BusinessMagazin

Blog

  • Noua publicitate online

    Blogurile nu mai sunt doar jucariile unor pasionati. Au ajuns sa influenteze in forma si continut publicistica traditionala din internet, s-au dovedit eficiente purtatoare ale mesajelor publicitare si sunt capabile sa genereze venituri. Blogurile intra in mainstream.

     

    In scurta lor istorie, blogurile – imi iau libertatea de a flexiona romaneste acest cuvant – au cunoscut o evolutie interesanta. Daca la inceputuri aceste jurnale personale pe web erau considerate de autorii lor un simplu hobby, astazi multe dintre ele s-au transformat in veritabile centre de interes si, tot mai adesea, de influenta.

     

    Blogosfera se constituie intr-un ecosistem cu totul special, iar observatia ca aceasta reprezinta o presa alternativa – viziune considerata excentrica cu doar doi ani in urma – este astazi un simplu truism. Nu de putine ori statisticile consemneaza articole selectate din bloguri care insumeaza audiente care o intrec pe cea a materialelor publicate de editiile online ale unor ziare sau reviste prestigioase.

     

    E adevarat ca cele mai multe hit-uri din bloguri se plaseaza in sfera tehnologiei, dar expansiunea spectaculoasa a blogosferei extinde mereu sfera tematicilor de succes. Aceste evolutii nu aveau cum sa treaca neobservate de mass-media traditionale (chiar daca intrupate in forme digitale), care s-au vazut puse in fata unui concurent neasteptat.

     

    Solutia castigatoare s-a dovedit cooperarea. Pe de-o parte, multe dintre articolele din bloguri fac trimitere la articole din presa traditionala, iar pe de alta, editiile electronice ale multor publicatii fac tot mai adesea trimitere la articole din bloguri. Monitorizarea blogosferei a devenit o practica uzuala in multe redactii. Wired News mentioneaza o lista de circa 30 de bloguri (printre care si celebrele SlashDot si BoingBoing) pe care redactorii le urmaresc in permanenta, in vreme ce Le Monde ofera in fiecare zi in editia online doua selectii din blogosfera – una a redactiei si una a cititorilor.

     

    Una dintre evolutiile la care asistam astazi este profesionalizarea blogurilor. E vorba, desigur, de elita blogosferei, iar miscarile sunt in dublu sens. Pe de-o parte, exista destul de multi publicisti profesionisti (mai ales din zona jurnalismului sau a tehnologiei) care se dedica intr-o masura tot mai mare blogurilor proprii, in care vad deja o afacere de sine statatoare. Tom Foremsky, fost jurnalist la Financial Times, a devenit unul dintre primii bloggeri profesionisti, cand blogul pe care l-a creat – SiliconValleyWatcher – a obtinut sponsorizari de la Tibco si Infineon.

     

    Dar sistemele de publicitate contextuala de genul Google AdSense/AdWords deschid calea pentru orice blog cu audienta semnificativa. In sens contrar, multe publicatii online si-au afiliat bloguri de succes, incluzandu-le partial in structura editoriala. Mai mult chiar, unele ziare si reviste din web isi transforma anumite rubrici specializate (de regula cele de opinie, intretinute de „columnisti“) in bloguri.

     

    Din nou Wired News este un deschizator de drum, cu un set de zece bloguri proprii, printre care „The Cult of Mac“ (Leander Kahney), „Beyond the Beyond“ (Bruce Sterling) sau „Sex Drive Daily“ (Regina Lynn). La fel procedeaza si Guardian Unlimited, cu bloguri precum „Culture Vulture“ sau „Ask Jack“. Insa, fara indoiala, cea mai noua evolutie in materie o reprezinta descoperirea blogosferei ca mediu pentru publicitate, descoperire a care a generat deja un cuvant exotic: blogvertising.

     

    Poate ca revelatia ar fi intarziat cativa ani daca producatorul german de autoturisme Audi n-ar fi avut inspiratia ca, in cadrul unei recente campanii publicitare pe web, sa angajeze si o mica firma numita BlogAds care sa desfasoare o parte din campanie in blogosfera. Rezultatele au fost impresionante. Pentru cei 50.000 de dolari platiti, pagina Audi a primit in trei luni peste 68 de milioane de vizitatori venind din bloguri. Spre comparatie, afisarea unui banner timp de o zi pe pagina de start de la Yahoo.com costa de zece ori mai mult.

     

    Este interesant de remarcat ca BlogAds – fondata de Henry Copeland – s-a remarcat mai intai in campania electorala americana din 2004, cand consultantii pentru campaniile publicitare au remarcat ca publicitatea pe bloguri cu tematica politica este mult mai eficienta decat cea prin e-mail-uri directe, in principal datorita caracterului interactiv a acestora, care functioneaza ca niste „conectori sociali“.

     

    Din pacate, aceste evolutii par sa nu aiba nici un ecou in Romania, desi blogosfera romaneasca este deja semnificativa. Blogul „@rgumente“ (Dragos Novac) a fost desemnat recent „Best Southeastern European Blog“ in cadrul premiilor Satin Pajama, in timp ce doi binecunoscuti jurnalisti romani cad de acord intr-o emisiune televizata ca internetul este un depozit de gunoaie.

  • Asistent de shopping

    Orice cumparator, aflat in fata unui stand plin de produse, are cel putin cateva secunde de ezitare (in cazul cumparatoarelor, secundele se pot transforma in ore, ar spune gurile rele). O rezolvare mai rapida a dilemelor de shopping, unde adesea este nevoie de o a doua opinie, poate veni de la telefonul mobil.

     

    Cel putin asa sustine compania japoneza Toshiba, care pregateste o tehnologie prin care telefonul mobil va deveni cel mai bun consultant al cumparatorului interesat de echipamente electronice, jucarii sau chiar produse alimentare. Sa spunem ca vreti sa cumparati un computer nou, o camera de fotografiat performanta, o jucarie pentru cei mici sau orice alt gadget, iar nehotararea de care dati dovada ameninta sa va tina in incinta magazinului mai mult de cat ati dori.

     

    Toshiba este de parere ca acest lucru se intampla destul de des, motiv pentru care vrea sa ofere utilizatorilor acces nu numai la o a doua parere, ci chiar la cateva zeci. Asta, cu conditia ca atunci cand sunt la cumparaturi sa aiba prin preajma un telefon mobil dotat cu camera foto si conexiune la Internet.  Compania a dezvoltat o tehnologie prin care oricine poate cere parerea unei „armate“ de internauti despre produsul pe care urmeaza sa-l cumpere, prin simpla apasare a unor butoane.

     

    Mai exact, tot ce trebuie sa faca utilizatorul este sa fotografieze codul de bare al produsului care il intereseaza si sa trimita poza de pe mobil, prin Internet, catre serverul Toshiba. Acolo exista o baza de date in care produsele sunt asociate cu codurile de bare si astfel, tehnologia determina care este produsul pe care il cautati. De aici, Toshiba va efectua o cautare online prin aproximativ 100 de bloguri (jurnale personalizate online) pentru a gasi informatii despre produs.

     

    Toate acestea se petrec in doar 10 secunde, dupa care utilizatorul primeste raspuns, tot pe telefonul mobil, daca parerea generala pe blogurile respectiva este foarte buna, buna sau proasta. Tehnologia Toshiba poate determina acest lucru in urma cautarilor prin blog-uri dupa cuvinte cu conotatie pozitiva sau negativa de genul „bun“, „util“ sau „ineficient“, asociate cu numele produsului respectiv.

     

    Pe mobil vor fi trimise in plus link-uri catre cele mai frecvent vizitate blog-uri unde au fost gasite detalii despre eventuala achizitie, permitandu-le cumparatorilor sa afle mai multe amanunte, daca sunt interesati. Evident, nu trebuie uitat ca informatiile despre produse trebuie luate cu un grad de scepticism. Totusi, specialistii Toshiba sustin ca vor cauta numai in bloguri cu un numar mare de utilizatori, excluzandu-le pe cele indoielnice. Serviciul va debuta pe piata japoneza in martie, iar compania are in plan sa-l puna si la dispozitia utilizatorilor din alte tari pana in aprilie anul viitor.

  • Scrisori-sablon pentru concedieri, demisii si alte lucruri neplacute

    Sa concediezi pe cineva nu e o treaba la-ndemana oricui. Pentru unii manageri, poate fi din cale afara de dificil chiar si doar sa faca mici observatii angajatilor. Uneori, insa, problemele de comunicare se rezolva mai bine in scris.

     

    Dificil poate fi si anuntul facut sefului dumneavoastra ca demisionati, ca aveti nevoie de un concediu, ca va retrageti la pensie sau simpla intentie de a-l felicita pentru recenta promovare. O scrisoare care sa transmita mesajul poate fi solutia cea mai potrivita. Dar ce se intampla cand si aici intervin probleme de formulare?

     

    Din fericire, compania americana Library Online Inc. s-a gandit sa simplifice viata utilizatorilor printr-un nou serviciu, www.libraryonline.com, de unde poate fi descarcata scrisoarea dorita prin cateva click-uri de mouse. LibraryOnline este un fel de baza de date care contine sute de modele de scrisori, cu subiecte variate, de la cele legate de business sau cariera pana la cele care tin de latura personala sau sentimentala, oferite bineinteles contra cost. Scrisorile sunt in limba engleza, asa ca va fi probabil nevoie de un mic efort de traducere.

     

    In cazul in care nu gasiti tema dorita, echipa de specialisti care se ocupa cu conceperea modelelor va crea la cerere, fara costuri suplimentare, scrisoarea de care aveti nevoie si o va adauga si pe aceasta la „colectie“.

    Pentru a putea utiliza modelele oferite de companie trebuie sa platiti un abonament anual care variaza intre 40 si 100 de dolari, in functie de categoriile de scrisori din care vreti sa alegeti.

     

    Spre exemplu, daca pe parcursul unui an de abonament aveti in plan sa descarcati de pe site numai scrisori „sentimentale“, pachetul va va costa exact 40 de dolari. Daca la acestea vreti sa adaugati si scrisorile de business, pretul va fi dublu. Daca vi se pare prea mult sau nu aveti incredere in mana si talentul specialistilor companiei, aveti la indemana, gratuit, cateva ponturi in ceea ce priveste conceperea unei scrisori si structura acesteia in functie de continut, dar si notiuni de gramatica de baza – verbe, substantive, conjunctii, prepozitii, adverbe sau adjective.

     

    Exista si informatii despre cum trebuie folosita punctuatia, in functie de mesajul pe care doriti sa il transmiteti – cand si cum folositi punctul si virgula sau daca este indicat sa faceti apel la ghilimele sau la semne de intrebare si de exclamatie. Pentru un plus de „sarm“ al scrisorilor, pe www.libraryonline.com gasiti si o sectiune cu citate ale unui numar mare de personalitati.   

  • Anul gay la Hollywood?

    „Aaa… si cum a fost sa saruti un alt barbat?“, a fost probabil intrebarea cea mai des auzita de starurile filmului „Brokeback Mountain“, Heath Ledger si Jake Gyllenhaal. Protagonisti ai unei povesti de dragoste conventionale privita neconventional, cei doi actori pot spune cu mana pe inima ca au jucat in cel mai cunoscut, comentat, urmarit si – foarte posibil -, „oscarizat“ film al lui 2005.

     

    Brokeback Mountain“, tradus la noi „O iubire secreta“, nu este nici pe departe primul film construit in jurul unei povesti de dragoste dintre doi barbati. Este insa primul care a facut valuri, iar cele patru Globuri de Aur si cele patru premii BAFTA castigate pana acum, la care se adauga opt nominalizari la Oscar, i-au dat dimensiunile unui tsunami.

     

    Realizat de taiwanezul Ang Lee, dupa un scenariu bazat pe o povestire premiata cu un Pulitzer, filmul ii are ca personaje principale pe Ennis Del Mar (Heath Ledger) si Jack Twist (Jake Gyllenhaal), doi cowboy angajati sa pazeasca oile pe muntele Brokeback. Aici, apropierea dintre cei doi devine din ce in ce mai stransa, intre ei nascandu-se o dragoste „that will never grow old“, daca ar fi sa parafrazam cantecul original al filmului. Povestea ii urmareste pe Ennis si Jack de-a lungul a 20 de ani, de la pustanii care sareau in raurile de pe muntele Brokeback pana la barbatii intre doua varste, cu sotie si copii, care se intorc la fiecare cateva luni in decorul luminos al muntelui pentru a-si trai in continuare dragostea.

     

    Cum era de asteptat, filmul a starnit serioase controverse. De la protestele Bisericii pana la aplauzele furtunoase ale comunitatii gay din intreaga lume, toata lumea a tinut sa comenteze, sa admire, sa acuze, sa critice „Brokeback Mountain“ sau, pur si simplu, sa faca glume pe seama lui. Dupa o  perioada de „tatonare“, critica a fost unanima: filmul nu trebuie ratat, va deveni un clasic, o noua poveste de dragoste eterna etc. Mai mult, subiectul a devenit atat de la moda incat afaceristi cu spirit intreprinzator au lansat pe piata papusi cu personajele principale, Ennis si Jack. Ca sa nu mai spunem ca filmul a impus o noua moda si in vestimentatie: indiferent de orientarea sexuala, e „cool“ sa porti palarie de cowboy, pantaloni de doc si, de ce nu, cizme ascutite de calarie cu pinteni.

     

    „Brokeback Mountain“ nu este prima productie cu „accente“ gay din filmografia lui Ang Lee. In 1992 acesta regiza  „The Wedding Banquet“, povestea unui cuplu gay care este nevoit sa accepte in locuinta lor o femeie, ca urmare a casatoriei aranjate pe care unul din ei trebuie s-o faca de ochii parintilor. Bineinteles, cu ocazia nuntii secretul celor trei este scos la iveala, ceea ce duce la fel de fel de situatii tragicomice. Chiar daca destul de lent si confuz, „The Wedding Banquet“ a fost suficient de convingator pentru membrii Academiei Americane de Film, care l-au nominalizat in acel an la Oscarul pentru cel mai bun film strain. Un premiu pe care Ang Lee avea sa-l castige opt ani mai tarziu, cu al sau „Crouching Tiger, Hidden Dragon“.

     

    Interpretarile au mers atat de departe incat s-a spus pana si despre un alt film al sau „Hulk“ – super-eroul verde desprins dintr-o serie de sase comics-uri realizate la inceputul anilor ‘60 – ca ar aborda acelasi tabu al homosexualitatii, insa de data asta sub forma reprimarii adevaratului eu. De unde insa convingerea ca „Brokeback Mountain“ va castiga buna parte dintre premiile Oscar la care a fost nominalizat? Pe langa Globurile de Aur adjudecate deja, despre care se spune ca reprezinta un indicator sigur al Oscarurilor, „Brokeback“ pare sa aiba mai multe atuuri decat concurentul sau direct, „Crash“, al  regizorului canadian Paul Haggis. Asta chiar daca ambele au o „dimensiune“ sociala, abordand din unghiuri diferite aceeasi tematica a discriminarii – „Crash“ (sase nominalizari la Oscar) se concentreaza asupra relatiilor si tensiunilor interrasiale din Los Angeles.

     

    Primul „as“ din maneca realizatorilor lui „Brokeback“ ar putea fi tocmai sentimentul de „political correctness“ de care cei din juriu s-ar putea simti datori sa dea dovada in momentul desemnarii castigatorilor.  Pe de alta parte, se stie deja ca Academia rasplateste eforturile actorilor care trec prin transformari radicale pentru a intra in pielea personajelor pe care le interpreteaza. Sa ne gandim numai la Charlize Theron, cea care, pe perioada filmarilor la „Monster“, a petrecut zilnic cateva ore in cabina de machiaj pentru a deveni dizgratioasa criminala in serie Aileen Wuornos, sau la Nicole Kidman, care a trecut si ea printr-o „cosmetizare“ destul de complicata in „The Hours“.

     

    In aceeasi serie a „sacrificiilor in numele artei“ s-ar putea inscrie si scenele de dragoste pe care Ledger si Gyllenhaal le-au jucat atat de convingator. Vorbind despre acestea, Ledger a marturisit: „Ajungi pe platou si te chinui sa crezi cat de cat. Jake si cu mine n-am vrut sa exersam chestiile alea ca pe un dans. Pur si simplu am facut-o“. Si au facut-o atat de bine, incat la una din scenele in care trebuia sa se sarute, Ledger aproape ca i-a spart nasul lui Gyllenhaal.

     

    Un alt motiv pentru care „Brokeback Mountain“ ar putea strange mai multe Oscaruri este inclinatia membrilor Academiei de a vota dupa criterii prin care sa-si mai „spele“ din pacatele editiilor trecute. Un precedent il constituie anul 2002, supranumit „anul de culoare“, cand trei premii le-au revenit unor actori afro-americani: Denzel Washington („Training Day“, rol principal masculin), Hally Berry („Monster’s Ball“, rol principal feminin) si Sidney Poitier (premiu pentru intreaga cariera). Probabil ca daca vreunul din regizorii nominalizati ar fi fost de culoare, ar fi primit si el un premiu.

     

    Nu ar fi deloc surprinzator ca anul 2006 sa fie „anul gay“, avand in vedere scenariile „tematice“ si interpretarile foarte bune ale lui Heath Ledger, Jake Gyllenhaal, Felicity Huffman sau Philip Seymour Hoffman („Capote“, regizat de Bennett Miller, nominalizat si el la Oscar pentru cea mai buna regie). In schimb, e aproape sigur ca Heath Ledger va „rata“ Oscarul pentru rol principal. Preferat pentru cel mai bun actor pare a fi Philip Seymour Hoffman, care a interpretat atat de convingator rolul scriitorului homosexual Truman Capote – autor al nuvelei „Breakfast at Tiffany’s“ si al romanului „In Cold Blood“ („Cu sange rece“) – incat unul dintre criticii de la Hollywood a exclamat: „Mr. Hoffman, tu esti Capote!“. Hoffman nu „cocheteaza“ pentru prima data cu un astfel de rol. In 1999, el a aparut alaturi de Robert de Niro in „Flawless“, interpretand rolul unui travestit, Rusty Zimmerman.

     

    „Antecedente“ are si scenaristul lui „Capote“, Dan Futterman, nominalizat la Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat, care in urma cu cinci ani a jucat rolul principal intr-un alt film cu tematica gay, „Urbania“.

    Totodata, aproape ca nu exista dubii ca Felicity Huffman va castiga Oscarul pentru cea mai buna actrita in rol principal pentru aparitia sa in rolul transsexualului Bree Osbourne din „TransAmerica“.

    Lasand speculatiile la o parte, urmeaza sa vedem in noaptea dintre 5 si 6 martie cate dintre faimoasele statuete vor poposi pe muntele Brokeback.

  • Programarea neuro-lingvistic=

    Printr-o delicateta politica sau ca sa evite o confuzie fumigena, Programarea Neuro-Lingvistica, despre metodele si aplicatiile careia este vorba aici, a devenit, chiar pe coperta cartii, NLP, adica suita initialelor aceleiasi formule, atat doar ca in topica anglo-saxona.

     

    Pe scurt, PNL-ul este o metoda, pusa la punct cu ajutorul unor bine cizelate parghii psihologice, ale carei scopuri converg catre dezvoltarea si implinirea persoanei, atat in viata profesionala cat si in cea intima, in deplin respect fata de sine insusi si de ceilalti. Luand fiecare termen in parte (ceea ce autorii nu fac in acest volum, pornind de la prezumtia ca metoda, deja in varsta de 25 de ani si inventata de cel dintai – Richard Bandler, de formatie matematician -, este indeajuns de cunoscuta), ne putem lumina in privinta resorturilor ei, pe care denumirea, cu siguranta „barbara“, nu le acopera. Programarea: suntem programati, fiecare dintre noi, in masura in care istoria noastra personala, mediul in care am crescut si educatia primita ne influenteaza credintele si reactiile comportamentale.

     

    Atat deprinderile cat si conditionarile negative pot fi deprogramate, astfel incat, in functie de dorintele subiectului, sa poata fi instalate alte programe. Neuro: pentru ca felul in care in care ne reprezentam realitatea prin simturi (vaz, auz, pipait…) este determinat de circuitele neurologice. Numeroase unelte PNL trebuie astfel sa tina seama de reprezentarile noastre senzoriale.

     

    Lingvistica: pentru ca maniera in care vorbim si utilizam limbajul reflecta felul in care gandim si il influenteaza. In privinta acestui din urma palier, trebuie tinut seama ca PNL-ul are in vedere si limbajele analogice ale corpului, nu doar cele exclusiv verbale. Ideea de baza a metodei este ca reprezentarea pe care o avem despre lume nu este o copie a realitatii, ci o interpretare filtrata prin propria noastra cartografiere emotionala. E indeajuns sa ne modificam interpretarea ca sa ne metamorfozam apoi starile si comportamentele limitative.

     

    In concluzie, putem spune ca Programarea… ne ajuta „sa invatam cum sa invatam“ si sa desfasuram diferite strategii mentale de succes in scopuri practice multiple: modelare, creativitate, terapie sau comunicare.

     

    In prezentul volum, scris cu mult umor, fara batoase prejudecati didactice si formule sterile, autorii povestesc o sumedenie de experiente personale, insiruite in cascada, toate menite sa ne furnizeze, sensibil, indreptare comportamentale, usor de retinut si (aproape) la fel de usor de aplicat in domeniul afacerilor, al vanzarilor, dar si al relatiilor sociale, in general.

     

    Fie ca avem in fata un client sau un cumparator, trebuie sa „ne aliniem“ comportamentului sau. Sa-i realizam fiecaruia „o copie“ atragatoare, o oglinda confortabila, astfel incat sa-l putem determina, aproape fara sa-si dea seama, sa iasa din „programul“ propriilor crispari si prejudecati.

     

    Daniel Nicolescu

    Richard Bandler, John La Valle, Invata sa convingi!,

    Editura Amaltea, BucureSti, 2005

  • NOUTATI

    Laboratorul scriitorului

     

    Cele trei volume (tiparite initial de Polirom in 1998 si reeditate la inceputul acestui an) reprezinta prima versiune romaneasca integrala a celebrului jurnal al romancierului, care reuneste texte scrise intre 1873 si 1881. Destinat publicarii foiletonistice in cadrul saptamanalului reactionar Grajdanin, ca o suita de insemnari ziaristice pe marginea evenimentelor timpului, jurnalul dostoievskian ajunge sa se constituie intr-un dens conglomerat de consideratii eseistice, de povestiri, portrete literare, crampeie de roman, fragmente de jurnal intim, scrisori, dar si elemente de santier scriitoricesc.

     

    Cum conchide Simona Balanescu in prefata acestei suite diaristice: „Trebuie sa fii Dostoievski pentru ca sa impaci, dialogic, specii altminteri incompatibile, punandu-le sub autoritatea capricioasa a monojurnalului – despre sine si despre altii, dar mai cu seama despre sine ca instanta morala, nesigura de adevarul ei“.

     

    F.M. Dostoievski, Jurnal de scriitor,

    volumele I, II Si II, Editura Polirom, Iasi, 2006

     

    Cafea cu lapte

    Nu voi inceta sa laud „écart“-ul inspirat al traducerii titlurilor lui Julien Barnes in versiunile romanesti de la Nemira. Acest „Café au lait“, aromitor ca si „Tristetile de lamaie“, reprezinta metamorfoza unui titlu original cat se poate de elocvent pentru continutul volumului („Cross Channel“), dar, in egala masura, banal si aproape jurnalistic.

    Cele zece nuvele care o compun, veritabile bijuterii in proza, trec in revista, intr-o maniera fin amuzata, diferitele motive care i-am impins pe onorabilii cetateni ai perfidului Albion sa strabata Canalul Manecii, de-a lungul secolelor. Un bun prilej de a descrie blocajele puritanismului britanic in fata spiritului de fronda, excentricitatii, voiosiei si neastamparului intelectual al francezilor, dar si de a lansa intrebari melancolice despre exil, despre uniformizarea Europei, despre destine frante. 

    Julian Barnes, Cafe au lait,

    Editura Nemira, Bucuresti, 2005

  • Moda dungilor la nivel Inalt

    Despre noul presedinte al Boliviei, Evo Morales, s-ar putea spune ca a intrat in atentia presei mai degraba datorita stilului vestimentar afisat la intalnirile oficiale decat abilitatilor sale intr-ale „politichiei“.

     

    Imediat dupa anuntarea rezultatelor alegerilor la sfarsitul anului trecut, media s-a concentrat mai mult asupra puloverului in dungi cu care presedintele a purces sa-i viziteze pe liderii lumii, trecand in plan secundar calitatile-i oratorice sau strategiile sale politice.  In cadrul unui turneu organizat pentru sarbatorirea victoriei in alegerile care l-au transformat in primul presedinte indigen din istoria Boliviei, Morales si-a plimbat faimosul pulover pe patru continente, ignorand nu doar orice protocol, dar, dupa parerea criticilor, pana si regulile nescrise ale bunului-gust.

     

    Morales, care a crescut intr-o familie saraca si a castigat puterea promitand conditii mai bune pentru populatia indiana indelung oprimata, nu pare sa se fi detasat prea mult de propriile-i radacini. Combinatia sa favorita este o pereche de jeans Wrangler, un tricou si adidasi, desi, din momentul in care a castigat presedintia, a fost vazut purtand o haina de piele eleganta si, bineinteles, faimosul pulover, cu dungi rosii, albastre, albe si verzi.

     

    Cotidianul Reforma din Mexic i-a acordat o pagina intreaga cu fotografii, la vederea carora este foarte posibil ca cititorii sa se fi intrebat daca Morales chiar nu mai mare si alte haine prin valiza prezidentiala. Totusi, la Paris, Morales a reusit sa aiba o aparitie ceva mai „cosmopolita“, afisandu-se cu haina de piele la intalnirea cu omologul sau francez, Jacques Chirac. Totusi, nu s-a dezis nici atunci pana la capat de stilul sau lejer, spre finalul intalnirii renuntand la haina si dezvaluind un tricou cu maneca scurta. Singurul loc in care Morales a gasit un mediu mai putin protocolar, in care a parut ca se integreaza mai bine cu puloverul cu dungi, a fost Africa de Sud, unde presedintele Thabo Mbeki l-a intampinat intr-o vesta kaki casual.

     

    Puloverul sau chompa, cum este numit in Bolivia, este un adevarat simbol, felul lui Morales de a declara ca ramane un om simplu din popor, spun analistii politici. Secretul succesului puloverului in dungi este chiar ideea de apropiere dintre presedinte si populatie. De fapt, puloverul poate fi interpretat si ca o declaratie de intentie, un element prin care Morales vrea sa arate ca nu si-a uitat radacinile indigene. Dar ceea ce este cel mai remarcabil e ca s-a transformat intr-un fashion icon, desi a fost adesea blamat de „politia modei“.

     

    Oamenii de afaceri din Bolivia au speculat momentul, lansand o gama de produse inspirate de moda impusa de presedintele lor. Spre deosebire de puloverul lui Morales, care este confectionat din cea mai fina lana, acestea sunt facute din acrilic, ceea ce mentine costul sub 10 dolari, exact dupa buzunarul segmentului tinta. Raul Valda, proprietarul fabricii care produce copii dupa piesa de rezistenta din garderoba presedintelui, spune ca ideea i-a venit dupa ce clientii au cerut un pulover in stilul Evo.

     

    Valda planuieste chiar lansarea unei intregi linii numite „Evo Fashion“, despre care spera sa aiba succes in randul tinerilor. Inceputul a fost bun, pentru ca se pare ca deja se vand 300 de pulovere cu dungi albastre si albe pe zi, iar fabrica lucreaza la capacitate maxima. Ramane de vazut daca moda Evo Morales va fi ceva de moment sau puloverul se va impune ca piesa de rezistenta. Cert este ca presedintele calca pe urmele unor lideri mondiali care au ramas in istoria modei prin elemente care i-au personalizat.

     

    Daca presedintele Afganistanului Hamid Karzai nu a scapat de „politia modei“, fiind numit de Tom Ford „cel mai kitsch om de pe planeta“ din cauza pelerinelor lungi din blana de miel, exista lideri mondiali care au inspirat adevarate tendinte in lumea modei. Este imposibil sa ti-l imaginezi pe Fidel Castro fara hainele de armata, pe Nelson Mandela fara camasile inflorate care au adus o nota de optimism in Africa de Sud sau pe presedintele Chinei comuniste Mao fara sapca sa cu stea rosie.

     

    Mai mult, exista presedinti care au facut istorie prin stilul care a dominat aparitiile publice. De exemplu, fostul prim-ministru britanic, Margaret Thatcher, a impus stilul sobru al costumelor, care completau perfect imaginea celei supranumite „Doamna de Fier“. Cel putin pentru moment, Morales pare ca a inceput bine, din moment ce vestimentatia sa face valuri in lumea intreaga, ajungand pe prima pagina in mai multe publicatii occidentale.

  • Pariul Magyar Telecom pentru Romania

    Magyar Telekom a lansat prin filiala din Romania – compania Combridge – un nou serviciu de telefonie fixa alternativa. Mizand pe tarife mai mici pentru convorbirile interurbane si internationale, compania  spera sa castige cel putin 15% din piata. Totusi, in conditiile scaderii numarului de abonati la telefonie fixa, cat este de corect rationamentul business?

     

    Un experiment“ – astfel cataloga lansarea serviciului de telefonie fixa alternativa EUfonika, reprezentantul unuia din liderii pietei romanesti de comunicatii. In opinia sa, un operator telecom – in cazul de fata compania Combridge din Sfantu-Gheorghe, detinuta integral de operatorul Magyar Telekom, nu poate supravietui doar din servicii de telefonie fixa furnizate prin intermediul retelei unui tert – RomTelecom. 

     

    La prima vedere, subsidiara unui operator de anvergura Magyar Telecom, al carui actionar majoritar este Deutsche Telekom (60%) ar fi trebuit sa atace intreaga piata, nu o nisa a ei. Iar cifrele de afaceri ale celor doua companii sunt cele mai bune premise pentru a lansa o astfel de ipoteza. Magyar Telekom a avut anul trecut o cifra de afaceri de 2,5 miliarde de euro, in vreme ce Deutsche Telekom a avut in primele noua luni ale lui 2005 vanzari de 45 de miliarde de euro.

     

    „Cota de piata pe care mizam este de cel putin 15%, aceasta putand ajunge pana la 40%“, explica Csenteri Levente, directorul executiv al Combridge, compania care opereaza noul serviciu EUfonika. Cel putin 15% din cat? La o prima vedere, raportarea ar trebui facuta la totalul veniturilor obtinute din minutele generate din convorbiri interurbane si internationale. Ca volum acest segment poate reprezenta 15-20% din totalul pietei de telefonie fixa, estimata la 0,95-1 miliard de euro, adica 150-200 mil. euro. Numai ca valorile amintite sunt valabile doar pentru operatorii care furnizeaza telefonie prin retele proprii: este vorba, in special, de RomTelecom (90% din piata) si operatori alternativi precum RCS&RDS si UPC-Astral.

     

    Pe de alta parte, daca judecam piata furnizorilor de servicii de telefonie fixa prin retelele tertilor (prin inchiriere), valoarea acesteia se ridica la maximum doua milioane de euro pe an. Si aceasta in conditiile in care majoritatea clientilor sunt companii. Este clar insa ca EUfonika va miza, cel putin intr-o prima faza, pe convorbirile interurbane si internationale generate de clienti rezidentiali. Tarifele mai mici pentru interurban si international au fost principalul avantaj competitiv pe care l-au subliniat reprezentantii companiei din Sfantu-Gheorghe. „Serviciul EUfonika permite persoanelor fizice si juridice care au deja o linie telefonica RomTelecom sa economiseasca pana la 20% pentru convorbirile interjudetene si pana la 40% pentru convorbirile internationale“, se arata intr-un comunicat oficial al companiei.

     

    Pe de alta parte, pe segmentul convorbirilor interjudetene, au un statut de jucatori cu greutate si operatorii de telefonie mobila, pentru ca apelurile intre orase sunt taxate in regim de convorbiri locale. Este suficienta pentru business-ul Magyar Telekom, companie cu vanzari de 2,5 miliarde de euro,  o cota de 15% dintr-o asemenea nisa? Intrebarea este cu atat mai intemeiata daca ar fi sa ne raportam la o alta declaratie a lui Csenteri, care recunoaste ca, pentru a fi profitabil, business-ul EUfonika trebuie sa fie „unul de volum“, adica sa atraga venituri semnificative, intrucat marjele de profit sunt mici. Referitor la planurile Combridge, exista mai multe scenarii. Primul, cel sugerat de reprezentantii companiei, presupune atacarea in timp si a altor segmente ale pietei de comunicatii.

     

    Astfel, serviciilor de telefonie fixa ar urma sa li se adauge cele de date si Internet. Totusi, cei de la Combridge nu au prezentat un plan clar in acest sens. Analistul de telecomunicatii Nicoale Oaca, sustine ca cei de la Combridge investesc de fapt intr-un brand (EUfonika). De altfel, Csenteri a afirmat ca operatorul pe care il conduce va deveni pe termen scurt unul din primii patru investitori in publicitate (pe tot spectrul media) din industria telecom. Totusi, directorul Combridge nu a precizat cat va investi in achizitionarea de spatiu publicitar.

     

    Un alt scenariu, imaginat de managerul unuia din concurentii EUfonika pe servicii de telefonie alternativa, ar fi acela conform caruia subsidiara Magyar Telekom face „un experiment tehnologic in Romania, pentru a ataca ulterior piete mai la est“. In cazul in care EUfonika va deveni un brand, „adeptii“ ei vor fi clienti de telefonie fixa din zonele mai putin dezvoltate din punct de vedere economic: orase mai mici si sate. Cel putin aceasta este pozitionarea pe care a sugerat-o Csenteri Levente in momentul lansarii serviciului: „Operatorii alternativi actuali s-au axat mai mult pe oferte pentru locuitorii marilor orase. Nu exista alternativa reala in orasele mai mici si in sate“.

     

    Cert este ca, desi compania poate supravietui (cu greu) doar din telefonia alternativa, lansarea EUFonika pare un prim pas dintr-o strategie mai ampla a Magyar Telekom care ramane, deocamdata, destul de neclara. Serviciul de telefonie alternativa nu este, de altfel, prima activitate a celor de la Combridge. Pana acum compania din Sfantu-Gheorghe a fost un mic furnizor de servicii de date si Internet pentru clienti corporate si reseller de Internet. Lansarea EUfonika vine ca o diversificare a activitatii si pe piata de retail.

     

    In definitiv poate este exagerata pretentia ca subsidiara Magyar Telekom sa faca neaparat un business mare. Pe o piata destul de sedimentata, este greu sa mai creezi companii de talia RCS&RDS, Astral, Connex-Vodafone, Orange sau Zapp (RomTelecom iese din discutie). In aceste conditii, si o afacere de nisa este binevenita. Acest rationament este valabil daca zvonurile privind achizitia grupului RCS&RDS de Magyar Telekom nu se vor adeveri.

     

    In ultimul timp, Magyar Telekom a inceput o politica de achizitii in sud-estul Europei. Compania din Ungaria este actionarul majoritar al operatorului de telefonie fixa MarkTel si al operatorului mobil Mobimak, ambii din Macedonia. Totodata, Magyar Telekom detine pachetul majoritar al celui mai mare furnizor de telefonie fixa, mobila si Internet din Muntenegru. La inceputul lui februarie, Magyar Telekom a cumparat Orbitel, cel mai mare operator de telefonie alternativa din Bulgaria pentru opt milioane de euro.

     

    In sine, modelul de serviciu, bazat pe inchirierea unui alt operator (RomTelecom), asa cum face Combridge, nu este o noutate. „Astfel de servicii isi au un loc bine definit in Uniunea Europeana si SUA si pot sa acopere intre 10% si 20% din utilizatorii de telefonie fixa pe suport traditional“, explica Valentin Stefan, senior consultant la Roland Berger Strategy Consultants.

     

    O alta intrebare vizavi de oportunitatea deciziei Magyar Telekom de a investi in Romania poate fi legata de faptul ca piata de telefonie fixa a inregistrat anul trecut o scadere usoara a numarului de utilizatori, pe fondul diminuarii bazei de abonati a RomTelecom. Reprezentantii Combridge spun ca aceasta tendinta ar putea fi stopata daca utilizatorii ar avea de ales intre mai multe servicii si ar avea acces la mai multe pachete de comunicatii. Din acest punct de vedere, managerii Combridge au dreptate. EUfonika, desi se adreseaza exclusiv clientilor RomTelecom, nu este neaparat un concurent, putand fi privit si ca serviciu complementar: clientii vor continua sa poarte convorbirile locale prin operatorul traditional, EUfonika fiind mai ieftin pentru apelurile interurbane si internationale.

     

    Cat de mare va fi impactul noului serviciu? Valentin Stefan de la Roland Berger spune ca este prematur de estimat cat de departe vor ajunge astfel de servicii in Romania, intrucat conjunctura competitionala in comunicatiile de voce este cu totul alta in comparatie cu momentul lansarii acestor servicii in UE sau SUA. Afirmatia sa ia in calcul „nivelul ridicat de dezvoltare si utilizare a serviciilor de telefonie mobila“, specific Romaniei.

  • CE ESTE EUFONIKA

    COMPANIA: Serviciul a fost lansat de Combridge, subsidiara din Sfantu-Gheorghe a Magyar Telekom. Compania maghiara este detinuta in proportie de 60% de gigantul Deutsche Telekom.

     

    SERVICIUL: EUfonika se adreseaza in special clientilor rezidentiali care sunt abonati la RomTelecom. Acestia trebuie sa formeze un cod (1688) pentru a intra in reteaua Combridge. Pentru noul serviciu nu se percepe abonament, ci doar contravaloarea convorbirilor.

     

    OBIECTIVE: Reprezentantii Combridge spun ca vizeaza o cota de piata de cel putin 15%.  Serviciul se adreseaza clientilor rezidentiali din orase mai mici si sate. Investitia va fi amortizata pe termen mediu.

  • VALUTE: Euro, din nou sub 3,5 lei

    Primele doua luni au adus, pentru leu, o apreciere in forta: de la inceputul lui ianuarie, s-a intarit in fata monedei unice cu circa 5%, adica cu mai mult de jumatate din greutatea“ luata in tot anul trecut (8%). Intre septembrie 2004 si decembrie 2005, leul s-a apreciat cu 10,5% fata de euro.

     

    Si mai acuta apare insa evolutia sa din ianuarie-februarie privita prin prisma aprecierilor analistilor; ei spun ca, pentru economie, o apreciere „suportabila“ ar fi de circa 6% pentru tot anul (Florin Catu, ING Bank). Si totusi, saptamana trecuta, cand leul a mai trecut peste un prag psihologic, cel de 3,5 lei/euro, BNR nu a facut nimic pentru a-l opri, spun dealerii. Si asta desi in trecut ea „a sustinut in mai multe randuri euro“ atunci cand a ajuns la pragul de 3,5, explica dealerul-sef de la Bancpost, Dorin Badea.

     

    Ce va urma? Cum se vede din camera de dealing si din birourile analistilor evolutia viitoare a leului? Chiar daca saptamana trecuta euro n-a stat sub nivelul de 3,5 decat o singura zi, pe 21 februarie, revenirea sub acest nivel „este foarte probabila in orice moment“, crede analistul Florian Libocor de la BRD. Mai mult de atat, adauga el „o tentativa la 3,45 lei va avea loc undeva in a doua jumatate a lunii martie“. Moment in care, spune Libocor, „nu mizez pe o pozitie neutra a BNR“.

     

    Altfel spus, cam acolo ar putea fi un prag de „suportabilitate“ al bancii centrale, unde aceasta va interveni – dar nu obligatoriu – pe piata valutara pentru a incetini aprecierea leului. Ce a dus euro sub 3,5 lei? In opinia analistului de la BRD, coborarea sub acest nivel, „considerat psihologic, a survenit ca urmare a cresterii ofertei de valuta (si/sau intrari de valuta)“. Extra-oferta poate avea ca motor, in opinia lui, atat o sursa interna sanatoasa – rezultatul exportului, spre exemplu -, cat si o sursa externa – rezultatul mentinerii prospectiilor pozitive privind evolutia economiei. „Nu in ultimul rand“, adauga Libocor, „trebuie sa se tina seama de aprecierile FMI, ce ofera suport unei miscari de apreciere a leului“.

     

    Prezenta la Bucuresti in februarie, misiunea FMI a recomandat BNR sa permita continuarea aprecierii leului, iar eventualele interventii pe piata sa fie orientate doar catre reducerea unor volatilitati excesive. Recomandarile FMI par sa indemne banca centrala sa renunte in mare masura la preocuparea pentru evolutia cursului. In opinia expertilor de la FMI, principala parghie pentru combaterea presiunilor inflationiste ar trebui sa o reprezinte dobanzile, sugerand „cresteri semnificative“ ale ratelor atat la dobanda de politica monetara, cat si la nivelul dobanzii efective de sterilizare.

     

    Zis si facut: banca centrala a decis deja majorarea ratei dobanzii de politica monetara cu un punct procentual, pana la 8,5%. Oficialii BNR au anuntat si ca vor folosi intreg arsenalul pe care-l au pentru a-si atinge tinta de inflatie. Tinta care pentru 2006 a fost stabilita la 5% plus sau minus 1%, iar pentru 2007 la 4% cu aceeasi variatie. Totusi, pentru 2006, chiar si guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a admis ca nu exclude o deviatie pana la 6,5%.

     

    Dar aceeasi dobanda mai mare care ajuta BNR sa lupte cu inflatia, poate aduce din nou in Romania – si se pare ca deja o face – fonduri straine in cautare de castiguri. Practic, dobanzile pe care aceste fonduri le pot obtine plasand banii in Romania sunt cu mult mai mari decat cele din SUA sau cele din UE. „Cresterea dobanzii a atras fonduri ale nerezidentilor“, spune Dorin Badea, dealerul-sef de la Bancpost, „iar cursul euro a fost dus sub 3,5 exact de aceste fluxuri noi de bani de afara“. Dar, adauga el, aprecierea leului este si o „evolutie istorica“ pentru februarie, pentru ca in ianuarie-martie au loc o serie de plati comerciale care presupun schimbarea valutei in lei. Ceea ce, in final, duce la o apreciere a leului. „Era, asadar, o tendinta asteptata“, concluzioneaza Badea.

     

    Ca aprecierea leului era o evolutie normala este de acord si economistul-sef de la ING Bank, Florin Catu: „Perspectiva unei politici monetare mai restrictive lasa loc pentru o astfel de evolutie“. Cresterea dobanzii si „tonul dur al bancii centrale“, spune Catu – care a anuntat ca urmareste ca obiectiv principal inflatia si va utiliza toate armele din dotare pentru a-si atinge tintele – au creat interes pentru leu.

     

    Si atunci, de ce aprecierea leului peste 3,5 a avut saptamana trecuta „o viata atat de scurta“, de doar o zi? Catu spune ca ceea ce a saltat, din nou, euro peste acest nivel a fost „o marcare a profitului“ din partea unora dintre fondurile prezente deja in Romania. Astfel, pe 22 februarie, raportul de schimb a revenit peste 3,5 lei/euro, pe fondul cumpararilor de valuta din piata interbancara, pe care dealerii bancilor le pun pe seama jucatorilor straini care au dorit sa-si incaseze profiturile din jocul pe curs.

     

    Miscarea este insa doar una de conjunctura, adauga analistii, pentru ca iesirea acestor fonduri (care a dus din nou la aprecierea euro) nu inseamna ca piata nu mai este interesanta. „Au pierdut in alte parti, iar marcarea profiturilor in Romania a fost, cumva, doar o miscare de contra-balansare a acestor pierderi“, adauga Catu. Aceeasi opinie vine si din partea analistului-sef de la ABN Amro, Radu Craciun, care spune ca „a fost o miscare in regiune“, ce nu tine in mod direct de conjunctura din tara noastra, dar ne afecteaza.

     

    Cat de mult se va mai aprecia cursul? „Depinde de cat va fi de ferma si hotarata banca centrala in fata celor pe care aprecierea leului ii afecteaza“, crede Florin Catu. Aprecierea leului ii afecteaza in principal pe exportatori, care isi vad incasarile pentru marfa vanduta in afara decimate de un euro mult mai ieftin in tara. Deja, saptamana trecuta, exportatorii au reactionat la aprecierea leului. Dupa dublul soc din 2005, respectiv aprecierea monedei nationale si cresterea cu 20% a pretului la utilitati“, declara secretarul general al Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor din Romania (ANEIR), Mihai Ionescu, „inceputul de an debuteaza cu o depreciere a euro cu circa 2.000 de lei vechi si o noua ajustare a pretului la energie electrica si gaze.

     

    „Efectele s-au resimtit si se vor resimti si in acest an asupra tuturor firmelor exportatoare romanesti sau straine“, a apreciat Ionescu. Motiv pentru care, crede Mihail Ion, presedintele Raiffeisen Assett Management, BNR este acum in pozitia dificila in care trebuie sa gaseasca un compromis intre scaderea inflatiei (care implica si o apreciere a leului), pe de o parte, si sustenabilitatea comertului exterior si cresterea economica, pe de alta parte. „Nu se poate tinti inflatia fara a tine cont si de contextul macroeconomic.“ In opinia sa, aprecierea leului va continua atata vreme cat deficitul comercial poate fi considerat sustenabil – adica atata timp cat exista surse pe termen lung de finantare a lui. Iar in 2006 vor fi: vin cele 3,75 mld. euro incasate din privatizarea BCR, la care se vor adauga investitii greenfield, chiar daca timid, imprumuturile pe termene lungi ale bancilor, fonduri europene etc.

     

    Cum interpreteaza analistii lipsa BNR din piata valutara cand leul a sarit de nivelul de 3,5 lei? „Sper ca lipsa interventiei BNR pentru a apara cursul de 3,5 sa insemne ca acum urmareste doar inflatia“, spune Florin Catu. Schimbarea de atitudine a bancii centrale il face si pe Radu Craciun sa spuna ca „o incercare de a anticipa ce se va intampla anul acesta pe baza a ceea ce am vazut anul trecut este eronata“. Pentru ca, spune el, din punct de vedere al abordarii BNR, „cred ca 2006 nu va avea nimic in comun cu anul trecut“. In plus, cresterea de dobanda de la inceputul lui februarie arata, in opinia analistului-sef de la ABN, ca bancii centrale nu ii mai este „teama de fonduri speculative“ anul acesta. Astfel ca, concluzioneaza el, „ne asteptam la o dispozitie mai mare de apreciere din partea bancii centrale, fara ca ea sa mai apere cu dintii un nivel de curs“.

     

    In privinta exportatorilor si a reactiei lor la o apreciere a cursului, Craciun spune ca „probabil ca acum va fi momentul adevarului“. Si asta pentru ca anul trecut BNR „a avut mai intai o abordare, apoi a schimbat-o complet“. Altfel spus, dupa un inceput in forta la finele lui 2004, cand nu a mai intervenit pe piata valutara pentru a sustine un nivel de curs, si-a indulcit atitudinea, cel putin partial, la presiunile exportatorilor.

     

    „Din evolutiile viitoare ne vom da seama cel mai bine in ce masura ce am vazut pana acum (de la inceputul anului – n.r.) e o abordare timida sau hotarata a bancii centrale“, conchide Craciun. Pentru pozitia BNR atunci cand cursul a intrat sub nivelul de 3,5 lei pentru un euro, Libocor vede doua justificari, in contextul in care „piata a testat gradual si extrem de precaut nivelul de 3,5“. In primul rand este vorba despre faptul ca leul s-a apreciat pana la nivele usor sub 3,5 lei „si asta intr-o maniera extrem de retinuta, dar a doua oara nu cred ca va fi la fel“, spune Libocor.

     

    In al doilea rand, este vorba despre „suportul, cel putin declarativ, al echipei FMI“, incheie el. O apreciere de 5% a leului fata de euro in nici doua luni de zile, Libocor spune ca „este relativ mult“, ramanand la opinia exprimata in decembrie 2005 pentru evolutia din 2006. Astfel, „am putea avea o apreciere nominala a leului fata de euro de circa 6,5%, cu o variatie de plus sau minus 1%“. Intervalul de variatie reprezinta, in opinia lui Libocor, o posibila abatere fata de 6,5% datorata unor situatii extraordinare, si este mai putin o expresie a abaterii acceptate a inflatiei (intervalul anuntat de BNR) de la tinta asumata oficial.

     

    Tragand linie si adunand, analistul de la BRD spune ca este probabil ca cea mai ampla miscare a cursului sa fie inregistrata in primele 3-4 luni ale anului. Inca doua luni de „agitatie“ pentru exportatori – pentru care chiar si un euro de 3,5 lei este deja prea mult. „Exportul pe anul 2006 s-a calculat la un curs de 3,7 lei pentru un euro“, declara recent pentru BUSINESS Magazin directorul economic de la la Silvarom, Silviu Margineanu.

     

    Pentru a sustine exportul, au initiat masuri severe de reducere a costurilor si de crestere a productivitatii muncii, adauga Margineanu, inclusiv prin reducerea numarului de salariati: „S-a estimat ca un curs de 3,7 lei per euro ar mentine produsele de export rentabile“. Pentru el, dar si pentru ceilalti exportatori, jocul cursului deasupra si dedesubtul diverselor „praguri“ echivaleaza cu demarcatia dintre a sta pe piata si a inchide portile.