In decurs de numai un an, poetul Ioan Es. Pop (ocazional,
colegul nostru pe meterezele presei financiaro-culturale, editor la
“Ziarul de Duminica” din anul 2000) a publicat cinci carti peste
hotare. Doua in limba spaniola, una in suedeza (da, exista
literatura romana in suedeza, asa cum exista si viata dupa moarte),
una in franceza si una in engleza. Toate, antologii din opera de
pana acum a poetului.
Aproape toate reiau, pe prima coperta, titlul volumului mitic al
lui Ioan Es. Pop, multipremiat la noi, citat si analizat in toate
istoriile recente ale literaturii romane, “Ieudul fara iesire”. Cu
o singura exceptie, editia engleza in care titlul a devenit “No Way
Out of Hadesburg”. Asta pentru ca Ieudul, o localitate
maramureseana care e posibil sa nu spuna nimic nici chiar
cititorului roman de rand, nu putea sa trezeasca vreun ecou
cultural in mintile anglo-saxone. A devenit “Hades”, ca o trimitere
la taramul de dincolo, si “-burg”, ca o aluzie la Austro-Ungaria,
sau ca o reverberatie toponimica septentrionala. Desi putea ramane
Ieud, iluminand universal, precum Macondo, insa in nuantele
noptii.
O chinta royala alcatuita din cinci carti consecutive, de
aceeasi culoare. In cazul nostru, neagra. Ca umorile poetului,
pentru care viata nu este chiar cel mai bun lucru care ni s-a dat,
dar care, odata sublimata in poezie, merita macar incercata. “Ma
intorc acasa dupa ani si ani de/ umblat prin bucuresti/ si ma
intorc cu o plasa goala in mana/ si iese ea la poarta si imi zice
pai,/ dragul nostru, parca ai zis ca mergi la castig/ parca ziceai
ca tu, in doi ani, o sa c`stigi cat altii in patru/ si uite ca acum
n-aduci nimic/ (…) in urma mea vin carele incarcate cu nimic,
gata sa se rupa sub greutate/ cand or sa se desarte toate-n curtea
noastra/ nimeni n-a sa aiba atata nimic ca si noi/ intr-un an, doi,
o sa fie mai cautat decat aurul./ o sa vindem din el numai cand va
fi la mare pret./ fiti siguri, dragilor, atata nimic n-are nimeni./
doi ani am tot adunat numai cu gandul la voi.”
Sunt “Florile raului” romanesti, care respira tragismul
damnarii, dar si resemnarea nobila, care, prin personaje de panteon
personal (Porcec, Momfa) pun in scena jocul de-a viata si ispita
paradisurilor artificiale, curajul sabordarii propriului vas de
salvare si iluzia datoriei (de a respira, de a munci, de a merge si
de a ne trezi in fiecare dimineata), perceputa ca o victima
colaterala.
Ioan Es. Pop, “Sans Issue”, “El Ieud sin salida”, “No exit”,
“Ieud utan utgang”, “No way out of Hadesburg and Other
Poems”
