BusinessMagazin

Blog

  • Valentine’s Day la romani: Dragostea trece prin buzunar

    Jumatate dintre romani sunt indragostiti. Pe asta se bazeaza
    afaceristii care vor sa profite de sarbatoarea importata din
    Occident pentru a-si rotunji veniturile. “Orice prilej este bun”,
    spune Felicia Radulescu, responsabil de vanzari in cadrul
    restaurantului Noblesse din Capitala. Spre deosebire de o zi
    obisnuita, Ziua Indragostitilor nu ii aduce mai multi clienti.
    Insa, de cand bugetele de marketing sunt inghetate, orice
    sarbatoare comerciala poate fi un bun pretext pentru a deveni
    cunoscut si a-si face numele mai vizibil. Iesirile in oras au fost
    de fapt primele taiate de pe lista de cheltuieli, asa ca cei mai
    multi cetateni prefera sa stea acasa in locul unei cine la
    restaurant. Inseamna o economie de 50-100 de lei, bani care pot
    acoperi cu usurinta facturile la internet sau telefonul mobil
    pentru o luna de zile.


    Fireste, daca Valentine’s Day nu aduce mai multa lume in
    restaurante, nici turismul nu are cum sa mearga mai bine. Ioana
    Dobrescu, purtatorul de cuvant al Asociatiei Nationale a Agentiilor
    de Turism, remarca in primul rand faptul ca 14 februarie cade
    intr-o zi de luni, iar cetatenii nu prea obisnuiesc sa-si ia liber
    la inceput de saptamana. “E vorba de modul lor de a gandi, de aceea
    vinerea e ziua ideala pentru o asemenea sarbatoare”, spune
    Dobrescu. Asa se face ca, in cel mai bun caz, vacantele se vor
    limita la doua-trei zile, deci nici incasarile hotelierilor nu vor
    urca foarte mult. Cam 10%, potrivit estimarilor ANAT.

    “Orice crestere e foarte importanta pentru acest context
    economic, mai ales ca bugetele de calatorii sunt printre primele
    lovite de efectele crizei”, explica oficialul. Daca pentru Romania,
    obiectivele de top sunt Valea Prahovei, Bucovina si pe alocuri
    litoralul Marii Negre, strainatatea inseamna fie excursii de
    weekend la Viena, Paris, Venetia sau Budapesta, fie vacante la
    munte. De regula, vizitele in afara granitelor sunt corelate cu
    restul concediului, deci pe o perioada mai lunga, iar cele legate
    de capitale sau orase ale romantismului dureaza un weekend.
    Agentiile de turism au pregatit si pachete turistice de Dragobete,
    inclusiv pe extern, dar, cu siguranta, circulatia va fi mai mare de
    Valentine’s Day.

    ANAT estimeaza o usoara crestere a cererii fata de anul
    precedent, intre 5 si 12%. Majoritatea turistilor sunt cupluri cu
    varste cuprinse intre 18 si 35 de ani, iar ca ordin de marime e
    vorba de cateva mii de turisti. Dan Marian, coordonator al
    departamentului de vanzari al hotelului Orizont din Predeal, spune
    ca Valentine’s Day ii ocupa doar 10% din locurile disponibile in
    unitate, iar weekendul 11-13 februarie nu difera fata de altele in
    ce priveste incasarile: “Nu ne avantajeaza cu nimic sarbatoarea,
    iar o influenta vizibila sesizam pentru rezervarile de Paste”.
    Intr-un registru similar, Marius Vanatoru, directorul de marketing
    al hotelului International din Sinaia, spune ca din partea
    pachetului turistic oferit indragostitilor asteapta ocuparea
    locurilor libere din hotel si, nicidecum, o modalitate de a creste
    veniturile.

    Daca ne uitam inspre unitatile de calibru mai redus, putem
    observa ca nici acolo plusurile nu sunt sesizabile. Nici pragul
    vestitei cabane Gura Diham din Busteni nu va fi calcat de prea
    multi indragostiti. Sau, dupa cum spune Liliana Botorogea,
    gestionar al unitatii, romanii nu sunt obisnuiti cu asa ceva, deci
    va fi un sfarsit de saptamana “ca oricare altul”.

  • Vodafone incheie un parteneriat cu RBS Romania pentru plata facturii

    Ca urmare a acestui parteneriat, RBS Romania va intermedia
    comunicarea cu bancile cu care Vodafone nu are acorduri bilaterale,
    in scopul de a facilita tranzactiile de debitare directa pentru
    plata facturii Vodafone. |n prima faza, serviciul este oferit
    clientilor Vodafone cu cont curent deschis la Millennium Bank, care
    isi vor putea achita factura si prin direct debit.

    Clientii Vodafone pot activa serviciul prin semnarea unui mandat
    prin care autorizează Millennium Bank sa transfere contravaloarea
    facturii lunare din contul lor deschis la Millennium Bank in contul
    Vodafone deschis la RBS România. “Direct debitul este una din
    modalitatile de plata a facturii cu o popularitate din ce in ce mai
    mare in randul clientilor”, a spus Karsten Wildberger, directorul
    comercial a Vodafone Romania. Debitul direct este o modalitate
    eficienta si practica de plata, prin care consumatorii nu mai
    trebuie sa se mai deplaseze la banca sau la casierie.

  • iQuest asteapta un milion de euro din aplicatii mobile in 2011

    “Vanzarile generate de aplicatiile pentru mobile vor reprezenta
    in 2011 aproximativ 10% din businessul iQuest, in crestere
    semnificativa fata de anul trecut”, a declarat Cornelius Brody,
    directorul executiv al iQuest. Compania numara 330 de angajati in
    centrele de dezvoltare software de la Cluj si Brasov su are o
    divizie dedicata dezvoltarii de aplicatii mobile.

    In ansamblu, iQuest estimeaza pentru acest an o cifra de afaceri
    de 13 milioane de euro, in crestere cu 20% fata de nivelul de 11
    milioane de euro inregistrat in 2010.

    Compania a lansat recent aplicatii iPhone, iPad si Android
    pentru companii precum Banca Transilvania sau Jaguar, cu ocazia
    aniversarii a 75 de ani de existenta a marcii britanice de
    autoturisme. Aplicaţia bancara, spre exemplu, permite vizualizarea
    de informatii cu privire la localizarea celei mai apropiate
    unitati, cursul valutar sau cele mai noi stiri despre banca si
    ofera posibilitatea de a folosi diverse instrumente, precum
    simulatorul de depozite sau de credite BT ori convertorul
    valutar.
    “Clientii nottri sunt in principal companii deschise noilor
    tendinte de comunicare si în prezent suntem implicati in proiecte
    pentru companii din domeniul auto, media sau retail”, a adăugat
    Brody.

    Costul pentru dezvoltarea unei aplicatii mobile variaza de la
    cateva mii de euro, pana la zeci de mii, in functie de
    complexitatea acesteia, iar dezvoltarea unui proiect complex poate
    dura chiar si cateva luni. In plus fata de costurile initiale
    pentru dezvoltarea unei aplicatii pentru platforme mobile, apar
    costuri ulterioare, care presupun mentenata, precum si dezvoltarea
    de versiuni imbunatatite.

    Cea mai cunoscuta aplicatie realizată de iQuest, Trip Journal,
    este folosită in prezent de aproape 300.000 de utilizatori din
    intreaga lume.

  • Cine e romanul care a depus 8.000 de CV-uri intr-un an. De ce crede ca e in continuare somer

    Intai e usor ezitant, pana isi gaseste cuvintele potrivite. Dupa
    cateva minute, orice urma de trac dispare. E firesc, anul trecut a
    avut cate doua-trei interviuri pe saptamana, in cautarea unui loc
    de munca. Nici macar nu stie ca a reusit trista performanta de a fi
    candidatul cu cele mai multe CV-uri depuse pe portalul de recrutare
    bestjobs.ro. Nu s-a limitat la un singur site, ci a apelat la
    toate, indiferent de jobul disponibil, de specializarea necesara
    ori de salariul oferit. “Am aplicat de atatea ori pentru ca m-am
    gandit ca asa am mai multe sanse de reusita. Nu am urmarit insa
    decat ofertele cu contract de munca. Dar… nu cred ca interviurile
    sunt concludente, angajatorii vor numai oameni cu experienta si
    poate nu fac cele mai bune alegeri”, crede Moreanu.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Se dezgheata piata imobiliara in 2011?

    Nu mai e demult un secret pentru nimeni ca numarul celor care
    nu-si mai pot plati ratele la banca este tot mai mare. Pentru
    aproape o treime (31,5%) din creditele in derulare la finalul
    anului trecut intarzierele de plata a ratelor erau mai mari de 30
    de zile, potrivit datelor publicate de Banca Nationala a Romaniei.
    Ponderea creditelor “cu probleme” a crescut spectaculos, fata de
    2009, fiind mai mare cu opt puncte procentuale. |n aceste conditii,
    este de asteptat ca executarile silite sa nu mai intarzie prea
    mult, desi o asemenea decizie echivaleaza, pentru o banca, cu un
    esec. Masura are, in plus, un dezavantaj major, de cele mai multe
    ori: din valoarea datoriei poate fi recuperata doar o parte,
    puncteaza Adrian Crivii, presedintele Darian, cea mai mare firma
    independenta de evaluare de pe piata locala. Firma detine, potrivit
    propriilor estimari, o cota de piata de 10%, inregistrand anul
    trecut o cifra de afaceri de peste 11 milioane de lei, in crestere
    fata de 2009 (10 milioane de lei). |n afara de executarea silita,
    “care este in sine o tragedie atat pentru cel imprumutat, care
    ramane fara casa, cat si pentru banca, care marcheaza pierdere”,
    institutiile financiare mai au insa o varianta.

    Bancherii pot alege sa negocieze cu creditatii si sa stabileasca
    un alt nivel al imprumutului, care sa fie suportabil pentru client.
    Crivii da un exemplu clar: daca pentru un credit, contractat in
    2007-2008, de 80.000 de euro ratele nu mai sunt platite, banca
    poate alege sa incaseze, spre exemplu, 50.000 de euro din scoaterea
    la mezat a apartamentului care sta garantie la credit. Sau
    bancherii ar putea sa reduca nivelul datoriei pana la 65.000 de
    euro, structurand rambursarile in asa fel incat sa recupereze
    acesti bani.

    Desi povestea rau platnicilor nu este de data recenta, pana in
    prezent nu a avut loc un val de executari silite, bancile preferand
    sa astepte. Crivii crede insa ca 2011 este momentul in care va
    trebui sa ia o decizie. “Bancile au evitat sa faca vanzari masive
    pentru ca nu avea cine sa cumpere proprietatile, fie apartamente
    sau terenuri”, spune Crivii. Din moment ce larghetea cu care
    institutiile financiare ofereau bani nu mai este acum decat o
    amintire, banii nu mai sunt la indemana nici pentru consum si cu
    atat mai putin pentru achizitia de proprietati.

    Din 2010 a ramas un plafon neutilizat de garantii de peste 300
    de milioane de euro, bani ce vor putea fi folositi pentru programul
    Prima Casa in 2011. Anul trecut au fost semnate 16.500 de contracte
    prin programul guvernamental, in valoare de aproximativ 646
    milioane de euro. Dintre cei care au luat credite prin Prima Casa
    au fost executate, pana in prezent, doar cinci garantii, bancile
    fiind despagubite de Fondul de Garantare cu 250.000 de euro,
    conform informatiilor Darian.

    Pe parcursul anului trecut, preturile de vanzare ale
    proprietatilor, fie apartamente vechi sau noi ori terenuri dedicate
    dezvoltarilor imobiliare, nu au putut decat sa se inscrie pe o
    panta descendenta. Ideea este sustinuta de Darian, pe baza
    tranzactiilor din piata rezidentiala din 2010 si care face
    comparatie cu valorile inregistrate in 2009 si 2008. La ce preturi
    au ajuns apartamentele la finalul anului trecut? Daca la inceputul
    anului 2008 pretentiile financiare ridicate de vanzatori pareau
    adesea ireale, “criza a avut si un efect pozitiv, prin aducerea
    preturilor la valori mai <pamantesti>, mai apropiate de
    realitate”, spune Crivii. |n cazul apartamentelor vechi, pretul
    mediu pe metru patrat a ajuns la 774 de euro, iar in cazul
    locuintelor noi media ajunge la 846 euro pe metru patrat. Aceste
    valori reprezinta insa medii la nivel national, iar pretul este
    puternic influentat de valorile mici ale tranzactiilor din
    provincie. De exemplu, in Bucuresti preturile medii ale
    apartamentelor vechi au ajuns anul trecut la 1.089 euro/mp, mai
    mari cu aproape 300 de euro/mp fata de media nationala. La Ramnicu
    Valcea insa locuintele vechi au ajuns anul trecut la valori de
    circa 700 euro/mp.

  • Ce stim despre pisicile egiptene?

    Cu doar doua saptamani in urma am scris in aceasta pagina despre
    cartea lui Evgeny Morozov “The Net Delusion”, care incearca sa
    sustina ideea ca puterea internetului in promovarea libertatii si
    democratiei este o iluzie. Autorul chiar pluseaza: internetul este
    mai degraba o arma in mana guvernelor represive. M-am bazat mai
    mult pe argumentele lui Cory Doctorow pentru a sustine contrariul,
    dar intre timp am primit chiar din jurnalele de stiri o
    demonstratie elocventa. Daca puterea internetului nu face doua
    parale, de ce guvernul egiptean a incercat sa opreasca total
    accesul la retea in timpul recentelor demonstratii?

    Povestea acestei blocade digitale este cu totul speciala, pentru
    ca este pentru prima data in istorie cand o putere politica
    incearca sa inchida total accesul la internet si la telefonia
    mobila. Se stie ca autoritatile din China, Iran sau alte tari cu
    regimuri autoritare sau represive cenzureaza sau limiteaza accesul,
    dar niciuna nu a dorit sa blocheze tot traficul (nu punem la
    socoteala Coreea de Nord, unde internetul pur si simplu nu exista).
    Thailanda si Tunisia au taiat accesul la siturile de stiri si la
    retelele sociale in timpul tulburarilor, insa blocada totala este o
    problema tehnica foarte complexa. Avand in vedere ca totul a cazut
    deodata (in doar 13 minute o tara a disparut din internet), este
    indiscutabil ca guvernul egiptean a avut un plan foarte bine pus la
    punct. Nu voi insista pe detaliile tehnice, dar merita amintit ca
    retelele de telefonie mobila au fost oprite chiar de operatori
    (protocolul cu guvernul egiptean prevede aceasta posibilitate) si
    ca un singur ISP din zece a ramas activ: Noor Data Networks, care
    foloseste un cablu submarin operat de Telecom Italia. Dar se pare
    ca “scaparea” a fost intentionata, pentru ca Noor deserveste bursa
    egipteana si, probabil, alte servicii strategice si bine protejate
    – nu-mi imaginez ca, de pilda, serviciile secrete au ramas in
    bezna.

    Si cu toate acestea, multi egipteni au reusit sa strapunga
    blocada. Cea mai simpla cale a fost sa-si reaminteasca o metoda
    abandonata de mai mult de un deceniu: dial-up pe liniile telefonice
    terestre, in combinatie cu programe de “camuflaj” de genul Hotspot
    Shield sau servicii precum Tor. De ce au fost oprite retelele
    mobile, dar nu si cele fixe? Pentru ca acestea din urma sunt
    practic utilizate doar ca mijloace de comunicare individuale, in
    timp ce telefonia mobila converge spre internet. O alta varianta,
    ceva mai scumpa si mai complicata, a fost utilizarea comunicatiilor
    prin satelit (si ea o metoda utilizata pe vremuri de mai multe
    ISP-uri). S-au folosit, de asemenea, sistemele “ham radio”
    (radioamatori) si unele retele virtuale private, care au devenit
    aproape publice. Inginerii de la Google si SayNow au dat si ei o
    mana de ajutor, punand la dispozitie trei numere fixe unde
    egiptenii puteau lasa mesaje vocale, care erau automat transcrise
    si trimise ca tweet-uri.

    Pana la urma, blocada a fost ridicata in 2 februarie si
    egiptenii s-au napustit pe Facebook, Twitter si serviciile de
    stiri. Un think tank al Organizatiei pentru Dezvoltare si Cooperare
    Economica a calculat ca cele cinci “zile negre” au costat Egiptul
    aproape 100 de milioane de dolari, insa pierderile potentiale sunt
    mult mai mari, deoarece este greu de crezut ca investitorii din
    zona telecom vor reveni prea curand. Insa dincolo de toate acestea
    este certitudinea ca internetul reprezinta astazi o putere cu o
    importanta miza politica. Joseph Nye – profesor la Harvard si
    autorul cartii “The Future of Power” – remarca faptul ca accesul
    larg la mijloacele de informare (in special internetul) a schimbat
    datele unei ecuatii politice in care statele occidentale au
    sustinut guverne autoritare sau chiar dictatoriale pentru a evita
    ascensiunea gruparilor islamiste radicale. Realitatea este ca
    informatia a dat nastere unui “nou mijloc”, adica unei paturi
    semnificative a populatiei din tari musulmane care este moderata si
    chiar moderna, capabila sa pondereze atat tendintele dictatoriale,
    cat si islamismul radical, dar pe care Occidentul fie a ignorat-o,
    fie a neglijat-o. In termenii lui Nye, s-au concentrat doar asupra
    tranzitiei puterii, dar nu si asupra “difuzarii” puterii.

    Regizorul iranian Bahman Ghobadi a pus el insusi pe torente
    filmul sau “No One Knows About Persian Cats” (premiat la Cannes si
    interzis in Iran) pentru ca tinerii din tara lui sa-l vada si sa-l
    raspandeasca. V-ati imaginat ca in Iran sunt cateva sute de
    formatii de muzica rock si jazz in clandestinitate? Ei sunt “noul
    mijloc” pe care l-a produs internetul.

  • Pretul antreprenoriatului

    In cazul in care nu se va risipi in birocratie si indiferenta si
    uitare, legea poate sa ofere un impuls pentru crearea de noi firme
    si aparitia de noi locuri de munca, lucruri de care Romania are
    astazi nevoie mai mult chiar decat un nou acord cu Fondul Monetar
    International. Romania, din motive diverse si bine intemeiate, nu a
    fost si nu este nici acum un stat antreprenorial; zona liberei
    initiative este tangentiala mai degraba cu tunul sau hotia decat cu
    modelul consacrat, al pornirii unei afaceri pentru confortul si
    bunastarea insului si familiei sale.

    Dar sunt convins ca schimbarea poate aparea, mai ales ca exista
    si exemple: in Franta anului 2009, o tara putin favorabila
    sectorului privat, cu taxe ridicate, cu un sector de stat puternic
    si cu legi dure in materie de munca au fost infiintate peste
    580.000 de IMM-uri, un record pentru Europa. Oameni pentru care o
    slujba de functionar angajat la stat era idealul in viata au decis
    sa isi croiasca o viata. Iar schimbarile legislative care au
    generat aceasta schimbare nu au fost multe, dar de impact: durata
    de infiintare a unei afaceri a scazut de la cateva luni de zile la
    cateva minute, pentru ca se face online. Tot online se depun,
    periodic, documentele catre fisc si serviciile sociale. Inspectorii
    nu mai bat la cap pe nimeni – intreprinzatorii platesc impozite
    abia in momentul in care incep sa faca profit. Toate masurile au
    fost puse in practica in cadrul unui program care se cheama
    “auto-entrepreneur”. La noi e putin mai rau decat in Franta; in
    general lumea iti explica, intr-o discutie despre antreprenoriat si
    initiativa, despre coruptie, lipsa finantarii, birocratie, angajati
    incorecti si cate asemenea. Pe buna dreptate.

    Dar eu mai cred ceva, ca romanii sunt conditionati sa creada
    asa, inca din copilarie, din familie sau din scoala. De la
    peiorativul “firma de apartament” din presa (dar unde altundeva
    poate incepe o mica afacere? la noi lipseste institutia americana a
    garajului, de unde a pornit Steve Jobs) la vanatorile de vrajitoare
    ale fiscului, care trateaza din start antreprenorii drept hoti, sau
    la retinerea cu care bancile abordeaza problema, nimic nu indeamna
    posesorul unei idei bune de afaceri sa o puna in aplicare (idee
    buna de afaceri nu inseamna, in niciun caz, “covrigelul urias” si
    nici sex-shop-ul, vizibil preferate de intreprinzatori, cel putin
    dupa cate vad eu in Bucuresti). Si nu sunt multe nici cele in
    masura sa asigure transmiterea spiritului antreprenorial de la
    parinti la copii, care sa indemne parintii sa isi modeleze copiii
    altfel decat niste smecheri descurcareti.

    Fenomenul este comun intregii Europe, de fapt. Centrul pentru
    Economie si Libertate publica un articol care vorbeste de
    indoctrinarea periculoasa din scolile franceze si nemtesti:
    “Invatati ca principii economice precum capitalismul, pietele
    libere si spiritul antreprenorial sunt nesanatoase si imorale,
    acesti copii cresc cu un set daunator de prejudecati si
    partizanate. Li se ofera de fapt iluzia ca libertatile democratice,
    mult pretuite de catre europeni, pot fi prezervate si intr-un
    sistem economic controlat. Educati dupa manuale pline de o
    ideologie distorsionata – de tip Pravda – ei invata sa recite o
    dogma anti-capitalista in timp ce se pregatesc pentru admiterea in
    unele dintre cele mai bune universitati din lume”.

    Statistic, antreprenorii sunt responsabili pentru 12% din PIB-ul
    american, in timp ce in Europa procentele sunt cu totul altele –
    3,5% in Belgia, 6% in Franta, 4,5% in Germania, 4,3% in Ungaria,
    3,7% in Suedia.
    In Statele Unite, in schimb, peste 5.000 de tineri cu varsta intre
    8 si 24 de ani au fost subiectii unui studiu privind ambitiile si
    intentiile lor antreprenoriale, si aici am intalnit niste valori
    care mi-au dat de gandit: la intrebarea clasica “veti porni propria
    afacerea la un moment dat?” au raspuns cu “da, deja am o afacere
    pornita” 1% din copiii de 8 – 12 ani, 2% din grupa 13 – 17 ani si
    4% din grupa 18 – 24 de ani. 1% din cei mai tineri si 2% din grupa
    medie inseamna cateva zeci bune de copii care si-au pornit deja
    propria afacere numai din acel esantion de 5.000.

    Mai tarziu, cele cateva zeci de mini-antreprenori vor insemna
    noi “silicon valley”-uri, noi “i-phone”-uri sau noi “windows”- uri
    pornite sa cucereasca lumea.

    A “cumpara” antreprenoriatul romanilor cu varste intre 18 si 35
    de ani cu 10.000 de euro este o miscare binevenita. Dar sunt de
    asteptat urmatorii pasi, pentru grupa 8 – 17 ani, esentiala si de
    neevitat.

  • Povestea celei mai mari tranzactii din media online – AOL cumpara The Huffington Post

    Sa ajungi sa vinzi unui gigant media un site, care nu are mai
    mult de cinci ani, pentru 315 milioane de dolari nu inseamna putin
    nici macar pentru piata americana, care are o greutate ce ii
    permite sa suporte fara socuri orice miscare de gen. Ce s-a
    intamplat saptamana trecuta in Statele Unite are insa semnificatii
    mai importante decat simpla tranzactie. In primul rand a fost
    reconfirmat potentialul pe care il are internetul si despre care se
    vorbeste, de altfel, inca de la inceputul crizei. “Prin aceasta
    tranzactie, AOL devine cel mai important jucator din zona media
    online. Are o retea de bloguri suficient de puternice pentru a
    ocupa aceasta pozitie”, potrivit lui Ionut Oprea, directorul
    general al IAB Romania, agentia care masoara piata de publicitate
    online si seful agentiei de marketing online Standout.

    AOL a mai achizitionat in septembrie anul trecut divizii online
    de o insemnatate mai mica, si anume blogul TechCrunch, compania
    video online 5min Media si compania de software online Thing Labs,
    insa decizia de a cumpara Huffington Post a fost luata dupa ce anul
    trecut grupul american s-a confruntat cu un declin al profiturilor
    si al numarului de accesari, precum si cu o scadere de 29% a
    vanzarilor de publicitate in ultimul trimestru din 2010. Achizitia
    extinde audienta grupului la 270 de milioane de utilizatori la
    nivel mondial, dintre care 17 milioane sunt numai in Statele
    Unite.

    In plus, prin adaugarea platformei The Huffington post in
    portofoliu, AOL devine un competitor tot mai puternic al Yahoo! si
    Google pe sectiunea de stiri online.

    AOL nu este prima companie care face o astfel de oferta Ariannei
    Huffington, Recent, Jeff Zucker, fostul CEO al NBC Universal, a
    declarat ca timp de 18 luni a fost in negocieri pentru achizitia
    platformei, insa tranzactia nu s-a materializat pentru ca partile
    nu au reusit sa ajunga la un acord in ceea ce priveste pretul.

    De altfel, nu au fost putini nici cei care au ridicat din
    spranceana la auzul valorii contractului de vanzare catre AOL,
    intrucat suma a parut uriasa. Compania care, la un moment dat,
    valora 163 de miliarde de dolari si care acum a ajuns sa nu
    valoreze mai mult de 2,3 miliarde de dolari avea nevoie acuta de un
    activ care sa o ajute sa explodeze din nou. Actionarii au
    considerat ca The Huffington Post ar putea fi acel activ, iar
    calculele pe care le-au facut arata ca platforma nou cumparata va
    genera profituri de 10 milioane de dolari chiar de anul acesta.

    In ceea ce o priveste pe Arianna Huffington, de acum incolo,
    aceasta devine presedinte si redactor-sef al entitatii nou formate,
    The Huffington Post Media Group, care va include The Huffington
    Post, precum si alte divizii ale AOL, precum Engadget, TechCrunch,
    Moviefone, MapQuest, Black Voices, PopEater, AOL Music, AOL Latino,
    AutoBlog, Patch Media si Style List. Daca Arianna Huffington
    primeste toata gloria in urma acestei tranzactii, banii se vor duce
    in mai multe directii, intrucat in ultimii ani au existat mai multi
    investitori care au speculat potentialul de evolutie al site-ului
    si au investit in expansiunea lui. Asadar, pe langa Arianna
    Huffington, care a primit deja in cont 18 milioane de dolari si a
    semnat un contract pentru un salariu anual de patru milioane de
    dolari, banii vor fi impartiti intre trei firme de investitii si un
    grup de mai multi investitori privati.

    In timp ce in toata lumea jucatorii din media online se simt mai
    incurajati decat oricand sa-si dezvolte platformele, astfel incat
    sa fie cat mai atragatori in ochii unor potentiali investitori, in
    Romania lucrurile raman la acelasi stadiu pentru ca, deocamdata,
    este prematur sa vorbim despre tranzactii, oricat de mici ar fi
    ele. “Da, vom avea tranzactii mari in media online cand se vor
    intampla concomitent doua aspecte: media online va fi una de
    valoare, si suntem pe drumul cel bun, si vor exista oameni
    interesati sa investeasca. Dar nu cred ca vom avea curand astfel de
    tranzactii – cel putin nu la sume similare cu Huffington Post”,
    crede Alex Visa, managing partner la Hyperactive, agentia de
    digital media a grupului Lowe. Drumul cel bun despre care vorbeste
    Visa este confirmat si de Ionut Oprea. “Suntem tara din Europa de
    Est in care blogul a devenit o institutie media si in care avem cea
    mai bine agregata dezvoltare a publicitatii pe bloguri.” Acesta
    precizeaza, totusi, ca ne-ar mai lipsi ceva – cat mai multe bloguri
    nisate, bine structurate si puternic impinse din spate prin bugete
    pentru a crea comunitati cat mai mari de utilizatori.

  • Ce se intampla cu averile vamesilor. Procurorul general: Daca a cumparat vila pe numele bunicutei, n-ai ce face

    Sumele luate ca mita in cazul vamilor sunt impresionante, daca e
    sa ne luam dupa dosarul DNA, ajungand si la peste 100.000 de euro
    pe tura la un singur punct vamal. In mod evident, nu din salariile
    mici, pana la 2.000 de ron, si-au construit vile impresionante
    vamesii si politisti. In acest articol veti afla ce se va intampla
    cu averile lor. Cititi si cum s-ar putea da de urma averilor
    ascunse ale vamesilor si politistilor de frontiera. Procurorul
    general al Romaniei, Codruta Kovesi, a explicat pentru gandul care
    este procedura urmata, de regula, de procurori in cazurile in care
    inculpatii au dobandit averi impresionante din mita precum si in
    cazurile in care acestia isi ascund averile sau le pun pe numele
    altor persoane.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Managerii falimentelor. Cum sa castigi bani frumosi de pe urma victimelor crizei

    Nu auzise foarte multa lume de ei. Fondatorii Casei de
    Insolventa Transilvania nu aveau nici 30 de ani in 2008, cand criza
    a inceput sa secere firmele romanesti. Arin Stanescu, cel care a
    lichidat la sfarsitul anilor ’90 grupul bancilor falimentare, era
    un personaj si in 2008, dar criza a fost cea care l-a readus cu
    adevarat in lumina reflectoarelor si pe prima pagina a ziarelor. Ei
    fac parte din grupul care administreaza astazi insolventele si
    falimentele din Romania. Si nu sunt putine.


    “Am incercat sa le explicam creditorilor ca pot fi salvate
    business-uri romanesti si branduri locale. <Sa nu ucidem
    vaca>. Sa-i punem pe calea cea buna si sa nu terminam tot mediul
    de afaceri. Sa lucram la mentalitate si sa vedem ce spune legea
    referitor la reorganizare. Daca toti te executa…”, explica Radu
    Lotrean, unul dintre partenerii fondatori de la Casa de Insolventa
    Transilvania (CITR), principala misiune pe care a avut-o firma pe
    care o conduce in ultimii doi ani.

    Lotrean are 31 de ani. Cu actualul sau partener, Andrei Cionca,
    32 de ani, este bun prieten inca din perioada in care studiau
    Dreptul la Cluj. S-au tot mutat prin tara de-a lungul anilor, dupa
    dosare de lichidare si reorganizare, dar dupa venirea crizei au
    intuit ca aceasta piata are cele mai mari perspective de crestere
    tot in Bucuresti.

    Astfel au ajuns sa preia spre reorganizare firme cu afaceri de
    zeci de milioane de euro si acoperire nationala, precum Leonardo,
    Flanco sau Diverta, pe care au incercat sa le repuna pe picioare
    pentru a “nu ucide vaca”. “Andrei a facut o analiza din care a
    reiesit ca 30% din creditele pentru companii sunt date in tara si
    70% in Bucuresti. Ne-am dat seama atunci ca aici este piata. Am zis
    initial ca brandul “Casa de Insolventa Transilvania” ne poate
    incurca, deoarece lasa impresia ca acoperim doar o anumita regiune.
    Dar nu mai aveam ce face, asa ca am mers inainte cu acelasi nume”,
    spune Lotrean.


    Au deschis, astfel, anul trecut, biroul din Capitala, Lotrean si
    Cionca s-au mutat in oras, iar sucursala din Bucuresti ar urma sa
    genereze in acest an jumatate din venituri, estimate la 4,5-5
    milioane de euro, in functie de valoarea dosarelor de lichidare sau
    reorganizare care vor fi inchise.

    CITR are biroul in complexul Phoenicia Business Center, asezat
    “strategic”, in spatele Bulevardului Unirii si in apropierea
    Tribunalului Bucuresti, instanta la care se judeca cele mai multe
    dosare de insolventa. Pe holurile cladirii de birouri insa te poti
    intalni si cu reprezentantii firmei RVA Insolvency, un alt jucator
    semnificativ de pe aceasta piata, coordonat de catre Arin Stanescu,
    probabil cel mai experimentat lichidator din Romania. Stanescu este
    si presedinte al Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa
    din Romania si coordonator al firmei de avocatura Stanescu Milos
    Dumitru & Asociatii (SMDA), care lucreaza in stransa legatura
    cu RVA. Stanescu are acum 60 de ani si gestioneaza atat falimente
    mai vechi, precum Rulmentul Brasov sau Republica, cat si firme
    lovite de criza actuala, precum producatorul de mezeluri Medeus sau
    ansamblul de locuinte Blue Tower din Colentina.


    La fel ca ei, in procesul de reorganizare al firmelor cu
    dificultati financiare un rol important il au si divizii ale unor
    grupuri de consultanta precum PricewaterhouseCoopers sau BDO, dar
    si jucatori independenti, precum casele Piperea & Asociatii sau
    Deleanu & Asociatii.


    “Am inceput activitatea in 1997, primul dosar in care am fost
    numit administrator judiciar a fost la Bere Bauturi Chitila. Firma
    a intrat insa in faliment. Era o fabrica de bere care nu avea
    fabrica. Era prevazuta pentru o productie de un milion de
    hectolitri, dar nu a mai fost realizata”, isi aminteste acum
    Stanescu. Ulterior, Stanescu a fost desemnat administrator judiciar
    si apoi lichidator al bancilor Dacia Felix, Bankcoop, Banca Albina
    si Banca Internationala a Religiilor. De ce au cazut atunci
    bancile, iar acum, desi s-au clatinat, au ramas in picioare?

    “In criza din sistemul bancar am inceput cu Dacia Felix in 1999,
    unde am fost numit administrator judiciar. Sistemul bancar era la
    inceputuri si majoritatea bancilor care au cazut erau cu capital
    romanesc. Principalul motiv pentru care au cazut a fost devalizarea
    de catre propriile conduceri si lipsa personalului calificat. Acum
    supravegherea BNR este foarte stricta, iar fraudele reprezinta
    cazuri izolate, care se intampla peste tot in lume. Ati vazut ce
    s-a intamplat si la Societe Generale”, explica Stanescu,
    referindu-se la cazul traderului Jérôme Kerviel, care a fraudat
    banca franceza cu cateva miliarde de euro.