BusinessMagazin

Blog

  • PE SCURT

    • Friendster, peste 17 milioane de membri

    POSIBILITATI: Friendster.com este un site social unde te poti intalni cu fosti colegi de liceu sau de serviciu, si astfel sa pastrezi legatura cu prietenii.

    FOTOGRAFII: Membrii acestui site au la indemana si un serviciu pus la dispozitia lor, prin care au posibilitatea sa faca schimb de poze intre ei.

    PROFIL: Contine toate informatiile personale despre tine – nume, varsta, descriere, hobby-uri, dar si tipul de persoane pe care vrei sa le cunosti.

    RESTRICTII: In cazul in care utilizezi site-ul doar pentru a pastra legatura cu un anumit grup de prieteni, profilul tau poate fi ascuns, astfel incat sa fie vazut doar de prietenii tai si nu de toti ceilalti membrii Friendster.

    • Orkut, un site exclusivist

    GOOGLE: Orkut.com este site-ul social afiliat celui mai mare motor de cautare din lume, Google.

    ORKUT: Google a creat acest site special pentru a crea si pastra relatii de prietenie intre oameni in lumea virtuala.

    RELATII: Utilizatorii au posibilitatea sa-i intalneasca pe site pe cei care au aceleasi interese, preocupari si hobby-uri ca si ei, insa Orkut permite si formarea relatiilor profesionale.

    CONECTAREA: Pentru a deveni membru Orkut trebuie in primul rand sa primesti o invitatie de la Google sau de la unul dintre membrii existenti ai site-ului. Dupa aceea pasii care trebuie urmati sunt simpli: trebuie creat un cont cu parola si gata.

    • Cine foloseste site-urile de dating

    Activi Cine este activ social, iese des in oras, are multi prieteni si o personalitate deschisa este si membru al unui site de dating, fie ca il foloseste in mod activ sau nu.

    Maturi Sunt oameni cu varsta mai mare decat media utilizatorilor de Internet, in general cu venituri superioare si cu o activitate profesionala foarte intensa (stau la birou mai mult decat media).

    Educati Circa 58% dintre vizitatorii site-urilor de dating au studii superioare – facultate in curs de terminare sau absolvita.

  • Pravalia globala

    Ca orice unelte, aplicatiile informatice poarta o incarcatura culturala discreta, dar semnificativa, care reflecta caracteristicile epocii. Aplicatiile de administrare a relatiilor cu clientii vorbesc despre anonimat si identitate in zorii erei informationale.

    Am avut o colega care avea un talent grozav de a raspunde la telefon. Avea un adevarat har al empatiei telefonice pe care la inceput nu l-am inteles. Era vorba de business si aveam impresia ca raspunsurile trebuie sa fie concise si precise, in vreme ce convorbirile ei erau de-a dreptul spectaculoase prin jongleria dibace a formulelor de adresare, prin jocul intonatiilor si, in cele din urma, prin personalizarea relatiei. Nu era doar amabila, era de-a dreptul prietenoasa, la modul sincer, si chiar daca nu putea rezolva problema clientului sau partenerului de la celalalt capat al firului, reusea sa stabileasca o relatie calda si umana.

    De la anecdotica la perspectiva istorica e un singur pas. Epoca industriala a fost a maselor anonime, in care oamenii erau piese ale unui angrenaj a carui reprezentare simbolica ramane banda de montaj. Epoca informationala este a vocilor distincte, iar diferenta este data de posibilitatile de exprimare, adica de afirmare a identitatii. Web-ul este o ilustrare, iar expansiunea blog-urilor si a retelelor sociale sunt simptomatice. Companiile moderne evolueaza si ele in aceasta directie si adoptarea unor instrumente de „social computing“ in medii lucrative nu face altceva decat sa puna in valoare identitatea asumata a „lucratorului“.

    Cum se impaca insa o lume a identitatilor cu inertia institutiilor impersonale? Raspunsul pe care industria l-a gasit se cheama „personalizare“ si se traduce printr-o tentativa de a impaca statistica cu identitatea, numita generic CRM (Customer Relationship Management) – adica administrarea relatiilor cu clientii. Aparent, este ceva complicat, iar consultantii au pus in seama acronimului o anume incarcatura mistica. 

    Nu fara un anumit temei, pentru ca spre deosebire de alte zone ale informaticii „utilitare“, CRM implica inaintea tehnologiei o re-orientare strategica si administrativa cu fata catre identitatea clientului.

    De fapt, CRM vine sa instrumenteze o anume nostalgie a vechiului „mom-and-pop convenience store“, adica a pravaliei de cartier in care relatia intre vanzator si cumparator era una personala. Vanzatorul isi cunostea clientii, le cunostea preferintele, pretentiile si posibilitatile si ii trata diferentiat in functie de acestea. Ideea de baza este ca tehnologia informatica actuala poate imita acest model patriarhal intr-un context economic global, in care diferentele dintre produsele din aceeasi clasa sunt atat de greu de sesizat incat calitatea relatiei dintre vanzator si cumparator devine tot mai adesea factorul determinant al vanzarii. Iar in acest punct lucrurile se complica, pentru ca aspectele economice se combina cu aspectele culturale pe care mentalitatile lumii industriale s-au obisnuit sa le neglijeze. 

    Un analist englez pe nume Helmar Rudoph a contrariat comunitatea IT mondiala cand a contrazis toate definitiile pompoase, afirmand ca de fapt „CRM nu este despre vanzari. Este vorba despre re-umanizarea relatiei dintre companie si client. Despre a afla de ce anume are acesta nevoie si, mai ales, de ce nu are nevoie“. Esenta intregii tehnologii o constituie un conglomerat informational care reprezinta „profilul clientului“ si care se constituie din totalitatea informatiilor pe care organizatia le poate subsuma unei identitati. Este esential ca acest profil sa fie unic in intregul sistem si sa fie disponibil nu doar angajatilor aflati in zonele de contact cu publicul, ci tuturor angajatilor. 

    Tehnologiile implicate sunt diverse, dar rezultatul trebuie sa fie convergent: clientul trebuie sa inceteze sa fie generic si sa devina cat se poate de particular. De pilda, cand telefonul suna la centrul de apel, numarul apelant este identificat si, cu putina sansa, profilul clientului apare pe ecranul „telefonistei“, iar abordarea personala – incepand cu numele si formula de politete adecvata – devine posibila. 

    Centrul de suport tehnic (de exemplu) va gasi imediat in istoricul achizitiilor detaliile produselor sau serviciilor. Departamentele de marketing vor putea concepe campanii personalizate, iar in zona strategica devin posibile analize de finete care sa fundamenteze decizii majore. 

    Ramane ca si noi, clientii, sa acceptam acest joc. De fapt, ne vom vinde o parte din intimitate – datele personale – in schimbul unor servicii mai bune, a unor oferte avantajoase sau macar in schimbul unei voci prietenoase la celalalt capat al firului. De mult nu mai citesc texte care incep cu „Stimate domn/doamna“…

     

  • Epoca bronzului

    Pielea bronzata era, pana prin anii ‘40, un semn distinctiv al clasei muncitoare. Flatanta asemanare de odinioara intre pielea alba si lapte s-a transformat, azi, intr-o comparatie cu branza, folosita desigur in sens peiorativ. Si atunci mai are vreo importanta daca bronzul e natural sau „tehnologic“?

    Ca si fumatul, mersul la solar creeaza dependenta – cel putin asa reiese dintr-un studiu realizat de o echipa de cercetatori de la American Cancer Society. Totusi, desi expunerea la razele ultraviolete (UV) nu e atat de periculoasa ca si fumatul, dermatologii americani vorbesc deja de mersul la solar ca de un obicei nesanatos. In principiu, obiceiul de a folosi aparatele de bronzat nu vine numai din dorinta de a avea o piele ciocolatie, ci e legat, spun expertii, de un efect de buna dispozitie pe care ti-l da solarul. In timpul expunerii la razele UV, organismul elibereaza endorfine, substante produse de organism care dau o senzatie de buna dispozitie. 

    Unii clienti a saloanelor gasesc insa ca buna dispozitie vine doar din bronzatul propriu-zis. „Paturile de bronzat nu ma fac sa ma simt mai bine, ba din contra, deseori mi se par neconfortabile, iar uneori ma cam streseaza. Insa culoarea pielii «de dupa» ma face sa ma simt altfel. Imi da o anumita stare de spirit“, spune Ioana Muresan, o tanara de 27 de ani, clienta a unui astfel de solar. Pe de alta parte, Ioana Muresan nu se considera o dependenta, chiar daca ajunge cel putin o data pe saptamana la solar. „As putea sa pun capat acestor vizite oricand, dar pentru a face asta ar trebui sa ma mut ori pe o insula exotica, ori sa prind un bronz care sa nu se mai duca niciodata.“

    Cealalta asemanare dintre mersul la solar si fumat vine din aceea ca si expunerea la razele ultraviolete, ca si tutunul, poate face victime. Nici vizitele la solar, nici pachetele de tigari nu sunt intr-atat de scumpe incat un om obisnuit sa nu si le permita. Preturile variaza in jurul sumei de 1.500 de lei grei pentru zece sedinte a zece minute fiecare. Dar cei care alearga dupa o piele bronzata pot sa mai plateasca un pret. Expunerea nechibzuita la razele ultraviolete, fie ca acestea provin de la soare sau de la lampile unui solar, duce la o crestere semnificativa a riscului aparitiei cancerului de piele. In Romania, sunt multi cei care fie nu cunosc acest risc, fie il ignora.

    Numarul celor care decid sa apeleze la bronzul artifical e, totusi, in crestere. Irina Naidin, PR manager la salonul Essenza, spune ca in ultima vreme – poate si din cauza vremii ploioase – numarul de clienti ai salonului a crescut. „Sunt doua categorii de oameni care vin la solar: cei care nu au timp sa mearga la mare sau la strand si cei care sunt deja bronzati si vor sa-si mentina aceasta culoare“, spune Naidin. De ce isi asuma riscul expunerii la ultraviolete? „Inainte de a intra la un solar cel mai important lucru e sa-ti cunosti tipul de piele, deoarece in functie de acesta stii si cat sa te expui la ultraviolete astfel incat sa nu apara probleme“, mai spune Naidin. Pentru fiecare tip de piele e recomandata o perioada de expunere. „Sa mergi la solar nu e mai periculos decat sa mergi la plaja, totul e sa stii cat trebuie sa te expui“, e de parere ea. In principiu, cel mai putin se sta 4 minute, cel mai mult 12 minute. 

    In Romania nu s-au derulat campanii serioase de informare a populatiei asupra efectelor negative ale expunerii la soare, iar dermatologii spun ca acest lucru se vede. Presedintele Societatii Romane de Medicina Estetica si Chirurgie Dermatologica, doctorul Mihaela Leventer, spune ca „romanii nu iau in considerare sfaturile medicilor privind expunerea repetata la soare deoarece asa s-au obisnuit, cred ca necazurile se intampla intotdeauna altora sau din cauza ca nu coreleaza riscul cancerului de piele cu expunerea la ultraviolete“. In Romania nu exista in momentul de fata statistici actualizate pentru numarul de cazuri de cancer de piele; in Europa se inregistreaza circa 150 de cazuri la 100.000 de locuitori, iar dr. Leventer crede ca in Romania situatia e asemanatoare.

    Inseamna asta ca trebuie sa ne ascundem de ultraviolete? Daca ne luam dupa concluziile unui grup de cercetatori de la Harvard – care sustin ca soarele previne cancerul si ca folosirea cremelor de protectie solara dauneaza organismului – ultravioletele sunt chiar bune. Cercetatorii americani sustin ca vitamina D, a carei „productie“ in organism e stimulata de expunerea la soare, ajuta la prevenirea cancerului de colon, prostata sau plamani. 

    In concluzie, pe de o parte e bine sa stai la soare, pentru ca asta stimuleaza productia vitaminei D, care previne aparitia unor tipuri de cancer; pe de alta parte, expunerea la soare poate favoriza aparitia cancerului de piele. Irina Neagu, studenta in ultimul an la Facultatea de Medicina din Bucuresti, spune ca nu suntem totusi pusi in situatia de a alege intre ceva rau si altceva rau. „Nu merg la solar, dar nu pentru ca mi-ar fi frica de cancerul de piele. Iar asta nu inseamna nici ca ma expun periocolului de a ma trezi cu un alt tip de cancer din cauza lipsei vitaminei D“, spune Neagu. Corpul poate produce vitamina D si fara ajutorul soarelui, mai greu, e drept. Insa si o expunere de 2 minute la razele ultraviolete iti poate asigura necesarul de aceasta vitamina. Nu si „necesarul“ de bronz.

    Laura Serban, redactor la Editura Univers, crede ca exista o cale de mijloc. „Merg foarte rar la solar, in special primavara si toamna cand nu pot sa ma bronzez natural. Nu e o dependenta, nu e un moft si nici nu-mi pun sanatatea in pericol. Nu-mi fac griji pentru ca stau cu cap. Daca stii cat timp sa te expui, mersul la solar ar trebui sa fie ca mersul la coafor. 

    O piele bronzata te face sa te simti mai frumoasa“, spune Serban. Dincolo de controversele legate de bronzul artificial si cel natural, cea mai recomandata metoda a medicilor de a obtine acel pigment mult dorit e folosirea cremelor sau a sprayurilor autobronzate. Insa aceasta nu este considerata multumitoare. „E ca si cum ai da cu o vopsea pe tine. Si peste asta e foarte greu sa obtii o culoare uniforma“, spune Muresan.  O alternativa, care in Romania nu a aparut inca, ar fi cabinele cu dusuri autobronzante.  Pana la aparitia acestora, persoanele care cred ca bronzul la solar e necesar isi asuma unele riscuri despre care fie nu stiu, fie le ignora. „Exista o parte, mai mica, de romani responsabili – sau mai bine zis paranoici – care exagereaza teama de soare si de cancer de piele. Unii au cunoscut pe cineva care a murit de cancer de piele“, spune dr. Leventer. Dar dincolo de astfel de sitiatii, afacerile cu solare merg bine – romanii isi asuma viata in „epoca bronzului“, asa riscanta cum e ea.

  • Cainii vanzarilor

    Blair Singer e de parere ca departamentul de vanzari al unei companii este asemenea unui teren pe care sunt dresati cainii, corcituri si dulai de rasa pura.

    Oricat ne-am straduit, nu am putut gasi o sintagma mai potrivita si mai percutanta pentru titlul acestui articol decat insusi titlul cartii pe care o comenteaza. Robert Kiyosaki, coordonator al seriei „Consilierii Tatalui Bogat“ (si autor al celui dintai volum al ei, recenzat si in paginile revistei noastre), aduce, in prefata, cateva lamuriri asupra starii de gratie care l-a vizitat pe Blair Singer, in clipa cand a imaginat formula „cainii vanzarilor“.

    Se aflau impreuna, pe vremea cand lucrau ca agenti comerciali, si stateau intr-o sala de conferinta alaturi de tot felul de agenti de vanzari. Radeau si glumeau, gandindu-se la varietatea de personaje care se afla in acea incapere cand, deodata, Blair a facut urmatorul comentariu: „Sa incerci sa instruiesti o incapere plina de agenti comerciali este mai cumplit decat sa incerci sa dresezi o incapere ticsita de caini“. Atunci, istoriseste Kiyosaki, a fost lansata ideea ca departamentul de vanzari al unei companii este asemenea unui teren pe care sunt dresati cainii, corcituri si dulai de rasa pura.

    Comparatia a fost dusa mai departe si exploatata in toate resorturile ei, desi, cum insusi autorul marturiseste, e posibil ca multa lume sa considere asemanarea dintre agentii comerciali si caini extrem de jignitoare. Judecand lucrurile cu calm si umor, trebuie insa sa ne dam batuti in fata unor evidente linistitoare: Cine este cel mai bun prieten al omului? Care este cel mai fidel animal de casa pe care l-ati putea avea? Cine are puterea sa ignore neplacerile si sa se intoarca pentru a cere mai mult? 

    Cum raspunsul la toate aceste intrebari este, evident, „cainele“, sa trecem peste nuantele iritante ale comparatiei si sa urmam demonstratia lui Blair Singer dar si foarte convingatoarea lui lectie despre izbanda in domeniul vanzarilor. 

    Cheia succesului nu consta in a incerca sa copiati trasaturile altora, ci in a invata sa valorificati propriile talente unice, pe care le puteti identifica in trasaturile catorva (cinci, de fapt) rase canine: Pit Bull (tenace, iubitor al provocarilor), Pudel (sofisticat, care pricepe importanta primei impresii, a marketingului personal), Retriever (care nu se repede niciodata la clientul potential, insa se gudura pe langa el), Chihuahua (dornic de cunostinte noi) sau Basset Hound (care progreseaza in ritmul lui, ia urma prazii si merge pana la capat).

    Trecand peste aceasta incercare, amuzanta si convingatoare pana la un punct, trebuie sa retinem ideile serioase care se tes in fiecare capitol al cartii si care dezvolta cateva principii fundamentale: pentru ne  imbunatati performanta in materie de vanzari este nevoie sa ne dezvoltam abilitatile de comunicare; fie ca suntem sau nu angrenati in domeniul vanzarilor, acestea ocupa un loc covarsitor in vietile noastre; daca vom ajunge sa stapanim arta vanzarii, drumul catre postura de patron sau de investitor va fi mult mai usor, pentru ca astfel ni se va ivi ocazia de a strange venituri considerabile din comisioane, din drepturi de autor si din prime; un om care vinde poate castiga mult mai mult decat cineva care este constrans sa accepte un cec de plata fix; in loc sa cersiti o marire de salariu, fiind la mila cuiva, puteti pur si simplu sa iesiti pe teren si astfel sa vindeti mai mult. 

    Blair Singer, CaInii vanzarilor, Editura Amaltea, BucureSti 2005

  • A pronuntat cineva cuvantul „matur“?

    Grupul galez The Super Furry Animals s-a maturizat, dupa sapte albume traznite, iar acum sunt pe cale sa dea lovitura. Asta nu inseamna ca o sa-si vanda muzica si principiile.

    Apa din Tara Galilor are, cu siguranta, ceva. Nu numai ca toti din zona asta pe care ii cunosc eu sunt nebuni (in sensul bun al cuvantului), dar si un numar destul de mare de trupe de acolo fac o muzica sarita de pe fix. Asa sunt de exemplu Goldie Lookin’ Chain, o falsa trupa de hip-hop ai carei membri includ nume ca „Adam Hussain“. Mai sunt si Gorky’s Zygotic Mynci (pronuntat Monkey, daca vreti sa stiti), o trupa cu cinci membri, al carei solist arata ca un pustan de 12 ani supradezvoltat, care canta despre consumul de ciuperci psihedelice si despre verande in flacari. Tara Galilor isi are, bineinteles, si partea sa de artisti dureros de neinteresanti (Tom Jones, Stereophonics), dar nu poti sa ai totul, nu-i asa?

    Probabil cei care contribuie cel mai mult la reputatia de ciudatenie a Tarii Galilor sunt The Super Furry Animals. Ca grup, The Super Furry Animals sunt la fel de rationali ca si numele. Lansati pe scena muzicala in 1996 cu albumul in limba engleza „Fuzzy Logic“, ei si-au construit rapid o reputatie de galezi obsedati de OZN-uri, consumatori avizi de „acid“ si adepti ai teoriei conspiratiei. Piesele lor vorbeau despre tineri de 19 ani rapiti de extraterestri, cunoscutul distribuitor international de droguri de origine galeza Howard Marks si imnuri de slava inchinate hamsterului chitaristului formatiei. Trupa obisnuia sa dea concerte pe o scena decorata cu ursi gonflabili inalti de aproximativ 13 metri si a lansat la un moment dat un EP intitulat
    „Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyndrobwllantysiliogogogochynygofod“ (In Space). V-ati facut deja o imagine clara despre aceasta formatie? Bun. Pentru ca am noutati pentru voi. The Super Furry Animals tocmai s-au maturizat. 

    Programat pentru lansare pe data de 15 august, ultimul lor album, „Love Kraft“, poate fi caracterizat printr-un cuvant la care nu v-ati fi gandit niciodata, si anume „matur“.  Dupa sapte albume si mai mult de 10 ani impreuna, noul disc prezinta sound-ul unei trupe care a supravietuit disparitiei casei de inregistrari care a lansat-o (Creation Records, cu o orientare clara britpop) si care a reusit, in cele din urma, sa scape de eticheta gresit aplicata de „britpop“, care le-a murdarit numele vreme de atatia ani. The Super Furry Animals s-au situat mereu dincolo de britpop, muzica lor fiind influentata de productiile unor nume din sfera techno si psihedelica. Albumul s-a inregistrat in trei saptamani in Figueres, la 100 de kilometri nord de Barcelona si a fost mixat intr-o suburbie din Rio de Janeiro. Nici ca se putea o schimbare de decor mai profunda ca aceasta trecere de la ploaia galeza, ce constituie fundalul obisnuit pentru grup. Iar o doza sanatoasa de soare a avut in mod clar un efect asupra acestor baieti de regula destul de palizi. 

    Cu coruri de 100 de voci, aranjamente de coarde bogate si compozitii inaltatoare, albumul de fata este muzica perfecta pentru ascultat intr-o duminica dimineata. S-au dus chitarele suparate sau obscenitatea adolescentina a unor piese ca The Man Don’t Give A F***. A ramas sunetul unui grup uimitor de implinit care interpreteaza niste cantece de dragoste surprinzator de miscatoare. 

    Pentru o trupa ce se intereseaza indeaproape de politica interna si internationala, noul album este, cu siguranta, cel mai neimplicat politic pe care l-au lansat vreodata. In acelasi timp, el pare ca-i va duce in randul greilor, caci trupa canta in deschidere atat la U2, cat si la Oasis. Este, deci, placut sa-i vezi atat de aproape de succesul comercial, cu un album ce pare menit sa ajunga foarte sus in topurile muzicale, chiar daca trupa nici nu se gandeste sa-si uite radacinile politice. In turneele lor live se prezinta proiectii video deloc magulitoare, care-i au ca subiect pe Bush si Blair alaturi de slogane cum ar fi: „toate guvernele sunt formate din mincinosi si ucigasi“. 

    Mai mult, intr-o lume in care cea mai buna cale spre succes o reprezinta utilizarea muzicii pentru reclame, in care a oferi melodia de fond a unei reclame pentru Levi’s iti garanteaza efectiv pozitia fruntasa in topuri, aceasta trupa refuza pur si simplu sa permita folosirea pieselor sale in scop publicitar, indiferent de reclama. Chiar si Coca-Cola le-a oferit recent o suma cu sapte cifre pentru a le utiliza muzica in cadrul unei campanii publicitare la nivel mondial. Cum au raspuns acesti provinciali? Cu un refuz. Se prea poate ca „Love Kraft“ sa fie transpunerea sonora a maturizarii a cinci tineri furiosi. Dar nu si a tradarii lor. 

     

  • Devoratorul de premieri

    Se pare ca sistemul politic din Romania are undeva un defect de constructie de vreme ce relatiile dintre presedinte si prim-ministru tind, irepresibil, spre coliziune. Iar Traian Basescu si-ar gasi loc, fara indoiala, si intr-o galerie internationala de mari devoratori de premieri.

    Presedintii din Romania intra in conflict cu premierii pe care ii desemneaza. Intre cele doua persoane-institutii a existat mereu chimie cu reactii spectaculoase: mineriade, crize guvernamentale, certuri, blocaje surde. Presedintii sunt adevarati devoratori de premieri. Mare parte dintre cei care s-au incumetat sa ocupe scaunul de prim-ministru s-au ales, in urma confruntarii nu cu opozitia, ci cu seful statului, cu handicap politic pe viata – mai sever pentru unii, mai usor pentru altii, care inca mai umbla. Premierii sunt cei mai la indemana tapi ispasitori, buni de sacrificat atunci cand ceva nu merge bine. Presedintele Basescu, care si-a facut mana de pe vremea lui Ciorbea, va intra probabil in istorie in galeria marilor devoratori de premieri.

    De regula, totul incepe cu o frumoasa luna de miere, cu zambete, optimism si promisiuni de maturitate politica intr-ale coabitarii, dupa care, intr-o faza intermediara, intervine raceala intre cabinete, suspiciunea, sicana, iar la urma se ajunge la confruntare. Cam la fel stau lucrurile si in cazul relatiei dintre presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu, care se afla acum in faza sicanelor de tatonare, deci in anticamera unui previzibil divort politic.  La presiunile crescande ale Cotroceniului in chestiunea alegerilor anticipate, premierul a raspuns timp de mai multe luni printr-un refuz pe motiv de inoportunitate. Apoi, intempestiv, a descoperit utilitatea urgenta a anticipatelor. La aceasta mutare, presedintele a facut intai un pas inapoi, declarand ca a trecut momentul cel mai bun pentru declansarea alegerilor inainte de termen, si apoi un pas inainte, cand premierul s-a razgandit din nou si a contramandat demisia sa „irevocabila“, Basescu declarand de data aceasta ca alegerile sunt totusi necesare. Pe scurt, Cotroceniul a cautat tot timpul contrapunctul, a fost mereu in contratimp cu Palatul Victoria intr-o strategie destul de transparenta urmarind decuplarea de Tariceanu si lasarea acestuia in ofsaid. 

    DEFECTE DE CONSTRUCTIE De ce se ajunge, fatalmente, la conflict intre presedinte si premier? Doua randuri de explicatii ar fi valabile. Sunt motive – sa le spunem structurale – izvorate din ambiguitatea definitiei regimului politic si motive particulare, personale, tinand de diferentele substantiale de temperament si stilistica dintre Basescu si Tariceanu. Sa ne oprim intai la cele care tin de regimul politic. Constituanta din 1991 a dorit, pentru a evita o noua dictatura, sa mentina echilibrul intre fortele politice, intre presedinte, guvern si parlament, creand un regim semiprezidential. Insa nu a stabilit in detaliu modalitati de articulare a fortelor politice si nici preeminenta decizionala in situatii de echilibru politic sau de criza. Asa se face ca deseori principalele institutii si forte politice intra intr-o competitie acerba si ajung, intr-o situatie de criza, sa se paralizeze reciproc, sa se comporte centrifugal si dezarticulat. Definitia ambigua a regimului semiprezidential lasa libertatea si presedintelui, si premierului, sa incerce sa-si maximizeze puterea. In cazul presedintelui, exista o tensiune puternica intre ceea ce reprezinta acesta – capatand legitimitate incomparabila prin vot universal direct – si ce poate el, in urma limitarilor impuse de Constitutie si de Parlament. Premierul are puteri extinse, dar se gaseste intr-un deficit important de legitimitate, fiind numit prin negocieri dintre presedinte si coalitia guvernamentala, pe care incearca in permanenta sa-l surmonteze. 

    PRESEDINTELE SAU PREMIERUL? Aceasta tensiune structurala a produs mereu efecte in cei 15 ani de democratie, centrul de greutate al puterii deplasandu-se in functie de distributia fortelor pe scena politica. In diferite momente, desi cadrul constitutional a ramas acelasi, am avut cand un presedinte puternic, cand un premier puternic.  In perioada 1990-1992, de pilda, am avut o „democratura“, in care presedintele Ion Iliescu si-a exercitat autoritar mandatul democratic plebiscitat la 20 mai 1990. Apoi, in perioada 1992-1996, regimul s-a repliat pe o forma de prezidentialism, Iliescu controland guvernul Nicolae Vacaroiu si majoritatea guvernamentala PDSR. Din 1996, am intrat in „partitocratie“, pentru ca puterea presedintelui Emil Constantinescu era conditionata de jocul si negocierile partidelor din coalitia guvernamentala, acestea din urma avand cuvantul hotarator in alcatuirea guvernului.

    In ultimul an de mandat, prin demiterea lui Radu Vasile, Emil Constantinescu a facut un gest prezidentialist, cabinetul Mugur Isarescu fiind mai aproape de Cotroceni decat de coalitia guvernamentala. Dupa 2000, am avut iarasi o situatie inedita, puterea concentrandu-se de data aceasta in mana premierului Adrian Nastase si a Executivului. Tolerat de presedintele Iliescu, sustinut neconditionat de majoritatea PSD din cauza pozitiei la varf ocupate de Nastase in partid, premierul a ajuns sa-si exercite puterea ca un veritabil presedinte autoritar. Asadar, orice este posibil, in acelasi cadru constitutional, pentru ca, in context romanesc, democratia majoritara conteaza mai mult decat cea constitutionala. 

    PREZIDENTIALISM SAU PARTITOCRATIE? Si disputa de acum poate fi descrisa ca una intre prezidentialism si partitocratie. Traian Basescu, care a anuntat ca doreste sa fie un presedinte puternic, merge, dupa toate semnele, pe un proiect de extindere pe cat posibil a puterilor prezidentiale.  In acest moment exista patru importante stavile in calea acestei intentii: Constitutia, partidele din coalitie, opozitia si presa. Constitutia nu poate fi schimbata, opozitia este inca slaba, presa se afla in tatonari. Prioritatea fixata pentru acest moment, tocmai pentru ca se anunta o confruntare lunga si delicata, este acomodarea partidelor din Alianta D.A., chiar in eventualitatea maximala a formarii unui partid prezidential. Mai multi lideri democrati au recunoscut public ca seful statului se amesteca in afacerile interne ale PD. Activarea „solutiei Stolojan“ in cazul PNL are menirea, probabil, de a extinde influenta Cotroceniului si in PNL.

    DE CE PD TACE SI PNL EZITA PD s-a dovedit mai ascultator in relatia cu Basescu si pentru ca sesizeaza sprijinul pe care seful statului i-l acorda in competitia cu liberalii din cadrul Aliantei. Actuala formula de conducere a PD si reorientarea spre curentul popular au fost stabilite ca urmare a interventiei directe a lui Basescu, democratii primind in schimb sprijin in competitia de imagine cu PNL. PNL se afla in blocaj decizional, pentru ca mai multe din deciziile strategice pe care conducerea partidului ar fi trebuit sa le ia ar fi putut fi interpretate ca fiind concesii fata de Cotroceni si fata de grupari din PNL care contesta autoritatea lui Tariceanu.  Din cauza ca Traian Basescu si Valeriu Stoica au cerut fuziunea rapida a PNL si PD, declansarea alegerilor anticipate, orientarea spre polul popular si adoptarea „solutiei Stolojan“, conducerea PNL a fost, in permanenta si intr-un mod pagubos, ambigua fata de astfel de proiecte. Efectele s-au vazut in actuala criza politica, in care PNL nu a functionat ca un furnizor de sfaturi utilizabile pentru premierul Tariceanu, care, ramas singur si hartuit de Basescu, a facut greseala dupa greseala. PNL primeste un sprijin insidios din partea PSD, care este avantajat de o formula partitocratica prin care puterea presedintelui Basescu este sever limitata. Este un lucru pe care Cotroceniul deja l-a sesizat. Asa se si explica amenintarile lui Basescu din ultimele zile fata de vreo alianta ascunsa cu PSD.

  • ANTONIMUL LUI BASESCU

    Din schita de profil al stilului de actiune al lui Traian Basescu se poate deduce usor de ce e greu de conciliat voluntarismul abrupt al presedintelui cu inertia scrobita a premierului. In multe privinte, Calin Popescu-Tariceanu e exact contrariul lui Basescu. 

    PREMIER PENTRU 2025: Presedintele PNL este politicianul vremurilor normale, al situatiilor aseptice, al gestiunii curente si al rutinei placute. Ar fi perfect pentru o tara occidentala cu democratie consolidata si economie prospera. Ruleaza bine in regim de viteza constanta pe autostrada. Are insa probleme atunci cand trebuie sa demareze, sa conduca prin gropi si noroi sau cand trebuie sa calce pedala. Se straduieste, dar se vede ca nu prea are vocatie.

    FARA PORECLE, FARA RENUME: Daca nu schimba ceva in prestatia sa politica, presedintele PNL va avea probleme de crestere. El este simpatizat, dar nu si iubit. Impune respect, dar nu starneste admiratie. Da bine, dar nu e spectaculos si nici convingator. Nu starneste furii, dar nici mare interes. Nu are porecle, dar nici renume. Este un politician onorabil si un cetatean de treaba. Pentru a fi performant este insa nevoie de ceva mai mult.

    LA PENSIE?: Sub presiune, Tariceanu se precipita, devine usor iritabil, deraiaza, nu mai da randament. Hartuit de Basescu, premierul a facut greseli stupefiante, facandu-si praf, intr-un termen record, autoritatea. Omul politic Tariceanu pare lovit de progerie, de boala imbatranirii accelerate. Din politician de perspectiva, cum parea, Tariceanu a ajuns, peste noapte, un expirat care risca sa fie trimis la pensie politica, alaturi de Victor Ciorbea si Radu Vasile.

  • CHIPURILE PRESEDINTELUI

    Au trecut deja opt luni de cand Traian Basescu s-a instalat la Cotroceni. Gesturile pe care le-a facut de-atunci nu sunt surprinzatoare si se incadreaza disciplinat in profilul pe care si l-a construit in mai bine de un deceniu de politica. Dar cateva tuse noi s-au adaugat, totusi.

     

    OMUL CIRCUMSTANTEI Traian Basescu traieste politic din exploatarea oportunitatilor. Sa nu uitam, alegerile de la finalul anului trecut au fost castigate nu atat ca urmare a aplicarii strategiei electorale schitate la inceputul campaniei, cat a utilizarii maximale a unor subiecte aparute in plina batalie electorala si chiar pe ultima suta de metri: tema stenogramelor PSD, tema RAFO si tema fraudei electorale. Subiectele „tari“ de politica externa pe care a marsat la inceputul mandatului (Marea Neagra, Moldova, Ucraina, intarirea legaturilor cu SUA si Marea Britanie) au legatura cu evolutii recente pe harta relatiilor internationale (alegerile din spatiul ex-sovietic, reorientarea SUA si a NATO spre zona Marii Negre, subtierea taberei aliatilor din Irak etc.). Inundatiile, care pentru altii s-au dovedit o pacoste, au fost pentru Basescu inca o oportunitate. In fine, presedintele a insistat pentru anticipate, socotind buna situare a Aliantei in sondaje drept – ati ghicit – „o oportunitate“. Traind politic de pe o zi pe alta, bazandu-se pe tactica si ignorand strategia, Basescu risca sa piarda perspectiva pe termen lung.

     

    OMUL STARII DE RAZBOI Basescu se simte cel mai bine in starea de beligeranta, este politicianul situatiilor de criza. A iesit in prim-plan, din punct de vedere politic, provocand o criza, in timpul guvernului Victor Ciorbea. S-a intarit politic tot in situatie de criza, in conflictul din postura de primar cu majoritatea PSD din Consiliul Capitalei si cu guvernul Nastase. Dupa alegerile de anul trecut, nu s-a multumit cu pacea postelectorala si a cerut imediat noi alegeri. Starea de permanenta mobilizare creata de seful statului produce inconfort in actuala coalitie guvernamentala. Sunt deranjate doua categorii de aliati: cei care deja au prins gustul puterii si cei prinsi in efortul guvernamental. Aceste diferente de abordare si de temperament alimenteaza tensiunile dintre Cotroceni si majoritatea reflectata la Palatul Victoria. 

     

    OMUL DECIZIILOR RAPIDE. Din cate povestesc apropiatii lui Basescu, noului presedinte ii place sa ia decizii rapide, dupa sedinte scurte si in urma unor informari concise si clare. Aici are un rol, fara doar si poate, educatia militara, dar si experienta din timpul guvernului Ciorbea – in care participa la sedinte de guvern interminabile si sterile. Graba presupune riscuri mari. Lucru care s-a vazut, de exemplu, in timpul sedintei fulger a CSAT pe tema conflictului SRI-CNSAS. Dupa sedinta, am fost informati ca presedintele „a rezolvat criza dosarelor“, cand, de fapt, el a cazut in capcana SRI, adoptand o solutie care va tine CNSAS blocat mult timp in procesul migalos de preluare dosar cu dosar a arhivei. In cazul anticipatelor, Basescu s-ar fi asteptat la o decizie rapida din partea lui Tariceanu. Insa pentru cineva aflat intr-o pozitie articulata politic, precum premierul, care depinde de partidele din coalitie, deciziile trebuie sa urmeze o ordine procedurala. Democratia este ceva mai complicata decat ii convine lui Basescu sa accepte.

     

    OM DE ECHIPA SAU COMANDANT? Basescu a spus de nenumarate ori ca e om de echipa. Consilierii sai au confirmat ca Basescu stie ce sa ceara de la ei si asculta sfaturile care ii sunt date. Insa aceiasi consilieri au recunoscut ca presedintele are o doza mare de imprevizibilitate si ca deseori are un stil militaros de a colabora cu subordonatii. Exista formulari de-ale presedintelui – precum cea referitoare la „axa“ Bucuresti-Washington-Londra sau cea privind „starea de ocupatie“ in care s-ar afla Irakul – care, in mod clar, nu au avut acordul consilierilor. Multe din initiativele sale privind guvernarea nu au avut acordul prealabil al liderilor coalitiei. El crede in virtutile darwinismului social, ale competitiei crunte dintre membrii echipei. „Solutia Stolojan“, vanturata din cand in cand, are si rolul de a-l tine pe Tariceanu in priza.

     

    OMUL CARE DOMINA FUNCTIA  Atributiile furnizate de Constitutie si precedentul oferit de Ion Iliescu si Emil Constantinescu i-ar fi rezervat lui Basescu un rol minor pe scena politica si in reforma institutionala. Or, din cate vedem pana acum, Basescu a gasit resursele pentru a-si rezerva un rol sporit si pentru a-si largi singur fisa postului. Aici apar doua probleme. Prima: presedintele va fi acuzat mereu ca incalca limitele constitutionale. A doua tine de faptul ca, de regula, puterea este extinsa in dezavantajul altcuiva. Reactia iritata a premierului si reticenta partidelor demonstreaza acest lucru.

  • Cu un ochi la valiza si cu altul la stiri

    Turismul romanesc e ca Bacovia – sensibil la ploi si la atmosfera lacustra. Ultimele doua luni, in care mai mult a plouat decat a fost soare, plus inundatiile din ultima perioada, au facut ca fluxul de turisti sa scada cu cateva zeci de procente fata de anul trecut.

    In iulie, anul trecut, discoteca The Office din Predeal era deschisa in fiecare zi. In luna iulia a acestui an, insa, clubul a fost deschis doar in week-end. Situatia de la The Office reda, la scara mica, ceea ce se intampla la nivelul turismului montan in general, in aceasta vara. „In vara anului trecut, discoteca era plina in week-end, dar si in timpul saptamanii, chiar daca erau mai putini clienti, mergea destul de bine“, spune Dan Malusel, administratorul discotecii The Office si al hotelului Ursuletul din Predeal. Acum, adauga el, in cursul saptamanii nu mai vine nimeni la discoteca, vinerea este aproape gol, si abia sambata este mai animata. In plus, povesteste Malusel, daca in fiecare sambata din vara anului trecut in discoteca veneau intre 250 si 300 de persoane, acum numarul acestora nu depaseste 150.

    „In timpul saptamanii, nu e aproape nimeni la munte. Daca in vara anului trecut gradul de ocupare al hotelurilor era de 50-60%, acum nu depaseste 20%“, sustine Malusel. Hotelierii spun ca acest recul este cauzat de vremea ploioasa din ultima perioada. Inundatiile mai lipseau. Drept pentru care o parte din turisti au stat acasa, iar altii au ales sa plece peste hotare. Mai ales ca statiunile romanesti au inceput sa fie mai scumpe chiar si decat cele din Slovenia sau Croatia – tari considerate nu tocmai ieftine.

    Si, in cele mai multe din cazuri, in conditiile in care scade fluxul de turisti, in loc sa scada preturile pentru a atrage si alti clienti, hotelierii le maresc si mai mult, pentru – socotesc ei – a mai recupera din pierderi. Acest lucru se intampla atat la munte, cat mai ales la mare, si ea afectata de inundatii, ploi si preturi mari.

    „Eu, dac-as avea bani, n-as veni pe litoralul romanesc. Iarba e pana la fereastra…Te mananca cainii in statiuni… Preturile sunt naspa…“, sustine Ciprian Popescu, directorul general al agentiei de turism Danubius din Constanta, reprezentanta grupului TUI in Romania. Agentie care a „adus“ anul trecut 20.000 de turisti straini pe litoral.

    Popescu crede, exprimandu-se plastic, ca hotelierii maresc tarifele „de foame“. Intr-adevar, vremea proasta si preturile mari au afectat serios si litoralul in acest an. „Prima parte a sezonului din acest an, adica lunile mai, iunie si iulie, au mers mult mai prost decat perioada similara a anului trecut, in ceea ce priveste prezenta turistilor romani pe litoral. Practic, au fost cu 30% mai putin romani“, spune Lucia Morariu, presedintele Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism din Romania (ANAT) si presedinte al agentiei de turism Eximtur. La turistii straini, in schimb, litoralul sta ceva mai bine. Ei si-au cumparat bilete din timp si putini au fost cei care au renuntat la rezervari – chiar daca lipsa agrementului ii face sa cheltuie cat mai putin, pentru ca intr-o zi de ploaie pe litoral, daca nu intri intr-un restaurant, nu prea ai pe ce da banii. „Turistul pleaca din Danemarca lui si daca ajunge aici si ploua – asta e. Sunt mai morocanosi, ii apuca depresia si-si ineaca amarul in bere“, spune Popescu.

    Nu la fel stau lucrurile in cazul turistilor straini care vin in Romania pentru circuite culturale. Fluxul de turisti de la castelul Bran, de exemplu, a fost influentat negativ de vremea proasta. „Daca in iulie anul trecut erau zile de varf in care aveam 3.000 – 3.500 de vizitatori, acum vin maxim 2.000 intr-o zi foarte buna“, se plange Daniel Apostol, director de marketing si relatii publice la castelul Bran.

    Spre surprinderea reprezentantilor castelului, nu a scazut doar numarul vizitatorilor romani ci, in proportii egale, si cel al turistilor straini. Apostol povesteste ca a discutat cu coordonatorii de grupuri, care i-au spus ca unii turisti straini au preferat sa piarda o parte din banii dati pe bilet sau, in unele cazuri, toata suma, si au renuntat la vacanta in Romania. „Au vazut pe posturile TV din tarile lor ce s-a intamplat la noi, mai ales imaginile cu viitura de la Voronet, foarte mediatizata. S-au speriat si n-au mai venit“, adauga oficialul de la Bran.

    Scaderea de la Bran reflecta si ea, la scara mica, ceea ce se petrece in zona. Lucru confirmat si de un studiu al Directiei Judetene pentru Statistica Brasov, facut public la sfarsitul lunii iulie. Conform studiului, in luna mai a acestui an – adica inaintea inundatiilor – „unitatile de cazare de pe raza judetului Brasov au fost ocupate in proportie de doar 21,4%“. Pensiunile turistice rurale au suferit cel mai tare, avand un grad de ocupare de 8%, in scadere cu mai bine de 50% fata de intervalul similar al anului trecut.

    Si turismul balnear, cel mai rezistent la calamitati, a suferit destul de serios de pe urma ploilor si inundatiilor. Chiar daca turistii romani, veniti la tratament cu bilete compensate au infruntat vremea proasta pentru a nu pierde poate singura vacanta din an pe care si-o permit, multi dintre cei care veneau prin agentii au ocolit Romania. „Acum, gradul de ocupare al statiunilor balneare este de 60% in medie pe cand in aceeasi perioada a anului trecut, depasea 80%“, spune Nicu Radulescu, presedintele Organizatiei Patronale a Turismului Balnear din Romania. El adauga ca inundatiile au creat mari probleme statiunilor balneare, mai ales ca multe agentii de turism din strainatate le-au recomandat clientilor lor sa nu vina in Romania. „Muntele si statiunile balneo sunt un dezastru fata de anul trecut“, completeaza tabloul si Lucia Morariu, presedintele ANAT.

    Cei care lucreaza in turism se plang ca imaginea proasta este amplificata nu doar de agentiile straine de turism, ci si de televiziunile straine si chiar de ambasadele Romaniei din diverse tari. Mircea Vladu, directorul general al agentiei de turism Prestige Tours spune ca astfel de mesaje l-au facut sa piarda, doar saptamana trecuta, sase grupuri de turisti straini.

    Drept pentru care Prestige a trimis Autoritatii Nationale pentru Turism o scrisoare de protest in care acuza Ambasada Romaniei din Germania pentru pierderea acestor grupuri. „Datorita acestor informatii alarmiste, in ultima saptamana ni s-au anulat trei grupuri din Germania, doua din Anglia si unul din Franta. Consideram modul de prezentare al acestora cu totul exagerat, cu atat mai mult cu cat nici o zona turistica importanta din tara nu a fost calamitata“, spun cei de la Prestige in adresa lor.

    Dar ce comunicat a putut da ambasada romana incat sa-i sperie pe cei 240 de turisti straini? „Ambasada Romaniei in Germania informeaza ca Romania a fost atinsa in ultimele saptamani de grave inundatii, de data aceasta in estul, sudul si centrul tarii. Acestea au loc la mai putin de 3 luni de la masivele inundatii din Banat“, suna inceputul mesajului. Informatiile sunt corecte. De ce se plange atunci Prestige Tours?

    Dincolo de tristetea de inteles a turoperatorilor, care-si vad diminuate veniturile, ambasadele Romaniei au procedat corect, in definitiv informand publicul despre situatia din tara. In plus, oamenii se uita la stiri, iar imagini cu inundatiile din Romania au fost difuzate de toate marile televiziuni din lume, alaturi de cele despre atentatele de la Londra ori din Egipt. Si, apropo de aceasta tara, turoperatorii cred ca traficul de turisti romani catre Egipt se va reduce substantial in urmatoarele luni, iar o parte din agentii vor inchide cursele charter spre aceasta destinatie in urma recentului atentat terorist.

    Agentia Paralela 45, de exemplu, a anulat charterul catre Egipt care ar fi trebuit sa-si inceapa cursele la 1 septembrie, anul acesta. „Cu siguranta nu va mai fi cerere, asa ca nu vom mai organiza charterul“, a declarat recent reprezentantul agentiei.

    „Efectul atentatelor este foarte grav. Egiptul va fi scos pentru o perioada din programele de promovare ale agentiilor de turism“, spune si Nicolae Demetriade, presedintele tour-operatorului bucuresteam Happy Tour, cea mai mare agentie de turism din Romania, ca cifra de afaceri.

    Asadar, turoperatorii romani sunt, anul acesta, loviti din toate partile, plouati, inundati, afectati de teroristi si, nu in ultimul rand, de concurenta tarilor din zona.

    Pentru hotelurile din Romania, salvarea vine de la turismul de business, de la oamenii de afaceri care vin indiferent de cat de mult ploua. Asta in orase, pentru ca statiunile se salveaza prin cei care vin prin sindicate sau Ministerul Muncii. Pentru agentiile de turism, salvarea vine tot de la oamenii de afaceri, care se deplaseaza des si cumpara de la acestea bilete de avion.

    Deci, de bine, de rau, turismul romanesc merge. Vom vedea in anii viitori incotro. Vorba lui Popescu de la Danubius, reprezentanta TUI in Romania: „Eu n-am probleme. Merge ca dracu! Mai am putin si scriu pe usa «de-nchiriat»…“

  • ANALIZA: Farmecul discret al facilitatilor

    Romania a ocupat anul trecut un loc neasteptat de bun in clasamentul european al investitiilor straine. Va reusi in acest an sa se pastreze in top, in conditiile in care statele din estul Europei fac tot ce pot pentru a intra in gratiile investitorilor?

    Anul trecut Romania s-a clasat pe locul 11 in topul european al investitiilor, cele 4,1 miliarde de euro atrase (o crestere de 205%) reprezentand 1% din totalul investitiilor mondiale. In plus, conform companiei de servicii financiare Ernst & Young, Romania s-a aflat pe locul doi in Europa in topul investitiilor straine directe dupa numarul mediu de locuri de munca create pe proiect in 2004.

    Cei de la Ernst & Young considera ca Europa Centrala si de Est reprezinta o alternativa viabila la China in ceea ce priveste industria constructoare de masini, industria grea si bunurile de consum. In topul european, pe primul loc se afla Marea Britanie, urmata de Franta si Germania. Dintre competitorii estici, Polonia se afla pe locul 4, Ungaria pe 5, Rusia pe 7, Cehia pe locul 8 iar Bulgaria pe locul 15.

    In primele patru luni ale acestui an, investitiile straine directe atrase de Romania au fost de 485 de milioane de euro, inregistrandu-se o scadere cu circa 30% fata de perioada similara a anului trecut, pe fondul instabilitatii politice. Potrivit BNR, in perioada ia-nuarie-aprilie a anului trecut, investitiile straine directe au fost de 694 mil. euro.

    „Desi statisticile arata ca numarul proiectelor de investitii a crescut fata de anul trecut, BNR raporteaza ca banii intrati efectiv in tara sunt mai putini decat anul trecut. Acest lucru arata ca s-au investit profituri ale investitorilor deja prezenti pe piata, care au fost incurajati de rezultatele obtinute aici, in timp ce cei care nu cunosc piata sunt mai retinuti“, spune presedintele Agentiei Romane pentru Investitii Straine, Ana-Maria Cristina.

    Printre investitiile importante ale acestui an se numara  cea a companiei japoneze de confectii YKK, care a inaugurat o fabrica de fermoare langa Bucuresti, la Chitila, precum si cea a producatorului de componente auto german INA Schaeffler. Impreuna, acestea insumeaza 190 de milioane de euro.

    In schimb, romanii au dat trei rateuri, in cazurile Montupet, MAN si ElcoBrandt. In cazul francezilor de la Montupet, care aveau in plan productia de componente auto, Consiliul Judetean Cluj a decis atribuirea unui teren de 20 de hectare pentru derularea investitiei Montupet in cadrul noului parc industrial Tetarom 2. Din acesta, fabrica Montupet ar fi urmat sa ocupe 12 hectare. Compania a oferit autoritatilor locale 2 euro pe metrul patrat, oferta care a fost respinsa. Astfel, Montupet a decis sa renunte la investitia din Romania, estimata la 120 de milioane de euro, in favoarea Bulgariei. Un amanunt, bulgarii au oferit francezilor terenul gratuit.

    In cazul producatorului german de autocamioane MAN, care a selectat Polonia in defavoarea Romaniei pentru amplasarea unei uzine de asamblare, oficialii romani spun ca decizia nu a avut legatura cu climatul investitional si ca hotararea era deja luata cand reprezentantii companiei au vizitat Romania. Reprezentantii MAN au avut obiectii fata de terenul oferit in zona orasului Arad, dar s-au declarat nesatisfacuti si de conditiile „sociale si culturale“ oferite de oras. „Nevestele directorilor veniti la viitoarea fabrica din Romania nu ar fi avut de unde sa-si faca cumparaturi. MAN a avut de la inceput 4-5 tari ca si locatie si credem ca avea deja in vedere alta tara“, a explicat un oficial ARIS.

    Cea de-a treia investitie, de aproape 23 de milioane de euro, a fost pierduta tot in favoarea Poloniei. Compania franceza Elco Brandts, producatoare de electrocasnice, a selectat initial drept locatie o localitate din apropierea Bucurestiului.

    Sursele apropiate negocierilor spun ca firma a discutat cu ARIS despre un proiect de constructie la Dragomiresti, langa Capitala, a unei unitati de productie de masini de spalat, gama urmand sa fie ulterior extinsa cu alte produse electrocasnice. ARIS nu a primit o instiintare oficiala despre motivul pentru care, pana la urma, francezii au preferat Polonia. ElcoBrandt este lider pe piata franceza de electrocasnice si unul dintre primii cinci producatori europeni de electrocasnice, cu o cifra de afaceri de peste 850 de milioane de euro in anul 2003.

    Speculatiile pe marginea acestui esec dau drept motiv al preferintei francezilor pentru Polonia faptul ca a existat o schimbare de actionariat in cadrul firmei, actionarul majoritar fiind acum compania spaniola Fagor. Aceasta are deja unitati de productie in Polonia, iar Guvernul polonez le-a oferit celor de la Fagor facilitati importante pentru a face aceasta investitie in Polonia.

    Oricum, intr-un top al atractivitatii facilitatile par sa se situeze pe primul loc, in detrimentul calitatii terenurilor sau al shopping-ului nevestelor de directori. Astfel ca ARIS vrea sa modifice legea privind investitiile directe, pentru a crea cadrul legal privind acordarea de facilitati investitorilor. Presedintele ARIS, Ana-Maria Cristina, a apreciat recent ca legislatia privind promovarea investitiilor din Romania este cea mai slaba din regiune. In opinia sa, legea este „depasita si a pierdut rand pe rand facilitatile care erau prevazute initial“.

    Presedintele ARIS nu a detaliat propunerile privind viitoarele tipuri de inlesniri, mentionand doar ca acestea vor respecta cadrul delimitat de legislatia in domeniul ajutorului de stat. Agentia a realizat si un studiu comparativ asupra acordarii de facilitati investitorilor straini in Cehia, Polonia, Ungaria, Bulgaria si Romania.
    In Romania, investitiile straine mai mari de un milion de dolari beneficiaza de exceptarea de la plata taxelor vamale pentru utilajele tehnologice, instalatiile si  echipamentele destinate activitatii productive.

    In plus, Codul fiscal prevede deducerea unei cote de 20% din valoarea investitiilor, precum si posibilitatea utilizarii amortizarii accelerate.

    Aceste facilitati sunt valabile insa doar pana la 1 ianuarie 2006. Spre comparatie, Polonia subventioneaza cheltuielile proiectului de investitii pana la 50%, precum si a locurilor de munca noi pana la echivalentul a 4.000 de euro pentru fiecare post, fara sa depaseasca costul salariilor in primii doi ani pentru locurile de munca nou create, daca investitorii aloca peste 10 milioane de euro. De asemenea, pentru o investitie de 10 milioane de euro, investitorii sunt scutiti de la plata impozitului pe profit daca valoarea acestuia nu depaseste cinci milioane de euro. In plus, exista posibilitatea exceptarii sau reducerii taxei pe teren, aceasta fiind considerata o facilitate cu caracter general care intra in categoria ajutorului de stat regional.

    In Ungaria, investitorii straini beneficiaza de reducerea bazei impozabile cu maxim 50% din taxa locala de afaceri, daca companiile nu inregistreaza obligatii restante la sfarsitul anului, precum si de deducerea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare in proportie de 100% din baza impozabila. Investitorii care vor sa investeasca in Bulgaria primesc avizele necesare in perioade de trei ori mai scurte decat cele normale. De asemenea, companiile din domeniul manufacturier care investesc in zone cu somaj ridicat sunt scutite de la plata impozitului pe profit, iar investitorii platitori de TVA ce desfasoara anumite proiecte de investitii eligibile sunt scutiti de TVA pentru importul de active.

    In prezent, ARIS monitorizeaza 39 de proiecte in faza de intentie, care insumeaza o valoare totala de 1,5 miliarde de euro in domeniul componentelor auto, IT, telecomunicatiilor sau domeniul energetic. Din aceste proiecte, 27 reprezinta proiecte noi, axate in principal pe industria auto, petrochimie, energie neconventionala, dar si pe domenii cum ar fi productia de aparatura electrica si electrocasnice sau in productia de mobila. Si nu trebuie uitat nici noul proiect al Renault, o fabrica de cutii de viteza in valoare de peste 200 de milioane de euro.

    In total, ARIS asteapta sa atraga in acest an circa intre 3,2 si 3,8 miliarde de euro investitii straine. Prin comparatie, vecinii de la sud de Dunare, asteapta, prin agentia lor pentru investitii straine, in jurul a 6 miliarde de euro. Dar declaratia sefului bulgar ar trebui privita cu oarecare circumspectie, o data pentru ca a fost facuta intr-o perioada electorala, dar si pentru ca sase miliarde de euro sunt pur si simplu o multime de bani – tot sud-estul Europei (Romania, Bulgaria, Croatia, Serbia si Muntenegru, Bosnia Hertegovina, Macedonia si Albania) a atras anul trecut 8 miliarde de euro.