BusinessMagazin

Blog

  • Tomac: Propaganda rusă a atins cote de neimaginat în România. Guvernul este inexistent

    „În România, propaganda rusă a atins cote de neimaginat. Se încearcă prin instrumente online şi nu numai să fie manipulată opinia publică din România cu privire la ceea ce se întâmplă lângă noi, ceea ce trebuie să dea de gândit decidenţilor, pentru că golul de comunicare pe care-l lasă autorităţile române în spaţiul public este ocupat din nefericire de instrumente de diseminare a informaţiilor false şi vedem cu câtă agresivitate acest lucru din păcate a pătruns în societatea românească şi trebuie să avem puterea să spunem acest lucru, pentru că mai târziu poate fi păgubos acest semnal pe care îl sesizăm în societatea românească”, spune europarlamentarul PMP Eugen Tomac.

    Eurodeputatul PMP crede că ”Guvernul comunică foarte puţin cu privire la ceea ce se întâmplă lângă noi”.

    „Guvernul este inexistent în ceea ce priveşte sprijinul pe care-l oferim şi raţiunea pentru care oferim acest suport Ucrainei, pentru că dacă Putin mâine ar ordona încetarea focului, s-ar aşeza pacea. Dacă Zelenski ar ordona încetarea focului, ne-am trezi cu Rusia la frontierele noastre. Or ucrainenii, ne place sau nu, luptă acum inclusiv pentru securitatea europeană (…). Din păcate, în lipsa acestei comunicări şi clarificări publice, pentru că suntem stat NATO, avem obligaţii, facem ceea ce trebuie, însă nu spunem ceea ce facem, ceea ce mi se pare o eroare foarte mare”, adaugă liderul PMP.

    Eugen Tomac cere autorităţilor române să-şi schimbe strategia de comunicare.

    „Spaţiul public este dominat de foarte mulţi, care cu ştiinţă sau fără, diseminează teze, pe care Rusia le împinge cu foarte multă insistenţă. Numai dacă ne uităm la politicieni care provin din partidul extremist AUR, vedem că toate aceste teze, prin care România este considerată o ţară utilizată în acest conflict în mod gratis, ceea ce nu este aşa, vă imaginaţi ce ar fi însemnat o Românie în afara NATO şi în afara UE, cum susţin aceşti politicieni şi evident, sateliţii lor, toate aceste lucruri nu fac decât să servească Rusiei. Autorităţile au obligaţia să-şi schimbe strategia de comunicare, pentru că acest gol lăsat în momentul de faţă este ocupat cu foarte multă uşurinţă de către actori care fac pe faţă, intenţionat sau nu, jocul Rusiei”, încheie Tomac.

  • Autorităţile americane au preluat duminică controlul unei a doua bănci şi au au decis sa acopere toate depozitele pentru a evita extinderea panicii, după prăbuşirea Silicon Valley Bank. Măsurile nu constituie un plan de salvare, pentru că deţinătorii de acţiuni şi obligaţiuni ale SVB şi Signature nu vor fi protejaţi

    Autorităţile de reglementare americane au preluat duminică controlul unei a doua bănci şi au anunţat măsuri de urgenţă pentru a atenua temerile că deponenţii şi-ar putea retrage banii de la creditorii mai mici, după prăbuşirea rapidă, la sfârşitul săptămânii trecute, a Silicon Valley Bank, scrie WSJ. 

    Măsurile, care includ garantarea tuturor depozitelor SVB, au fost concepute pentru a consolida încrederea şubredă în sistemul bancar. Acestea au fost anunţate în comun duminică seară de către Departamentul Trezoreriei, Rezerva Federală şi Federal Deposit Insurance Corp.

    Autorităţile de reglementare au anunţat că au preluat duminică controlul asupra Signature Bank, una dintre principalele bănci pentru companiile de criptomonede. Deponenţii băncii din New York vor fi despăgubiţi, au declarat oficialii.

    Un oficial de rang înalt din cadrul Trezoreriei a declarat că aceste măsuri nu constituie un plan de salvare, deoarece deţinătorii de acţiuni şi obligaţiuni ale SVB şi Signature nu vor fi protejaţi.

    Fed şi Trezoreria au declarat separat că vor folosi autorităţile de împrumut de urgenţă pentru a pune la dispoziţie mai multe fonduri pentru a satisface cererile de retrageri bancare, un efort suplimentar pentru a preveni atacurile asupra altor bănci.

    “Acest lucru ar trebui să fie suficient pentru a opri panica deponenţilor”, a declarat William Dudley, care a fost preşedinte al Fed din New York între 2009 şi 2018. “Ceea ce vă spune este că riscurile pentru sistemul financiar nu sunt legate doar de marile bănci din centrul monetar”.

    Oficialii au făcut pasul extraordinar de a desemna SVB şi Signature Bank ca fiind un risc sistemic pentru sistemul financiar, ceea ce oferă autorităţilor de reglementare flexibilitate pentru a garanta depozitele neasigurate.

    Oficialii au declarat că deponenţii de la SVB vor avea acces luni la toţi banii lor.

    Fondul guvernamental de asigurare a depozitelor bancare va acoperi toate depozitele de la cele două bănci, în loc de suma standard de 250.000 de dolari. Autorităţile federale de reglementare au declarat că orice pierdere a fondului guvernamental va fi recuperată printr-o evaluare specială a băncilor şi că contribuabilii americani nu vor suporta nicio pierdere.

    Silicon Valley Bank a devenit cel mai mare creditor din SUA care a dat faliment în mai mult de un deceniu, după o săptămână tumultoasă, în care a avut loc o încercare nereuşită de atragere de capital şi un exod de numerar de la startup-urile din domeniul tehnologiei care au alimentat ascensiunea creditorului, scrie agenţia americană de ştiri Bloomberg.

    Autorităţile de reglementare au intervenit şi au pus sechestru vineri, într-o prăbuşire uimitoare pentru un creditor a cărui dimensiune s-a cvadruplat în ultimii cinci ani şi care a fost evaluat la peste 40 de miliarde de dolari până anul trecut.

  • Michelle Yeoh a devenit prima femeie asiatică recompensată cu Oscarul pentru cea mai bună actriţă

    „Cred că acesta este un lucru pentru care am muncit din greu de foarte mult timp şi în seara asta am spart cu desăvârşire acel plafon de sticlă”, a spus Yeoh.

    Yeoh a devansat-o pe Cate Blanchett („Tár”), câştigătoare în trecut a premiului Oscar, precum şi pe Michelle Williams („The Fabelmans”), Ana de Armas („Blonde”) şi Andrea Riseborough („To Leslie”).

    Filmul „Everything Everywhere All at Once” a câştigat duminică şapte premii Oscar, pentru cel mai bun film, cea mai bună actriţă, cel mai bun actor în rol secundar, cea mai bună actriţă în rol secundar, cel mai bun montaj, cel mai bun regizor şi cel mai bun scenariu original.

  • Lista câştigătorilor premiilor Oscar 2023

    „Everything Everywhere All at Once” a câştigat duminică, în cadrul celei de-a 95-a gale de decernare a premiilor Academiei de film americane, Oscarul pentru cel mai bun film. 

    Iată lista premiilor:

    Cel mai bun film: „Everything Everywhere All at Once”
    Cea mai bună actriţă: Michelle Yeoh, „Everything Everywhere All at Once”
    Cel mai bun actor: Brendan Fraser, „The Whale”
    Cel mai bun actor în rol secundar: Ke Huy Quan, „Everything Everywhere All at Once”.
    Cea mai bună actriţă în rol secundar: Jamie Lee Curtis, „Everything Everywhere All at Once”
    Cântec original: „Naatu Naatu Naatu” din „RRR”
    Cel mai bun montaj: „Everything Everywhere All at Once”
    Cel mai bun regizor: Daniel Kwan şi Daniel Scheinert, „Everything Everywhere All at Once”.
    Cel mai bun film de animaţie: „Pinocchio, de Guillermo del Toro”
    Cel mai bun lungmetraj internaţional: „All Quiet on the Western Front” (Germania)
    Lungmetraj documentar: „Navalny”
    Cel mai bun scurtmetraj de acţiune live: „An Irish Goodbye”
    Machiaj şi coafură: „The Whale”
    Costume: „Black Panther: Wakanda Forever”
    Scurtmetraj documentar: „The Elephant Whisperers”
    Scurtmetraj de animaţie: „The Boy, the Mole, the Fox and the Horse” (Băiatul, cârtiţa, vulpea şi calul)
    Design de producţie: „All Quiet on the Western Front”
    Muzică (partitura originală): „Western Western Western Western”: Volker Bertelmann, „All Quiet on the Western Front”
    Efecte vizuale: „Avatar: Drumul apei”
    Scenariul original: „The World’s Film”: „Everything Everywhere All at Once”
    Scenariu adaptat: „Women Talking”
    Sunet: „Top Gun: Maverick”.

  • BRAND STORY. Biroul altfel

    Pe fondul schimbărilor majore legate de mediul de lucru apărute în ultima vreme, ALLIANZ-ŢIRIAC ASIGURĂRI a decis să implementeze un amplu proiect de back-to-office, realizat în parteneriat cu Exploratist. Care au fost paşii urmaţi pentru a uşura tranziţia angajaţilor companiei către întoarcerea la birou?

     

    „Un lucru e cert: mediul de lucru post-pandemic continuă să evolueze şi să ne provoace în a găsi soluţii inovatoare de adaptare. Iar astăzi suntem cu atât mai pregătiţi pentru provocări, pentru că ştim că acestea devin o sursă de inspiraţie, de creativitate şi de forţă. În acelaşi timp, suntem mai încrezători şi mai conştienţi de capacitatea noastră de a inova, de a performa şi de a avea grijă de angajaţii şi de clienţii noştri, deopotrivă”, spune Marilena Bârliga, Director Market Management şi Comunicare, Allianz-Ţiriac Asigurări.

    Potrivit ei, în urma experienţei lucrului de acasă, angajaţii acordă o atenţie mult mai mare calităţii spaţiului fizic în care muncesc şi, pe lângă preocuparea ca spaţiul de lucru să le ofere un mediu sigur şi igienic, aceştia au devenit mai conştienţi de beneficiile unui spaţiu adecvat. „Astfel, acum tendinţa este către spaţiile de lucru mai flexibile şi adaptabile, cu acces la echipamente şi tehnologii de calitate, cu lumină naturală, aer curat şi cu o atmosferă relaxată, care să stimuleze interacţiunea, lucrul împreună, sesiunile de colaborare şi co-design, inovaţia, creativitatea, conexiunea dintre colegi şi sentimentul apartenenţei la comunitatea din companie.” În acelaşi timp, adaugă Marilena Bârliga, angajaţii caută şi un cadru potrivit pentru rezolvarea sarcinilor de lucru individuale care presupun concentrare, de care unii dintre ei s-au bucurat în perioada lucrului de acasă, aşa că, în esenţă, birourile sunt configurate astfel încât, în funcţie de tipul de activitate, angajaţii să lucreze eficient şi să se simtă confortabil împreună. „Un astfel de spaţiu de lucru am creat în noul nostru sediu central, Ţiriac Tower, din Piaţa Victoriei. «Bucureştiul, chiar din inima lui» este un proiect pe care ne-am bucurat să-l implementăm. Suntem conştienţi de impactul pozitiv pe care un spaţiu de lucru creativ îl are asupra stării de bine a angajaţilor, a productivităţii, inspiraţiei şi angajamentului colegilor noştri, dovadă este si prezenţa lor la birou, într-un procent semnificativ.”

    Responsabilă de implementarea proiectului a fost echipa Exploratist, care a contribuit la crearea unei atmosfere plăcute, revigorante şi calde în spaţiile de întâlnire din noul sediu Allianz-Ţiriac Asigurări, pentru ca angajaţii şi clienţii companiei să se simtă relaxaţi, inspiraţi, bine primiţi, şi în acelaşi timp să fie ajutaţi să se orienteze mai uşor în spaţiu.

    „Creativitatea face parte din ADN-ul nostru, iar Allianz -Ţiriac Asigurări ne oferă mereu oportunitatea de a fi creativi, ceea ce este o bucurie şi o provocare pentru noi. De fiecare dată căutăm să împingem limitele posibilului şi să creăm soluţii inovatoare, care să surprindă, să inspire şi să-i facă pe oameni să aspire la mai mult. Livrăm soluţii care îi pun pe oameni pe primul loc şi îi aduc mereu mai aproape de spiritul brandului şi de cultura companiei. Astfel, angajaţii sunt fericiţi şi performanţi, iar clienţii sunt mulţumiţi. Îi suntem recunoscători companiei Allianz-Ţiriac Asigurări pentru încredere şi îi asigurăm că vom continua să le oferim soluţii personalizate şi de impact”, spune Silviu Andrei Petran, Managing Director, Exploratist.

    Original şi captivant, proiectul „Bucureştiul, chiar din inima lui” include decorarea sălilor de conferinţe din sediul Ţiriac Tower cu picturi de mari dimensiuni realizate de Mădălina Ţânţăreanu, descrisă de Marilena Bârliga drept o artistă cu un talent deosebit în a ilustra caracterul inedit şi familiar al atmosferei unui oraş. „Astfel, fiecare din cele 22 de săli de şedinţe le oferă o experienţă unică celor care au bucuria de a lucra acolo, prin expunerea unui tablou reprezentativ pentru istoria şi cultura Bucureştiului, căruia sala îi poartă numele. Un QR code stimulează curiozitatea celor prezenţi de a afla informaţii inedite despre originea şi povestea simbolului bucureştean reprezentat în sala respectivă.”

    Împreună cu echipa Exploratist, Allianz-Ţiriac Asigurări a ales astfel simbolurile culturale ale Bucureştiului care să fie ilustrate în spaţiile de birouri ale companiei şi a realizat proiectul de simbolistică aferent. „Astfel, angajaţii noştri au posibilitatea să revină la birou şi să lucreze împreună într-o atmosferă creativă, care le spune povestea oraşului într-un mod artistic. Ne-am dorit ca oamenii noştri să se simtă valorizaţi şi parte din aceeaşi poveste – povestea echipei care lucrează din inimă, a lor şi a Bucureştiului, pentru clienţii din toată ţara, de care avem grijă împreună, în fiecare zi”, spune Marilena Bârliga, Director Market Management şi Comunicare, Allianz-Ţiriac Asigurări.

    „Creativitatea face parte din ADN-ul nostru, iar Allianz-Ţiriac ne oferă mereu oportunitatea de a fi creativi, ceea ce este o bucurie şi o provocare pentru noi. De fiecare dată căutăm să împingem limitele posibilului şi să creăm soluţii inovatoare, care să surprindă, să inspire şi să-i facă pe oameni să aspire la mai mult. Livrăm soluţii care îi pun pe oameni pe primul loc şi îi aduc mereu mai aproape de spiritul brandului şi de cultura companiei. Astfel, angajaţii sunt fericiţi şi performanţi, iar clienţi sunt mulţumiţi. Îi suntem recunoscători companiei Allianz-Ţiriac pentru încredere şi îi asigurăm că vom continua să le oferim soluţii personalizate şi de impact.”

    Silviu Andrei Petran, Managing Director, Exploratist

  • Citatul săptămânii. Dragoş Anastasiu, Eurolines şi cofondator al Rethink România: Se poate face şi în România educaţie tehnică, tehnologică de calitate, iar sistemul dual este cel care are cele mai bune rezultate

    „Se poate face şi în România educaţie tehnică, tehnologică de calitate, iar sistemul dual este cel care are cele mai bune rezultate. Noi am vrut o reformă foarte curajoasă, una care pleacă de la actuala radiografie a sistemului dual, care nu arată bine deloc. Copiii se duc acolo mai degrabă pedepsiţi, ideea de meserie  brăţară de aur nu mai există, brandul de tehnologic este unul catastrofal. Părinţii le spus profesorilor că dacă nu învaţă vor ajunge la tehnologic. Se fac clase pentru că îşi doresc profesorii, clase fără practică sau cu puţină practică.”

     


     

     

  • I love my job. Ochii ageri din spatele paginilor

    Despre meseria sa, desfăşurată în lumea cărţilor, Teodora Zaharia spune că este una destul de rară, deoarece doar câteva zeci de persoane din România deţin o poziţie similară. Zilele şi le petrece preponderent la birou, iar în funcţie de „votul” său, unele titluri ajung în bibliotecile micilor cititori, iar altele fac cale-ntoarsă către autorii din spatele lor. Vorbim, după cum probabil v-aţi dat seama, de „fişa postului” unui director editorial.

     

     

    Am crescut într-o casă în care una dintre camere avea o bibliotecă mare care acoperea toţi cei patru pereţi. Acolo a început pasiunea pentru cărţi. Inventam poveşti şi îmi cream propriul univers. Cărţile m-au însoţit de la o vârstă fragedă şi mă însoţesc în fiecare zi în viaţa profesională, dar şi în cea personală”, povesteşte Teodora Zaharia, director editorial la Didactica Publishing House, editură care activează de peste 19 ani în România şi are un portofoliu de peste 2.500 de cărţi şi jocuri educaţionale.

     

    De la manuscris la publicare

    Când a venit timpul să aleagă o facultate, s-a îndreptat spre psihologie. „În perioada studenţiei aveam nevoie de un loc de muncă şi acesta mi s-a părut atunci a fi cel mai potrivit pentru mine. Am început la o editură destul de cunoscută la vremea aceea, în 2007, pe poziţia de secretar general de redacţie. Acolo am învăţat foarte multe lucruri, tot parcursul unei cărţi de la manuscris la publicare, şi mi-au plăcut mediul şi dinamica din editură.” S-a alăturat apoi echipei unei alte edituri, unde a fost numită foreign rights manager şi se ocupa de contractele externe de drepturi de autor, iar în timpul liber a început să facă şi primele redactări de carte. „Mi-am dat seama destul de repede că este un drum pe care îl urmez cu pasiune şi astfel am evoluat în carieră până la nivelul de director editorial în cadrul unei edituri care pune accent pe educaţie şi pe educaţia copiilor în special. Am constatat că, în cei peste 15 de activitate, tot ce am învăţat în timpul facultăţii m-a ajutat mult în diverse analize privind selecţia cărţilor şi cred că, în general, cunoştinţele de psihologie sunt importante şi relevante când ocupi o astfel de poziţie.”

     

    Impact direct în educaţia celor mici

    Teo Zaharia e de părere că pentru a lucra în acest domeniu trebuie să fii pasionat de citit şi de cărţi în general. Apoi, spune că trebuie să cunoşti foarte bine piaţa de carte nu doar locală, ci şi regională, internaţională, şi să ai o cultură generală destul de vastă. „Răbdarea, entuziasmul, dăruirea, responsabilitatea şi dorinţa de a aduce valoare în educaţia copilului sunt la rândul lor importante pentru această meserie, mai ales dacă acest job este într-o editură educaţională, cum este cazul meu. Dincolo de calităţile unei persoane, cred că şi pasiunea face deseori diferenţa între a face lucrurile bine sau foarte bine.”

    În ceea ce o priveşte, cel mai frumos aspect al acestei meserii este faptul că, prin cărţile pe care le publică editura, sunt sprijinite educaţia copiilor din România, dar şi părinţii şi cadrele didactice, în efortul lor de a aduce valoare în viaţa acestora. „Este o satisfacţie foarte mare să ştim că o carte care a trecut prin mâinile noastre poate contribui la educaţia tinerei generaţii, că putem contribui la schimbare prin intermediul ofertei editoriale pe care o înnoim luând în considerare şi acest criteriu.”

    O altă bucurie pe care spune că o experimentează este participarea la târgurile de carte, unde practic are contact direct cu cititorul. „De obicei rezervăm un spaţiu mare pe care îl lăsăm liber pentru copii să interacţioneze cu cărţile. Aşa vedem ce impact are o enciclopedie ce se deschide nu ca o carte obişnuită, ci pe doi metri, vedem cum copiii nu au răbdare să citească acasă cărţile cumpărate, ci încep să răsfoiască totul acolo, pe jos.” O satisfacţie enormă, adaugă ea, vine şi atunci când vede că se epuizează un tiraj de jocuri prin care copiii au învăţat să construiască o rachetă sau o macara hidraulică, cum sunt jocurile din seria Clubul Inginerilor, sau când echipa primeşte mesaje de la părinţi, „care ne spun cât îi ajută cărţile noastre. Iar eu, personal, mă bucur de câte ori intru într-o librărie şi văd un titlu DPH răsfoit de cititori”.

    De altfel, cel mai mare vis al său este acela de a-şi aduce contribuţia la evoluţia educaţiei copiilor din România şi crede cu tărie că acum şi în viitor cărţile influenţează în mod valoros viaţa copiilor şi chiar schimbă vieţi.

    Carte de vizită

    Teodora Zaharia, 35 de ani, director editorial, Didactica Publishing House

    1. Este absolventă a Facultăţii de Psihologie;

    2. Experienţa sa profesională în cadrul editurilor a început în 2007, cu rolul de secretar general de redacţie;

    3. Exceptând cititul, e pasionată şi de rafting şi board games;

    4. Cartea sa favorită este Umbra vântului, de Carlos Ruiz Zafon, care este şi autorul său preferat.

    Şi, ca în orice meserie, nu duce lipsă nici de provocări. „Uneori avem perioade mai pline, alteori intervin proiecte complexe şi termene scurte, însă cu ajutorul echipei pe care o coordonez reuşim să ducem la capăt proiectele cu succes.” O provocare continuă o reprezintă şi cunoaşterea în profunzime a pieţei, a nevoilor pe care le au cititorii vizaţi, „astfel încât să selectăm din ofertele internaţionale tocmai acele titluri care satisfac aceste nevoi şi se diferenţiază considerabil de restul ofertei din piaţă. Cărţile şi jocurile educative din selecţia noastră sunt o experienţă în sine – ne dorim ca cititorii să interacţioneze cu ele, să le răsfoiască cu plăcere şi interes şi să revină la ele constant”.

    În ceea ce priveşte agenda zilnică, spune bucuroasă că aceasta nu arată niciodată la fel, ci depinde foarte mult de perioada anului în care ne aflăm şi de stadiul proiectelor propuse pentru publicare. „Pe lângă cărţile de ficţiune şi non-ficţiune la care lucrăm, avem şi manuale pe care le edităm, materiale digitale, şi constant încercăm să ne implicăm în proiecte precum Europa Creativă – în cadrul căruia sunt în curs de publicare 16 titluri internaţionale de ficţiune ce adresează probleme de mediu şi sunt tipărite pe hârtie reciclată.”

    Pentru că jobul său se desfăşoară mai mult la birou, pe „teren” nu are ocazia să iasă foarte des. „Când ies, ajung tot în lumea cărţilor, la târgurile de carte. Avem în România două mari târguri de carte, Bookfest şi Gaudeamus, iar în străinătate participăm anual la cel mai mare târg de carte pentru copii, aflat la Bologna, în Italia, şi la cel mai mare târg de carte din lume, la Frankfurt, în Germania.” În acest moment DPH colaborează cu peste 100 de edituri din întreaga lume. „Colaborarea cu acestea este mereu diferită, ofertele sunt dinamice, iar contractarea fiecărui titlu presupune un proces amplu. Apoi avem şi autorii români, debutanţi sau consacraţi, cu care port discuţii de la stadiul de idee până când cartea are bun de tipar şi primul exemplar ajunge la noi.”

     În acest moment, cele mai căutate cărţi spune că sunt cele care conţin subiecte precum înţelegerea şi gestionarea emoţiilor, activităţi din pedagogia Montessori, valori esenţiale, dezvoltare armonioasă, curaj, încredere şi subiecte actuale cu care se confruntă copiii şi părinţii în zilele noastre. „Pe segmentul de carte pentru copii, personajele joacă un rol esenţial, iar în editura noastră sunt multe personaje îndrăgite de copii din întreaga ţară, dar şi din întreaga lume.”

    Potrivit ei, sunt foarte apreciate şi enciclopediile, cărţile de nonficţiune, care însă vin în formate interactive, atipice şi ţin copilul – sau adultul – conectat la informaţia prezentată. De asemenea, din ce în ce mai căutate sunt şi cărţile de parenting care vin cu sfaturi concrete vizavi de anumite probleme, validate de experţi în domeniu.

     

    Votul decisiv

    Ce cărţi primesc însă votul pozitiv şi de ce unele sunt respinse? Teo spune că propunerile primite sunt filtrate în funcţie de tema pe care o tratează, de modalitatea în care este adresată aceasta, expertiza autorului în tratarea subiectului, notorietatea acestuia – dacă este cazul, şi de potenţialul de vânzare pe care l-ar putea avea cartea. „Dar în ceea ce priveşte procesul de selecţie este implicată o echipă întreagă, nu îşi asumă acest lucru o singură persoană.”

    Iar respinse sunt, în general, cărţile care nu se înscriu în linia noastră editorială, care adresează temele propuse superficial sau necorespunzător. Inclusiv dintre propunerile editurilor străine refuzăm titlurile care nu se potrivesc publicului din România sau nu sunt tratate în conformitate cu viziunea noastră asupra educaţiei şi dezvoltării personale.”

    În prezent, autorii străini reprezintă un procent de 70% din portofoliul de carte al editurii, însă de la an la an, numărul autorilor români debutanţi creşte, iar cei deja publicaţi îşi măresc numărul de titluri. „În subordinea mea am 10 colegi şi peste 30 de colaboratori externi.” 

    „I love my job” este o nouă rubrică lansată de Business MAGAZIN în care îi scoatem în faţă pe oamenii ce nu sunt neapărat parte din top managementul unei companii, dar sunt pasionaţi de ceea ce fac. Sunt mulţi, iar poveştile lor sunt fabuloase: nu de puţine ori, în interviurile Business Magazin, am auzit „Sunt îndrăgostit de… ” un lucru de care nu ne-ar fi trecut prin cap că cineva poate fi îndrăgostit (paleţi, tractoare, tehnologie ş.a.m.d..) poveştile oamenilor pasionaţi de joburile lor sunt savuroase, de aceea le vom acorda o rubrică specială în revista noastră.

  • Noii poli de dezvoltare ai Capitalei. 2023: Zeci de mii de apartamente, sute de mii de metri pătraţi de birouri şi cât mai mult retail

    Fabrica de Glucoză, Theodor Pallady şi Şoseaua Progresului sunt în acest moment cele mai fierbinţi centre de dezvoltare ale Capitalei unde corporatiştii vor fie să lucreze, fie să îşi cumpere o locuinţă.

    Sectorul construcţiilor şi piaţa rezidenţială în particular reprezintă un contribuitor semnificativ la formarea PIB-ului României an de an, fără a lua în calcul domeniile conexe segmentului rezidenţial, precum amenajările interioare sau piaţa electro-IT. Numai în cele cinci zone analizate, şi anume Bucur Obor, Fabrica de Glucoză, Petrom City, Progresului şi Titan, au fost finalizate sau sunt anunţate proiecte cu 27.000 de locuinţe, vorbind doar de proiecte unde există deja intenţii certe. În total, doar în dezvoltarea lor s-au investit sau se vor investi peste 2 miliarde de euro, pentru alte potenţiale proiecte pe termen lung fiind posibile alte investiţii de peste 1 miliard de euro, potrivit datelor companiei de consultanţă imobiliară SVN România. Investiţiile ajung chiar la 3 miliarde de euro pentru o perioadă de poate 15 ani, sumă care se poate dubla dacă sunt luate în calcul afaceri conexe şi cheltuieli de consum.

    Piaţa rezidenţială este şi trebuie să rămână un pol important de dezvoltare economică a unui oraş. „Să ne imaginăm cum arăta oraşul în urmă cu două decenii, inclusiv din punctul de vedere al standardelor de locuire. În ultimii 20 de ani s-au construit şi proiecte mai slabe calitativ, dar şi proiecte integrate, cu adevărat calitative, care au schimbat semnificativ în bine calitatea şi standardele de locuire – ca în orice segment economic, avem şi paliere inferioare, şi produse care ţintesc segmentul mediu, cât şi produse premium”, explică Andrei Sârbu, CEO al SVN România. Valoarea totală a investiţiilor imobiliare planificate în 2023 de investitorii activi în marile centre regionale ale României se situează între 700 de milioane de euro şi 1,2 miliarde de euro, însă investitorii cer predictibilitate, mai ales în Bucureşti, unde şi există cea mai mare cerere pentru birouri şi locuinţe noi.

    Atragerea forţei de muncă reprezintă prioritatea numărul unu pentru investitori, iar aceştia merg într-un oraş sau altul pentru angajaţi. Dacă nivelul calităţii vieţii nu creşte, oamenii se vor îndrepta treptat către alte oraşe sau ţări şi implicit şi investiţiile vor fi pierdute, au explicat şi investitorii prezenţi în cadrul evenimentului The Trends organizat de Bucharest Real Estate Club şi Romania Property Club. „Suntem la doi ani de la suspendarea PUZ-urilor de sector şi anul acesta a fost deblocat Planul Urbanistic General al Bucureştiului, cu termen de un an din partea autorităţilor. În tot acest timp. Ilfovul a crescut şi a atras investiţii, în timp ce Bucureştiul «încasează» traficul suplimentar generat de cei care fac naveta şi poluarea aferentă. Acum se conturează patru mari poli de dezvoltare – Fabrica de Glucoză, Petrom City, Obor şi Theodor Pallady, în timp ce în Ilfov se dezvoltă comuna Berceni, Pipera, Corbeanca, Baloteşti şi Buftea”, a explicat Despina Ponomarenco, preşedintele BREC. Spre exemplu, cum ar fi arătat Bucureştiul fără cartierul financiar din zona Aviaţiei – Barbu Văcărescu, specific oricărei mari capitale?

    Sau fără polul office centru vest. Sau fără revitalizarea zonei Fabrica de Glucoză, care a venit şi vine cu componenta rezidenţială care să întregească ecosistemul de birouri şi comercial din zonă. Zona Pallady, o zonă industrială în sine, dar cu o infrastructură bună, a atras şi atrage dezvoltarea a numeroase proiecte rezidenţiale. Zona Bucur Obor a trecut şi va trece în viitor, de asemenea, printr-un amplu proces de regenerare urbană. La fel şi zona Progresului. Oraşele evoluează şi Bucureştiul are numeroase parcele de teren părăsite, zone industriale care nu mai sunt utilizate de perioade îndelungate şi care acum pot fi folosite şi puse în valoare”, a subliniat Andrei Sârbu.

    Dezvoltatorii caută, evident, astfel de terenuri, care să beneficieze de o infrastructură generală bună, de proximitatea faţă de puncte de interes – iar în locurile unde sunt necesare îmbunătăţiri, autorităţile trebuie să vină şi să completeze infrastructura generală cu funcţiunile necesare. „Deja există numeroşi dezvoltatori care includ spaţii comerciale ample, care includ zone verzi semnificative, care dezvoltă componente office. Bucureştiul are nevoie şi de proiecte integrate, mari, de regenerare a unor zone şi fiecare dintre zonele menţionate anterior include un potenţial astfel de proiect – sau, împreună, inclusiv cu proiecte de retail, definesc o nouă zonă a oraşului”, explică consultantul.  

     

    Fabrica de Glucoză – după birouri, vin şi proiectele rezidenţiale

    Peste 2.000 de apartamente sunt în construcţie sau vor demara în perioada imediat următoare, potrivit consultanţilor imobiliari, în zona străzii Fabrica de Glucoză, un cartier până nu de curând blocat, dar care de patru ani este bulevardul de acces al autostrăzii A3 Bucureşti-Ploieşti. Mai multe tranzacţii cu terenuri în zona străzii Fabrica de Glucoză au fost parafate în ultimii trei ani şi dezvoltatorii au demarat construcţia de proiecte rezidenţiale care să atragă corporatiştii care lucrează fie pe Floreasca sau Barbu Văcărescu, fie pe Dimitrie Pompeiu sau în Pipera Nord. În aceste zone sunt peste 1,2 milioane de metri pătraţi de birouri deja construite, iar acolo lucrează peste 100.000 de corporatişti care, în cele mai multe cazuri, fac naveta între nordul şi sudul, estul sau vestul Capitalei, unde sunt amplasate acum cartierele-dormitor. „În acest moment se află în dezvoltare şapte proiecte rezidenţiale în zona Fabrica de Glucoză, care vor pune pe piaţă un total de peste 2.000 de apartamente. Acestea sunt Nordis View, One High District, One Lake Club, Prima Vista, Yacht Kid şi două proiecte dezvoltate de către omul de afaceri Ibrahim Bahbahani. Adiţional acestora, în zonă au fost proiectate sau sunt în curs de proiectare alte câteva proiecte rezidenţiale, cu un total potenţial de câteva mii de unităţi locative“, a spus Viorel Mohorea, manager de vânzări la SVN România.

    În zona străzii Fabrica de Glucoză, 23,4 hectare erau deţinute de avocaţii Virginica Tanţi Dumitrescu şi Adrian Ciorobea, terenul fiind dat de Primăria Capitalei în 2005 în schimbul unui teren de 9,3 hectare aflat acum pe fundul lacului Plumbuita şi în parcul Plumbuita. Cei doi au vândut inclusiv un teren de 1,7 hectare către Kaufland, care construieşte acum un nou magazin, iar PMB a expropriat 8.000 mp contra sumei de peste 18 milioane de euro. De asemenea, de la cei doi a cumpărat inclusiv Gabriel Popoviciu un teren pentru Belvedere Residences, proiect vândut ulterior către London Partners. „Principalele avantaje ale zonei au fost şi sunt reprezentate de amplasamentul în zona de nord a oraşului, în imediata apropiere a unei staţii de metrou – Pipera, a mallului Promenada şi a celui mai important pol de birouri din oraş. Infrastructura rutieră este foarte bună şi, dincolo de proiectele în sine şi de amplasamentul în imediata apropiere a Lacului Tei, cumpărătorii caută şi apropierea faţă de nenumărate clădiri de birouri sau un acces foarte facil către alte puncte de interes din oraş, metroul fiind un avantaj semnificativ“, explică Viorel Mohorea.

    Belvedere Residences a fost primul proiect mare care a deschis zona în noul ciclu de dezvoltare, în 2016, cu aproximativ 1.000 de apartamente livrate. Înainte de actualul ciclu, în zonă se dezvoltaseră UpGround şi Laguna Residence.

    „Zona a fost printre primele, dacă nu cel mai important pol rezidenţial ca rol în creionarea segmentului middle market. Aproximativ 17% din oferta nouă dezvoltată în oraş în 2015 ţintea acest segment, potrivit datelor departamentului nostru de research. Acest procent a crescut la 28% în 2016, la 38% în 2017 şi la 46% în 2018. Desigur, cu cât s-au finalizat mai multe proiecte de birouri în zonă, cu atât zona a devenit mai dorită de către potenţialii cumpărători ai unei locuinţe noi“, a spus consultantul. El a subliniat că proiectele dezvoltate şi caracteristicile fiecăruia în parte au fost cele care au creionat potenţialul public. Altfel spus, în zonă s-au dezvoltat şi proiecte premium, dar şi proiecte care au ţintit categoriile middle market şi middle upper market. Zona a prins avânt odată cu autostrada Bucureşti-Ploieşti, mai exact cu tronsonul de „autostradă urbană“ a acesteia, între centură şi Fabrica de Glucoză, devenind astfel un bulevard de acces cu patru benzi pentru viitoarea autostradă care va merge de la Bucureşti la Braşov, respectiv Oradea. „Autostrada Bucureşti – Ploieşti şi lărgirea străzii Fabrica de Glucoză au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării imobiliare a zonei – şi a potenţialului de business în sine – atât din punctul de vedere al ritmului de vânzări, cât şi din punctul de vedere al creşterilor de preţuri. Este încă o dovadă că existenţa unei infrastructuri rutiere şi generale bune duce la succes“, a spus Viorel Mohorea.  

     

    Şos. Progresului – din „Trafic Greu”, în Cotroceni – pol imobiliar

     

    Barbu Văcărescu în 2009 şi 2022, înainte şi după formarea polului imobiliar: în 2009 zona era una blocată din cauza lipsei podului spre Pipera şi în locul Globalworth Tower era dealerul Porsche Bucureşti Aviaţiei. Promenada Mall nu exista, şi nici Sky Tower. Dacă în anii 2000 era o zonă mărginaşă a Capitalei, acum este considerată a fi „noul centru”.

    Ultimii şapte ani şi următorii patru au atras şi vor atrage construirea unui total de peste 5.000 de apartamente, peste 180.000 de metri pătraţi de birouri şi 65.000 metri pătraţi de spaţii de retail, fără a mai lua în calcul Liberty Center, inaugurat în 2008 în zona fostului Trafic Greu, de la Răzoare – unde acum este One Cotroceni Park şi până spre vechiul Ferentari, unde acum şase ani Dedeman cumpăra terenul de la Industria Iutei. „În total, vorbim de un nou ecosistem cu o valoare de peste un miliard de euro doar în zona Progresului – Viilor. AFI şi One United au dezvoltat şi vor dezvolta clădiri de birouri. A fost dezvoltat un proiect comercial amplu, iar acum sunt în construcţie proiecte rezidenţiale de calibru. Sunt investiţii care redau zona oraşului, o readuc la viaţă şi o introduc într-un circuit urban – şi sunt investiţii care la rândul lor atrag alte investiţii, de la furnizori de materiale, finisaje, afaceri care se deschid în zonă, companii care îşi aduc echipele şi sediile în zonă şi multe altele“, a spus Ionuţ Nicolescu, preşedinte al companiei de consultanţă imobiliară SVN România. One United, AFI Europe, NEPI-Rockastle, Dedeman şi Novum sunt cei mai mari investitori care au cumpărat terenuri şi cei mai mulţi au şi demarat noi investiţii în transformarea fostului Trafic Greu într-una dintre cele mai căutate zone ale Bucureştiului pentru locuinţe sau birouri. „Cu AFI Tech Park am fost printre primii care am investit în zona Progresului şi formăm un nou centru de interes. Zona este una aproape de centru, se dezvoltă şi tramvaiul deja existent şi separat de drum ajută, mai ales dacă vor intra pe aceste linii şi noi tramvaie“, a explicat Doron Klein, CEO al AFI Europe pentru România şi Cehia.

    AFI a dezvoltat deja două faze ale proiectului de birouri, iar o a treia va urma pentru a ajunge la un total de 71.000 mp de office. „Autorităţile ar trebui să vină la rândul lor şi să contribuie la dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii generale din zonă dar şi din Capitală, de la mijloace de transport în comun moderne la trasee eficiente şi predictibilitate maximă. Premisele sunt însă bune iar zona Progresului va fi un pol semnificativ pe termen mediu“, a explicat Ionuţ Nicolescu. Zona a revenit în prim-plan după tranzacţia de 35 mil. euro a celor de la One United prin care au cumpărat de la Adriean Videanu terenul fostului Vulcan şi unde va fi dezvoltat proiectul mixt One Cotroceni Towers. Cu o valoare brută de dezvoltare (GDV) estimată la 400 de milioane de euro, One Cotroceni Towers va fi o importantă dezvoltare mixtă şi un exemplu emblematic de regenerare urbană, care va creşte gradul de atractivitate a traiului, muncii şi a petrecerii timpului liber în Bucureşti. Componenta rezidenţială va cuprinde 1.296 de unităţi dispuse în cinci turnuri. Două turnuri vor avea 33 de etaje, devenind astfel cea mai înaltă dezvoltare rezidenţială din Bucureşti şi din regiune. Alte două turnuri vor avea 23 de etaje, în timp ce o clădire va avea 16 etaje. În plus, dezvoltarea mixtă va include şi o clădire de birouri de sine stătătoare, cu o suprafaţă închiriabilă totală (GLA) de aproximativ 48.000 mp, care va fi denumită One Cotroceni Park Office Faza III, continuând povestea de  primelor două faze, care au un GLA cumulat de 81.000 mp.

    Zona Petrom City va trece printr-un amplu proces de regenerare urbană, cu proiecte integrate care vor pune pe piaţă multiple facilităţi şi opţiuni de petrecere a timpului liber, reintroducând astfel în circuitul oraşului o zonă care, exceptând Petrom City, nu era extrem de circulată. Momentan lipsa de autorizaţii a pus frână dezvoltărilor, iar companii precum ungurii de la Cordia aşteaptă aprobări de câţiva ani pentru a demara un proiect precum Coralilor. Bucureştii Noi, în special cu zona Jiului unde Prime Kapital deja a finalizat proiectul rezidenţial Marmura, iar Portland Trust a construit birourile J8, de asemenea se conturează a fi un nou centru de interes, mai ales după ce şi cei de la One United şi-au arătat interesul pentru un teren unde ar putea fi dezvoltat un viitor proiect mixt. Siseşti, zona din proximitatea Străzii Jandarmeriei, de asemenea s-a conturat drept un pol rezidenţial, iar acolo cel mai aşteptat proiect rămâne cel al Vastint, compania care are acţionari comuni cu Ikea şi care acolo deţine 48 de hectare unde vrea să construiască 6.000 de locuinţe, două şcoli şi un parc, un cartier cât un oraş, de peste 15.000 de locuitori.  

     

     

    Zona Theodor Pallady – 1.000 de hectare pentru noi dezvoltări

    Zona Pallady din estul Capitalei reprezintă un nou pol de interes unde pe lângă dezvoltările deja existente, realizate de Ionuţ Negoiţă, sau proiectul Estoria în curs de construcţie există un potenţial de cel puţin încă 100.000 de apartamente în următorii 10-20 de ani. „În Pallady, spre Republica şi Industriilor sunt peste 1.000 de hectare de teren şi jumătate din suprafeţe au cel mult 2 km până la metrou. Sunt şi terenuri la vânzare, mai sunt şi fabrici cu 5-6-10 hectare, care s-au tehnologizat pentru a nu avea probleme cu poluarea. Odată ce zona va creşte, sunt şanse să fie relocate. Terenurile au şi o infrastructură bună şi costă de la 200 la 600 euro/mp”, a explicat Ionuţ Negoiţă, unul dintre cei mai mari dezvoltatori de rezidenţial din Capitală. El explică faptul că Pallady continuă să fie un pol de interes pentru investitori şi clienţi în condiţiile în care aceasta continuă o zonă deja existentă şi are deja infrastructura necesară, atât pentru transport în comun cât şi când vine vorba de străzi, iar în plus sunt în construcţie două noi pasaje realizate de Primăria Sector 3 în partea de est tocmai pentru a fluidiza traficul rutier. Primăria Sector 3 este condusă de Robert Negoiţă, fratele lui Ionuţ Negoiţă. „Pallady este o zonă foarte bună. Are un bulevard cu trei benzi pe sens, ieşire spre autostradă, are metrou, tramvai şi autobuze. Nu are clădiri de birouri, însă este o chestiune de timp până când şi acestea vor apărea. În următorii 3-4 ani ne uităm să intrăm şi pe office, analizăm ce se întâmplă. Am făcut o clădire de birouri dar pentru companiile proprii. Metroul este foarte important, să fie la mai puţin de 1 km şi ca să aibă succes, proiectul să fie într-o zonă populată, mai aproape de prieteni, familie. Pipera este o zonă nouă şi succesul nu este unul fulminant. Mulţi vin din afara Bucureştiului, lucrează în apropiere. Volumele se fac în oraş, nu în zone noi. Vedem Străuleşti – o zonă verde, frumoasă, nouă, dar nu funcţionează”, a explicat dezvoltatorul.

    Grupul de firme condus de Ionuţ Negoiţă lucrează în prezent la proiecte cu un total de peste 5.000 de apartamente care vor fi gata treptat în următorii patru ani.

    „Tot grupul pe care îl conduc are 1.900 de apartamente în curs de finalizare în zona Theodor Pallady, vizavi de Ikea. Tot acolo avem un proiect de 1.350 de apartamente în faza în care lucrăm la structură şi am început finisajele. Acesta va fi gata în 2024 pe final. În plus, mai avem şi alte două proiecte la stadiu de fundaţie cu 1.200, respectiv 600 de apartamente. Acestea se vând în totalitate într-un termen de peste patru ani. Am început în 2005 şi cu cel la structură ajungem la 10.000 de locuinţe şi peste 9.000 vândute”, a spus Ionuţ Negoiţă. Cererea de noi locuinţe rămâne ridicată în Bucureşti, în special pentru apartamente de 2-3 camere, clienţii de 4 preferând însă achiziţia unei case.

    „Acum nevoia de locuinţe este şi va mai fi 20 de ani de acum înainte. Există un deficit de circa 1 milion de locuinţe dar şi un deficit calitativ. Dacă ne uităm la oraşe, multe nu mai corespund calitativ zilelor noastre şi mulţi se vor muta către cele noi. Blocurile vechi nu mai corespund, arată rău şi preţurile vor scădea. Acum mulţi merg către locuinţe noi pentru că au şi facilităţi, mai ales cele noi. Unde construim 1.900 de apartamente, noi facem şi o clinică medicală, vor urma şi un magazin alimentar, o farmacie alături de alte facilităţi. Astfel acolo se va forma o comunitate şi trendul va continua. Blocurile vechi vor fi demolate în timp şi în locul lor se vor construi altele de actualitate. Este o chestiune de timp. În plus, şi dacă s-ar modifica legislaţia, atunci ar ajuta, ar fi bine – să nu uităm impactul cutremurului din Turcia”, a subliniat dezvoltatorul.  

    Theodor Pallady – din periferie în oraş în oraş. În 2009 doar vechile situri industriale mai atrăgeau oamenii spre zona Pallady, considerată a fi „periferie”. După mai bine de zece ani de investiţii constante estul Capitalei a atras toate numele mari din retail alături de proiecte noi rezidenţiale cu zeci de mii de apartamente noi. Atuul? Metroul şi linia de tramvai delimitată de carosabil.

     

     

  • Ce este mai rentabil, un depozit bancar sau randamentul obţinut dintr-o chirie imobiliară?

    În România, există percepţia/impresia că cea mai bună investiţie este să cumperi un apartament şi să îl dai în chirie. Din chirie se plăteşte rata la bancă, iar în final rămâi cu apartamentul achitat. Când se vorbeşte despre investiţie imobiliară simplă întotdeauna se aplează la trecut pentru a justifica achiziţia unui apartament/garsoniere. Cu toţii ne aducem aminte perioada fabuloasă dintre începutul anilor 2000 şi toamna lui 2008, când, practic, preţul apartamentelor a crescut de 10 ori. Şi acum îmi aduc aminte de exemplul în care un apartament de 2 camere în Capitală, la Lujerului, costa 12.000 de euro, iar pe vârful crizei imobiliare, vara lui 2008, ajunsese la 120.000 de euro. După ce a venit criza, în câteva luni, preţul acelui apartament s-a prăbuşit la 50.000-60.000 de euro, deci cei care l-au cumpărat pe vârf au pierdut jumătate din valoarea lui. Iar dacă adăugăm rata de la bancă, pierderea este mai mult de 100%. Dar să lăsăm trecutul şi să revenim în zile de astăzi, în martie 2023. Cât de rentabil este să cumperi acum un apartament ca o investiţie pe termen lung? Pornim de la o garsonieră cumpărată în Capitală cu 55.000 de euro, la care mai adăugăm 5.000 de euro mobilatul, ceea ce duce preţul la 60.000. Chiria pentru această garsonieră este de 320 euro/lună.

     

    Avem următoarele variante:

    1. Dacă ai deja nişte economii în euro şi cumperi garsoniera fără credit, la chiria pe care o primeşti de 3.840 de euro pe an ajungi la un randament brut de 6,4%. Dacă din chiria pe care o primeşti pui bani de-o parte pentru întreţinere şi reparaţii, cel mai probabil ajungi la un randament net de 5% pe an. Când faci comparaţia cu un depozit bancar, unde acum dobânda a ajuns la 2,5% pe an, într-un caz fericit, rezultă că ai un câştig mai mare din zona imobiliară faţă de dobânda bancară.

    Dacă ai noroc să crească piaţa chiriilor sau valoarea garsonierei să crească, tot ce este în plus faţă de valoarea achiziţiei este câştig net.

    2. Dacă îţi cumperi garsoniera cu un credit în euro, unde dobânda este de Euribor Ă2 pp, rezultă că trebuie să plăteşti o dobândă de 4,5, chiar 5% pe an. Dacă faci comparaţie cu randamentul obţinut acum, rezultă că nu câştigi nimic. Poţi doar să câştigi dacă chiria creşte peste 320 de euro pe lună sau valoarea apartamentului este mai mare faţă de momentul achiziţiei.

    3. Dacă ai lei sau euro pe care îi schimbi în lei şi pui banii la bancă la o dobândă de 7,5% pe an, cel puţin pe 3 ani cât sunt dobânzile acum, şi dacă cursul valutar leu/euro nu creşte, rezultă că este mai rentabil să îţi ţii banii la bancă, cel puţin pe termen scurt, versus câştigul pe care l-ai obţine prin închirierea apartamentului. Poţi să câştigi doar dacă chiria creşte şi dacă preţul apartamentului este mai mare faţă de momentul achiziţiei.

    4. Dacă iei un credit în lei pentru a cumpăra acea garsonieră şi a o da în chirie, câştigul obţinut este de fapt o pierdere, pentru că plăteşti la bancă o dobândă de 8-9% la lei şi ai un randament al investiţiei din chirie de 5%, rezultând un minus de 3-4%. Poţi să câştigi doar dacă valoarea chiriei creşte şi preţul garsonierei se majorează.

    5. Dacă iei un credit în euro la o dobândă de Euribor +2 pp rezultă un cost actual de 4,5-5%, ceea ce egalează randamentul obţinut din chirie. Poţi să câştigi doar dacă chiria creşte şi preţul garsonierei creşte.

    Acesta este doar un calcul sumar pentru a arăta cât de complicată este o investiţie într-o simplă garsonieră. Sunt prea multe variabile pentru a da un răspuns la întrebarea ce este mai rentabil, să faci o achiziţie imobiliară, în cazul nostru o garsonieră, şi să o dai în chirie sau să îţi ţii banii la bancă, la dobânzile actuale, care sunt pe termen scurt. Când dobânzile erau mici şi foarte mici era mult mai rentabil să cumperi un activ imobiliar, în cazul nostru o garsonieră, şi să îl dai în chirie. Câştigul obţinut era peste dobânda bancară, atât la lei, cât şi la euro. Când dobânzile cresc, randamentul unei investiţii imobiliare scade atâta timp cât chiriile nu cresc sau valoarea garsonierei nu creşte. Câteodată o investiţie imobiliară trebuie judecată şi prin uşurinţa cu care poţi să tranzacţionezi acea garsonieră, când ai nevoie de bani. De obicei, dacă nu poţi să aştepţi, pierderea se face la „fire sale“, ceea ce înseamnă o pierdere din investiţii. Chiria creşte, cum este cazul acum, când este criză, când dobânzile sunt mari iar lumea preferă să stea în chirie decât să rişte o investiţie imobiliară, mai ales că dobânzile sunt foarte mari. Valoarea apartamentelor creşte când trebuie să recuperezi declaje, cum a fost creşterea exponenţială din perioada 2000-2008; aceasta a fost o excepţie, irepetabilă. Nu cred că cineva îşi imaginează că poate să dea pe garsonieră 55.000 de euro iar preţul ei să ajungă într-un deceniu la 600.000 de euro. În ultimii 10 ani, pe fondul revenirii economice, preţul apartamentelor a crescut cu 30-50%, adică sub 5% pe an. Chiriile au crescut de la 250.000 de euro la 320.000 de euro, adică aproape 30%, ceea ce înseamnă o creştere de 3% pe an. Preţurile apartamentelor cresc dar şi ale chiriilor atunci când salariile cresc, când economia creşte, când lumea se grăbeşte să cumpere un activ imobiliar, ca o protecţie a banilor economisiţi. Este greu să spui cuiva ce este mai rentabil, să îşi ţină banii la bancă, într-un depozit, aceasta fiind cea mai la îndemână soluţie, sau să cumpere o garsonieră, pe care să o dea în chirie, astfel încât să se plătească singură. Pe piaţa imobiliară nu este întotdeauna soare, te poţi trezi cu evenimente la care nu te-ai gândi, cum a fost COVID-ul, şi te poţi trezi că preţul apartamentelor rămâne pe loc sau chiar scade, iar valoarea chiriei se reduce. Plus că un activ imobiliar este destul de greu de vândut pese noapte, asta dacă nu vrei să îl dai la discount, pentru a face rost de bani. Depozitele bancare sunt lichide, poţi să îţi iei banii a doua zi. Într-adevăr, poţi să pierzi dobânda. Investiţiile imobiliare sunt bune doar dacă preţul de achiziţie este la discount, în rest, dacă cumperi garsoniera la preţul pieţei, câştigul adus este la limită. 

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Pe tine ce te pasiona în copilărie şi ce ai ajuns să faci?

    Am cunoscut recent un profesor, asistent universitar doctor în filosofie, după ce am fost invitate împreună în juriul  colegilor de la Ştiu, de la Aleph News. Ea a vorbit  – cu extrem de mult umor – despre faptul că pare că suntem încurajaţi să gândim tot mai puţin (prin mecanismele de inteligenţă artificială care pare că ne pun totul la dispoziţie),  despre uniformizarea frumuseţii, în căutarea perfecţiunii imaginate de reţelele de social media (am aflat cu ocazia asta că Socrate era urât), cât şi, în afara emisiunii, despre motivele pentru care studenţii vin să studieze disciplinele Facultăţii de Filosofie.

    Cu părere de rău, observa că majoritatea celor care vin acolo sunt în căutarea unei cariere politice, care să îi ajute să facă „bani mulţi, muncind puţin”. Apoi, o parte dintre ei reuşesc să devină consilieri în domeniul politic – însă au parte de dezamăgirea de a nu câştiga cât îşi imaginau sau să nu muncească chiar atât de puţin (se pare că există mai multe tipuri de consilieri) ori în diverse companii, soluţii de rezervă, înscriindu-se astfel într-o cursă fără scop – soluţia de rezervă pentru faptul că, de fapt, nu ştiau ce îşi doresc sau la ce se pricep să facă.

    Mulţi dintre tineri sunt încă în căutări după terminarea facultăţii, astfel că dintr-o generaţie de 50, circa 5 ajung chiar să facă performanţă în domeniul pe care l-au studiat. Una dintre ştirile principale ale săptămânii trecute se referă tocmai la şomajul în rândul tinerilor, care se pare că este în top negativ la nivel european: România are printre cele mai mari rate ale şomajului în rândul tinerilor dintre statele membre ale Uniunii Europene, arată datele de la Eurostat, oficiul european de statistică. Cu o rată a şomajului de 22,2% în rândul tinerilor cu vârsta sub 25 de ani, România ocupă a patra poziţie în clasamentelor ţărilor membre ale UE, după Spania, Grecia şi Suedia şi la acelaşi nivel cu Italia. La polul opus se află Germania.  Cu siguranţă sunt mai multe motive pentru care s-a ajuns în această situaţie, în care tinerii nu reuşesc să găsească un scop al muncii lor – dar am să mă limitez la câteva observaţii.

    Veţi regăsi în această revistă un interviu cu Ruxandra, o antreprenoare în domeniul publicităţii şi care face şi actorie, care povesteşte că a dat la ASE „de gura părinţilor” – ea ar fi preferat cu siguranţă să devină actriţă. Cu siguranţă mulţi dintre cei din generaţia 35-40 de ani sau chiar mai mult au preferat această variantă şi au ajuns să fie medici, avocaţi, bancheri, fără să îşi dorească neapărat asta. Odată cu tranziţia dinspre comunism şi capitalism, ni s-au deschis uşile pentru mult mai multe joburi, despre care părinţii noştri nici măcar nu ştiau că există.

    Dar este rolul părinţilor să îi ghideze pe copii înspre joburile care să le valorifice potenţialul maxim? E dificil şi pentru noi, cei care scriem despre cariere, să ţinem pasul cu toate funcţiile şi joburile care apar zi de zi; cum ar putea un părinte să îşi ghideze copilul spre un rol de Art Director, de exemplu, sau de consultant în audit? Şi cum ar putea un elev să afle despre cum ar putea să îşi pună în valoare pasiunea pentru scris, de pildă, când el învaţă încă „pe de rost” comentarii la limba română?

    Cu siguranţă, programa şcolară încă nu lasă foarte mult loc pentru inventivitate şi pasiune, iar profesorii, la rândul lor,  care fac din pasiune această meserie şi ar putea să identifice la ce sunt buni elevii lor sunt destul de puţini. Copiii buni sunt în general buni la toate – iar profesorii încearcă să atingă performanţa cu ei în toate disciplinele.

    Cred că sunt foarte puţini adulţi norocoşi – printre care mă şi număr – care am avut ocazia să vedem încă din liceu care sunt lucrurile care ne plac, având şansa să întâlnim oamenii potriviţi sau să avem parte de momente revelatoare – cum a fost, pentru mine, de exemplu, faptul că am putut să scriu la revista şcolii şi să pun muzică la un radio local. Asta m-a îndepărtat de traiectoria de medic spre care mă îndreptam şi, după 10 ani de muncă, pot să spun că nu regret alegerea. Însă nu cred că viitorul următoarei generaţii de angajaţi ar trebui să se bazeze pe norocul unor astfel de revelaţii.

    Dragoş Anastasiu, preşedintele grupului din turism Eurolines unul dintre iniţiatorii programului Rethink România, a vorbit recent despre învăţământul dual şi despre faptul că brandul de tehnologic care este asociat de multe ori cu aceste programe este văzut în continuare în sens peiorativ – „dacă eşti pedepsit vei ajunge la tehnologic” –, or există elevi care ar putea să îşi construiască o carieră strălucită şi în genul acesta de industrii, dacă au şansa să descopere că activităţile pe care le învaţă acolo îi fac fericiţi. Spre exemplu, instalatorul care m-a ajutat recent la nişte reparaţii mi-a arătat o poză din telefonul lui cu un cart pe care l-a construit singur când avea 12 ani. Iar acum, nu doar că este fericit cu munca lui, dar performanţele care îl recomandă îl ajută să şi câştige poate chiar mai bine decât  dacă ar fi ales un parcurs în corporaţie. 

    Nu cred că putem schimba percepţiile şi istoricul care ne limitează să ne gândim că doar câteva domenii sau joburi sunt bune – dar cred că şcolile ar putea beneficia de mai mult ajutor – poate din partea companiilor, a şefilor de companii, a asociaţiilor profesionale – când vine vorba de ghidarea elevilor înspre activităţile în jurul cărora să îşi construiască o carieră. Şi nu doar prin târguri de carieră organizate o dată pe an. Am citit că în Germania, ţară unde şomajul în rândul tinerilor este cel mai scăzut, viitorul lor este stabilit încă de când ei au 9-10 ani: decizia referitoare la carierele lor se bazează pe scoruri la teste, medii obţinute în şcoală, interviuri, recomandări ale profesorilor, influenţă parentală, cât şi previziuni ale guvernului referitoare la joburile de care va fi nevoie în viitor. Poate este un pic extrem să îţi stabileşti cariera de la 10 ani, dar cu siguranţă soluţia de a lua decizia în facultate se dovedeşte a fi una care nu funcţionează prea bine pentru tinerii români şi cu siguranţă nici pentru companiile care, chiar şi când în restul lumii se vorbeşte despre restructurări, au probleme legate de găsirea de noi angajaţi.   ■

    Ioana Matei este editor Business Magazin