BusinessMagazin

Blog

  • DISPUTA „MADE IN EU“

    Cand a fost propusa in 2003, marca de calitate „Made in EU“ a starnit nemultumirea in randul tarilor membre ale comunitatii europene care isi construisera deja o buna imagine in lume prin marcile lor nationale, precum „Made in Germany“ sau „Made in Britain“.

     

    Statele considerau ca eticheta UE va dilua efectul etichetelor nationale care reusisera sa-si castige reputatia globala precum parfumurile frantuzesti, incaltamintea italieneasca sau masinile nemtesti, facand in schimb trimitere la un grup de 15 tari. Spre sfarsitul anului trecut, numeroasele proteste ale tarilor membre au determinat Comisia sa abandoneze proiectul, spune Codrina Carnu, membra a Delegatiei Comisiei Europene in Bucuresti.

  • AVANTAJE

    • stimuleaza exporturile de calitate, cu valoare adaugata ridicata
    • aduce capital de imagine externa
    • stimuleaza competitia interna in jurul marcii de calitate
    • creeaza un model de cooperare eficienta public-privat
    • coaguleaza fortele la nivelul asociatiilor de afaceri

  • INDEX

    Marca: Un insemn comercial care poate fi un nume, un desen, un miros sau o combinatie a acestora si care diferentiaza oferta unui comerciant de oferta altui comerciant. Este prima manifestare a brandului.

     

    Brand: De la marca la brand e un drum foarte lung de ani si bani, in care se pun, pe langa acel insemn sau nume, promisiuni capabile sa nasca relationari intre un produs, o corporatie, o tara sau o industrie, si un grup de consumatori. Brandul e ceea ce te face sa cumperi. Creeaza certitudine in mintea consumatorului si simplifica viata acestuia.

     

    Marci colective sau comune: Insemne comerciale care reprezinta interesele unor categorii de obicei comerciale.

  • Comoara de la coada vacii

    Cine crede ca dupa integrarea Romaniei in Uniunea Europeana pe aici va curge lapte si miere nu se insala foarte tare. Cel putin in privinta primei parti a afirmatiei. Cea cu laptele.

     

    Va curge, intr-adevar, foarte mult lapte. Explicatia este simpla. Daca la capitolul oua sta mai prost, fostul ministru al agriculturii, Ilie Sarbu, se pricepe mult mai bine la lapte, pentru ca, in urma negocierilor pentru alocarea cotelor de productie din agricultura, Romania a obtinut un rezultat destul de bun la acest capitol.

     

    Astfel, dupa aderarea la UE, pentru Romania s-a stabilit o cota anuala de 3,3 miliarde de litri, reprezentand productia maxima de lapte destinat procesarii. Partea proasta este ca, dupa aderare, Romania nu va trebui sa produca mai mult decat aceasta cantitate. Partea buna, insa, este ca in tara noastra se produce, in prezent, pentru procesare, o cantitate de trei ori mai mica de lapte, deci mai este inca foarte mult loc pe piata.

     

    In schimb, sunt multe tari occidentale care, in urma negocierilor cu UE, au obtinut o cota mai mica decat ceea ce pot produce, iar singura solutie va fi, pentru cei care lucreaza in industria laptelui din aceste tari, sa caute alte piete. Romania va fi una dintre ele. Consumul de lapte si produse lactate pe cap de locuitor este de cateva ori mai mic in Romania comparativ cu tarile occidentale, deci exista un mare potential de crestere.

     

    Jean Valvis, presedintele grupului La Dorna, specializat in productia de lactate, considera „foarte buna“ cota de lapte negociata de Romania cu UE. „Grecia sau Italia au negociat niste cote de lapte mici in raport cu consumul lor intern si acum sunt dependente de laptele venit din Germania sau Austria. Cota negociata de Romania cu UE este de trei ori mai mare decat laptele procesat acum in unitatile specializate“, afirma Valvis.

     

    Pe de alta parte, vor exista si cote repartizate fiecarei companii din domeniu, care vor fi impartite in functie de productiile fiecarui jucator din perioada de referinta 1998-2002, iar actuala alocare va avea efecte asupra afacerilor acestora pentru urmatorii 10 ani de dupa momentul aderarii. Intrarea pe piata a unor noi producatori de lapte dupa momentul aderarii va fi dificila, putand fi realizata prin intermediul achizitiilor sau fuziunilor cu o companie deja existenta pe piata.

     

    Asa s-ar explica interesul din ultimele luni al firmelor straine pentru investitii in zootehnie in tara noastra. De ce nu au venit mai devreme? Pentru ca, pana in aceasta vara, cand s-a incheiat  negocierea cu UE pentru agricultura, investitorii nu vedeau aici un „sector sigur“. Batalia se va da, insa, in perioada de pana la aderare, asa ca este de asteptat ca acesti doi ani sa fie extrem de dinamici in domeniu.

     

    „Pana acum, nu s-a facut mai nimic din cauza lipsei resurselor financiare si a garantiilor. Bancile au fost foarte reticente in acordarea creditelor pentru zootehnie. In-cepand din 2004, se observa un mare interes al firmelor straine pentru investitii in ferme de vaci. Strainii vin cu finantari din afara, cu dobanda de 2-3% pe an“, apreciaza Adrian Radulescu, presedintele Ligii Producatorilor Agricoli din Romania.

     

    In prima faza, investitiile se vor polariza in zona de vest a tarii, unde deja tot mai multe companii straine cumpara terenuri pentru ferme. De cele mai multe ori, investitia intr-o astfel de ferma merge mana in mana cu construirea unei fabrici de procesare a laptelui.

     

    Viorel Solomon, seful Serviciului Zootehnic al Directiei Agricole Timis, spune ca in judet sunt mai mult de 10 companii italiene care au investit in ferme de vaci pentru lapte, cu peste 500 de capete fiecare. „De asemenea, o companie austriaca a cumparat recent teren si va inaugura in 2005 o ferma cu peste 1.000 de vaci pentru lapte. Vor construi in zona si o fabrica de procesare a laptelui. Investitia totala depaseste sapte milioane de euro“, a adaugat Solomon.

     

    Tot in Timis a investit intr-o ferma de vaci cu peste 550 de animale si compania italiana Emiliana West Rom. Giuseppe Benini, directorul firmei, crede ca investitiile in zootehnia romaneasca reprezinta, in aceasta perioada, o mare oportunitate pentru companiile straine, deoarece pamantul, costul de productie si cel al mainii de lucru sunt mult mai mici decat in strainatate. „In zootehnie, merita sa investesti oriunde, nu doar in Romania. Tarile occidentale, insa, spre deosebire de Romania, nu dispun de suprafete mari de pasunat“, apreciaza Benini.

     

    Si Ivan Ilarie, directorul Directiei Agricole Cluj, spune ca in ultimele luni au venit si si-au anuntat intentia de a investi in ferme de vaci in judet companii spaniole, franceze, austriece si „italieni pana la Dumnezeu“.

     

    Foarte multi se intereseaza si vor sa vina, afirma Ilarie, dar exista o mare problema. Pentru o ferma de animale mari, este nevoie de mult teren pentru furaje. Terenul este insa foarte „faramitat“, investitorii trebuind sa cumpere mai multe loturi mici de la tarani. „In Cluj, pretul unui hectar este de circa 1.000 de euro, dar in apropierea viitoarei autostrazi, a crescut pana la 500 de euro hectarul. Daca investitorul cumpara 5-6 loturi si cei care au teren in jur afla de acest lucru, cresc imediat pretul de cateva ori. Astfel, intervine un blocaj. Toata lumea stie ca dupa integrarea in UE vor creste preturile la pamant. Si batranii au aflat de UE si nu mai vand pamantul asa usor“, precizeaza Ilarie.

     

    Printre marii investitori din domeniu in judetul Cluj se numara si o companie italiana, care a cumparat anul trecut doua foste IAS-uri, iar acum detine o ferma cu peste 1.000 de vaci. Compania La Dorna nu a scapat aceasta oportunitate de afaceri si a investit in 50 de ferme ecologice de vaci in Moldova, jumatate din investitie fiind suportata de statul roman. Pana la sfarsitul anului viitor, compania intentioneaza sa mai dezvolte inca 125 de astfel de proiecte – microferme cu 26 de vaci.

     

    O alta companie care a investit in domeniu este Bioterra, care detine in prezent trei ferme cu circa 1.200 de animale in judetul Alba. Pentru ca Bioterra are si o fabrica de lapte, productia fermei este destinata procesarii de lapte praf pentru copii. Mihai Miron, directorul general al Bioterra, confirma la randul sau ca in perioada urmatoare va fi un aflux de investitii straine in domeniul fermelor de vaci.

     

    „Investitorii straini vor trebui sa se grabeasca sa vina pentru ca, in perioada 1 aprilie 2005 – 31 martie 2006, se va face «numaratoarea» firmelor pentru stabilirea cotelor de lapte“, a adaugat Miron. Facand un calcul simplu si tinand cont ca, pentru a atinge cota de 3,3 miliarde de litri de lapte pe an, fata de 1,2 miliarde, cat se produce in prezent pentru procesare, si de faptul ca o vaca produce, in medie, 2.500 de litri pe an, rezulta ca in grajdurile din tara noastra mai „este loc“ pentru mai mult de 800.000 de vaci.

     

    Si cum cine isi face o ferma va trebui sa cumpere si teren pentru pasuni – iar necesarul de pasune este de 0,8 hectare pe cap de animal, rezulta ca se vor tranzactiona mai mult de 640.000 de hectare de teren. Iar hectarul de teren costa, in medie, cam 1.000 de euro. In concluzie, fara sa mai luam in calcul pretul cu care se cumpara animalele, cele 800.000 de vaci vor atrage investitii care doar in terenuri depasesc 640 de milioane de euro. Va dati seama cati bani se aduna la coada lor?

  • Drumul spre Europa

    „Din cei 600 de procesatori de lapte din domeniul alimentar, numai ca-teva zeci se apropie de calitatea ceruta de normele europene“, spune Leornard Orban, adjunctul negociatorului-sef al Romaniei cu UE.

     

    CATEVA CIFRE: Consumul anual de lapte procesat in Romania este de 6,7 litri pe locuitor. In Uniunea Europeana, consumul de lapte este de 65-70 litri/an/locuitor.

     

    PRODUCTIA TOTALA: Doar circa 24% din cele cinci miliarde de litri produsi in Romania ajung la procesatori.

     

    UNDE MERGE LAPTELE: Din totalul productiei romanesti, 39% reprezinta consumul familial, 26% este vandut neprocesat si 11% este aruncat, restul fiind procesat.

  • Poveste fara sfarsit

    Datele din contractul de privatizare au fost modificate, la „sugestia“ UE, la patru ani de la vanzarea combinatului. Obligat sa plateasca impozit pe profit, Ispat Sidex primeste in schimb facilitati la achitarea contributiilor sociale.

     

    La aproape patru ani de la vanzare, privatizarea combinatului siderurgic Ispat Sidex Galati tinde sa se transforme intr-o poveste fara sfarsit. Aparent, situatia pare de neinteles. Ce mai este de adaugat la un contract de privatizare semnat cu mai bine de trei ani in urma, acceptat de cumparator (grupul anglo-indian Mittal Steel) si de vanzator (statul roman) „batut in cuie“ printr-o lege speciala? Dar lucrurile nu sunt nici pe departe atat de simple. Dupa ce au acordat facilitati fiscale semnificative, autoritatile de la Bucuresti (trase de maneca de Bruxelles) au observat ca unele dintre ele se bat cap in cap cu legislatia Uniunii Europene in materie de concurenta si ajutor de stat.

     

    Prin urmare, statul roman a decis, la sfarsitul lui 2004, sa anuleze exceptarea de la plata impozitului pe profit (valabila, conform contractului de privatizare, pana la sfarsitul anului 2006). Exceptarea s-a bazat pe principiul „daca o societate devine viabila, nu mai are nevoie de ajutor de stat“, a explicat Andrei Grigorescu, pe atunci secretar de stat in Ministerul Economiei si Comertului (MEC). Pe de alta parte, oficialul MEC era adeptul negocierilor cu Mittal Steel, pentru a se ajunge „la un consens“.

     

    Ideea era sprijinita si de Mircea Ursache, presedintele Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). Parerea lui Ursache: trebuie analizata fiecare prevedere din contract, in cazul Ispat Sidex dar si in al altor combinate,  „pentru a se gasi masuri compensare, astfel incat, per ansamblu, sa ramana aceleasi facilitati, stipulate in acte aditionale la contractele de privatizare“. In aceste conditii, Narendra Chaudhary, directorul general al Ispat Sidex se declara optimist, inainte de sfarsitul anului trecut. 

     

    A intervenit insa un act normativ, promovat de Ministerul Finantelor Publice (MFP), care cuprindea modificarile de natura fiscala ale Ordonantei 119/2001, privind privatizarea Sidex. Practic, noul act normativ consfinteste faptul ca societatea e obligata sa plateasca, cu doi ani mai devreme decat se convenise, taxele vamale si TVA pentru importuri. De asemenea, ratele datorate de combinat pentru un credit la BNP (si platite de Ministerul Finantelor) vor fi rambursate esalonat de societate catre MFP, in termen de zece ani.

     

    Pentru sumele platite de minister pana la 31 decembrie 2004, societatea beneficiaza de o perioada de gratie de trei ani. Iar pentru ratele scadente incepand cu 1 ianuarie 2005, societatea va plati MFP o dobanda anuala de 7,24%, plus o marja de 1% aplicata la aceste sume. Aceasta din urma prevedere nu fusese, nici ea, inclusa in Ordonanta 119/2001.

     

    Ispat Sidex primeste, totusi, unele „bonusuri“ din partea statului. Mai intai, a mai primit o pasuire de un an la plata contributiilor sociale, datorate de societate in ultimii trei ani. Toate acestea vor fi platite esalonat, in 12 rate lunare egale, incepand cu 1 ianuarie 2006 si nu de la 1 ianuarie 2005, cum fusese stabilit initial. Apoi TVA-ul platit la privatizarea combinatului este deductibil fiscal, putand fi si compensat cu contributiile pentru asigurarile sociale. Cu alte cuvinte, din suma achitata la privatizare, se va scadea TVA-ul datorat in prezent si o parte din taxele sociale. Noile reglementari nu au schimbat numai raportarea contabila a Ispat Sidex, ci si punctul de vedere al autoritatilor.

     

    Pana la sfarsitul lui 2004, Mircea Ursache declara ca din ianuarie 2005 vor fi demarate negocieri cu proprietarii combinatului de la Galati pentru a se gasi modalitatile de compensare a facilitatilor anulate cu altele noi. La inceputul anului 2005, declaratiile lui s-au mai nuantat: „Urmeaza sa vina ei (n.r. – conducerea Ispat Sidex) sa ceara ceva in schimbul anularii unor facilitati“, a declarat, pentru BUSINESS Magazin, seful AVAS.

     

    Oricum ar evolua lucrurile, Ispat Sidex are, totusi, o pozitie avantajata. Atuul principal il reprezinta tocmai contractul de privatizare, semnat de autoritatile de la Bucuresti si ratificat printr-o lege. Iar acum se poate spune ca obligatiile asumate de defuncta APAPS nu au fost respectate. Aceasta este singura certitudine a intregii povesti, acceptata, probabil, de orice tribunal din lume. 

  • Compensari pentru Sidex

    Guvernul a modificat, la sfarsitul lui 2004, prevederile Ordonantei 119/2001 privind privatizarea Ispat Sidex. Societatea a primit alte facilitati, dar i s-au anulat unele dintre cele stipulate in contractul de privatizare.

     

    CREDIT EXTERN: Creditul extern al Sidex, achitat de MFP, va fi esalonat pe 10 ani. Incepand cu 2005, compania plateste o dobanda anuala de 7,24% si o marja de 1%. Aceste dobanzi nu erau prevazute in ordonanta din 2001.

     

    TAXE VAMALE SI TVA: Societatea va datora taxe vamale pentru bunurile importate si TVA, incepand cu 1 ianuarie 2005. Noua ordonanta prevede ca TVA-ul convertit in actiuni la privatizare e deductibil fiscal. Taxa se poate compensa cu  obligatiile fiscale ale societatii.

     

    ASIGURARI SOCIALE: Ispat Sidex va plati taxele de asigurari sociale datorate pentru ultimii trei ani, in 12 rate lunare egale, incepand cu 1 ianuarie 2006 si nu de anul acesta.

  • LIBERALIZARE: Zile numarate pentru dictatura Electrica

    Liberalizarea pietei energiei si infiintarea bursei de electricitate pot reduce pretul kilowattului. Deocamdata, profita doar marile companii: consumatorii casnici isi vor putea alege furnizorul de electricitate abia din 2007.

     

    Societatea de distributie a energiei, Electrica SA, negociaza la inceputul fiecarui an cu marile companii carora le vinde electricitate. Traditional, luna ianuarie este cea in care se incheie noi contracte cu clientii sau se reinnoiesc cele vechi. La fel se intampla si in acest an. Diferit este insa contextul in care sunt purtate aceste negocieri. Obligata de Uniunea Europeana, Romania trebuie sa liberalizeze total piata energiei electrice, in perioada 2005-2007. Cel putin teoretic, acest lucru inseamna ca orice consumator de electricitate va putea „pleca“ de la Electrica si va fi liber sa cumpere energia de la alti circa 70 de furnizori.

     

    In ultima parte a anului trecut, gradul de liberalizare a pietei a crescut de la 40% la 55%. A crescut, astfel, de la 70 – cati erau la mijlocul lui 2004 – la circa 2.000 si numarul asa-zisilor consumatori eligibili. Este vorba despre companii care au facturile platite la zi si consuma cel putin un gigawatt de energie, si care, astfel, au dreptul sa negocieze direct contractele de achizitie a energiei cu alti furnizori decat Electrica. „Cel putin o parte din companiile de pe lista noilor consumatori eligibili, care au mai multa experienta si stiu sa isi negocieze contractele, pot opta pentru alti furnizori“, a declarat, pentru BUSINESS Magazin, Jean Constantinescu, presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE). 

     

    O prima consecinta: Electrica risca sa piarda o buna parte din cei 2.000 de mari clienti care ar putea prefera alti furnizori, precum Complexul Energetic Rovinari, Craiova, Turceni, care le pot garanta preturi mai mici pentru electricitate.

     

    O parte dintre acesti mari clienti trimit, acum, scrisori pe adresa lui Nicolae Coroiu, directorul general al societatii Electrica SA. Inainte de a lua in calcul vreo miscare, respectivele companii asteapta pachetul de servicii pe care Electrica il poate oferi.

     

    Exista deja semnale ca unii clienti ai Electrica vor sa „plece“. De exemplu, Combinatul siderurgic Ispat Sidex a decis sa cumpere electricitate si de la alti furnizori. Contractul pe care il mai are cu Electrica este unul negociat direct, in baza statutului de consumator eligibil. „Din momentul cand piata concurentiala a crescut, avem tot mai multe cereri de contractare a electricitatii. Deja unele contracte au intrat in vigoare de la 1 ianuarie, iar altele sunt in curs de finalizare“, a declarat Ion Pisc, directorul general al Complexului Energetic Rovinari, producator de energie electrica si termica. Singura problema cu care se confrunta Pisc este aceea ca doar jumatate din productia sa (de 5,7 milioane megawati/ora) se poate vinde pe piata libera, restul ajungand la Electrica.

     

    In plus, OPCOM, administratorul pietei de energie in Romania, a pus bazele unei burse a energiei. Cumparand echipamente de 3,6 milioane de euro de la compania suedeza OMX, OPCOM va inaugura, la mijlocul acestui an, o bursa financiara a energiei, unde producatorii si consumatorii vor putea negocia direct pretul electricitatii. Ei vor scapa, astfel, de „dictatura“ Electrica. Deocamdata, o veste buna doar pentru „eligibilii“ care consuma cel putin un gigawatt de electricitate pe an. Va veni, insa, din iulie 2007, si randul celorlalti consumatori (inclusiv a celor casnici), care isi vor putea alege liber furnizorul de electricitate.

     

    Companiile vad, deja, in bursa de electricitate o oportunitate de a incheia contracte pentru cantitati mai mari de energie, la preturi competitive. „Este clar ca liberalizarea pietei este benefica pentru consumatori, pentru ca va creste concurenta“, a afirmat Adrian Popescu, directorul general al companiei metalurgice Artrom Slatina. „Poate ca reglementarile bursei vor fi mai bune si vom putea cumpara electricitate in cantitati mici, de la mai multi producatori, pentru a acoperi necesarul nostru.

     

    In momentul de fata, suntem in negocieri pentru cumpararea de electricitate de la alti furnizori decat Electrica. Pe piata romaneasca, au aparut chiar importatori de energie din Rusia“, a mai spus Popescu. Teoretic, Electrica si-ar putea pastra clientii scazand preturile de vanzare a energiei catre marii consumatori.  Exista insa o piedica: angajamentele asumate de Romania fata de Fondului Monetar International (FMI), obliga Electrica sa practice tarife care sa ii acopere cheltuielile. „Prin tarife trebuie recuperate toate costurile“, a precizat Constantinescu. Presedintele ANRE vede o posibila solutie: contracte atractive, cu tarife diferentiate in functie de zi sau de noapte sau de orele de varf, cand consumul e mai mare.

     

    Mai benefica pentru producatorii de electricitate este varianta incurajarii unui consum „aplatizat“, fara diferente majore in functie de anumite intervale orare. „Daca Electrica reuseste sa modifice comportamentul clientilor, incurajand eliminarea perioadelor de varf ale consumului, producatorii vor avea costuri mai mici. Ei nu se vor mai confrunta cu goluri de consum, cand sunt obligati sa inchida unele grupuri energetice, cu implicatii semnificative in costuri“, a mai declarat Jean Constantinescu pentru BUSINESS Magazin.

     

    Aparent, nici aceasta varianta nu este cea salvatoare pentru Electrica. „Noi trebuie sa le oferim ceva in plus clientilor. Iar uneori doar un pret ceva mai mic nu poate rezolva problema“, a precizat Nicolae Coroiu. Pentru ca, spune el, consumatorii sunt atrasi si de serviciile oferite. Si, in orice caz, de garantia ca nu vor avea scaderi de tensiune sau intreruperi ale energiei, lucru la fel de important ca si pretul.

     

    Directorul general al Electrica stie insa ca pretul e elementul cel mai important. De aceea, Electrica incearca sa forteze reducerea preturilor la producatorii interni, amenintand ca, in caz contrar, va recurge la importuri de energie. Bulgaria sau Moldova pot fi furnizori de energie la pret redus. La fel Rusia sau Ucraina care au, prin traditie, preturi cu mult mai mici.

     

    Prin urmare, liberalizarea pietei electricitatii va creste presiunea atat pe producatorii romani de electricitate, cat si pe furnizori si distribuitori. Mai ales ca ei vor trebui sa faca fata inclusiv concurentei cu producatorii straini.

  • Piata de electricitate pe scurt

    Pe piata romaneasca de electricitate exista, in prezent, doua categorii de consumatori: cei captivi si cei eligibili. Diferenta principala intre ei este aceea ca cei dintai pot cumpara energia electrica numai de la Electrica, iar ceilalti pot incheia contracte cu alti furnizori.

     

    PRODUCATORI: Principalii producatori de electricitate sunt Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Termoelectrica, Electrocentrale Bucuresti, Electrocentrale Deva si complexurile energetice Rovinari, Turceni si Craiova.

     

    FURNIZORI: In momentul de fata sunt 69 de furnizori. Acestia pot vinde energia catre alte companii, in baza unui contract. Toti producatorii au si calitatea de furnizori. In plus, diferite firme, precum Alro, Luxten, Kronospan au primit licenta de furnizare.

     

    DISTRIBUITORI: Poate fi distribuitor doar compania care are retea electrica avand niveluri de tensiuni pana la 110 kV. Aceasta cerinta este intrunita doar de Electrica.

     

    CONSUMATORI CAPTIVI: Toti consumatorii casnici si companiile cu un consum sub un gigawatt pe an sunt declarati „captivi“. Ei pot cumpara energia doar de la Electrica.

     

    CONSUMATORI ELIGIBILI: Companiile care consuma peste un gigawatt pe an sunt „eligibile“. Ele pot cumpara electricitatea direct de la furnizori, avand acces direct la reteaua de transport si distributie.

     

    LIMITARI: Chiar daca sunt consumatori eligibili, nu toate companiile pot renunta la serviciile Electrica. Ceilalti furnizori nu pot acoperi, deocamdata, cererea de electricitate a tuturor companiilor.

  • Cine castiga si cine pierde

    Liberalizarea pietei de energie electrica este avantajoasa nu numai pentru companiile care decid sa renunte la serviciile Electrica, dar si pentru cele ramase in „sistem“. Ambele categorii vor putea negocia conditii mai bune atat din punct de vedere al pretului, cat si al serviciilor oferite.

     

    PRET: Marii consumatori vor putea cumpara electricitate la preturi negociate direct cu Electrica sau cu alti furnizori.

     

    CLIENTI: Noile evolutii ale pietei vor face ca Electrica sa piarda cateva mii de clienti.

     

    SERVICII: Pentru a-si pastra clientii, Electrica va fi obligata sa faca investitii pentru imbunatatirea serviciilor oferite acestora.

     

    NEGOCIERI: Din a doua jumatate a anului, va functiona bursa energiei electrice prin care se va negocia pretul electricitatii.

     

    IMPORTURI: Liberalizarea pietei a dus la aparitia importatorilor de electricitate ieftina din Rusia.