şi deschide calea dezvoltării unui parc regional de economie circulară, care va include facilităţi de reciclare, colectare şi tratare a deşeurilor, cu peste 150 de locuri de muncă create şi cu un aport direct la îndeplinirea obiectivelor naţionale de reciclare. Instalaţia de reciclare PET, achiziţionată la începutul acestui an, urmează să devină funcţională până la finalul anului, în paralel cu dezvoltarea unei linii dedicate reciclării sticlei. „Vom opera două facilităţi proprii în noua locaţie din Transilvania – o fabrică pentru procesarea sticlei de ambalaj şi una pentru reciclarea PET-ului – poziţionate strategic pentru a deservi atât piaţa locală, cât şi exporturile”, precizează Georgescu. Obiectivul pe termen mediu este clar: „Să devenim principalul exportator de fulgi de PET din România”, cu livrări către pieţe precum Franţa, Italia, Polonia, Germania şi Austria, dar şi cu extinderea colaborărilor locale şi internaţionale. Procesul de retehnologizare va ridica capacitatea de producţie a instalaţiei PET la aproximativ 1.500 de tone pe lună. Noua locaţie, cu o suprafaţă de 25.000 mp şi şase hale deja funcţionale, oferă flexibilitate pentru investiţii viitoare, inclusiv o linie de granulaţie sau chiar o unitate de producţie de preforme, în funcţie de cererea pieţei. În privinţa tehnologiei, FEPRA a ales echipamente moderne cu consum energetic optimizat, capabile să producă fulgi de R-PET food grade, destinaţi industriei alimentare, dar şi pentru alte segmente industriale. „Impactul direct se va vedea în creşterea randamentului, reducerea pierderilor tehnologice şi scăderea amprentei de carbon, inclusiv pentru deşeurile PET cu grad mare de contaminare, aşa cum sunt cele din fluxul municipal”, explică CEO-ul. Investiţiile totale planificate pentru perioada următoare depăşesc 5 milioane de euro, finanţate din surse proprii şi susţinute de parteneriate strategice. „Clienţii noştri au înţeles beneficiile unei colaborări pe termen lung şi importanţa dezvoltării unui parteneriat transparent încă din etapa de implementare a proiectelor”, subliniază Georgescu. Deşi infrastructura de reciclare presupune costuri mari şi marje reduse, piaţa din România are potenţial de creştere. „În comparaţie cu Germania, costurile iniţiale sunt mai mici, iar disponibilitatea de know-how şi forţă de muncă calificată este în creştere”, spune Georgescu. Totuşi, obstacolele sunt semnificative – piaţa este fragmentată, iar lipsa stabilităţii legislative şi fiscale descurajează investiţiile pe termen lung. „Marile grupuri internaţionale ezită să intre pe piaţă din cauza acestor incertitudini. Noi mizăm pe avantajul de a fi un jucător local, cu o înţelegere profundă a realităţilor din teren. Vrem să contribuim nu doar la dezvoltarea afacerii noastre, ci şi la maturizarea şi profesionalizarea întregului sector al economiei circulare.”

    „În primul rând, trebuie să înţelegi piaţa şi să analizezi contextul în care lucrează actorii din industrie. Apoi, ai două opţiuni: fie accepţi regulile existente şi vezi dacă poţi performa, fie ai curajul să schimbi contextul. Performanţa leadershipului este aceea de a crea un viitor care nu ar fi existat fără prezenţa acelui lider. În al treilea rând, stabileşte-ţi valorile şi nu renunţa la ele niciodată, indiferent de bani sau circumstanţe.” – Ionuţ Georgescu, CEO, FEPRA

    De la visul de a deveni procuror la leadership în managementul deşeurilor

    Cum a ajuns Ionuţ Georgescu să îşi construiască parcursul profesional în domeniul managementului deşeurilor? În 1996, tânărul care se muta din Iaşi în Bucureşti pentru a studia Dreptul îşi imagina un viitor în magistratură. „Voiam să mă fac procuror, credeam că o să arestez toţi corupţii şi comuniştii şi că o să avem o ţară mai frumoasă”, îşi aminteşte el cu zâmbet. Realitatea avea însă să îi schimbe direcţia. După absolvire, dreptul nu i-a adus imediat o carieră juridică. Timp de aproape 11 ani a lucrat în media, marketing şi publicitate – de la editor de ştiri la Radio Nord-Est în Iaşi, până la vânzări şi publicitate comercială. „Nu pot spune că îmi plăcea domeniul, dar eram tânăr şi se câştigau bani buni atunci”, povesteşte. Momentul de cotitură a venit în 2005, odată cu naşterea primului copil. „Am început să pun întrebări despre viitor. Am vrut să fac ceva cu mai multă pasiune, care să aibă impact pozitiv în comunitate şi să pot duce pe termen lung.” A analizat mai multe sectoare şi a ajuns la concluzia că domeniul deşeurilor, deşi puţin reglementat în România anilor 2005–2006, oferea o oportunitate reală. „Atunci mi-a folosit cu adevărat Facultatea de Drept – am început să citesc legislaţia europeană şi să provoc Ministerul Mediului să o implementeze. Eram deja aproape de aderarea la UE.” A fondat ONG-ul „Centrul de excelenţă pentru dezvoltare durabilă” şi, împreună cu o echipă mică, a organizat primele conferinţe şi evenimente dedicate managementului deşeurilor. „Când faci astfel de activităţi, cunoşti foarte multă lume, înveţi subiectele în profunzime şi partea tehnică, nu doar legislaţia.” În 2010, după ani de confruntări constructive cu autorităţile, a primit o invitaţie surprinzătoare: să conducă Direcţia de deşeuri din Ministerul Mediului. „Mi s-a spus: dacă tot te cerţi cu ministerul, vino şi scrie legislaţia. Şi am acceptat.” Între 2010 şi 2012, sub conducerea sa, au fost adoptate numeroase acte legislative şi s-au deblocat fonduri europene importante. „Când am venit, nu se cheltuise niciun euro din 1,2 miliarde alocate. A fost o perioadă în care am tras mult, dar am şi văzut rezultate – legislaţie europeană implementată şi sisteme de management integrat al deşeurilor finanţate.” Experienţa de la stat i-a consolidat convingerea că succesul unei organizaţii depinde de leadership. „Nu vorbim de un singur lider, ci de o echipă de lideri. Când creezi o echipă solidă, începe succesul.” În 2013, a decis să părăsească administraţia publică pentru mediul privat. „Am vrut să construiesc organizaţia pe care mi-o doream. Am început cu consultanţă, pentru că era investiţia cea mai mică posibilă atunci.” Privind înapoi, remarcă lipsa cronică a finanţărilor private în managementul deşeurilor. „De 20 de ani în domeniu, nu am văzut investiţii consistente către zona privată – doar fonduri europene pentru autorităţi publice. E o lipsă acută, iar asta încă trebuie schimbat.” Astăzi, după două decenii, povestea sa este una despre adaptare, iniţiativă şi capacitatea de a transforma un domeniu ignorat într-o platformă de business şi impact social. „Dacă pui pasiune, îţi găseşti echipa potrivită şi rămâi consecvent, rezultatele vin – în orice domeniu.”

    Din ce este format grupul FEPRA?

    Structurat pe linii de business, grupul include: FEPRA SRL – compania holding, FEPRA EPR – Organizaţia de Implementare a Responsabilităţii Extinse a Producătorului, FEPRA PET Recycling – reciclare PET, FEPRA Waste Management – colectare deşeuri de ambalaje, DEEE-uri şi textile. FEPRA Traceability – soluţii digitale de trasabilitate, Global Innovation Solution – consultanţă de mediu şi PIVOT-C – consultanţă în sustenabilitate şi strategii ESG.

    De la consultanţă la economie circulară

    După primii paşi în consultanţă şi obţinerea autorizaţiilor şi studiilor de mediu, compania a crescut natural către noi zone de activitate – răspundere extinsă a producătorului, colectare, tratare şi, mai recent, reciclare. „Acum încercăm să le integrăm pe toate într-un flux complet de economie circulară, pe câteva categorii importante”, explică fondatorul. Numele FEPRA, deşi adesea asociat cu acronime sofisticate, nu are în realitate o semnificaţie prestabilită. „Nu înseamnă nimic în mod real. Este un brand pe care l-am creat jucându-ne cu litere şi idei. La un moment dat am notat «federation extended producer responsibility», iar un coleg a sugerat să mai punem un «a» la final, pentru sonoritate. Ne-a plăcut cum sună şi aşa a rămas”, îşi aminteşte el. Apariţia brandului a coincis cu un moment tensionat pentru piaţa deşeurilor. „Am vrut să construim o organizaţie bazată pe valori, transparenţă şi profesionalism, într-o industrie în care, dacă faci o simplă căutare pe Google, apar adesea dosare penale şi poveşti controversate.” FEPRA a crescut în 12 ani prin consolidarea unei echipe care aplică în practică valorile afişate pe pereţi. „Asta ne-a ajutat să trecem peste toate greutăţile antreprenoriatului românesc. Am pus accent pe comportamente reale, nu doar pe sloganuri.” Industria deşeurilor are, după cum recunoaşte, multiple faţete – de la oamenii săraci care îşi câştigă traiul colectând sticle şi doze pentru câţiva bani, până la structuri organizate de fraudare, aşa cum au fost documentate în Italia şi SUA. „Probabil că în România nu am ajuns la acel nivel de organizare, dar direcţia e clară. Noi vrem să fim o corporaţie care se bazează pe valori şi transparenţă, pentru că de acolo pleacă încrederea.”

     

    Strategia FEPRA – mai puţină concentrare pe stat, mai mult pe parteneriate private

    Când vine vorba de reciclare, fondatorul consideră că sistemul de garanţie-returnare implementat recent în România este un exemplu pozitiv. „Funcţionează acum, în unele privinţe, mai bine decât în Germania, unde e un sistem vechi, neupgradat. Producătorii privaţi şi-au luat viitorul în propriile mâini, au investit masiv şi au creat o legătură directă între producător, retailer şi consumator.” Totuşi, acoperirea este limitată: maximum 30% din ambalajele puse pe piaţă şi, raportat la deşeurile municipale, doar aproximativ 6%. „Este un sistem vizibil şi util, dar trebuie să discutăm şi despre cele 50% deşeuri biodegradabile şi despre colectarea separată. Aici suntem încă la nivelul «trotinetei», în timp ce alţii aleargă maratoane.” Deşi urmăresc politicile publice, echipa Fepra se bazează tot mai mult pe propriile forţe şi pe direcţiile trasate de legislaţia europeană. „Vedem problemele ca oportunităţi. Ne uităm la soluţii şi ne diferenţiem prin crearea de parteneriate solide cu alţi actori din sistem.” Un exemplu recent este colaborarea cu Mobexpert pentru colectarea şi reciclarea mobilierului. „Preluăm mobilierul, îi dăm o nouă viaţă şi asigurăm transparenţa până la reutilizare şi valorificare. Este doar începutul – vom continua să construim parteneriate care aduc valoare şi încredere în industrie.”

    „Acum este momentul potrivit pentru a intra în această piaţă – următorii ani vor aduce schimbări majore, iar antreprenorii curajoşi vor fi motorul transformării.” – Ionuţ Georgescu, CEO, FEPRA

    Extindere regională şi lecţiile unui parcurs cu vârfuri şi prăbuşiri

    Fepra îşi propune să treacă la un nou nivel, printr-o strategie de extindere regională şi prin investiţii în infrastructură de economie circulară. „În prima săptămână din august am anunţat relocarea şi extinderea unităţii de reciclare PET din Hunedoara. Noul centru va deservi circa 70% din populaţia ţării şi peste 80% din deşeurile generate în zona vizată. Este o amplasare strategică, la intersecţia Transilvaniei, cu acces facil pe o rază de 150 de kilometri”, explică fondatorul. Ambiţia nu se opreşte la graniţele României. „Cred că antreprenorii români ar trebui să aibă curajul să gândească regional. Dacă investitorii şi retailerii din Polonia vin aici, de ce nu am putea şi noi să ne extindem în afara ţării? Vrem să fim o companie 100% românească, dar cu o prezenţă activă pe pieţele din jur.” Experienţa sa americană i-a întărit această viziune. În Statele Unite, a lansat un program pilot bazat pe blockchain pentru trasabilitatea reciclării sticlei, colaborând cu cel mai mare jucător din domeniu la acea vreme. „Acolo am învăţat cât de important este să accepţi eşecul ca parte a drumului. Dacă nu greşeşti deloc, probabil că nu încerci destul.” Creşterea accelerată a companiei, de la 1,5 milioane de euro cifră de afaceri în 2015 la 33 de milioane în 2018, a fost urmată de o perioadă dificilă. „Am crezut că suntem cei mai deştepţi şi cei mai frumoşi din piaţă. În realitate, piaţa crescuse, iar noi am fost doar beneficiarii valului. Nu am gestionat corect succesul.” Anii 2019–2020 au adus scăderi, iar în martie 2021 compania se afla aproape de închidere. „Am ales să muncim şi să ne eficientizăm intern prin organizarea grupului ca un one stop shop care să încurajeze colaborarea reală cu clienţii şi diversificarea serviciilor. A fost cea mai valoroasă lecţie ca antreprenor.” Decizia a venit la pachet cu o schimbare profundă a echipei. „Am schimbat 75% din management, pentru că mulţi nu erau dispuşi să accepte schimbarea. Eu creasem acel model în care totul depindea de mine, iar oamenii nu îşi asumau responsabilităţi. A trebuit să-l reconstruim de la zero.” Criza din 2021 i-a reconfirmat lui Ionuţ Georgescu un principiu esenţial: succesul depinde de echipă. „Dacă vrei ca firma să aibă succes, trebuie să ai lângă tine oameni mai deştepţi decât tine, fie că vorbim de financiar, marketing, comercial sau producţie.” Astăzi, compania îşi construieşte viitorul pe un model în care competenţele sunt distribuite, responsabilitatea este împărtăşită, iar leadershipul nu se rezumă la o singură persoană. „Când creezi o echipă de lideri, nu doar o echipă de executanţi, atunci începe adevăratul succes.” 

    5 întrebări şi răspunsuri din interviul cu Ionuţ Georgescu, CEO-ul FEPRA

    1. Ce presupune, concret, noul model de business al FEPRA?

    Noul model de business merge mult dincolo de simpla conformare legislativă. FEPRA devine un partener strategic complet pentru companiile care îşi doresc un impact real în zona sustenabilităţii. Oferim expertiză în gestionarea şi integrarea eficientă a fluxurilor cu responsabilitate (EPR), soluţii de colectare şi reciclare adaptate diferitelor tipuri de materiale – inclusiv textile sau alte fluxuri precum DEEE-uri şi baterii, auto sau cele industriale, consultanţă de mediu, trasabilitate fizică şi digitală completă şi audituri de sustenabilitate şi soluţii pentru tranziţia către economie circulară. Prin digitalizare şi tehnologie de ultimă generaţie, urmărim întreg parcursul ambalajelor, respectiv al deşeurilor, de la punerea produsului pe piaţă până la valorificarea lui finală. Totul într-un mod transparent, eficient şi sustenabil.

    2. Ce înseamnă pentru FEPRA trecerea de la un rol de intermediar la unul de operator direct în reciclare?

    Această trecere marchează o etapă de maturizare strategică. Asumarea unui rol operaţional direct în reciclare reflectă dorinţa noastră de a contribui la dezvoltarea industriei, de a inova şi de a ne implica activ în fiecare verigă a lanţului circular. Înseamnă, desigur, mai multă responsabilitate şi mai multe riscuri, pentru că fiecare tip de deşeu are particularităţile sale.

    3. Care este poziţionarea dorită pentru FEPRA în următorii 3–5 ani pe piaţa locală şi regională a economiei circulare?

    Suntem singurul grup 100% românesc care oferă servicii integrate pentru economia circulară, având o poziţie consolidată de trendsetter în aplicarea legislaţiei şi în dezvoltarea de modele inovatoare în sustenabilitate. Ne dorim ca FEPRA să devină unul dintre principalii actori regionali în domeniul economiei circulare, un reper de inovaţie, eficienţă şi sustenabilitate. Dacă ar fi să mă gândesc la rolul Fepra pe piaţa de reciclare din România, aş zice că ne vedem ca un catalizator al schimbării. Investim nu doar în echipamente şi infrastructură, ci şi în know-how, educaţie şi parteneriate. Suntem convinşi că doar prin colaborare între industrie, autorităţi şi consumatori vom reuşi să creăm un sistem de reciclare funcţional, capabil să transforme România într-un exemplu regional de economie circulară. La FEPRA, vedem tranziţia către economia circulară ca pe o oportunitate, dar şi ca pe o responsabilitate reală. Investim pentru a construi infrastructura de reciclare de care România are nevoie – nu doar pentru a gestiona mai bine deşeurile, ci şi pentru a transforma aceste resurse într-un motor de dezvoltare economică. Avem o abordare pe termen lung, bazată pe tehnologie de ultimă generaţie şi parteneriate solide, care să ne permită să livrăm calitate constantă şi să răspundem cerinţelor tot mai complexe ale pieţei.

    4. Cât de dificil este să atrageţi investiţii într-un domeniu precum reciclarea – în care infrastructura e costisitoare, iar marjele sunt mici?

    Infrastructura în domeniul reciclării presupune investiţii mari şi amortizări pe termen lung, în timp ce marjele sunt adesea sub presiune din cauza fluctuaţiilor de preţ la materiile prime sau a utilităţilor, ceea ce pune presiune constantă pe costul de producţie. Totuşi, România are un potenţial considerabil de creştere în acest sector. În comparaţie cu ţări din vestul Europei, precum Germania, costurile iniţiale sunt mai reduse, iar disponibilitatea de know-how şi resurse umane calificate este în creştere. Principalul obstacol rămâne gradul ridicat de fragmentare a pieţei şi lipsa unei stabilităţi legislative şi fiscale care să încurajeze investiţiile pe termen lung. Marile grupuri internaţionale ezită să intre pe piaţă tocmai din cauza acestor incertitudini. În acest context, FEPRA mizează pe avantajul de a fi un jucător local, cu rădăcini solide în România şi cu o înţelegere profundă a realităţilor din teren. Ne dorim să contribuim nu doar la dezvoltarea propriei afaceri, ci şi la maturizarea şi profesionalizarea întregului sector al economiei circulare.

    5. Ce cantităţi de PET şi sticlă reuşiţi să colectaţi şi reciclaţi anual? Ce capacitate estimativă urmăriţi să atingeţi în următorii ani?

    În prezent, gestionăm anual cantităţi importante de PET şi sticlă, pe care le colectăm şi le reciclăm în cadrul ecosistemului nostru sau al partenerilor noştri. Pentru următorii ani, ne propunem să atingem capacităţi de producţie de peste 20.000 de tone de fulgi de PET şi peste 120.000 de tone de culetă. În paralel, vom continua investiţiile în alte instalaţii dedicate reciclării plasticului şi altor tipuri de deşeuri, pentru a răspunde cerinţelor pieţei şi pentru a sprijini tranziţia către o economie circulară reală în România. 

    Sfat pentru tinerii antreprenori care vor să intre în domeniul deşeurilor:

     

    De la visul de a deveni procuror la leadership în managementul deşeurilor

    Cum a ajuns Ionuţ Georgescu să îşi construiască parcursul profesional în domeniul managementului deşeurilor? În 1996, tânărul care se muta din Iaşi în Bucureşti pentru a studia Dreptul îşi imagina un viitor în magistratură. „Voiam să mă fac procuror, credeam că o să arestez toţi corupţii şi comuniştii şi că o să avem o ţară mai frumoasă”, îşi aminteşte el cu zâmbet. Realitatea avea însă să îi schimbe direcţia. După absolvire, dreptul nu i-a adus imediat o carieră juridică. Timp de aproape 11 ani a lucrat în media, marketing şi publicitate – de la editor de ştiri la Radio Nord-Est în Iaşi, până la vânzări şi publicitate comercială. „Nu pot spune că îmi plăcea domeniul, dar eram tânăr şi se câştigau bani buni atunci”, povesteşte. Momentul de cotitură a venit în 2005, odată cu naşterea primului copil. „Am început să pun întrebări despre viitor. Am vrut să fac ceva cu mai multă pasiune, care să aibă impact pozitiv în comunitate şi să pot duce pe termen lung.” A analizat mai multe sectoare şi a ajuns la concluzia că domeniul deşeurilor, deşi puţin reglementat în România anilor 2005–2006, oferea o oportunitate reală. „Atunci mi-a folosit cu adevărat Facultatea de Drept – am început să citesc legislaţia europeană şi să provoc Ministerul Mediului să o implementeze. Eram deja aproape de aderarea la UE.” A fondat ONG-ul „Centrul de excelenţă pentru dezvoltare durabilă” şi, împreună cu o echipă mică, a organizat primele conferinţe şi evenimente dedicate managementului deşeurilor. „Când faci astfel de activităţi, cunoşti foarte multă lume, înveţi subiectele în profunzime şi partea tehnică, nu doar legislaţia.” În 2010, după ani de confruntări constructive cu autorităţile, a primit o invitaţie surprinzătoare: să conducă Direcţia de deşeuri din Ministerul Mediului. „Mi s-a spus: dacă tot te cerţi cu ministerul, vino şi scrie legislaţia. Şi am acceptat.” Între 2010 şi 2012, sub conducerea sa, au fost adoptate numeroase acte legislative şi s-au deblocat fonduri europene importante. „Când am venit, nu se cheltuise niciun euro din 1,2 miliarde alocate. A fost o perioadă în care am tras mult, dar am şi văzut rezultate – legislaţie europeană implementată şi sisteme de management integrat al deşeurilor finanţate.” Experienţa de la stat i-a consolidat convingerea că succesul unei organizaţii depinde de leadership. „Nu vorbim de un singur lider, ci de o echipă de lideri. Când creezi o echipă solidă, începe succesul.” În 2013, a decis să părăsească administraţia publică pentru mediul privat. „Am vrut să construiesc organizaţia pe care mi-o doream. Am început cu consultanţă, pentru că era investiţia cea mai mică posibilă atunci.” Privind înapoi, remarcă lipsa cronică a finanţărilor private în managementul deşeurilor. „De 20 de ani în domeniu, nu am văzut investiţii consistente către zona privată – doar fonduri europene pentru autorităţi publice. E o lipsă acută, iar asta încă trebuie schimbat.” Astăzi, după două decenii, povestea sa este una despre adaptare, iniţiativă şi capacitatea de a transforma un domeniu ignorat într-o platformă de business şi impact social. „Dacă pui pasiune, îţi găseşti echipa potrivită şi rămâi consecvent, rezultatele vin – în orice domeniu.”

    De la consultanţă la economie circulară

    După primii paşi în consultanţă şi obţinerea autorizaţiilor şi studiilor de mediu, compania a crescut natural către noi zone de activitate – răspundere extinsă a producătorului, colectare, tratare şi, mai recent, reciclare. „Acum încercăm să le integrăm pe toate într-un flux complet de economie circulară, pe câteva categorii importante”, explică fondatorul. Numele FEPRA, deşi adesea asociat cu acronime sofisticate, nu are în realitate o semnificaţie prestabilită. „Nu înseamnă nimic în mod real. Este un brand pe care l-am creat jucându-ne cu litere şi idei. La un moment dat am notat «federation extended producer responsibility», iar un coleg a sugerat să mai punem un «a» la final, pentru sonoritate. Ne-a plăcut cum sună şi aşa a rămas”, îşi aminteşte el. Apariţia brandului a coincis cu un moment tensionat pentru piaţa deşeurilor. „Am vrut să construim o organizaţie bazată pe valori, transparenţă şi profesionalism, într-o industrie în care, dacă faci o simplă căutare pe Google, apar adesea dosare penale şi poveşti controversate.” FEPRA a crescut în 12 ani prin consolidarea unei echipe care aplică în practică valorile afişate pe pereţi. „Asta ne-a ajutat să trecem peste toate greutăţile antreprenoriatului românesc. Am pus accent pe comportamente reale, nu doar pe sloganuri.” Industria deşeurilor are, după cum recunoaşte, multiple faţete – de la oamenii săraci care îşi câştigă traiul colectând sticle şi doze pentru câţiva bani, până la structuri organizate de fraudare, aşa cum au fost documentate în Italia şi SUA. „Probabil că în România nu am ajuns la acel nivel de organizare, dar direcţia e clară. Noi vrem să fim o corporaţie care se bazează pe valori şi transparenţă, pentru că de acolo pleacă încrederea.”

    Strategia FEPRA – mai puţină concentrare pe stat, mai mult pe parteneriate private

    Când vine vorba de reciclare, fondatorul consideră că sistemul de garanţie-returnare implementat recent în România este un exemplu pozitiv. „Funcţionează acum, în unele privinţe, mai bine decât în Germania, unde e un sistem vechi, neupgradat. Producătorii privaţi şi-au luat viitorul în propriile mâini, au investit masiv şi au creat o legătură directă între producător, retailer şi consumator.” Totuşi, acoperirea este limitată: maximum 30% din ambalajele puse pe piaţă şi, raportat la deşeurile municipale, doar aproximativ 6%. „Este un sistem vizibil şi util, dar trebuie să discutăm şi despre cele 50% deşeuri biodegradabile şi despre colectarea separată. Aici suntem încă la nivelul «trotinetei», în timp ce alţii aleargă maratoane.” Deşi urmăresc politicile publice, echipa Fepra se bazează tot mai mult pe propriile forţe şi pe direcţiile trasate de legislaţia europeană. „Vedem problemele ca oportunităţi. Ne uităm la soluţii şi ne diferenţiem prin crearea de parteneriate solide cu alţi actori din sistem.” Un exemplu recent este colaborarea cu Mobexpert pentru colectarea şi reciclarea mobilierului. „Preluăm mobilierul, îi dăm o nouă viaţă şi asigurăm transparenţa până la reutilizare şi valorificare. Este doar începutul – vom continua să construim parteneriate care aduc valoare şi încredere în industrie.”

    Extindere regională şi lecţiile unui parcurs cu vârfuri şi prăbuşiri

    Fepra îşi propune să treacă la un nou nivel, printr-o strategie de extindere regională şi prin investiţii în infrastructură de economie circulară. „În prima săptămână din august am anunţat relocarea şi extinderea unităţii de reciclare PET din Hunedoara. Noul centru va deservi circa 70% din populaţia ţării şi peste 80% din deşeurile generate în zona vizată. Este o amplasare strategică, la intersecţia Transilvaniei, cu acces facil pe o rază de 150 de kilometri”, explică fondatorul. Ambiţia nu se opreşte la graniţele României. „Cred că antreprenorii români ar trebui să aibă curajul să gândească regional. Dacă investitorii şi retailerii din Polonia vin aici, de ce nu am putea şi noi să ne extindem în afara ţării? Vrem să fim o companie 100% românească, dar cu o prezenţă activă pe pieţele din jur.” Experienţa sa americană i-a întărit această viziune. În Statele Unite, a lansat un program pilot bazat pe blockchain pentru trasabilitatea reciclării sticlei, colaborând cu cel mai mare jucător din domeniu la acea vreme. „Acolo am învăţat cât de important este să accepţi eşecul ca parte a drumului. Dacă nu greşeşti deloc, probabil că nu încerci destul.” Creşterea accelerată a companiei, de la 1,5 milioane de euro cifră de afaceri în 2015 la 33 de milioane în 2018, a fost urmată de o perioadă dificilă. „Am crezut că suntem cei mai deştepţi şi cei mai frumoşi din piaţă. În realitate, piaţa crescuse, iar noi am fost doar beneficiarii valului. Nu am gestionat corect succesul.” Anii 2019–2020 au adus scăderi, iar în martie 2021 compania se afla aproape de închidere. „Am ales să muncim şi să ne eficientizăm intern prin organizarea grupului ca un one stop shop care să încurajeze colaborarea reală cu clienţii şi diversificarea serviciilor. A fost cea mai valoroasă lecţie ca antreprenor.” Decizia a venit la pachet cu o schimbare profundă a echipei. „Am schimbat 75% din management, pentru că mulţi nu erau dispuşi să accepte schimbarea. Eu creasem acel model în care totul depindea de mine, iar oamenii nu îşi asumau responsabilităţi. A trebuit să-l reconstruim de la zero.” Criza din 2021 i-a reconfirmat lui Ionuţ Georgescu un principiu esenţial: succesul depinde de echipă. „Dacă vrei ca firma să aibă succes, trebuie să ai lângă tine oameni mai deştepţi decât tine, fie că vorbim de financiar, marketing, comercial sau producţie.” Astăzi, compania îşi construieşte viitorul pe un model în care competenţele sunt distribuite, responsabilitatea este împărtăşită, iar leadershipul nu se rezumă la o singură persoană. „Când creezi o echipă de lideri, nu doar o echipă de executanţi, atunci începe adevăratul succes.”  

  • Pentru cei mai mulţi participanţi la Pilonul II de pensii, valoarea contului va însemna doar plata unui ultim zugrăvit în casă

    Scandalul Pilonului II de pensii a fost cea mai bună campanie de marketing desfăşurată pentru Pilonul II de pensii în cei 17 ani de la înfiinţare. Nu toţi cei 8,3 milioane de participanţi, actuali salariaţi sau foşti salariaţi, ştiu că 4,75% din salariul lor brut/venitul brut se duce într-una dintre cele 7 variante de Pilon II, care sunt administrate privat de societăţi specializate, parte din grupuri financiare internaţionale, dar şi româneşti.

    Pentru participanţi, acest scandal a fost cel mai bun prilej să caute şi să vadă dacă au un cont la Pilonul II de pensii şi câţi bani se află în el. Pilonul II de pensii are două caracteristici mari: adună sume foarte mari de bani de la cei care sunt salariaţi în România, contribuţia fiind obligatorie – vrei, nu vrei, 4,75% se duc într-un fond. În 2025, sumele care vor intra vor depăşi 22 de miliarde de lei, adică aproape 2 miliarde de lei pe lună. La mijlocul acestui an, suma strânsă, atât din contribuţiile vărsate – 120 de miliarde de lei –, cât şi din câştigurile realizate prin investirea acestor bani – 51 de miliarde de lei –, a depăşit 171 de miliarde de lei pentru 8,3 milioane de conturi. Este o sumă foarte mare, Pilonul II de pensii fiind cel mai mare investitor în achiziţia de titluri de stat, precum şi cel mai mare investitor pasiv la Bursă, prin cumpărările de acţiuni efectuate. Dacă nu ştiţi, Pilonul II de pensii, adică cei 8,3 milioane de români, este cel mai mare acţionar al Băncii Transilvania, cea mai mare bancă din România. A doua caracteristică ţine de faptul că, deşi sumele strânse au ajuns să fie mari, valoarea individuală a unui cont este extrem de redusă, în jurul a 20.000 de lei. Acest lucru se datorează faptului că salariile au fost mici o foarte mare perioadă din ultimii 17 ani. Procentul care se duce în Pilonul II este astfel aplicat unui salariu redus şi, de aceea, sumele strânse individual într-un cont sunt destul de mici.

    Dacă un salariat ar fi fost plătit în toţi aceşti 17 ani cu salariul minim pe economie, suma strânsă în contul individual ar fi ajuns la 47.000 de lei. În acte, salariile sunt mici, o treime din salariaţii din România fiind plătiţi oficial cu salariul minim pe economie.

    Valoarea contribuţiei, adică sumele strânse, este direct proporţională cu salariul încasat.

    Pentru a avea un cont Pilon II de milioane – lei sau euro – posesorul ar fi trebuit să aibă un venit brut lunar de milioane – lei sau euro. S-ar putea ca destul de multă lume să fie dezamăgită de câţi bani are strânşi în Pilonul II.

    Administratorii nu au cum să obţină câştiguri fabuloase, chiar dacă au pe mână zeci de miliarde de lei, pentru că nu au voie să investească în active riscante. Acum, Pilonul II de pensii nu poate să investească banii în cripto sau în companii de tip start-up, acolo unde, dacă îţi iese, poţi să dai lovitura. Randamentul mediu anual obţinut de Pilonul II era de 7,8% la jumătatea anului, faţă de o inflaţie medie de 4,4%. De asemenea, Pilonul II nu rezolvă şi nici nu acoperă scăderea financiară a salariaţilor atunci când ies la pensie, când nu mai beneficiază de salariu. Pilonul II de pensii poate să asigure, pentru o bună parte din participanţi, doar banii pentru un ultim proces de văruit în casă. Nici măcar nu acoperă avansul pentru un credit imobiliar pentru nepoţi. Propunerea guvernului de a elimina posibilitatea de a retrage banii integral din Pilonul II de pensii la pensie, astfel încât plăţile să fie făcute în tranşe lunare timp de
    10 ani, a declanşat scandalul Pilonului II de pensii. Cum spunea un coleg de-al meu: „Tocmai când trebuie să ies la pensie şi aveam nevoie de aceşti bani din Pilonul II, ca să zugrăvesc casa de la ţară unde vreau să mă mut, guvernul vrea să ne dea banii în tranşe lunare. Ce să fac eu cu tranşe lunare când vreau să zugrăvesc casa?” Acum 30-35 de ani, când generaţia decreţeilor a terminat şcoala şi a intrat pe piaţa muncii, pensia era ceva abstract. Dar timpul a trecut foarte repede, iar o parte dintre aceştia se trezesc acum că mai au doar câţiva ani până la pensie, iar pensia nu este atât de mare – nici pensia de stat, nici pensia Pilon II. Mulţi decreţei se gândesc cu groază că vor avea soarta bunicilor şi a părinţilor lor, care au fost cei mai afectaţi în primul deceniu de la căderea comunismului. Salariile lor au fost mâncate de inflaţie, de creşterea cursului valutar leu-dolar şi ulterior leu-euro, şi nu au avut posibilitatea să pună ceva bani deoparte. Aşa că mulţi bunici şi mulţi părinţi au avut o viaţă grea în momentul în care au ieşit la pensie. La fel se va întâmpla acum şi cu o parte dintre decreţei, pentru că nu toţi au avut noroc de joburi bune, de salarii mai mari, de posibilitatea de a pune ceva bani deoparte, de a face economii. Aşa cum am spus la început, banii din Pilonul II, pentru foarte mulţi dintre participanţi, vor ajunge doar pentru o ultimă zugrăveală în casă şi poate pentru schimbatul mobilei. Din Pilonul II de pensii nu te îmbogăţeşti.   

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Mai bine să te prefaci că lucrezi decât să fii prost plătit şi lipsit de beneficii?

    Puţini ar accepta să lucreze fără salariu sau, şi mai rău, să plătească pentru a fi la muncă. Şi totuşi, în China a devenit tot mai popular în rândul tinerilor şomeri să plătească unor firme pentru a mima că au un job, fenomen care se extinde în marile oraşe. Un articol de la BBC vorbeşte despre felul în care, pe fondul unei economii lente şi al unei pieţe a muncii cu şomaj ridicat în rândul tinerilor (peste 14%), tot mai mulţi preferă să dea între 30 şi 50 de yuani pe zi (aproximativ 4–7 dolari) pentru a lucra dintr-un „birou de faţadă” decât să stea acasă. Aceste spaţii arată ca nişte birouri complet funcţionale – cu calculatoare, internet, săli de şedinţă şi chiar zone de relaxare – iar unii „angajaţi” le folosesc pentru a-şi căuta un loc de muncă sau pentru a testa idei de afaceri proprii. Shui Zhou, 30 de ani, a avut o afacere în domeniul alimentar care a eşuat în 2024. Din aprilie 2025, plăteşte zilnic pentru a merge la Pretend To Work Company, în oraşul Dongguan. „Mă simt foarte bine, e ca şi cum am lucra împreună ca o echipă”, spune el. Pentru părinţii săi, imaginile cu el într-un mediu de birou sunt liniştitoare, chiar dacă realitatea este alta. Pentru alţii, acest concept e o soluţie de tranziţie. Dr. Christian Yao, expert în economie chineză, explică în articolul BBC: „Fenomenul este comun din cauza transformării economice şi a nepotrivirii dintre educaţie şi piaţa muncii. Aceste locuri le oferă tinerilor timp să-şi gândească următorii paşi sau să facă munci temporare”. În Shanghai, Xiaowen Tang, 23 de ani, a închiriat pentru o lună un post de lucru într-un astfel de spaţiu. Absolventă de facultate, fără job full-time, a trimis universităţii fotografii din birou drept „dovadă de practică”, condiţie pentru a-şi primi diploma. În realitate, îşi petrecea zilele scriind romane online pentru bani de buzunar. „Dacă tot te prefaci, măcar fă-o până la capăt”, spune ea. Aceste poveşti ilustrează un adevăr incomod, care se potriveşte şi cu realităţile româneşti: atunci când salariile sunt mici, beneficiile lipsesc, iar flexibilitatea şi echilibrul viaţă–muncă rămân doar promisiuni, mulţi tineri nu mai văd rostul implicării reale la locul de muncă. Astfel, ei preferă să caute alternative, chiar dacă acestea înseamnă doar să pară ocupaţi  într-un birou pe care îl plătesc din propriul buzunar. Cazurile din China, unde mii de tineri şomeri plătesc pentru a lucra din „birouri de faţadă”, par extreme, dar ele pun reflectorul pe ideea că, atunci când simt că nu primesc ceea ce merită, tinerii aleg să caute alternative, fie ele şi simbolice. În Europa, rata şomajului în rândul tinerilor rămâne ridicată – 14,5% în februarie 2025 la nivelul UE, potrivit celor mai recente date Eurostat. Sunt state în care situaţia este şi mai rea: Spania se află constant peste 25%, Suedia depăşeşte 25%, iar Grecia se apropie de 17%. România, însă, are una dintre cele mai îngrijorătoare evoluţii: 26,3% în noiembrie şi decembrie 2024, aproape dublu faţă de media europeană. Practic, mai mult de unul din patru tineri români este fără loc de muncă, ceea ce creează un teren fertil pentru demotivare şi abandon profesional. Văd acest fenomen şi în jurul meu. O prietenă, fostă antreprenoare, a renunţat la businessul care, în esenţă, însemna multă muncă, mult stres şi un profit invers proporţional, am putea spune – acum îşi caută un loc de muncă, dar nu ar accepta unul cu orice preţ, preferă să nu lucreze deloc decât să intre într-un domeniu care nu îi place. O altă prietenă şi-a dat demisia în urmă cu câteva luni şi preferă să se dedice creşterii copiilor. O alta este în concediu de maternitate, departe de gândul de a se întoarce rapid în câmpul muncii. Într-un astfel de context, nu e de mirare că unii preferă să facă orice altceva decât să accepte condiţii precare. Fenomenul „pretend offices” din China devine o metaforă globală pentru generaţiile care refuză să joace după regulile vechi ale pieţei muncii şi caută spaţii – reale sau imaginare – unde să-şi păstreze demnitatea şi motivaţia.  

    Ioana Matei este editor-şef, Business Magazin

  • 100 Cele mai puternice femei din business. Cine este femeia care conduce Salt Bank, primul neo-bank 100% românesc

    MOTTO: „Voi găsi o cale sau voi face una.”

    BIO

    Cu o experienţă de aproape 30 de ani în industria bancară, Gabriela Nistor este mereu în căutarea inovaţiei. Timp de aproape un deceniu, ca director general adjunct al Băncii Transilvania (2013-2022), a coordonat divizia de retail banking. A fost implicată în lansarea diviziei de carduri, dezvoltarea call centerului şi digitalizarea serviciilor de retail prin BT Pay Digital Wallet. În 2022, a acceptat provocarea de a construi de la zero prima bancă 100% digitală din România, Salt Bank, lansată pe 4 aprilie 2024.

     

    VISION BOARD, PRINCIPII & MOTIVAŢIE

     Cum te motivează citatul menţionat în activitatea zilnică?

    De-a lungul timpului, am înţeles că nicio provocare nu vine fără o soluţie. Poate că nu e mereu evidentă, poate necesită mai mult efort sau creativitate, dar există. Şi, dacă nu o găsim, o putem crea noi. Este vorba despre determinare şi rezilienţă.

     Cum arată „imaginea centrală” de pe vision boardul tău?

    Probabil că e un răspuns atipic… dar este o haină. De fapt, o cusătură de pe interior. Cusătura e un detaliu esenţial – ea spune totul despre rezistenţă, durabilitate şi, mai ales, despre adevărata calitate a unui produs. Pentru mine, cusătura de pe interior e o metaforă puternică. Dacă vrem ca ceea ce construim frumos pe exterior să reziste în timp, trebuie să fie bine făcut şi pe interior.

     

    LEADERSHIP & CARIERĂ

     Ce te motivează în fiecare dimineaţă să mergi mai departe?

    Dorinţa de a lăsa ceva valoros în urma mea mă motivează. Mă ajută să merg înainte chiar şi atunci când nu îmi este uşor. Fiecare provocare depăşită îmi dă curaj, mă face să visez şi mai departe şi îmi oferă energia necesară pentru a transforma acele vise în realitate. De altfel, noi avem o vorbă la Salt: „Dacă ar fi uşor, ar face-o toată lumea”.

     

    HOBBY-URI & INSPIRAŢIE PERSONALĂ

     Ce hobby-uri sau activităţi te ajută să te relaxezi?

    De zi cu zi, cititul. Iubesc călătoriile – sunt sursa mea principală de energie. La fel şi schiatul. Nu am fost niciodată o mare schioare, dar o zi de iarnă adevărată pe pârtie este minunată!

     Care este locul care te inspiră cel mai mult?

    Inspiraţia îmi vine din ceea ce fac în afara orelor de program. Pentru a descoperi, ai nevoie să explorezi… Pe lângă călătorii şi citit, un alt moment important este cel în care ies cu colegii. Discuţiile informale, în orice context şi în orice condiţii, te ajută să faci un pas în spate şi să vezi mai clar imaginea de ansamblu… De acolo vin ideile noi. Nu contează activitatea sau locul, ci schimbul de idei.

  • Bolojan: Partea de corecţii se va finaliza spre sfârşitul acestui an şi începutul anului viitor

    Premierul Ilie Bolojan a declarat că măsurile de corecţie bugetară vor fi finalize spre finalului anului sau începutul anului următor, urmând să înceapă planurile de reconstrucţie economică. 

    Printr-un mesaj video publicat pe pagina de Facebook a Guvernului României, prim-ministrul Bolojan a anunţat că „următoarele şase luni sunt foarte importante” pentru refacerea economiei.

    Acesta a declarat: „ Partea, practic, de corecţii se va finaliza, foarte probabil, spre sfârşitul acestui an şi începutul anului viitor. Urmând ca după aceea, noi ce trebuie să facem? Să menţinem deciziile care înseamnă decizii sănătoase. Să nu intrăm din nou într-o zonă de populism pe care am mai aplicat-o anii trecuţi. Să ne controlăm cheltuielile, să ne încasăm veniturile, să stabilim reguli corecte, în aşa fel încât să avem un comportament economic corect”.

    Despre investiţii, acesta a anunţat criterii precum prioritizarea acestora în funcţie de impactul economic pe care îl au. „Sigur, toate domeniile sunt importante, toate zonele ţării sunt prioritare, dar la un moment dat totuşi trebuie să faci o selecţie care proiecte sunt cele mai importante, cele care au cel mai mare efect adăugat economic dacă se finalizează”, a anunţat liderul Executivului.

    Acesta a făcut şi anunţuri despre viitorul Programului Anghel Saligny. „Este important este să creăm, de fapt, o planificare, un buget multianual în anii următori şi asta este la ceea ce lucrăm. Pentru aceste proiecte, atât din Anghel Saligny, cât şi din celelalte bugete naţionale, va fi un program multianual care înseamnă bugete naţionale pentru aceste programe. Fiecare autoritate, fiecare constructor va şti câţi bani va primi în 2026, 2027 şi 2028 şi va putea face o planificare în aşa fel încât să-şi dimensioneze şantierele”, declară premierul.

     

  • Indonezia: Zeci de răniţi în urma unui cutremur cu magnitudine de 6.0 grade pe scara Richter

    29 de persoane au fost rănite, două în stare critică în urma unui cutremur de 6.0 grade pe scara Richter în regiunea Poso din insula Sulawesi, Indonezia, anunţă Reuters. 

    Potrivit Agenţiei Naţionale de Gestionare a Dezastrelor, cutremurul s-a produs la o adâncime de 10 kilometri şi a fost resimţit puternic în zonele din apropiere.

    Agenţia nu a raportat decese, însă misiunile de monitorizare continuă pentru a stabili nivelul de pagube materiale.

    Indonezia este situată pe Inelul de Foc al Pacificului, una dintre cele mai active zone seismice din lume.

  • Cod galben de caniculă şi disconfort termic în Bucureşti

    Capitala se va afla sub atenţionare de cod galben pentru căldură, cu temperaturi maxime de până la 35 de grade şi indice de temperatură-umezeală ce poate atinge pragul critic de 80 de unităţi, potrivit ANM. 

    Duminică, Bucureştiul se va afla sub incidenţa unei avertizări cod galben de caniculă, cu maxime de 34–35 de grade Celsius, iar minima va fi între 15 şi 18 grade.

    Luni, vremea se va menţine călduroasă, cu valori termice uşor mai scăzute, de 30–32 de grade. Cerul va avea perioade cu înnorări accentuate, iar local vor fi averse şi descărcări electrice. Vântul va sufla în general moderat.

  • Premierul Ilie Bolojan: Important să nu ies prost degeaba pentru România

    Premierul Ilie Bolojan a anunţat necesitatea realizării programului de reforme pentru reducerea deficitului bugetar avertizând că orice amânare va anula măsurile luate până acum. 

    Printr-un mesaj video, publicat pe pagina de Facebook a Guvernului României, premierul a explicat că reformele nu sunt luate cu plăcere, dar sunt esenţiale pentru stabilitatea: „Nu există altă soluţie. Dacă nu se adoptă aceste măsuri, ce se va vedea? Dacă nu putem corecta lucrurile, dacă se cedează într-o zonă sau alta, se va crea din nou o percepţie de cedări şi ne vom întoarce în situaţia de unde am plecat. (…) Nu e o plăcere pentru nimeni să iei astfel de măsuri, nu le iei cu inimă deschisă”.

    Prim-ministrul a insistat asupra nevoii de onestitate în dialogul inistuţii-cetăţeni: „Mai bine le spune oamenilor adevărul, ca să nu le creăm nişte aşteptări care nu pot fi onorate”.

    Bolojan a mai menţiona că nu este interesat de imagine personală, prioritizând luare şi succesul reformelor. „Acum acest post este pentru ţara noastră şi nu e o problemă pentru mine că voi ieşi prost. Important să nu ies prost degeaba pentru România”, a declarat prim-ministrul.

  • 10 reguli bizare pe care stewardesele trebuie să le respecte – şi pe care pasagerii nu le află niciodată

    La prima vedere, viaţa de stewardesă pare un vis: uniforme elegante, călătorii prin toată lumea şi zâmbete impecabile. În realitate însă, meseria ascunde reguli absurde, pe care pasagerii rar le intuiesc.

    1. Fără mâncare sau băutură în uniformă, în public. Stewardesele nu au voie să bea sau să mănânce la vedere, pentru a menţine imaginea impecabilă a companiei.
     
    2. Nicio activitate riscantă în timpul escalelor. Bungee jumping? Scufundări? Nici vorbă – orice accident ar compromite siguranţa echipajului la întoarcere.
     
    3. Fără tatuaje vizibile. Multe companii interzic complet tatuajele la vedere, indiferent cât de mici sunt.
     
    4. Uniforme cu „manual de utilizare”. De la lungimea tocului, la nuanţa rujului sau culoarea ojei, totul este standardizat.
     
    5. Program imposibil. Trebui să fii pregătită pentru zboruri la 3 dimineaţa sau să stai în aeroport ore întregi „la dispoziţie”.
     
    6. Social media cu restricţii. Un simplu selfie în uniformă sau o postare din hotel poate aduce sancţiuni, uneori chiar concediere.
     
    7. Bagaje standardizate. Nu orice geantă e acceptată: trebuie să fie simplă, discretă şi aliniată cu codul companiei.
     
    8. Zâmbet permanent. Chiar şi atunci când pasagerii sunt agresivi sau nepoliticoşi, stewardesele sunt obligate să afişeze calm şi amabilitate.
     
    9. Întotdeauna „la datorie”. Uniforma nu poate fi purtată în oraş la socializare sau, mai ales, la consum de alcool – altfel rişti concediere.
     
    10. Viaţă personală sacrificată. De la aniversări ratate la luni petrecute departe de familie, sacrificiul personal e parte din meserie.
     
    Surse: presa internationala